2,938 matches
-
de genunchii ei, iar pe umărul ei cânta o pasăre măiastră... CEZARA: N-auzi, iubitule? Fruntea încununată cu flori albastre..." Flori, înțelegi? IERONIM: Uite ce: dumnealui zicea ceva și de-o pasăre măiastră. N-o văd! CEZARA: Nea Costică! Repede, cununa cu flori albastre și-o pasăre măiastră! (Nea Costică vine bombănind probabil ceva neplăcut. Leapădă în brațele celor doi lucrurile cerute. Iese tot bombănind. Îndrăgostiții se gătesc.) CEZARA: Iar flori de plastic... IERONIM: Că pasărea ta măiastră... n-auzi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
să fluture la fiecare mișcare. Cum a văzut ea o rochie de mireasă când s-a dus odată la doamna Barbu. Ce frumoasă era! O întinsese pe canapeaua din sala de probe alături de voalul prins cu beteală argintie de o cunună de flori albe făcute din catifea. Categoric, Eugenia Ionescu avea comportamentul unei fetițe perfect normale de 10-11 ani, cu pasiunile și dorințele inerente vârstei. Dar, vorba însemnării de pe coperta caietului, trebuie să ne așteptăm la o dezamăgire. Până acum totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
mult mai mult decît o simplă colegialitate...Frumos, nu?! Cartea este, poate, simptomatică pentru urcușul și coborîșul unui creator, din perioada sfîrșitului și Începutului de secol : o copilărie veselă și liniștită, intrarea la Conservator, succes de studentă (premiul I cu cunună!) și debutantă pe scena Naționalului, ucenicia la Gallino - profesor ideal, Întîlnirea cu mari artiști ai vremii (Aristizza Romanescu, Agatha Bârsescu, Grigore Manolescu, Nottara, V. Leonescu, Ernesto Rossi, Luchian, Costache Bălănescu, Gh. CÎrje, N.A. Bogdan, Petre Sturdza, Liciu, Napoleon Borelli, Elena
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
nimic altceva decât dulcea somnolență de la ora de istorie. Dar să-i lăsăm pe-ăștia de-o parte. Toate aceste elocvente exemple reprezintă forța sintezei dintre inteligență și determinare, precum și hotărârea de a o pune fulgerător în aplicare, obținând astfel cununa marilor învingători. (Mamă, mamă, zău că aici nici Titus Livius n-o zicea mai bine!) Ei bine, proaspăt întors în birouașul meu de la facultate, eu, Dan C. Mihăilescu, mă simțeam aidoma celor trei mari comandanți. Adică, rămânând lucid, nu chiar
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de mărgean, prin ele lumina apusului realiza misterioasele afaceri ale descompunerii și difracției. Goana Îi prinsese flori de câmp În radiator, un fir de salcie flutura de antenă ca un steag al victoriei, iar pe capotă i se așternuse o cunună de paie zburlite, de parcă natura care pe el Îl ologise și-l umpluse de noroi, despuindu-l de luciu și de autoritate, pe ea o Îmbogățea În sute de feluri neașteptate. Fauvé o contempla uimit, glasul i se Îngropase din
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
centrul unui oraș, pe care, după ruinele de pe fundal, unii l-au recunoscut a fi Roma. „Afară“, de altfel, se vedea o Înghesuială teribilă, oamenii priveau curioși spre noi, strivindu-și nasurile de geam și așezându-și palmele ca niște cununi În jurul tâmplelor, În efortul inutil de-a desluși ce se petrecea „Înăuntru“, În timp ce, În spatele lor, lungi cohorte de mașini stăteau blocate În trafic. Din când În când, un câine trecea În pas grăbit, oprindu-se doar pentru a slobozi câțiva
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cuvintele dacă vei continua să ameninți, și să gândești numai răul. Aminește-ți ce frumoasă era când pântecele se rotunjise binișor și copilașul Înota În voie În lichidul amniotic. Cât de mult semăna cu portretul făcut de Rembrandt, Saskiei! Îi lipsea cununa de flori de pe creștet ți veșmintele ei nu aveau atâta lumină. ,,E o târfă,, , țipi În telefon, dar vocea de la capătul firului Încearcă să te potolească, să-ți explice că ,,târfele sunt Înghițite de valurile vieții, ele nu cară apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
în anexa ca o alveolă a studioului lui Alexander, beam ceai și priveam, în lumina tot mai împuținată a amurgului, ninsoarea și fațada sudică a casei pe ale cărei grinzi zăpada trasase linii albe ondulate, vizibile pe fundalul roz stins. Cununa de Crăciun cu panglică roșie, agățată de ușa de la intrare, era acum încărcată de zăpadă și de-abia se mai vedea. Fulgii care cădeau aproape de noi erau albi, dar ceva mai departe se contopeau toți într-o perdea cețoasă dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
nu. Alexander oftă. În salon se aprinse lumina și un fascicul de raze aurii străpunse înserarea; în lumină fulgii de zăpadă, cenușii acum și abia vizibili în întunericul de deasupra, prindeau viață pentru o clipă, înainte de a cădea pe pământ. Cununa sărutului, pe care Rosemary o împletea cu multă conștiinciozitate din ramuri de brad la fiecare Crăciun, așa cum o învățase mama, atârna în dreptul ferestrei, împodobită cu globuri colorate și lumânări, portocale și păsări cu cozi lungi și ramuri de vâsc; apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ea superioară, ca întotdeauna, chemîndu-mă să-mi arate că a văzut. În cazul că vrei să pregătești o lucrare despre femeia-soție, pot să-ți recomand ceva trimiteri bibliografice. Una din pildele lui Solomon spune, conform Bibliei: Femeia virtuoasă este o cunună pentru bărbatul ei, iar femeia fără cinste este un car în oasele lui." Mai are Biblia și niște pilde despre bărbați, dar nu te interesează. Ca moto, lucrării tale, e bine să pui o cugetare din Balzac: Femeia îi este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
necuviincios și în momente nepotrivite, bunăoară când una dintre vocile acelea de clopoțel, în rochiță albastră și cu funde albe, recita ceva din manualul de citire, aducând laolaltă trandafirii, hărnicia, gărgărițele (cu accent pe i), lanurile de grâu, partidul și cununile de pini de pe creste. S-a întâmplat apoi ca un muscoi negru-albăstrui să pice amețit în decolteul tovarășei învățătoare și să zboare pe-acolo, pe dedesubt, amețind, cred eu, și mai tare, pentru că razele soarelui, vă amintesc, păreau să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
marginea Balonului și m-am uitat În jos. Stătea la birou și citea ziarul, de parcă nu s-ar fi Întîmplat nimic. Acum, uitîndu-mă la țeasta lui golașă, am deslușit cu ușurință umflăturile sinistre pe care le ascundea cu viclenie dincolo de cununa de păr cîrlionțat de la ceafă, stil călugăr. Aș fi putut, cu mare ușurință, să desprind firul care ținea lampa și s-o las să-i cadă cu toată forța pe țeasta lipsită de apărare. Însă, oricît de ciudat ar părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
acelea de măgar, să fie șterse, deși se mai vedeau pe piatră urme proaspete de răzuială, duhoarea scârnei se dusese, curățiseră locul; acum pe stânca grotei ardeau făclii, izul văpăii se strecurase printre crăpături, bolta era Încărcată cu flori și cununi de laur, cu icoane Înrămate În aur, iar pe jos era Întins un covor de flori pe care călcau tălpile goale ale purtătorilor săi, iar mulțimea cânta psalmi și șoptea rugăciuni. Orbii și ologii, fojgăind precum viermii, mișunau printre picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de conduri împărătești; câmpul adormit; dealuri mucezite cu arături de catifea; dorm câmpurile-n lumină; iè țesută-n mii de feluri; aurii livezi și lanuri, vâlcele adormite; piscuri portocalii; stele - candelabrul uriaș al cerului; colb de argint; sfărâmături de oglinzi; cunună de maci sălbatici; copaci cu mantii voievodale; copaci înveșmântați în verde; risipă de petale; drumuri-nalte de cocori; albele stihii; mingea de foc a soarelui; pernuțe de mușchi; pătuț de mlajă; tron de piatră; reci oglinzi de apă; pacea serilor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
matematică. Dumneavoastră ne-ați învățat cum să recităm poeziile eroice, cum să cântăm după tonul diapazonului, dar mai ales cum să venerăm eroii altor vremi trecute pe care îi făceați să reînvie sub tavanul scund al clasei, împodobindu-i în cununi de glorii. Îi urmăream înfrigurat și auzeam parcă freamătul luptelor, iar acasă, îi visam nopți în șir. Dumneavoastră erați mereu bun cu noi și ne învățați numai de bine. Niciodată n-am să uit, cred și sper, că nici dumneavoastră
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ar avea cui să spună „cu bine, sau pe curând”. Se simțea cuprins de tristețe. Trăise mereu de unul singur micile sau marile evenimente din viața sa, oricum una oarecare. La serbările de sfârșit de an Își purta premiul cu cunună printre copii Înconjurați de părinți, rude și prieteni, ca pe o povară, În cele din urmă ca pe o infirmitate. Ani În șir, ai săi s-au dus la băi la Sovata cu exact o săptămână Înainte de Încheierea anului școlar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Adică să primească acasă cărțile și diploma contra semnătură. Pe el, oricum, nu-l interesa clasamentul. Venea la școală doar pentru că nu Îndrăznea să se opună ordinului direcțiunii. Și pentru că, după festivitate, conform Înțelegerii cu părinții, urma să-și plimbe cununa și legătura de cărți prin oraș până la cofetăria „Garofița”. Acolo mânca o „Indiană”, o „Ora 12” și bea o limonadă. Total șase lei. Îi mai rămâneau patru cu care Își cumpăra patru numere vechi din Miroir du sprint de la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
a misterului ființei mele, pentru el era doar senzație, pură reacție epidermică. Eu rămân tot mai singură cu fiecare Îmbrățișare, iar el tot mai detașat de victoriile sale ca un premiant de carieră. Trăiesc atârnată de gâtul lui ca o cunună uscată de lauri. 8. A murit și bunica. Și tot În august. Doar eu și Szántó vegheam sicriul. Prin ușile larg deschise ale capelei se vedea cimitirul inundat de flori și verdeață: 6 August. Sezonul de băi nu era Închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
marxist. De explicarea a tot și a toate prin materialism dialectic. Țin minte că mi se repartizase, pentru serbarea de sfîrșit de clasă întîi, o rochiță din hîrtie creponată, albă. Visam la altceva: costumul popular ucrainean, cu o bogăție de cunună, din care atîrnau o mulțime de panglici. "Pe dracu' naibii, doar nu-ți place sorcova asta sovietică". Brăduț purta o rubașcă de mătase și trebuia să joace pe ruptele cazaciocul. Eu, să recit din Maiakovski: Noi avem un tătic mare-mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de viețuca ta! O, dar să nu te vaiți face parte din codul manierelor elegante. Grădina e zăpăcită din cauza mirosului de petunii, de regina nopții și de crăițe, răsădite în amintirea bunicii Leonora. "Nevasta cu mintea bună/ I-e bărbatului cunună", așa-i spunea bunelul. Cînd a murit, au murit toate mușcatele. Odată cu ea au murit toate florile ei. A scăpat doar ghețișoara. I-am dus-o la cimitir. Bunica Leonora a făcut parte din familia albinelor. Șichy e o setteriță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
lui zboară către mine. Suntem amândoi pă-sări. Oa-meni-pă-sări... Scena 9 (Același soare spălăcit în mijlocul unui cer de un albastru intens. Scena este ocupată de o femeie îmbrăcată într-o rochie foarte simplă și lungă, poartă sandale și un fel de cunună pe cap. Ea nu face nimic, decât privește lung în sală și publicul tot atât de lung se uită la ea. Deodată, începe să se plimbe la dreapta și la stânga, iar soarele se mișcă în sens invers direcției ei de deplasare, semnificând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
timp în scenă, venind din direcții opuse. Se opresc la mijloc, aproape unul de altul, dar fără să se atingă. Îi desparte o linie neagră desenată cu cretă pe jos. Ea poartă de data asta o rochie albă și o cunună de flori pe cap. Bineînțeles, are floarea în mână, proaspătă și dreaptă ca o lumânare. Sosește din tavan și albina ce începe să le dea târcoale...) Păi parcă albina murise!" ( Se aude o voce din audiență) (... Râsete... Din fundal răspunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
parcă fără discernământ, exportat nemilos, pentru a construi un tablou. Tabloul ființei și al sufletului omenesc. Atât de complicat și imprevizibil, în care "Geografia urletului gunoierilor era variabilă" sau "Iisus a fost răstignit pe cruce cu piroane-cuvinte, iar pe creștet, cununa de cuvinte-spini a fost colocviul miilor de cuvinte-țintă, cuiele de Φ8, de Φ 12, de Φ 24, de Φ 38, pentru cruce, brațe și picioare (...)". Cam în această tonalitate se desfășoară totul, descris, enunțat, sentențios, implacabil. Dar nimic nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
eu eram împietrită și uitasem că am glas. Oare în ce limbă vorbeau, dacă acele cuvinte mă biciuiau, mă pătrundeau precum cuiele palmele lui Iisus, acum înțeleg, mă răstigneau, Iisus a fost răstignit pe cruce cu piroane-cuvinte, iar pe creștet cununa de cuvinte-spini, a fost colocviul miilor de cuvinte-țintă, cuiele de Φ8, de Φ12, de Φ24, de Φ38, pentru cruce, brațe și picioare, da, abia acum am înțeles pe Cel atât de Singur sângerând, a fost țintuit pe crugul timpului cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pentru a nu-i mai asculta privirile. Ea se logodea întâi, apoi, după lungi dispute asupra dotei, a conturilor bancare ale trântorului ce trebuiau aduse ca ofrandă reginei lui, urma cununia propriu-zisă cu tot fastul, textile macabre, verighetele-cătușe de aur, cununa, sărutul fugar, rece, șters, fără gust, fără sentimentul care ar fi trebuit să-i incumbe. Dansul de rigoare și intimitatea ca răsplată a întregului ritual regizat prost și jucat fără implicare. Și zilele treceau monotone, și într-o cameră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]