KorAP: Find »[drukola/base=cupolă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...8 9 10 ...107 >

2,675 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202

cu toții în galeria celor O mie și una de nopți, așezați turcește pe perne și pernuțe de mătase pătate de mucegai. Sau pe scaune și canapele duhnind a haine murdare când te așezi și iese aerul din ele. Acolo, sub cupola înaltă, răsunând de ecouri, pictată în culori de pietre prețioase care nu vor vedea niciodată lumina zilei, nu vor păli niciodată, sub candelabrele de alamă atârnând, cu becurile lor roșii, albastre ori portocalii luminând prin cuștile ornamentate din bronz, acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
de somn. Și se furișează în pivniță să saboteze centrala termică. N-ar avea cum să ghicească, dar Ducele Vandalilor i-a luat-o înainte. Așa că rămânem noi, restul, așezați pe perne de mătase și pernuțe pătate de mucegai, sub cupola celor O mie și una de nopți. Cu punga argintie și goală de Tetrazzini pe covor. Cu pilaștrii sculptați cu elefanți. În minte, consemnăm cu toții replica Din întâmplare, știu multe despre măruntaie... Și nu se mai întâmplă nimic. Se întâmplă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795

simplu din peisaj. Înainte de a intra pe ușa gării, aruncă o privire în urmă. Alexe rămăsese acolo, pe terasa cofetăriei, sorbea din cafea absent, frunzărea revista și scotea, firește, nori de fum. Un soare plăcut învăluia terasa ca într-o cupolă protectoare. Nimerise, nu mai știa cum, în casa profesorilor Alexe, o atrăseseră cuvintele lor laudative și o oarecare faimă ce se crease în jurul acelei perechi. Și astfel, instalată pe un colț al canapelei, încercând să distingă titlurile de pe cotoarele cărților

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
altul și în drum către stație inginerul i-a povestit cu lux de amănunte, cum s-a învățat soția lui să înfigă râma în cârligul undiței deși acest lucru îi producea la început repulsie. Carmina și-l imagină acasă, sub cupola mare a veiozei, migălind la cine știe ce aparat, cu penseta în mână, foarte concentrat, înconjurat de fel de fel de piese, de truse cu scule, mișcându-se cu precizie și pricepere. În spate cele trei fete ale lui fac un adevărat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
a fi foarte ineficace pentru inginerul Marcu. Angrenajul mintal se putea în mișcare și acum, cu prea mare viteză chiar, dar vai, ce folos, nu era decât o hărțuială, o încercare de împăcare cu propria sa conștiință. Ședea acolo, sub cupola fierbinte a veiozei, insensibil la cele ce se petreceau în spatele său, încerca să găsească argumente și contraargumente, învârtea între degete o piuliță, un transformator, voia să știe dacă greșise atunci când apelase la cumnatul său, rudă la rândul lui cu directorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
se perpelea în jarul întrebării, dacă mai scapă cu viață sau nu, dacă mai apucă să-și vadă copii lăsați acasă și nimeni nu se obosea să-i dea vreo lămurire, să-i dezlege șarada. Toate gândurile ținute acolo, sub cupola luminoasă îl oboseau pe Marcu. Încercă să le stingă, să uite. Își aminti că în timpul nopții căzuse sticla de șampon de pe pervazul ferestrei din baie fără ca cineva s-o fi mișcat din loc. Să fi fost cutremur? El auzise zgomot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
difuză, era viciu. Când revenea la Alexe, inginerul părea decis să suporte orice, cu zâmbetul pe buze, se călise sufletește, se hotărâse să-și lepede orgoliul. Se ducea spășit la profesor, își lua pilula, venea acasă, îi savura efectul sub cupola de lumină de la birou și devenea din nou cel mai obișnuit om cu putință. Uneori Marcu rămânea surprins atunci când o vedea pe soția lui, șocată de cine știe ce, intrigată. Stările ei nervoase se legau de întâmplări absolut banale, o cumnată mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
lui nu putea fi cu nimic ajutat, n-avea nici un rost să tot încerce, prin bunele sale intenții nu reușea decât să-l hărțuiască pe acest singuratic. Mai bine îl lăsa în plata Domnului. Și totuși, se întrebă Marcu, sub cupola de lumină a veiozei, de unde știe Alexe despre faptul că el devine mult mai sârguincios atunci când șeful de secție e plecat? A aflat amănunte despre el de la cineva anume sau a fost o simplă supoziție, ca multe altele care s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
cum renunță apoi, renunță definitiv la ideea de a mai scoate capul. Se auzi strigat la masă și inginerul se sculă în picioare după ce, reflex, degetul său apăsă pe butonul veiozei. Și, dintr-odată, toată acea larmă de întrebări de sub cupola de lumină încetă, traversă odaia spațioasă, cu multe plante, pătrunse în bucătărie, se așeză pe scaunul din capătul mesei, în fața farfuriei de ciorbă. Atunci observă că fetița cea mică are o ușoară deviere a irisului la ochiul drept. O privi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
pește, pâine și bere. Haidem! Era încântat. O ducea de umăr. Pietricelele scrâșneau sub tălpile lor, făceau un zgomot asurzitor în liniștea nopții. Mirosea plăcut a beznă și a apă. Urcară trei trepte sub formă de semicerc. Acum erau sub cupola de lumină, punctată de gâze de noapte, împingeau ușa grea din stejar. În hol îi aștepta un bărbat scund și voinic, cu fața umflată de somn, Carmina își spuse că, desigur, omul acela avea probleme serioase cu rinichii, un început

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907

avea mii de nuanțe. Soarele părea un palat de lumină topită. Vremea era totuși răcoroasă. Era duminică și trebuia să merg la circ. Pe drum, am văzut cum gerul a pus streșinilor caselor ghirlande de cristaluri. Am pășit emoționată sub cupola circului. Mai întâi, a fost prezentat leul care înghițea flăcări succesiv, traversând mai multe inele aprinse. A urmat apoi un pinguin care citea o poveste. De fapt, el spunea povestea pe de rost, prefăcându-se numai că o citește. Mi-

Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

surprins de cât de natural suna. — Minunat, zise Scout, înaintând. — Minunat, am repetat după ea, uitându-mă iar la hartă. Am ajuns în bucla literei R. Aceasta se dovedi a fi o încăpere destul de mare, cu acoperiș în formă de cupolă, alcătuit din ceea ce păreau a fi cărți de telefon. Alte cărți de telefon erau stivuite pe lângă pereți. Pereții înșiși fuseseră construiți dintr-un material mai solid decât ceea ce văzuserăm înainte - cărți cu coperte de carton în principal și, din loc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
conform unei tehnici precise de zidărie. Un scaun simplu, de lemn și o masă stăteau în mijlocul camerei și spațiul era iluminat de un singur bec atârnat la capătul unui cablu lung. — Uau! Scout stătea lângă masă și se uita la cupolă. — E ca o biserică sau ceva de genul ăsta. Vino să vezi. Mi-am sprijinit rucsacul de masă și m-am urcat pe marginea ei. — O nebunie. Ea îmi surprinse tonul vocii. — Te simți bine? Nu știu. Se așeză lângă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
înainte să mă înghiontească ușor. Hai, spune-mi ce ai? M-am auzit scoțând un râs din acela surd, când din tine nu iese decât aerul. O expirație sub forma unui ha nearticulat. Nu cred că pot accepta ideea unei cupole de biserică făcută din cărți de telefon. — A! — Adică... ce caută asta aici? Cum de-a apărut așa ceva? Cu mâinile la ceafă, Scout se întinse pe masă privind cupola. — Mie mi se pare foarte mișto. Ar trebui s-o privești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
forma unui ha nearticulat. Nu cred că pot accepta ideea unei cupole de biserică făcută din cărți de telefon. — A! — Adică... ce caută asta aici? Cum de-a apărut așa ceva? Cu mâinile la ceafă, Scout se întinse pe masă privind cupola. — Mie mi se pare foarte mișto. Ar trebui s-o privești așa. — O, da, e mișto. Doar că e... aiurea. Păstră tăcerea un minut, apoi se ridică în capul oaselor, luându-mă pe după umeri. — Să știi că nu-i decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
cât trăiesc eu n-o să văd așa ceva, dar apoi e pur și simplu un fapt cert. E doar istorie. Lucrurile astea devin istorie zi de zi. — Ești de-o deșteptăciune ieșită din comun. — Peste zece ani o să vezi o altă cupolă făcută din cărți de telefon sau un labirint cu pereți de hârtie, o să ridici din umeri și-o să pleci să cauți ghereta cu înghețată. — Peste zece ani? — Mda, zise ea. Mda, nu văd de ce nu. — Mersi. Mi-am legănat o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
umeri și-o să pleci să cauți ghereta cu înghețată. — Peste zece ani? — Mda, zise ea. Mda, nu văd de ce nu. — Mersi. Mi-am legănat o vreme picioarele, privind vârfurile bocancilor cum saltă în aer. Am stat împreună așa, sub o cupolă făcută din cărți de telefon. — Pot să te întreb ceva? — Sigur. — Ce crezi c-o să se întâmple de fapt cu noi? Mă privi în ochi și am văzut răceala dinlăuntrul ei; plaja pustie, măturată de vânt, peretele dinspre mare bătut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845

bune condiții. Ulan Bator era un oraș complet nou, la construirea căruia contribuiseră toate țările prietene ale Mongoliei socialiste, inclusiv România, fapt reliefat prin edificarea Circului de Stat în chiar centrul capitalei după modelul original de la București, cu inconfundabila sa cupolă ondulată. Totuși, printre clădiri și blocuri ,ici-colo se puteau zări și tradiționalele iurte, corturi circulare cu acoperișuri conice, specifice poporului de păstori nomazi și călăreți abili. În scurtele perioade când s-a aflat în țară, a îndeplinit și diferite misiuni

[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769

de carton, mă uit în ochii alungiți pînă amețesc, ațipesc, adorm. Somn fără vise. După el: soarele e mai rece, tăcerea orașului, în prima zi a Anului Nou, mai apăsătoare, mirosul de benzină al străzii mai sufocant, claxoanele mai ascuțite, cupola cerului mai joasă, "orizontul misterului" cît un punct. Îi supraviețuiesc într-o lume mai părelnică, mai tulbure. Cu zile scurte și nopți cînd pînă-n zori mai sînt 112 ore. Toate încap într-un infinitiv: a îmbătrîni. Grădina participă imperfect la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792

care le zdrobi cu un pisălog de usturoi. Și-i bău conținutul. Mioara 1 și Mama 2 se întâlniră în mulțime, întâmplător. La fel și Mama 1 cu Mioara 2, fără să-și dea seama de schimbare. Tavanul cerului era cupola imensei hale de uzină a pieței. Podurile rulante culisau comandate de macaragii frumoși, pupitrul era butonat atent, ridicând în cârlige sau cu electromagnetul trupurile de fier ale vânzătorilor de țigări, ale chioșcurilor, ale asistentelor în tranzit, ale câinilor maidanezi, ale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
mișunând de destine, eu, numai eu și cu Miorița, păpușa mea în brațele mele, mergând în cerc, un cerc sub formă de pătrat, latura lui este egală cu raza cercului, ceea ce înseamnă că orizontul e drept, da, cerul e o cupolă a lumii, vedem curb, da, cu siguranță rotunjimile sunt făcute pentru a nu răni palmele zării, ale vântului, altfel nu ar mai curge apele și chiar scrisul pe pagini ar fi colțuros, iar Autorul un maestru cioplitor de hieroglife ilizibile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
limbă cratima și litera slavă î din i rătăcind ici și colo, așa cum rătăcesc și eu pe ogorul acestor pagini împreună cu Mioara Alimentară. Bancnota foșnitoare a nopții imprimată cu stele a fost gonită de vârtejul zilei, zglobiu zornăind soarele pe cupola de cadmiu a cerului. De undeva, un cor se epuiza înalt, coji de timp desprinse de pe trenuri erau duse de vântul circular al Brăilei prin gangurile blocurilor, pe sub tarabele piețelor, măturătorii nopții le strângeau. Mașinile adunau zgura timpului, o descărcau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
mele și anii tăi, ca viața să zbârnâie la atingerea arcușului bine uns cu colofoniu, clapele pianinelor electrice cu paratrăsnet pentru captarea fulgerelor, vioare albastre cu nemiluita așezate în straturi, caiere geologice de la baza solului până la prima fereastră-vitraliu, spărtură din cupola cerului pe unde se scurg sufletele noastre. Nu s-ar fi putut spune că nu era tăcere, dar nimeni nu putea avea armonia creată pe partitura liniștii cu notele pure ale zorilor învăluind spațiul de jos și de sus. Au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703

nu, munții nu, autorul rămâne deocamdată un tradiționalist în probleme de orientare sexuală. Poetul spune multe alte lucruri trăsnite în cartea sa. Unele rămân de neînțeles: ‹ „Chiar dacă întreg universul / ar trece prin câmpul tău de facere / o, buna mea gândire / cupolă danaidă de ispită / nu te-ai opri în acel dincolo, al neștiutului.“ (Cupola danaidă) Probabil însă, este mai bine să rămână de neînțeles, fiindcă dacă devin inteligibile dăunează grav prestigiului poetului. Iată un exemplu: „Din piept îmi răsar / tulpinile studiilor

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
Poetul spune multe alte lucruri trăsnite în cartea sa. Unele rămân de neînțeles: ‹ „Chiar dacă întreg universul / ar trece prin câmpul tău de facere / o, buna mea gândire / cupolă danaidă de ispită / nu te-ai opri în acel dincolo, al neștiutului.“ (Cupola danaidă) Probabil însă, este mai bine să rămână de neînțeles, fiindcă dacă devin inteligibile dăunează grav prestigiului poetului. Iată un exemplu: „Din piept îmi răsar / tulpinile studiilor / petalele poeziei / și fructele gândurilor / Dar sus / în azurul uimitor / plutește încă / nestinsă

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]