568 matches
-
remorca roșii. Înainte la plecare, lovit la mine, stricat costum. - Așa degeaba? - Îl cunoșteai? - Nu cunosc la el. El descărcat roșii. Înainte la plecare, luat roșia, arătat cu degetul la haina mea și lovit cu mâna a doua. - S-a cumpănit domnule, să nu greșească omul. - Punct ochit, punct lovit, ce mai! - Dar dumneata ce cauți aici? - Eu, student, Joseph N'Bongo. - Aici în piață, ce căutai? - Avut rendez-vous cu una fată, Lenuța, care nu venit. - O fi avut și ea
AMINTIRI DIN CARTIER de ION UNTARU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348952_a_350281]
-
alergat și măgarul de secretar dar nu au mai putut să-l salveze. Și când a văzut cum a murit bietul măgar nevinovat, și că nu mai are bani să cumpere altul, a pus bătrânul mâna pe bici, și-a cumpănit codiriștea să îi vină bine și jap, jap pe spinarea secretarului. Și i-a dat, și i-a dat până când a simțit el că se răcorește. Urla ăla ca din gură de șarpe: - Cum mă' dai tu într-un secretar
ACTELE, VĂ ROG. de ION UNTARU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348953_a_350282]
-
ciobanul oile la stână. De palma aspră ce-nfige plugu-adânc Întorcând brazda recoltei viitoare, Mi-e dor de țăranul cu plosca la oblânc Umplută cu apa rece rece la izvoare. Îmi este dor de pasul lui apăsat pe hotar Când cumpănește ploaia în privire De brațele vânjoase ce pun în car Rodul crescut din marea iubire. Mi-e dor de cumpăna ce coboară din cer În ciutură apa rece și curată, De roțile încinse cu verghetele de fier Pe ulița satului
DOR, POEZIE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346305_a_347634]
-
aproape senzorială a caniculei estompează linia orizontului, devenită unduitoare, aerul înfierbântat creând iluzii optice specifice deșertului, mirajele. Atmosfera de pustietate, părăsire este continuată în versul următor peste câmpul însetat, fără a aduce în atenție vreun element al vieții și încheind cumpănit într-un registru puțin schimbat dar la fel de arid ca imagine, apa morților. Legătura cu strămoșii, ideea de singurătate și pustiire dându-i o dimensiune mitică, credința vie în eternitate prin folosirea sintagmei de mai sus ...însuflețindu-l. Deși compus din
HAIKU , COMENTARII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348428_a_349757]
-
om bé un tiutun sî videm cumu-i treaba!! Chestia cu tutunul i-o spusese nevastă-sa, că vezi, măi Dumitre, când ai de dat un răspuns nu te repezi, mai stăi o țâră, mai vezi că ce și cum, mai cumpănește că doar nu dau turcii (nu știm nici de ce turcii sunt, în zicerile noastre foarte grăbiți, fiindcă realitatea pare a fi cu totul alta). Deșteaptă muiere, mai ceva ca popa Gligore de la Sfântu’ Haralambie și ăla-i om cu școală
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
baricadele comunarde ale Parisului de altădată. “Clubul de elite” al “balicilor” clujeni (pag. 28) este, prin această raportare, un tonifiant “haz de necaz”. Arhetipală este și “situația-limită” a autorului-protagonist, erou, martor și narator al propriului “jurnal”, silit dureros să-și cumpănească șansele, să-și încarce bateriile energetice de la surse neașteptate, deseori născocite, un fel de robinsonadă, o pendulare dramatică între deznădejdea temeinică și optimismul cu minime șanse (pag. 55). Obsedantele repetiții ale unor fapte și întâmplări sunt niște expectorații ale amărăciunii
JURNALUL „DEVENIRII PRIN SUFERINŢĂ” (GRIG GOCIU – “CĂMINUL RACOVIŢĂ”. CARTEA A III-A) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379579_a_380908]
-
grave la adresa cuiva sau fac vătămare de onoare. Dumnezeu își are ochii ațintiți și este întotdeauna alături de cei nedreptățiți. Ce frumos spune Bilbia că vorba noastră trebuie să fie “cu har și dreasă cu sare”. Generoasă, plină de bunătate și cumpănită fără două înțelesuri. Așa cum se cuvine oamenilor serioși și credincioși, așa cum se țin unii. Și sunt, până la proba contrarie. Cei ce au viață din Dumnezeu, nu trăiesc “după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează în
DESPRE SUBIECTELE NOASTRE DE DISCUŢIE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374714_a_376043]
-
suflete pereche, Priveau în oglinda veche Admirându-se-n tăcere, Gândind la „Luna de miere”. Ea, suavă și gingașă, Arunca priviri poznașe, Cucerind bărbatul care O dorea cu-nfrigurare. El știa prea bine țelul Și gândea să-i dea inelul, Cumpănind clipa în care Să-i fure o sărutare. Pe o ferăstruică mică, Intră-n zbor o păsărică, ... Citește mai mult Două suflete pereche,Priveau în oglinda vecheAdmirându-se-n tăcere,Gândind la „Luna de miere”.Ea, suavă și gingașă,Arunca priviri poznașe
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
păsărică, ... Citește mai mult Două suflete pereche,Priveau în oglinda vecheAdmirându-se-n tăcere,Gândind la „Luna de miere”.Ea, suavă și gingașă,Arunca priviri poznașe,Cucerind bărbatul careO dorea cu-nfrigurare.El știa prea bine țelulși gândea să-i dea inelul, Cumpănind clipa în careSă-i fure o sărutare.Pe o ferăstruică mică,Intră-n zbor o păsărică,... XXIII. VIȘINI ÎN FLOARE, de Cârdei Mariana , publicat în Ediția nr. 363 din 29 decembrie 2011. Vișinii albiți de floare și o-nmiresmată boare
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
oricum trași la indigo ca vagoanele/ marfarului printr-o haltă părăsită ( poate câte vise noi mi-ar fi ținut de urât). ( M-am lăsat) Cu toate acestea , tensiunea existențială este potolită, tonul destul de echilibrat, cald ( adesea), acesta reușind să-și cumpănească propriile emoții, arderile interioare, astfel ca impresia de detașare, de „absență” din spațiul conflictual al trăirilor să lase imaginile, ideile să curgă asemenea unei ape line ce-și mângâie fiecare piatră apărută în cale. Uneori, „plutește de cealaltă parte a
RECENZIE ( NOTE DE LECTOR). VOLUMUL DE POEZIE CLEPSIDRA CU SILABE , AUTOR GEORGI CRISTU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1741 din 07 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379244_a_380573]
-
neputința scoaterii Națiunii din impas și vizibila ei scufundare într-o ipotetică normalitate, în timp ce drumul normalității consistă în soluția pe care o oferă monarhia, și pe care națiunea începe tot mai mult să o examineze din perspectiva istorică. În aceasta cumpănește pe de o parte crearea statului român modern și urcarea lui, pe timpul monarhiei, între statele civilizației vestice, iar pe de altă parte eșecul indus de republicanismul românesc impus cu tancurile sovietice, distrugerea economico-socială și spirituală a țării în comunism și
DECLARAŢIA DE LA CLUJ A ALIANŢEI NAŢIONALE PENTRU RESTAURAREA MONARHIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362123_a_363452]
-
Inamicul comun e republica revoluționară, din Franța, precum va deveni sub al patrulea prezident al ei și aceasta amenință a încălca chiar Rusia pîn-în Ural. Aceste idei ale baronului Huebner, spuse într-un discurs preparat de mai nainte, deci bine cumpănite între ele, a întîmpinat dezaprobarea oratorilor din delegațiune. D. Demel a respins ideea unei alianțe cu Rusia și a cerut să i se facă cunoscute țintele politicei austriace în Orient. Cavalerul Grocholski, deputat din Galiția și polon, deși conservator ca
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
sa, perversa și capricioasa. Enion iubea și plîngea. Nouă zile trudi la lucrarea să și nouă-ntunecate albe nopți; Dar într-a zecea fremătîndă dimineață, acuma Cercul Sorții-nchis, 85 În jur se rostogoli marea, dînd naștere-unui Glob de apă, cumpănit prin sine10. Un Continent Amenințător acolo se ivi unde-n pustie, Enion, De propria-i Creație-ngrozită, privindu-și umbră cea țesuta, Ședea-ntr-o groaznică beție de Remușcare și de Pocăința. [El cu piciorul o-a respins pe Enion
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
fiecare an făcu ferestre înspre Răi. Ea lua și un atom de spațiu și îi deschise centru-n Infinit și îl împodobi cu minunată măiestrie. Uimite stăteau surorile lui Beula văzînd tandrețea-i 220 Pentru Enion și copiii săi, si cumpăneau aceste lucruri minunîndu-se, Și-asupra Tinerelor groaze vegheau pe Rînd. Ele nu vedeau încă Mîna cea Divină, căci încă nu se revelase 21, Dar nu-ncetau să Spere în tăcere și în odihnă Feminină. Dar Los și Enitharmon se desfătau
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de fizicieni de la European Laboratory for Particle Physics (CERN) a creat primul antiatom (de antihidrogen). 9 (I, 77) vas limfatic: Vase care conduc chilul (lichid lăptos circulînd prin vasele limfatice intestinale) de la intestinul subțire către canalul toracic. 10 (I, 85) cumpănit prin sine (self balanc' d): Sau "ce-n echilibru se păstra". Vezi John Milton, Paradisul pierdut (1972), cartea a VII-a, p. 240: "Apoi Pămîntul, cumpănit prin sine,/ Îl așeza pe osia-i." 11 (I, 103) chip de vegetație: Probabil
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
circulînd prin vasele limfatice intestinale) de la intestinul subțire către canalul toracic. 10 (I, 85) cumpănit prin sine (self balanc' d): Sau "ce-n echilibru se păstra". Vezi John Milton, Paradisul pierdut (1972), cartea a VII-a, p. 240: "Apoi Pămîntul, cumpănit prin sine,/ Îl așeza pe osia-i." 11 (I, 103) chip de vegetație: Probabil că Blake a avut în vedere originea cuvîntului: lat. vegetabilis = animator, care însuflețește; vegetare = a înviora; a da viață; vegetus = vioi, înviorat. 12 (I, 105) POARTĂ
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Vărsînd vîrtuți vitale și căldura/ Dar zgură neagră, rece, infernala,/ Tartareeană și opusă vieții-n/ Străfundul hăurilor azvîrlind-o;/ Apoi topi și strînse laolaltă/ Noian de asemănătoare lucruri,/ În multe părți tot restul împărțind,/ Iar între lucruri aeru-l întinse;/ Apoi Pămîntul, cumpănit prin sine,/ Îl așeza pe osia-i." Se poate astfel lesne observa că Blake s-a inspirat mult din capodoperă lui Milton, numeroase elemente de împrumut fiind evidente. În Biblia autorizată în limba engleză (versiunea "King James", 1611), în Proverbe
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
adîncă a realității infinite. În plus, iată o referire la forma de cub sau sfera, care în domeniul infinit nu mai pot fi percepute ca atare: (John Milton, ibid., pp. 71-72): În spațiul mai vast acum, asemeni/ Văzduhului, el [Satan] cumpănește áripi,/ Desfășurate larg, ca, de departe,/ În dragă voie, Cerul empireu/ Să-l soarba în priviri: nemărginirea/ E-atît de vastă, încît nu-și da seama/ Dacă-i pătrată sau rotundă dacă-i." 91 (ÎI, 276) coloana de văpaie-n Patru
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în sistem) al lui C. Rădulescu-Motru și o reconstrucție filosofică a sa amândouă sub rezerva întemeierii lor ulterioare, pe măsură ce interpretarea de față înaintează care pretind un act revalorizator general-filosofic, iar nu unul particular-disciplinar: ideea locului omului în ordinea universală: omul cumpănește așezarea condiționatului (natural) și a Necondiționatului (Absolutul); el este element de ordine în lume. Această topică universală corespunde unei viziuni de ontologie umană necesară, cred, în tabloul cultural contemporan în care, de o parte, secularizarea tulbură nevoia de absolut a
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Modelul antropologic al personalismului energetic (tipul de explicare a omului), determinat ca ontologie a umanului, îngăduie apropierea acestei filosofii de unele modele și proiecte ale filosofiei actuale. Ne interesează în contextul de față personalismul și energetismul. Potrivit personalismului energetic, omul cumpănește (cum voi încerca să dovedesc) condiționatul natural (toate ființările determinate) și Necondiționatul (idealul, Absolutul). În personalism, omul migrează pe axa condiționat-Necondiționat, tinzând, mai curând, către o identificare cu Absolutul divin. Iar "omul" energetismului este o ființare printre altele; el nu
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
revelator este conceptul de libertate. În plus, acest concept este răspunzător în cea mai mare măsură pentru ceea ce pare a fi ideea "finală" a personalismului energetic, judecata care încheie această reconstrucție filosofică, referitoare la locul omului în arhitectonica universului: omul cumpănește condiționatul natural și Necondiționatul. De asemenea, conceptul de libertate aruncă o lumină și asupra relației de identitate structurală dintre microcosmosul uman și macrocosmos. Și tot în conceptul libertății își găsesc încheierea firească și gândurile despre cultură privită dinspre ideal. I.
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
structura sa aceste determinări, ea fiind o structură bio-psihică și socială. Dacă ar fi simplu determinată, atunci i-ar lipsi fie spontaneitatea, deci variația aptitudinilor, fiind, astfel, doar individualitate, fie legătura cu "pământul" fiind, astfel, personalitatea absolută, Dumnezeu. C. Rădulescu-Motru cumpănește aceste determinări astfel încât omul să apară în structura lumii ca un punct de echilibru între natură (condiționat) și Absolut (Necondiționat). Deși în scenariul determinismului prin finalitate, construit în analogie formală cu conceptul kantian al finalității, lipsește instanța Divinității, totuși, în
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
128. Evoluția formelor personalității va fi urmărită în capitolul următor al lucrării în acest sens al umanizării, al apropierii omului de natură și de Absolut ca expresie a "lucrării" determinismului prin finalitate.129 Fiind punctul de echilibru în ordinea lumii, cumpănind între condiționat și Necondiționat, omul are în structura sa sufletească ceva din amândouă. Nici una din trăsăturile sale nu este pur naturală (total condiționată), sau pur necondiționată. Astfel, eul este energie, în conținutul său, dar este, raportat la natură, spontaneitate, libertate
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
operele mai târzii ale filosofului german, pentru că determinările sale vor fi multiple și mai puțin precise. Filosoful este, pentru Nietzsche, "omul necesar al zilei de mâine și poimâine", aflat "dintotdeauna în contradicție cu prezentul său"248. El este investit să cumpănească faptele trecute, pentru a determina, pe acest temei, "încotro-ul" și "pentru ce-ul" omenirii. Detașat de prezent prin proiectul operei lui și prin înfăptuirea ei, filosoful strânge în sine o "spiritualitate îndrăzneață și exuberantă"; el este, cum ar spune
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
semnul unei atitudini de evitare a ideii ordinii de fatalitate. Personalitatea perfectă, așa cum a fost concepută de C. Rădulescu-Motru, nu este decât o idealizare, o prelungire în absolut a evoluției cosmice personalizante. Absolutul din relația cu Natura, pe care-l cumpănește omul, este personalitatea energetică în modelul ei desăvârșit. Un simplu accent deplasat către Personalitatea perfectă în sine ar fi substituit ordinea de finalitate cu ordinea de fatalitate. Însă chiar "ființa dumnezeirii" în sensul în care C. Rădulescu-Motru folosește termenul nu
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]