365 matches
-
acum, izvorul siniliu Ce-nsuflețește viața din rubine... Ori renunțând, acasă să revin, De dincolo de-nfățișări și forme Ca o aromă adormită-n vin Neafectată de rigori și norme... Din care, regăsit, să mă destram În febra căutărilor diurne Și cumpănit, s-adulmec orice gram Ce amintirea-ncearcă să îl scurme... Oprește tu, al dragostei șuvoi, Al apei val, ce-n unde se transformă Și-ncearcă să separi, de poți, din noi, Un înțeles, din viața uniformă...
CE ROST ??I AU?... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83761_a_85086]
-
cu mari ambiții, scria versuri după canoanele prozodiei acelor vremi. De-a lungul timpului, a acumulat cultură poetică și experiență de creație, a publicat volume de versuri, s-a afirmat ca un iscusit mânuitor al stihului bine gândit și inspirat cumpănit. Îl prețuiesc și îl iubesc pentru sufletul său mare, dedicat artei cuvântului scris, pentru prietenia noastră, curată și caldă, pentru idealurile ce îi călăuzesc viața, pentru întâlnirile mult așteptate de amândoi și transformate în șuete literare aducătoare de satisfacții spirituale
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
bine ce am de făcut. O să-ți pun mâna pe ochii cei adormiți - dar tu n-ai să știi și n-ai să simți nimica -, o să sprijin tăișul pe gâtul cel uscat ca iasca și, dintr-o singură mișcare bine cumpănită și măiastră, o să te descăpățânez. Îți voi săpa tot cu jungherul groapa legiuită, am să mă rog pentru tine și am să te pomenesc cu vorbe bune. Îmi va fi milă de făptura ta, voi vărsa lacrimi și mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se pornea către școală, cam când știa el că trebuie să fie pauză. Bătea cumva sfios În ușa cancelariei și intra, cu coșul În brațe. Cucoanele navetiste săreau pe el ca viespile. El le domolea avântul și le Împărțea marfa, cumpănit ca un țăran sfătos: pentru doamna Cati, pentru domnișoara Tița, pentru doamna Lizi, Marcelica, Lili, drăcica și lăcica - cum le-o fi chemat pe fiecare. După care, parcă umil, ca și cum le-ar fi dat de pomană, aproape că cerșea rușinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
niște vinișor de la mine din vie. L-am luat că mi-era lene de dimineață să mă duc la Fântână. Țigările le-am furat de la tata”. Destupară sticla și-o trecură de la unul la altul. Luară câteva Înghițituri mici și cumpănite, de parcă ar fi fost demult obișnuiți cu băutul vinului. Plescăiră ca niște cunoscători. „Bun.” „Ca lumea.” Rudarul nu mai putea de bucurie. „Dacă nu vă place, v-am zis ce să faceți. Nu poate fi apa din Gropan chiar cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ordinul de lăsare la vatră și livretul militar. S-ar fi lipsit bucuros de acele documente dacă ar fi izbutit să scape măcar cu câteva luni mai devreme. Venea dintr-un târgușor de prin nordul țării, unde oamenii aveau vorbele cumpănite și la un loc. Nu ca ăștia de la câmpia lipită de malul Dunării: spuneau o mie de vorbe despre un lucru pe care voiau, de fapt, să-l ascundă. Făceau haz din orice și abia așteptau să-l prindă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
punem cât de cât pe picioare...”. Ciocănitoarea mai avea Încă multe de spus, dar s-a deschis ușa și a intrat Hristică. Nu-i trecuseră vânătăile de pe față și hârâia când răsufla. Avea, Însă, pe chip o hotărâre de bărbat cumpănit, care știe bine ce vorbește și nu are de gând să se ascundă după vorbe și să facă ocolișuri fără de folos. Bătaia pe care o primise de la haidamacii directorului se cerea pedepsită cum se cuvenea. Mucosul, slăbănog și cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Odraslă. Mihai Enin Își Înfipse unghiile În palme. Prin minte porniră să i se Învârtă, la Început ușor, chipuri, Întâmplări, cuvinte. „Ai, bă, ce tăceți ca boii? N-ați văzut ce țâțe are Marianti?” De-acuma Începuse să se salte, cumpănit, de la pământ. Se Înălța, se ridica și nu se mai sfârșea. De pe umerii care se tot Îndreptau către nori zburau paie și țărâna șiroia cu foșnet. „Am văzut-o dezbrăcată pe geamul ăl mic din spatele casei...” Mihai Enin ajunsese cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
eu și Încă nu m-am bucurat de ea. Dacă vrei, așteaptă până mâine, ca să văd de ce e În stare, și poate ne tocmim.” Urmașul n-a avut nimic Împotrivă, negustorul i se păruse chiar un om de treabă și cumpănit. Pe Fiu, Însă, l-au trecut fiori de moarte. Tată-său a crezut că-l lovise vreo boală și i-a căutat repede fruntea ca să vadă dacă nu cumva ardea. S-au dus apoi spre cortul lor. Spre seară, Fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care tăcea misterios: „Zi, bă, dă-te dracului, unde mergem și ce căutăm, că n-am chef acuma de glumele tale tâmpite!”. Ectoraș ciulise și el urechile și se puse pe așteptat răspunsul. Vieru, fără să Întoarcă drăcuiala, cu glas cumpănit și grav care Îi făcu pe ceilalți să-l bănuiască de vreo șotie, Începu să-i lămurească: „Nu v-am spus până acuma nimic pentru că sunteți amândoi gură-spartă și În câteva ore ar fi colcăit pădurea de săpători”. Apoi le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și inima. Cândva uriaș, locul de joacă mi se părea acum de mărimea unei batiste pe care o capeți la Înmormântare, cu un bănuț de metal cusut Într-un colț. Iar zidurile Între care era Închis Înaintau Încet, cu agresivitatea cumpănită a unor luptători care știu cu siguranță că-și vor nimici adversarul. Nu aveam ce căuta acolo: locul nu contenea să mă respingă, să mă alunge, așa cum pielea se străduiește să azvârle În afară vârful nedorit al unui spin. Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Întâmplări pe care să le trăiască alții. Iar pe un asemenea om să nu Îl caute nimeni, căci va fi În van: el singur se va alege și va urma calea». Toți cei de față au dat dreptate pe deplin cumpănitului cărturar. Ședința s-a Încheiat cu afirmarea voinței tuturor participanților, și anume Înlăturarea și Înlocuirea lui Cel ce Doarme. Rămâne de văzut cum, când și cu cine. Semnat: Scrib.” După cum vedeți, nu toți sunt nesimțitori ca voi În fața frământărilor societății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
materiile pe bani puțini ori pe mâncare cui voia să-și vadă odrasla mai răsărită prin cataloage. Oamenii Îi arătau Încredere, că părea hotărât și pus pe treabă: avea privirea Întunecată, sprâncenele Încruntate și cu o cută Între ele, vorba cumpănită și apăsată, pantofii văscuiți, dungă la pantalon, cuvinte alese, ce să mai una-alta - om dintr-o bucată, domnule! Azi așa, mâine așa, prin odăița În care ședea cu chirie se perindau o grămadă de copii și, am băgat eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vecin, profesorul Marin Foiște, a Întrebat pe toată lumea de sănătate, după care, la plecarea tămăduitorului său, a căzut din nou În inconștiență și Înțepeneală, urmând, de atunci, a se trezi de fiecare dată când În bătrânele ei urechi pătrunde vorba cumpănită și alinătoare a omului de spirit; măgărița țiganului Iamandi - făuritor și negustor de grătare pentru friptură, piepțeni de baga Împotriva păduchilor și lindinilor și mături pentru exterior (târșuri) - a fătat trei măgăruși, fapt nemaiîntâlnit pe locurile acestea și vestitor - după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
tot soiul de bucate grele, dar alese, atât Îi rămăsese În minte din acea Întâmplare: În fața casei de tot izolate ce se afla departe, dincolo de vie, vecinul acela răzleț făcea niște mișcări ciudate cu mâinile prin văzduh, Încete, dar bine cumpănite și care păreau a avea un rost temeinic și Însemnat. Acel vecin, În urmă cu ani mulți, pe când se suise În autobuz ca să plece la armată, iscase un strigăt pe jumătate vesel, pe jumătate de deznădejde, după ce-și scosese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
descarce, se speriase de paloarea și roșeața ce se roteau pe chipul Directorului. Îl ascultase cu atenție, Îl aprobase din cap și din gură, se arătase nemaipomenit de Înțelegător, Îi oferise pahare cu apă și valeriană, Încercase să Îngaime vorbe cumpănite și liniștitoare. După ceva vreme, când culorile Încetaseră să se rotească așa amarnic pe obrajii reclamantului, milițianul Îndrăznise să-i aducă la cunoștință ce și cum se petrecuse cu o noapte În urmă. Pe când făcea o tură prin sat - vigilența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
decât să mă ajute. De-asta, atunci când am căutat cu disperare o slujbă și am rugat-o să mă ajute să mă angajez și eu la compania ei, m-a refuzat scurt. I-am scris o scrisoare lungă și bine cumpănită, În care i-am spus că Îmi dau seama că o pun Într-o postură extrem de delicată, dar că i-aș fi enorm de recunoscătoare dacă mi-ar da o șansă cât de mică, fie și doar câteva zile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
două generații - arhitecți, bagă bine de seamă, crema artiștilor!! țipă de data asta amicul meu. Ia zi, domnu’ Jean, ce-ți fac copiii ăia? I-am lăsat să se descurce cu pensia alimentară, răspunde omul după o pauză atât de cumpănită, încât cine nu-l cunoștea i-ar fi repetat de două ori întrebarea. E bine dacă mai ai copii de pensie, înseamnă că ești putinte, râde Tanger. Păi unu-i student și ălălalt cere bani! lămurește arhitectul. Parcă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
o cerere? — După ceea ce tocmai mi-ai acordat, ar fi o fericire pentru mine să-ți arăt o infimă parte din imensa mea recunoștință. Nizam nu se lasă rugat. — Te știu discret, puțin Înclinat spre vorbărie, te știu Înțelept, drept, cumpănit, În măsură să deosebești adevărul de neadevăr În orice lucru, te știu demn de Încredere: aș vrea să așez Între mâinile tale Îndatorirea cea mai delicată dintre toate. Omar se așteaptă la ce-i mai rău, și chiar ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
vă codiți! ― Nu mai putem, cucoane, cu învoielile vechi! țipă Toader Strîmbu. Îmi pier copilașii de foame, măcar că am muncit de... ― Nu mai puteți? făcu Miron Iuga. Foarte bine! Stați acasă, și leneviți, și văitați-vă!... Cine-i harnic și cumpănit poate să trăiască din munca cinstită... ― D-apoi că nimeni nu șade, cucoane, că muncim toți destul, dar și dumneavoastră trebuie să ne mai ajutați! zise Serafim Mogoș domol și hotărât. ― Eu la tocmeală nu stau cu nimeni și nici
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în afară de Filippo și de Pagolo, atât cât aceasta ar depinde de mine, nu le văzuse. Am redobândit ceva din bunăvoința dumneavoastră o dată cu scrisoarea din 23 ale lunii trecute, în care sunt prea fericit să văd cât de ordonat și de cumpănit vă îndepliniți funcția publică pe care o aveți; și îndemnul meu este să continuați tot astfel, deoarece acela care renunță la propria lui liniște pentru liniștea altora o pierde pe a lui însuși, iar de la ceilalți nu primește în schimb
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
pigmentată partizan, de la Xenopol și Iorga la Florin Constantiniu, de la Hasdeu și C. Giurescu la Gheorghe Buzatu, astfel încât cititorul cuminte se uită dezorientat-disperat după câte-un Keith Hitchins, Arnim Heinen & Co pentru a fi sigur că înghite o istorie bine cumpănită. Baremi analiza epocii interbelice, interval strașnic împăr țit între cele două mari ispite totalitare, a semănat (și seamănă) adesea cu luptele din Țiganiada, cu pruncii vii pe post de măciuci: dă-i cu D. Gusti în Nae Ionescu, dă-i
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
altfel ar fi rămas înmormântat în arhive și peste el s-ar fi așternut un și mai gros și greu „colb” al uitării. - prof. Alexandru Mânăstireanu; „Îndrăgostit de arhive, Ion N.Oprea selectează din uriașul izvor de informații, cu o cumpănită migală.” - Lucian Vasiliu; „Cartea Dvs deschide minții noi ferestre de gândire și căutare, vă înalță și vă ține, fără îndoială, la loc de cinste pentru totdeauna. Ea alimentează făclia culturală ce arde permanent de sute de ani în acest colțișor
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93061]
-
fi prăbușit, atunci pe drum, și acum se reconstruiește, cu alte unghiuri, cu arcuri și volute de susținere mult mai bine calculate, arhitectul s-a trezit din adolescența lui șuie și prelungită și a început să facă planuri adevărate, bine cumpănite. Acum acoperișurile trebuie să reziste, interioarele trebuie să fie luminoase și pilonii rezistenți, coloanele - nu doar ornamente cu frunze de acant, ci coloane utile, de susținere, adevărate. Aud cum se strigă unii pe alții muncitorii, cum se urcă pe schele
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
echitabilă... Gosseyn nu cerea decât să fie convins. - Între noi fie vorba, zise umbra cu glasu-i puternic, dumneata și cu mine; am putea domina galaxia. Gosseyn poate că zâmbi, dar fu un zâmbet dezagreabil. Cuvântul "domina" nu era prea bine cumpănit pentru a câștiga încrederea unui individ crescut conform metodelor sale. Dar nu răspunse Voia să asculte tot, comentând cât mai puțin cu putință. - Firește, zise umbra, te avertizez, că, dacă te vei arăta mai puțin puternic decât cred, nu vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]