1,497 matches
-
cum câștigam întrecerile de Bobotează, cu cei doi cai ai noștri, întreceri ce se organizau pe terenul viran de lângă pod. La început, fratele mai mare era victorios, apoi eu mai târziu. Vărul meu, și totodată finul părinților mei, care îl cununaseră, cam geambaș de felul său, iubea mult caii și avea mereu cai tineri, grași și frumoși, cu care se fălea prin comună, când îi plimba mergând în buiestru la căruța cu leagăn și păcănitori la roți, de se auzea de la
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
aprins curiozitatea din ochii copilașilor...citindu-le povestioarele scrise de tine. Ai ajutat oameni părăsiți de...soartă, uitați de propriile familii și le-ai înlesnit condiții de viață, atunci când alții treceau plini de ignoranță pe lângă ei... Ai așternut culorile cerului, cununate cu cele ale florilor, pe șevaletul tău și ai bucurat mii de priviri prin tablourile expuse... Ai trei copii minunați și un soț care te adoră... Nu ai voie să uiți niciodată faptul, că nu există mulți oameni, care se
ALUNGĂ ÎNDOIALA! de DOINA THEISS în ediţia nr. 998 din 24 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363265_a_364594]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > AUTOPSIE NATURALĂ Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1458 din 28 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Ce se aude? Tremur. Ce-i asta? Ah! Fereastra! Mă apropii. Ce tablou! Cenușa se cunună cu nisipul, vântul recită, agitat, catrene frunzelor. Ploaia, își bâțâie scheletul dezmățat într-o ciudată derulare de apariții și dispariții. La asta se reduce totul: apariții și dispariții. Cad baierele inspirației precum dungile zebrei de la intersecția vieții și morții, spărgându
AUTOPSIE NATURALĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1458 din 28 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367903_a_369232]
-
căzut în zări albastre și-a rămas doar în cuvânt. te iubeam și te uram, veneai pe cărări divine, când ades’ te căutam, tu făceai parte din mine, alergau verbe nebune după tine prin ninsori și-ți puneam mii de cunune din steluțe și din flori. dar s-a dus pasărea noastră, bântuită de blestem vine rar pe la fereastră când adesea eu te chem, vine-n amintiri și-n vise să dezlege fără rost, pasărea e pare-mi-se, umbra ta
PASĂREA IUBIRII NOASTRE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367893_a_369222]
-
-și surpă clepsidra și ne-aruncă pe talazuri, Noi, feciorii veșniciei, cumpăniți de-atâtea nazuri, Ne facem una cu lumea și ne luăm al lumii chip; O dăm straie pe trup gol, dar lipsit de goliciune, Bătând clipele-n cununi, cununăm clipa cu lumea, Timpu-i mut, căzut pe urmă, facut una cu genunea, Sufletul se face luntre și își pierde moliciune; Toți vrem a călca pe ape, cu munții robiți în cuie, Și cu negura din văi ca un lut lipit
AUTOR MĂDĂLINA BĂRBULESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367966_a_369295]
-
Versuri > Spiritual > DOINĂ Autor: Ioan Adrian Trifan Publicat în: Ediția nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului DOINĂ Să mă depolenizezi din floare, De pe ramuri să m-aduni, Să mă strângi de prin ulcioare Și să mă-mpletești cununi. Să mă sorbi în zori din frunze, Să mă prinzi încet în hori, Să mă fluieri printre buze, Să mă cânți în strigători. Să mă bei în vas de lut Din al țării vechi pământ, Să-mi faci hram cu
DOINĂ de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367981_a_369310]
-
desțelenit cărarea - până s-a luminat zarea cu Zeul de mână te-ai trezit - cine, știe, poate chiar el te-a hirotonit preot peste lumea misterelor să slujești în Templul Sferelor să mă dezlegi de ultimul mit - poate te-a cununat cu o stea cu un șarpe, cu un taur - curgeai în afară, ca o mină de aur, fierbeai în adâncuri că inima mea. Referință Bibliografica: ELOGIU DEMIURGULUI / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 251, Anul I, 08 septembrie
ELOGIU DEMIURGULUI de ION MARZAC în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367338_a_368667]
-
PRIVEȘTI Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 216 din 04 august 2011 Toate Articolele Autorului ca să privești Iubito, ia cântecele mării transformate în păduri de sunete palpitând în noaptea de spaime a eului de frig înghețat și fă-le cunună. Ia și scoicile ce se scriu în imensitatea nisipului plecat din adâncuri ca să devină timp și fă-le salbă. Ia greierii ce mușcă felii de lună ca să întoarcă pădurile în noi cu cântece ce nu mai știu să înoate pe
CA SĂ PRIVEŞTI de LEONID IACOB în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367367_a_368696]
-
cum câștigam întrecerile de Bobotează, cu cei doi cai ai noștri, întreceri ce se organizau pe terenul viran de lângă pod. La început, fratele mai mare era victorios, apoi eu mai târziu. Vărul meu, și totodată finul părinților mei, care îl cununaseră, cam geambaș de felul său, iubea mult caii și avea mereu cai tineri, grași și frumoși, cu care se fălea prin comună, când îi plimba mergând în buiestru la căruța cu leagăn și păcănitori la roți, de se auzea de la
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
din palmă o viață interzisă, îi crește dorința de umbră, se vrea tot iubită, regatul ascultă. Regina le plânge iubirea de mult. O, dragoste ține chipuri în noapte, în viață nădejdea se cere tristețe o ține jalnic pe un sărut, cunună de Paște, cunună a moarte, se schimbă - ndoiala pe clipe și șoapte. Pe cine respectă ochii de zimbru, de cine mi-e teamă iubind neajuns? Mă cheamă atinsul balanței din hău, dormim râsul în plâns chiar dacă distanța din noi ne
DE CINE MI-E TEAMĂ IUBIND NEAJUNS? de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366903_a_368232]
-
viață interzisă, îi crește dorința de umbră, se vrea tot iubită, regatul ascultă. Regina le plânge iubirea de mult. O, dragoste ține chipuri în noapte, în viață nădejdea se cere tristețe o ține jalnic pe un sărut, cunună de Paște, cunună a moarte, se schimbă - ndoiala pe clipe și șoapte. Pe cine respectă ochii de zimbru, de cine mi-e teamă iubind neajuns? Mă cheamă atinsul balanței din hău, dormim râsul în plâns chiar dacă distanța din noi ne-ngroapă-n căderea
DE CINE MI-E TEAMĂ IUBIND NEAJUNS? de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366903_a_368232]
-
Evanghelia și caută să înțelegi mai de aproape lucrul acesta minunat: - că fiecare dintre noi putem să-L primim pe Domnul Isus în viața noastră că Mântuitor al nostru. și din clipă aceea ne-am unit cu El, ne-am cununat cu El, din clipă aceea trăim în unire cu Domnul Isus. ȘI TOT TRECUTUL TĂU E SPĂLAT. El nu mai este amintit. El este dus, el este șters, tu ai devenit o ființă nouă, tu începi o viață nouă cu
CE NUME I-AI DA COPILULUI TAU NENASCUT ? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366829_a_368158]
-
cum câștigam întrecerile de Bobotează, cu cei doi cai ai noștri, întreceri ce se organizau pe terenul viran de lângă pod. La început, fratele mai mare era victorios, apoi eu mai târziu. Vărul meu, și totodată finul părinților mei, care îl cununaseră, cam geambaș de felul său, iubea mult caii și avea mereu cai tineri, grași și frumoși, cu care se fălea prin comună, când îi plimba mergând în buiestru la căruța cu leagăn și păcănitori la roți, de se auzea de la
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
logodit cu altă fată, dar când a auzit asta, a luat primul tren spre Oradea: “Copilul meu nu crește cu tată vitreg!” A adus-o acasă, și-au mai făcut o fată. Frumoasă și deșteaptă. La botezul fetei s-au cununat și ei. Ciudat însă, nora n-a mai vorbit cu soacra niciodată, deși locuiau în aceeași casă. Și-au făcut intrări separate, bucătării separate. Când mergeam la ei, intram la mătușa, apoi la cei tineri. Mătușa ne conducea, ca să mai
DESTINE ÎNGEMĂNATE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366917_a_368246]
-
iaste cu voia lor și cum că vor îngădui unul pre altul până/ să vor împăca amândoao părțile, au cu schimbu după obiceiul țării, suflet pentru suflet, au cu bani să răscumpere unul de la altul acel suflet, să nu-i cununați și cu nici un mijloc, măcar de v-ar face verice sile, au înfricoșare. Și acea scrisoare să o țineți foarte cu seamă bună la voi, veri la carele s-ar întâmpla; ca de va vrea cineva din stăpânii acelor țigani
ȚIGĂNCILE SCLAVE CĂSĂTORITE RELIGIOS CU BOIERII ROMÂNI? VASILE CEL MARE AȘA LEGIFERA ÎN CANONUL 42 ACUM 1700 DE ANI! de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367482_a_368811]
-
d ețigani) nu scăpau de pedeapsă: Țiganii domnesti, boeresti, mănăstiresti, sau ori a cui vor fi, ce umblă cu șătre prin țară, și sunt, obociniuiți, a fura fete de țiganu sau țigance, de le țin fără cununie, dicându că sunt cununați cu dănsele, pentru aceasta să se dea tare poroncă la judi, ca de acum înnainte nici de cum unele ca acestea să nu s efacă, iar dovodindu-se că au urmat înpotrivă, atăt judele celei la care se va tăpmla, cât și
ȚIGĂNCILE SCLAVE CĂSĂTORITE RELIGIOS CU BOIERII ROMÂNI? VASILE CEL MARE AȘA LEGIFERA ÎN CANONUL 42 ACUM 1700 DE ANI! de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367482_a_368811]
-
va avea să se dea la stăpănul ei, de va fi al altui stăpăn. -punctul H interzice vechea lege are spunea că dacă un moldovean ia o țigancă de nevastă rămâne rob. Cununiile religioase sunt oprite. „Iar de se vor cununa prin greșală și prin neștiință, îndată ce se vor afla să se despartă, căci și pravila Constandin Armenopol cartea 4, titlul 12 fila 341, hotărăște așa: De se va dovedi după facerea nunții, că unul din casnici este rob, se despărțește
ȚIGĂNCILE SCLAVE CĂSĂTORITE RELIGIOS CU BOIERII ROMÂNI? VASILE CEL MARE AȘA LEGIFERA ÎN CANONUL 42 ACUM 1700 DE ANI! de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367482_a_368811]
-
trupul lung, mlădios, se hrănește numai cu pește fript. Este sălbatică, nu știe nici cum o cheamă și băiatul îi dă numele de Ileana. Între ea și Aliman apare o iubire nefirească și foarte puternică, el ar vrea să se cunune, dar ea care are, probabil, legături cu lumea diavolului, nu vrea să știe nici de popă și nici de biserică. Lui îi merge mai bine ca oricând, deși satul credea că fata este o strigoaică și că îi suge sângele
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
bunica ei aflase că în timp ce ele pot trăi sute de ani după care se transformă în spumă și sufletul lor dispare definitiv, viața oamenilor este mai scurtă, dar sufletul lor trăiește veșnic. Ca să obțină viața veșnică ar trebui să se cunune la preot cu un pământean care ar iubi-o mai mult ca pe părinții lui și i-ar jura credință veșnică. Se îndrăgostește de un prinț pe care l-a salvat de la moarte în timpul unui naufragiu. Pentru a putea ajunge
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
Andersen, Undine aparține lumii elementelor acvatice lipsite de suflet: „[...] o simplă oglindă a elementului exterior, care nu poate răsfrânge lumea interioară.” Dorința tatălui este ca unica lui fiică să dobândească un suflet veșnic și pentru aceasta ea trebuia să se cunune la preot cu un bărbat care să o iubească foarte mult. La vârsta de trei ani a fost trimisă în lumea oamenilor unde au înfiat-o niște pescari cărora le dispăruse fata în mod miraculos. Copila este frumoasă, cu ochi
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
în lumea ei unde va fi veșnic îndurerată. Înainte de a se scufunda îl roagă pe soțul ei să îi rămână credincios pentru a nu păți nimic rău. Acesta încalcă legământul de la cununie și sfatul ei și al preotului care îi cununase și hotărăște să se căsătorească cu prima lui iubită. Undine îl avertizează zadarnic printr-un vis și, deoarece nu se poate sustrage legilor lumii ei de ființă subacvatică, chiar ea este nevoită să îi ia sufletul în ziua nunții lui
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
te mai întrebi ce-nvârte!? Când n-au tată și nici mamă, Ce mi-e Mande, ce mi-e...Tute. De Dragobete Orice face un bărbat Pentru draga lui nevastă, Uf, dar ce mare năpastă!... S-a-mbătat. Unor însurăței S-au cununat la primărie, Și la popă s-au jurat, Au petrecut în veselie... Acuma cată avocat. (Divorțul nu e...jucărie) Unor zgârciți Tot strângând la ban pe ban, Vrând se căpătuiască, Ajunseră de haram, Au uitat... să și trăiască. Referință Bibliografică
EPIGRAME de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367656_a_368985]
-
idealistă”, în care își va asuma un rol patern (de oștean cu grad superior), după multe experiențe în care (un exemplu) badea Ion Călneanu s-a dus, după cum s-a văzut peste câteva ore, de tot, în ziua în care cununa de Sânziene îi indicase: viață (viață veșnică, poate, deși după moarte a fost tratat în sat ca strigoi...). Odată intrat în perimetrul cătăniei, legătura cu satul se va păstra, pentru scriitor, mai ales „după ora de stingere” sau, aproape în
SALAMANDROFOBIE ŞI EMOŢIA LOCOMOTIVEI LA CEAPA DIN VECINI de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366992_a_368321]
-
floare, multă minte și candoare, Ai ce-ți dorești de la viață - soțul iubit te răsfață. De-aș trăi să-ți văd ideea despre ce poate femeia împlinită, la ea-n casă, cu prieteni dragi la masă. Pe unii i-ați cununat, altora le-ați creștinat rodul dragostei curate, de noroc să aveți parte! Uneori, trăim în ceață ratăcind drumul în viață. Alteori, scăldați de mare, iubim fericiți sub Soare. DECEPȚIE De-ai fi venit c-o floare și-n ochi m-
VIAŢA de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 193 din 12 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367081_a_368410]
-
Lăsând lacrima să plouă peste umbre de uitări... Câteodată îmi e dragă, când îmbrățișează-n zori O iubire ce-și deschide inima-n petale-albastre Și m-acoperă cu doruri ce-am visat de-atâtea ori Dorul meu cu dorul tău cununând umbrele noastre... Referință Bibliografică: Umbra mea / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 251, Anul I, 08 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
UMBRA MEA de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367285_a_368614]