258 matches
-
Carmen Berbecaru și Tricy Abramovici. Cupletele umoristice din film au fost scrise de Dan Mihăescu și Grigore Pop. Filmul "" este inspirat din viața actorului Constantin Tănase, unul dintre cei mai cunoscuți actori ai teatrului românesc de revistă, care a cultivat cupletul satiric și politic în perioada interbelică. El a creat trupa „Cărăbuș”, organizând spectacole de cabaret și revistă pe parcursul următorilor 20 de ani. Numele personajului Caratase se inspiră atât din numele lui Toma Caragiu, cât și din cel al lui Constantin
Actorul și sălbaticii () [Corola-website/Science/299708_a_301037]
-
care spune că arta se hrănește cu vise și îl invită să-i spună despre acest vis cântând. Cât Walther cântă, el notează versurile și melodia și apoi îl pune să facă corecturile necesare. Walther, ghidat de Sachs, cântă două cuplete în timp ce Sachs subliniază respectarea regulilor. Ies să se pregătească pentru concurs; Sachs uită pe masă foaia pe care a scris poemul lui Walther. "Scena 3." Beckmesser, văzând casa goală, se încumetă și intră. El observă cântecul lăsat pe masă. Citește
Maeștrii cântăreți din Nürnberg () [Corola-website/Science/308501_a_309830]
-
fi a lui Sachs. "Scena 4." Eva apare, sub pretextul că aduce o pereche de pantofi care o bat. Walther intră la rândul său. Cei doi iubiți au ochi doar unul pentru celălalt și Walther improvizează cel de-al treilea cuplet al cântecului. Observând stânjeneala Evei față de el, Sachs susține că nu a avut niciodată intenția de a juca rolul regelui Mark față de Eva/Isolda și față de Walther/Tristan (Wagner citează în acest pasaj un "laitmotiv" din "Tristan și Isolda".) Apar
Maeștrii cântăreți din Nürnberg () [Corola-website/Science/308501_a_309830]
-
Cuenca, poetul a fost rănit mortal. Nu este sigur dacă poetul a murit pe câmpul de luptă sau câteva zile mai târziu în campament. Rades de Andrada a semnalat că în ultimele haine purtate de poet s-au găsit două cuplete care încep : Oh mundo!, pues que me matas"” („"O, lume! Păi mă omori"”). A fost înmormântat în mănăstirea din Uclés, care aparținea ordinului Santiago. La puțin timp după aceea, Elisabeta Catolica avea să triumfe în războiul de succesiune, devenind Elisabeta
Jorge Manrique () [Corola-website/Science/307995_a_309324]
-
de poezie cultă ce se cultiva în secolul XV, în special în metru minor) și cu influențe provensale, pe un ton de galanterie erotică mascată de alegorii subtile. Din toate creațiile se remarcă „"Coplas por la muerte de su padre"” („"Cuplete pentru moartea tatălui său"”), grație îmbinării reușite de tradiție și originalitate. În ea Jorge Manrique face elogiul tatălui său defunct, arătându-l eroic, virtuos și senin în fața morții. Această poezie este una de referință în literatura spaniolă. Lope de Vega
Jorge Manrique () [Corola-website/Science/307995_a_309324]
-
în literatura spaniolă. Lope de Vega a afirmat despre ea că „"merecía estar escrita en letras de oro"” („"ar merita să fie scrisă cu litere de aur"”). Procedeele metrice ale lui Manrique se rezumă la uzul repetat al cântecului, la cupletul regal, cupletul castilian, cupletul de picior metric întrerupt, „"esparza"” (când gândirea exprimată artistic este condensată într-o singură strofă) și cupletul de artă minoră. Poetul nu este preocupat întotdeauna de rimă. Nu abuzează de cultisme și preferă un limbaj clar
Jorge Manrique () [Corola-website/Science/307995_a_309324]
-
spaniolă. Lope de Vega a afirmat despre ea că „"merecía estar escrita en letras de oro"” („"ar merita să fie scrisă cu litere de aur"”). Procedeele metrice ale lui Manrique se rezumă la uzul repetat al cântecului, la cupletul regal, cupletul castilian, cupletul de picior metric întrerupt, „"esparza"” (când gândirea exprimată artistic este condensată într-o singură strofă) și cupletul de artă minoră. Poetul nu este preocupat întotdeauna de rimă. Nu abuzează de cultisme și preferă un limbaj clar. Utilizează și
Jorge Manrique () [Corola-website/Science/307995_a_309324]
-
de Vega a afirmat despre ea că „"merecía estar escrita en letras de oro"” („"ar merita să fie scrisă cu litere de aur"”). Procedeele metrice ale lui Manrique se rezumă la uzul repetat al cântecului, la cupletul regal, cupletul castilian, cupletul de picior metric întrerupt, „"esparza"” (când gândirea exprimată artistic este condensată într-o singură strofă) și cupletul de artă minoră. Poetul nu este preocupat întotdeauna de rimă. Nu abuzează de cultisme și preferă un limbaj clar. Utilizează și unele vulgarisme
Jorge Manrique () [Corola-website/Science/307995_a_309324]
-
fie scrisă cu litere de aur"”). Procedeele metrice ale lui Manrique se rezumă la uzul repetat al cântecului, la cupletul regal, cupletul castilian, cupletul de picior metric întrerupt, „"esparza"” (când gândirea exprimată artistic este condensată într-o singură strofă) și cupletul de artă minoră. Poetul nu este preocupat întotdeauna de rimă. Nu abuzează de cultisme și preferă un limbaj clar. Utilizează și unele vulgarisme, care contribuie la atmosfera de simplitate și sobrietate și pe care le introduce perfect în tehnica retorică
Jorge Manrique () [Corola-website/Science/307995_a_309324]
-
pe Horațiu cu „"Odele"” sale, precum și pe autorii greci pe care îi studiază. Opera poetică a lui Garcilaso de la Vega, compusă din treizeci și opt de sonete, cinci cântece, o odă în lire, două elegii, o epistolă, trei egloge, șapte cuplete castiliane și trei ode latine, a fost publicată prima dată în 1543, ca apendice la „"Opere"” de Juan Boscán. Creația lirică a lui Garcilaso de la Vega, expresia maximă a Renașterii castiliene, a devenit de la bun început o referință necesară pentru
Garcilaso de la Vega () [Corola-website/Science/308002_a_309331]
-
în curtea regimentului pe cea de care s-a îndrăgostit cu o seară înainte la teatrul “Pontarcy”. La sosirea Colonelului, Denise și Floridor trebuie ascunși și deghizați în soldați. Încercând să facă față situației, Denise îmbrăcată în recrut, cântă un cuplet militar. Datorită lui Champlâtreux și Loriot, cei doi reușesc să fugă din regiment, fără să li se descopere adevărata identitate. TABLOUL IV Pierzând toate trenurile spre Paris, Floridor și Denise se reîntorc la mânăstire inventând Maicii superioare o poveste din
Mam’zelle Nitouche () [Corola-website/Science/307651_a_308980]
-
Crișan, Puiu Călinescu, Horia Căciulescu, Ion Antonescu - Cărăbuș, Zizi Șerban, Mihai Ciucă, Elena Burnaz, cuplurile Horia Șerbănescu - Radu Zaharescu sau Nicu Constantin - Alexandru Lulescu în spectacole de teatru de revistă și face cuplu pe scenă cu Stela Popescu, dând viață cupletelor scrise de Puiu Maximilian. Este directorul Teatrului de Revistă “"Constantin Tănase"” din 1998. Are o bogată activitate în teatru, film, televiziune si teatru radiofonic. Pentru întreaga activitate artistică în teatrul de revistă precum și cea managerială a luat numeroase premii, medalii
Alexandru Arșinel () [Corola-website/Science/307724_a_309053]
-
pe care ultimii dintre ei au murit. Piatra originală nu a fost păstrată, dar epitaful a fost gravat pe o nouă piatră instalată în 1955. Textul, așa cum îl reproduce Herodot este: Această mostră a liricii grecești antice are forma unui cuplet elegiac. O traducere: La locul bătăliei mai există un monument modern, numit „monumentul lui Leonidas” în onoarea regelui spartan. Este compus dintr-o statuie de bronz a lui Leonidas, înscrisă doar cu replica „Μολών λαβέ” („Vino și ia-le!”). Metopa
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
a împotrivit sistemului politic instaurat la București. Pe vremea în care românii învățaseră să tacă pentru a nu ajunge la inchisoare sau la canal, Jean Moscopol s-a așezat că un ghimpe împotriva mai marilor vremii. A compus balade și cuplete anticomuniste în care îi îndemna pe români să nu-și piardă speranța. Nu ierta pe nimeni. A scăpat ca prin minune nearestat. A luat drumul pribegiei în 1947, plecând la Paris, ajutat de actrița Elvira Popescu. Din Franța a plecat
Jean Moscopol () [Corola-website/Science/302639_a_303968]
-
premiera "Nimic despre elefanți". Acest spectacol a fost scris special pentru doi protagoniști: Gică Petrescu (în prag de 70 de ani) și Nicu Constantin. Spectacolul s-a jucat doi ani consecutiv cu casa închisă. Gică alături de Nicu Constantin a interpretat cuplete pline de haz și melodii cunoscute românești. Aceasta va rămâne o demonstrație unicat de vitalitate, har, profesionalism și respect pentru public. A fost timp de 34 de ani căsătorit cu scriitoarea Cezarina Moldoveanu. După moartea soției sale, în august 1989
Gică Petrescu () [Corola-website/Science/302638_a_303967]
-
însă luciditatea, realismul, refuzul artificiilor convenționale de stil și al iluzionării voluntare (sonetul 130). Volumul conține 154 de sonete, dintre care 138 și 144 fuseseră tipărite anterior. Aproape toate sunt alcătuite din trei strofe a câte patru versuri și un cuplet în metru iambic, cu rimă de tip abab cdcd efef gg. Adesea, în aceste cazuri, începutul celei de-a treia strofe marchează o schimbare de ton, cănd poetul exprimă o revelație. Excepție fac sonetele 99, 126 și 145. Sonetul 99
Sonetele lui Shakespeare () [Corola-website/Science/302875_a_304204]
-
cdcd efef gg. Adesea, în aceste cazuri, începutul celei de-a treia strofe marchează o schimbare de ton, cănd poetul exprimă o revelație. Excepție fac sonetele 99, 126 și 145. Sonetul 99 are 15 versuri, 126 este alcătuit din șase cuplete, versurile sonetului 145 au măsură de 4 silabe. Colecția este închisă cu "Jeluirea îndrăgostitei", o poezie narativa cu strofe de 47 de versuri și rimă recurenta de tip ababbcc, introdusă inițial de Geoffrey Chaucer. Primele 17 numite tradițional "sonetele procreației
Sonetele lui Shakespeare () [Corola-website/Science/302875_a_304204]
-
-a cerut lui Offenbach să-l secundeze într-un duel chiar în seara premierei. Cu toate acestea, premiera a avut loc fără incidente. Opera nefiind imediat remarcată, Offenbach se strădui deci împreună cu Crémieux să rescrie unele pasaje, punând accentul cu ajutorul cupletelor pe efectele comice. Aceste schimbări asigurară în fine succesul de public al piesei. După preluarea funcției de director la "Le Théâtre de la Gaîté" Offenbach speră să repete succesul pe care-l repurtase în 1858, transformând "Orfeu în infern" într-o
Orfeu în infern (operetă) () [Corola-website/Science/304517_a_305846]
-
În cel de-al doilea tablou, Olimpul, Orfeu se înfățișează în lumea zeilor, unde domnesc intrigile și dezmățul, pentru a-i solicita lui Jupiter ajutorul. Stăpânul Olimpului și-a pierdut însă demult autoritatea morală asupra tagmei haotice de zei. În cuplete, aceștia îi reproșează rând pe rând aventurile amoroase cu diverse muritoare. Nici Pluto nu găsește de cuviință să-i acorde respect, el instigă chiar o revoltă împotriva lui, enumerând avantajele infernului față de Olimp. ceea ce-l determină pe domnul Orphée să
Orfeu în infern (operetă) () [Corola-website/Science/304517_a_305846]
-
în care se lăfăie toți porcii din Europa, deoarece Offenbach este, cum afirmă el în farsa din anul 1870, "individul cel mai internațional din lume" ("der internationalste Individuum der Welt"). Contemporanii au fost amuzați și în același timp șocați de cupletele în care olimpienii îi aduc unui Jupiter afemeiat reproșuri, deoarece ele implică o critică la adresa împăratului Napoleon al III-lea, ale cărui escapade deveniseră la vremea aceea notorii. Faptul că instituția matrimonială este atacată cu vehemență chiar de personajul Euridicei
Orfeu în infern (operetă) () [Corola-website/Science/304517_a_305846]
-
a se vedea interpretat pe scena Operei Comice, Offenbach a prezentat doar la două luni după această parodie, în aprilie 1846, nu mai puțin de șapte noi fragmente de operă într-un concert dramatic. Este vorba de diverse romanțe și cuplete vesele, asemenea celor care se vor întâlni ulterior în operetele renumite ale compozitorului. Succesul acestor piese a atras după sine prima ofertă din partea Operei Comice, pentru o prelucrare muzicală a vodevilului "Alcovul". Directorul acestei instituții a refuzat însă până la urmă
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
îndelungată a format, împreună cu actorii Dan Tufaru, cu care a și fost căsătorită, și Florian Pittiș, un trio muzical-cupletistic, care, în regia lui Alexandru Bocăneț, a fost unul dintre punctele de atracție ale spectacolelor de estradă ale Televiziunii. Rămân celebre cupletele sale alături de Toma Caragiu. A luat parte la numeroase festivaluri și turnee în țară și peste hotare. Începând cu jumătatea anilor '70, și-a descoperit o nouă vocație - muzica folk, urmată de pasiunea pentru actorie. Continuă activitatea muzicală; se înscrie
Anda Călugăreanu () [Corola-website/Science/303753_a_305082]
-
inspirat de piesa "Bitches Crystal" (1971) a formației britanice Emerson, Lake & Palmer. Metrul folosit este formula 1, repartizat astfel: 3+3+2+2+2. Compoziția cuprinde o scurtă introducere (care se reia mai apoi pentru a delimita diferite părți ale piesei), cuplete, un refren, momente solistice ale chitarei și sintetizatorului, un refren și o coda ("free time"); prin urmare, se propune o structură dintre cele mai des întâlnite în muzica rock. Piesa a fost apreciată în epocă, dar și mai târziu, ca
Lume albă () [Corola-website/Science/312651_a_313980]
-
plină de inabilități, în care planurile narative se amestecă „uneori rizibil”. Criticul Tudor Caranfil nu a dat filmului nicio stea și a făcut următorul comentariu: "„Geopolitică stil Nicolaescu: strip-tease și gloanțe, sex și blindate, Marea Neagră și Pentagonul, copii abandonați și cuplete cu Jean Constantin, totul și nimic într-un film tipic pentru declinul regizorului și al cinematografiei postdecembriste. Blufful culminează cu nefericita combinare a benzii autentice de sunet a „instanței” de la Târgoviște (Pr. UCIN, Anușavan Salamanian) cu scene stângaci jucate de
Punctul zero () [Corola-website/Science/312748_a_314077]
-
vremii. Cercetătorul observă: "„Eu cunosc altă poveste despre Terente (decât cea aflată în circulație - n.n.)”", citându-l ca sursă pe Imanuel Ghirvas. Episodul salvării lui Terente de la închisoare de către Didina a „consacrat” cuplul în folclorul muzical urban. Există mai multe cuplete (cu tente absurde, pornografice, etc.) potrivite pe muzica cântecului "" (fr. „O caut pe Titina”), scris de francezul Léo Daniderff (1878-1943) în 1917 și ajuns celebru în interpretarea lui Charles Chaplin în filmul "Timpuri noi" (1936). Iată o variantă a versurilor
Terente () [Corola-website/Science/311263_a_312592]