626 matches
-
ca nebună peste el, dădea în puiuțul meu cu palma lui grea peste cap și peste față și l-am prins tocmai când îl ridicase deasupra capului și cred că voia să dea cu el de pământ. Mi-am pierdut cumpătul, am pus mâna pe un scaun și am urlat la el, ca ieșită din minți „lasă copilul jos că te omor, intru la pușcărie, dar ne-am scăpat de tine!” L-a aruncat ca pe un sac în pat și
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378853_a_380182]
-
gemut puternic și a deschis ochii. - Așa, târfulițo, trezește-te! De frică să nu-ți rupi tocurile la cizme, ai făcut ochi, nu? Amalia nu a răspuns. Era amețită. Abia începuse să-și revină. Făcea eforturi supraomenești să-și păstreze cumpătul. Intenționat sau nu, s-a clătinat când el și-a retras mâinile. A prins-o repede de un braț și cu celălalt pe după mijloc și a ajutat-o să se târască încet până în camera în care gerul era parcă mai
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
lămuri el cătrănit. - Poi și ce treabă avem noi? Suntem săraci lipiți, abia ne ducem traiu` de azi pe mâine, ce să ne ieie, zâlele? întrebă Ilona, nedumerită. - Mă femeie, da` ușoară mai ești de minte! își pierdu Niculaie iar cumpătul. De hectarele de pădure primite de la tată-tu uitași? Dacă ni le-or lua comuniștii, ce-om face? Alea îs siguranța noastră păntru zâle negre! Eu, decât să le dau ceva, mai bine mor, să știi! își vărsă el năduful
O IARNĂ DE COȘMAR de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381197_a_382526]
-
literatură. RADU BOTIȘ. Armonii într-adevăr celeste. Stihuri în care se îngâna lira cu panseul, zicerea cu struna. Dumnezeu - totdeauna prezent, numit, cu siguranță și cu venerație, în simbol antonomazic, „Cel Bun, „Cel Blând”, „Tatăl Bun”. Un imperativ plin de cumpăt și de cuviință - „Vorbește Doamne, vremea e puțină / [...] / Adu-mi ... Citește mai mult Angela Monica Jucan:„ARMONII CELESTE”Sub magneticul titlu „Armonii celeste”, a apărut cel de-al patrulea volum editat de Cenaclul „Arionda” (Galați). Culegerea cuprinde poezii și două
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380804_a_382133]
-
literatură.RADU BOTIȘ. Armonii într-adevăr celeste. Stihuri în care se îngâna lira cu panseul, zicerea cu struna. Dumnezeu - totdeauna prezent, numit, cu siguranță și cu venerație, în simbol antonomazic, „Cel Bun, „Cel Blând”, „Tatăl Bun”. Un imperativ plin de cumpăt și de cuviință - „Vorbește Doamne, vremea e puțină / [...] / Adu-mi ... VII. RADU BOTIȘ - LUMINĂ DIN TAINĂ CUVÂNTULUI, de Radu Botiș, publicat în Ediția nr. 2083 din 13 septembrie 2016. Niciodată nu vom întâlni măcar două călătorii prin lumea aceasta identice
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380804_a_382133]
-
de la Păltiniș! T. G.: Constantin Noica a intrat în viața mea spirituală încă de pe când își publica eseurile Eminescu - gânduri despre omul deplin al culturii românești, care avea să fie reluat alături de altele, în volumul Miracolul Eminescian, Spiritul românesc în cumpătul vremii, Scrisori despre Legea lui Herme și Rostirea filosofică românească. Odată cu apariția lucrărilor mele despre filosofia contemporană Percepție și morală în filosofia franceză (Merleau - Posity și Simone de Beauvoir), apărută la Ed. Științifică, București, 1979 și apoi Conștiința filosofică de la
INTERVIU CU PROF. UNIV. DR. EMERIT TUDOR GHIDEANU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374525_a_375854]
-
a impus Litovoi. Mai real decât eram eu însumi. Mirela-Ioana BORCHIN: Singurul avatar care apare în poezia Domniei Voastre cu numele... Eugen DORCESCU: Nu am nicio îndoială că, artisticește, desigur, Litovoi a venit, cu adevărat. Dar să nu ne pierdem cumpătul, nici simțul realității imediate! Repet: deopotrivă existențial și artisticește. Nu o halucinație, nu un vis, cum zicea, despre întâmplarea sa, Radu Stanca. Nu, chiar s-a ivit, neguros, intangibil, dar a umplut casa cu aura lui... Ah, ce noapte a
CONVORBIRI CU POETUL EUGEN DORCESCU (1) DESPRE AVATAR de MIRELA IOANA BORCHIN în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373950_a_375279]
-
ostilitățile cu nunta se domoliseră de-a binelea, mirii câștigaseră dreptul unei binevenite și relaxante luni de miere undeva în insula Maui din arhipelagul hawaian - care din motive obiective s-a transformat într-o săptămână iar mireasa, din rațiuni de cumpăt, zel și punctualitate profesională a marcat decizia lor cu o aserțiune cu acoperire politică și mobilizatoare - care-i rămăsese lipită de masa neuronală ca un chewing-gum de sub marginea mesei de calculator, cu care nepoțelul meu Rareș obișnuește să-și însoțească
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA (XVI) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/371104_a_372433]
-
cel mai puțin pretențios. Este omul pe care Regele l-ar găsi la întoarcere, așteptând în același loc și o sută de ani, dacă e nevoie. Serviciul ei față de Rege este necondiționat. Regina este nerăbdătoare uneori subiectivă, alteori își pierde cumpătul, are un ascuțit spirit critic de care nu scapă nimeni, dar devotamentul ei față de Rege și, prin el, față de țară este absolut.” Creionarea afectivă a Reginei, de către ASR Principele Radu al României, ca și a altor regi și regine ale
REGINA ANA. FĂRĂ IUBIRE, PRAGURILE PUTEAU FI MINE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371085_a_372414]
-
care o privea într-un fel anume, așa cum nu mai făcuse nimeni niciodată? Wolf, om în toată firea, care emana masculinitate, forță, dârzenie și o privire albastră de gheață, o atrăgea în mreje, o seducea, o făcea să-și piardă cumpătul și să amețească de plăcere. - Wolf, tu ești busola mea în viață, ești floarea din fereastră, ești izvorul inimii mele, sursa mea de inspirație, călăuza sufletului meu. Sunt gata să fac orice pentru tine. Dar Wolf o mângâia doar părintește
OMUL DIN UMBRĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 851 din 30 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345997_a_347326]
-
sete și frig. N-am mai apucat să-i spun nimic, dar nici el nu m-a mai lovit. Parcă începuse să vină tot mai rar. Eu eram tot mai slăbit, mintea mea o lua razna. Începusem să-mi pierd cumpătul, ce să mai zic, plângeam ca un copil. După foarte mult timp, după ce pierdusem șirul zilelor de când mă aflam închis în acel beci nenorocit și când îmi pierdusem aproape orice speranță că o să mai ies viu de acolo, au intrat
SALADIN de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348746_a_350075]
-
el că l-am răpus. Acum e-al meu. Nu mai scapă!” A mai avut puterea să glumească căci, în timpul zilei, dacă-l apucau înțepăturile, la fel îi zicea primului întâlnit, cu aceleași vorbe de șagă, fără să-și piardă cumpătul. - „Vericule, se ține scai de mine coana Vilma, dar o păcălesc mereu. Când ajung în răscruce, lângă podul Peșenii, mă uit spre cimitir, fac o jumătate de pas spre „Doamne, ia-l!...” iar ea crede că acolo mă duc, ha-ha
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
emoționantă destoinicie. Cu grija pururi trează a rămas statornic în devoțiunea sa, în credința sa, urmându-și calea cu aceeași voință fermă și cu neîmpuținată râvnă. În toate situațiile a avut o impunătoare și demnă ținută, fără să-și piardă cumpătul în fața oprimării crescânde și a condițiilor grele în care povoara zilnică apăsa tot mai puternic. Ziua de 10 septembrie 1940 devine zi martirică pentru Părintele Protopop Aurel Munteanu, fiind asasinat de către hoardele ungurești, în chip barbar, în centrul urbei, căreia
PE URMELE MARTIRULUI AUREL de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377029_a_378358]
-
seama că a vorbit mai mult decât trebuia. - Ce să știu?... Ce ar trebui să știu? Ce s-a întâmplat? Vorbiți odată! S-a întâmplat ceva rău cu fina mea? rosti Emanuela întrebările ridicând tonul pe măsură ce simțea că-și pierde cumpătul. - Eu nu, noi... nu știm nimic, răspunse asistenta privind-o speriată pe Emanuela. În ochii ei plutea teama. Se simțea depășită de situație. - Vorbește, femeie, odată! Ce bâigui acolo? Ce naiba ai?... Unde este fetița mea? Emanuela tremura de nervi. Merse
ÎN MÂNA DESTINULUI...(6) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377805_a_379134]
-
răspunse. Se întoarse din nou către asistentă. Aceasta, rămasă în același loc, nemișcată, părea că este hipnotizată. - Spune-mi, femeie! Te implor! Unde-i copila? Neprimind nici un răspuns și văzând că asistenta nu reacționează în niciun fel, Emanuela își pierdu cumpătul. Reacționă neașteptat de repede și de violent. Își repezi mâna direct în pieptul asistentei și o strânse în forță de halat, zgâlțâind-o cu putere și strigând la ea: - Vorbește o dată, nenorocito! Unde este fata? Vă distrug! Vă distrug pe
ÎN MÂNA DESTINULUI...(6) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377805_a_379134]
-
cerută de nevoile odraslei, îmi așternuse în grabă pe un ștergar câteva bucățele de caș afumat, slănină tăiată, un coltuc de pâine pe care o păstra într-un coș agățat sus în cămară, îmi spunea ca de fiecare dată să „cumpăt”, leguma în general (care se obține cu greu și prin muncă, nu era nicio aluzie la contribuția mea privind „bunăstarea” familiei) iar pâinea era pe cartelă și primeam câte una de căciulă pe săptămână, deci patru „făinoase negre d-un
CARTEA DINTRE LESPEZI! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373116_a_374445]
-
urmăm cursul pârâiașului, o să ajungem undeva, până la urmă. Nu mă întrebați ce e cu hainele noastre, este un amănunt aproape nesemnificativ față de nebunia asta pe care o trăim cu toții de când s-a cutremurat pământul. Important e să nu ne pierdem cumpătul, să stăm aproape unii de alții și să ținem firul apei... altceva nu știu ce să vă spun! -Hai că o scoatem noi cumva la capăt, încercă Diplomatul să rupă tăcerea adâncă ce se lăsase după micul discurs al Americanului. -Da, da
CAP.9 (PARTEA A II-A) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372112_a_373441]
-
Hai repede la Poliție, omule, ca să spunem... - Stai! Stai să dau telefon, mai întâi, a zis el cu vocea sugrumată de emoție și furie. Să le spunem mașina, femeie, să le spunem numărul ca să-l găsească pe nenorocit! Își păstra cumpătul, deși înțelesese totul din frânturile de cuvinte pe care le auzise. Simțea că se prăbușește, dar gândul că trebuie să-l prindă pe cel ce-i violase și bătuse fata parcă-i dădea putere și luciditate... * Șeful Secției de Poliție
EPISODUL 4, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379680_a_381009]
-
gât, simțind că nu mai are aer, senzația de sufocare accentuându-se în ritm accelerat... „ Nu, nu se poate! Trebuie să fie bine... Dumnezeu este mare! Dă-mi, Doamne, vești despre el! Trebuie să fiu calmă... Emanuela, nu-ți pierde cumpătul! Gândește! Da. Îl voi suna!” A format numărul lui Adrian. Așteptarea unui răspuns în receptor i se părea ucigătoare. I s-a dat respins. Nu obișnuia să îl sune și nu știa cum să interpreteze acel apel respins. „Dacă altcineva
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379722_a_381051]
-
joasă, ca să nu trezească toată casa: - Lea, ești acolo? E totul în regulă, mami? Niciun răspuns... Lea, deschide, te rog! Te simți bine? De ce ai încuiat ușa? Un geamăt stins străbătu ca o iluzie prin ușa încremenită. Maria își pierdu cumpătul și alergă înspăimântată să-și trezească soțul. - Liviu, vino repede! Lea s-a încuiat în baie și nu știu de când stă acolo! Patul e neatins! Mă tem că e în baie, de aseară! Dumnezeule, ce i s-o fi întâmplat
DILEME ( FRAGMENT 24) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375655_a_376984]
-
revină, să se salveze? În turbionul vernisajului, se-apropie de mine jovial-fabulosul nonagenar Barbu Brezianu, care, cu ani în urmă, recomandat, atunci, de Petru Comarnescu, îmi trimitea, la Cronica, încîntătoare texte despre Brâncuși. Care, tot cu ani în urmă, la Cumpătul, îmi oferea una din acele companii, ce, pentru mine, însemnau România prosperă și demnă. Se apropie și, luîndu-mă interbelic la braț, îmi spune: îți mai aduci aminte de Ilinca Dumitrescu (în anturajul nostru n.n.), ei bine, e din ce în ce mai brunetă... Ies
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
secolul naționalităților” nu era posibilă o stare pacifică în Orientul european, unde trei mari imperii reacționare și multinaționale încătușau popoare ajunse la conștiința de sine. „Puține sunt popoarele - observa T. W. Riker - care în cursul dezrobirii lor și-au păstrat cumpătul atât de bine sau au dat dovadă de o mai nobilă bărbăție decât românii”. Dacă vom lua în socotință și statutul și poziția geo-politică a românilor, atunci vom subscrie fără nici o rezervă la „depoziția” lui Russel din 4 septembrie 1859
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Și cînd copiii săi dau semne că-s bolnavi, lăsați-i ca să moară; sînt destui Născuți, chiar sînt prea mulți, și Pămîntul nostru fi-va copleșit Fără aceste meșteșuguri. De vreți pe cei săraci să-i faceți să trăiască-n cumpăt Cu fast să dați fiece coaja de pîine pe care-o dați; cu grațioasa viclenie Exagerați mici daruri; pe om să-l faceți ca să vrea un dar, și-apoi să-l dați cu fast. 125 Spuneți-i că zîmbește de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
posedă o astfel de energie primordială și că ea are un rol decisiv în bunăstarea lor fizică. În consecință, ei își risipesc în mod neglijent acest bun de preț, fără ca măcar să își dea seama. De fiecare dată când vă pierdeți cumpătul, vă supuneți stresului, vă extenuați corpul, vă neglijați sănătatea și vă lăsați sistemul să se prăbușească, vă suprasolicitați sursele metabolice normale de Energie Veritabilă postnatală obținută din hrană, apă și aer, determinându-vă, astfel, sistemul să recurgă la rezervele prețioase
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
a orașului și se mănținură acolo cu atâta succes încît cetățenii îi vestiră împăratului supunerea lor, rugîndu-se să-i cruțe. Încremenit de consternație despre moartea grabnică a regelui său Calliman, nedeprins c-o lungă împresurare, Dragota pierdu asemenea curajul și cumpătul și se supuse cu castel cu tot de bunăvoie lui Vatatzes, care-l răsplăti c-o haină cusută cu fir și c-o grămadă de bani de aur. Dragota s-arătă foarte mulțumitor pentru înalta distincțiune, făcând făgăduințe strălucite despre
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]