278 matches
-
barbă. Creștinul respectă în mine darul dumnezeiesc, nu pe mine, care sunt păcătos. -Măi, porc de câine, protestă părintele titular, se vede că ești în mâinile satanei azi! M-ai auzit pe mine vreodată hulind, luând numele Domnului în deșert? Cuvioșia-sa e bătrân, săracul, își mai dă în petic, căci plini de păcate suntem toți. Zici că beau, satano? Gust și eu un păhărel de vin, cât e îngăduit și de scripturi, căci zice Solomon în Pildele lui: "De vei
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
liturghie procesiunea cu preoții oficianți reîntorcîndu-se la portic, ieu darurile: adică urna, epitafurile și standardele și le transportă în biserică, unde se depun pe mormântul aceluia pentru care le destinară dăruitorii lor. Dar înainte de a rădica darurile din portic, Prea Cuvioșia Sa părintele egumen al mănăstirei se suie la tribună și dă cetire "Cuvîntului de îngropăciune la moartea lui Ștefan cel Mare". Această orațiune funebră este un monument literar găsit în Besarabia de Hurmuzachi. Când și de cine s-a compus
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
întreaga creștinătate în raporturile sale cu statul roman: Vă îndemn deci, înainte de toate, să faceți cereri, rugăciuni, mijlociri, mulțumiri, pentru toți oamenii, pentru împărați și pentru toți care sunt în înalte dregătorii, ca să petrecem viață pașnică și liniștită întru toată cuvioșia și buna-cuviință. Pentru că acesta este lucru bun și primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, care voiește ca toți oamenii să se mântuiască și să vină la cunoștința adevărului. Apostolul nu-și ascunde neliniștea în fața preocupărilor mai mult de natură politică
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cel rodnic în atâtea virtuți”. În diferite împrejurări, Dionisie Smeritul s-a străduit să comunice romanilor o parte din teologia și viața bisericească din această țară. Folosindu-se de modelul feminin de pocăință, el dă o notă variată preocupărilor sale. Cuvioșii Serapion, Pafnutie, Antonie și alții sunt chemați să coopereze la mântuirea unui suflet, care altfel ar fi fost pierdut. Mila lui Dumnezeu a izbăvit-o pe desfrânata din Alexandria „în scurtă vreme de chinurile cele veșnice”, pentru că s-a hotărât
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
către Biserici... socotit-am că cea mai frumoasă țintă pe care mi-aș putea-o pune în viață ar fi să fac așa încât fericitele mulțimi intrate în Biserica universală să poarte în ele o singură credință, o dragoste neîntinată precum și cuvioșia cea într-un singur gând în fața lui Dumnezeu, Stăpânul nostru, al tuturor”. (Eusebiu de Cezareea, Viața lui Constantin cel Mare, Cartea III, 17.1., în PSB., vol. 14, p. 132) „Pentru că nedreptatea s-a înmulțit pe urma răcirii dragostei (Mt.
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
se întoarce înapoi. Preoții cercetează cronicile și găsesc că pasărea a venit la plinirea a cinci sute de ani. Mai putem socoti oare mare și minunat lucru dacă Creatorul lumii va învia pe toți aceia care I au slujit cu cuvioșie în încrederea bunei credințe, când chiar printr-o pasăre ne arată măreția făgăduinței Lui?” (Sf. Clement Romanul, Epistola către corinteni (I), cap. XXIV, 1-5, cap. XXV, 1-5, cap. XXVI, 1, în PSB, vol. 1, p. 66-67) „Nu este, cu alte
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
agresivității instinctuale proiectează asupra întregului spațiu un aer burlesc. Un triumf al instinctualității primitive este realizat de memorialistul Stănoiu în portretul amarnicului părinte Isaia cel ce "nu putea ține calea de mijloc, calea împărătească recomandată de Pimen cel Mare [...] Drept urmare, cuvioșia sa cultivă extremele. Cu toată pasiunea le cultivă. După o perioadă de timp, mai lungă sau mai scurtă, trăită în conformitate cu cele mai severe pravili sau canoane călugărești, întoarce brusc macazul și calcă cu frenezie toate aceste pravili și canoane. Ca
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
pe cale dacă peste vreun popă se abătuse vreo nenorocire care să-l facă să nu poată sluji deniile și Sfânta Liturghie a Învierii. Și dacă afla una ca asta, bucuros se înfunda în acel loc uitat de lume și slujea cuvioșia sa, cântând cu glas îngeresc psalmii și cântările ca să nu lase credincioșii fără cuminecătură și fără amintirea Paștelui aceluia. Și sta la datorie păzind turma lui Hristos până ce vlădica hirotonisea popă nou, popă de mir, așa cum se cuvenea. Atunci ieromonahul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aștepta iar venirea Postului Mare. În anul acela ieromonahul nu aflase nici un sat lipsit de preot așa că se întorsese în ascultarea egumenului de la Dealu, când în joia precedând Duminica Floriilor între prânz și chindie sosi poruncă de la mitropolitul Târgoviștei pentru cuvioșia sa ca să vină cât poate de repede pregătit de drum să însoțească un oaspete de vază spre mânăstirile din codrii Olteniei. Grabnic își luase desaga și încălecase asinul căpătat acum un an de pomană de la niște ciobani cărora le sfințise
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu o funie de oblâncul șeii ieromonahului. Cât stătuseră la mânăstire, de teamă să nu fie recunoscut, Ștefan nu scosese nici o vorbă și acum curiozitatea nu i da pace: — Înțeleg că Leu știe bine drumul, măgarul celălalt vine legat, deci cuvioșia ta se pregătește de odihnă? — Nu prea mă încearcă somnul. Gherasim ridică privirea spre cerul senin, oftă și continuă. Încă nu a trecut de amiază, drumul este bun, am putea iuți pasul dobitoacelor, dar îmi place răgazul acesta care vine
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
subliniem că Împlinirea poruncii iubirii aproa‑ pelui a fost urmărită cu deosebită râvnă de toți sfinții creștini. Preocuparea de a sluji cât mai mult pe aproapele a stat la temelia mărețelor Înfăptuiri de folos obștesc, ca : bolnițe, azile, spitale etc. Cuvioșii părinți și credincioșii Bisericii au Înțeles că fericirea În lumea aceasta și mântuirea sufletului pot fi dobândite atunci când, eliberați de lanțurile egoismu‑ lui, reușesc să‑și consacre tot zelul și strădania slujirii seme‑ nilor, cu iubirea, smerenia și dăruirea cu
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
se mai istorisește faptul că un preot l‑a Întrebat pe un călugăr bolnav : „— Cum e cu sănătatea, părinte ? — Bine. Acum că am În mine mai multă boală, nu voi merge la Tatăl meu cu mâinile goale”193. Mulți dintre cuvioșii Îmbunătățiți nu se rugau la Dumnezeu să‑i scutească de dureri și de suferințe, căci răbdarea lor este aducătoare de cununi cerești, ci să nu fie lăsați pradă durerii fără Întărirea și mângâierea Duhului Sfânt. Deci, acei eminenți iubitori de
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
scrisoare adresată ÎPS Bartolomeu Anania începe astfel: Înalt Preasfinția Voastră, sper să Vă reamintiți de convorbirea telefonică... (Internet, 2007). Într-un interviu aniversar, PF Patriarh Teoctist este întrebat: Cum decurge o zi obișnuită de muncă pentru Preafericirea voastră? (Internet, 2005). Cuvioșia Voastră este generic, indiferent de grad, ca și Sfinția Voastră: Sfințiile voastre, când vă văd așa, trei, împrejurul meu, mi-amintesc de tinerețe... (AC). Ierarhia catolică are și formule proprii: pentru cardinali Eminența Voastră și pentru Papă Sanctitatea Voastră. Spre
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
Nectarie de la mănăstirea Galata să restituie negustorului Panaiote suma de 700 de lei pentru satele: Vadul Jorăi și Bulăești din ținutul Orheiului: „ găsind măria sa că nu-i cu cale, nici este volnic a vinde egumenul moșiile mănăstirii.” - Mai greșeau și cuvioșiile lor. Uneori aveau chiar comportări de-a dreptul lumești. Este pilduitor faptul că au fost neînțelegeri între călugării Galatei și cei ai Frumoasei. - De unde a pornit gâlceava, mărite Spirit? - Gâlceavă în gura mare poate n-o fi fost, dar își
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Vorba ceea: „Cu gândul la Maica Domnului și mâna-n traista omului.” - Te gândești la ceva anume când spui asta, mărite Spirit? - La faptul că Antonie Ruset a fost nevoit la 14 feb. 1678 (7186) să liniștească gâlceava pornită între cuvioșiile lor de la niște mori de apă. Călugării de la Galata aveau ispisoc de la Dumitrașco Cantacuzino voievod pentru un loc de moară la capul iazului domnesc din vale de gârla ce vine dinspre Balica (Frumoasa). Călugării de la Frumoasa aveau două roți de
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
în spatele tejghelei, dregând paharul nevinovatului enoriaș care nu prea duce la ureche zeama de lemn strâmb izvorâtă din belșug din nesfârșitele vii ale mănăstirii. Asta-i o treabă prea lumească... - Nu-ți vine a crede, dar așa stăteau lucrurile, dragule.Cuvioșiile lor aveau dugheni și în iarmarocul din Târgușor (Târgușorul Nicolina). Numai că nu-i prea trăgea ața să facă treabă. Atunci vodă - supărat - la 31 martie 1763 a „poruncit” cu tărie: „Io Grigorie Ioan Calimah...Poruncim sfinției sale, părinte arhimandrite de la
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
mărite Spirit. La faptul că cei de le Sfânta Vineri, în juecata cu morile despre care am vorbit, erau împotriva celor de la Frumoasa, iar acum sunt de partea lor și împotriva călugărilor de la Cetățuia. Felul de a se purta al cuvioșiilor lor este mai mult decât lumesc. - Iți dau deptate, mai ales că vodă spune că „niște petre ce s-au aflat pe șes,...s-au aflat cu vicleșug puse...” - Vorba ceea: „Să faci ce spune popa, nu ce face el
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Iți dau deptate, mai ales că vodă spune că „niște petre ce s-au aflat pe șes,...s-au aflat cu vicleșug puse...” - Vorba ceea: „Să faci ce spune popa, nu ce face el.” Dar iar mă întorc și zic. Cuvioșia sa egumenul Ioanichie, când a pus să se mute pietrele de hotar „cu vicleșug”, nu s-a uitat în toate părțile ca să nu fie văzut? S-a uitat. În sus, însă, ba! - Da’ ce crezi, că nu s-a mai
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
ce vor hi pe alte vilniță oricâte căldări vor pune să lucredze.” Măi să fie! Sfințiile lor ședeau cu velnița după gard și nu știau de binefacerile ei până n-a venit voievodul să-i facă stăpâni deplini... - Stiau foarte bine cuvioșiile lor ce vecini au...să-i lăsăm însă pre cucerniciile lor să facă și pe placul diavolului și noi să vedem ce danii au mai primit. La 15 mai 1681 (7189), marii boieri ai Moldovei dau mărturie precum Stefan Cerchez
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
vor trimite să hie tare și puternic cu cartea domnii mele oare unde va afla țigani ce sânt a mănăstirii de moșăie...iar el să hie volnic cu cartea domnii mele a-i lua.” - Imi imaginez, mărite Spirit,cum porneau cuvioșiile lor cu rasa și barba-n vânt „în pradă” prin țară după sărmanii țigani care se ascundeau pe unde puteau. - Asta-i drept. A apărut și o înțelegere de împărțire a țiganilor robi între mănăstirea Aron Vodă, ca cea din
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
sa anume...ficiorii lui Cucocoț țiganul mănăstirii lui Aron Vodă, ce-s făcuți dipreună cu Măricuța, țiganca noastră, precum am avut giudecată înaintea cinstitului dumisali hatmanului Costachi.” Domnul și slujbașii săi nu prea aveau răgaz cu judecarea pricinilor dintre mănăstiri. Cuvioșiile lor găseau mereu pricini de gâlceavă; între ei sau cu vecinii. - Nu mai departe la 15 iunie 1631(7139) Moise Moghila voievod a judecat neînțelegerea dintre călugării de la mănăstirea Nicoriță și cei de la mănăstirea Aron Vodă. Ziceau cei de la Nicoriță
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Să-ți aminteasc doar că la 15 oct.1690 (7199) Constantin Cantemir voievod întărește mănăstirii Aron Vodă stăpânirea a două locuri de prisacă mai sus de Hlincea. Si pe urmă aveau legături cu toți negustorii din târg și de aiurea. - Cuvioșiile lor nu duceau lipsă nici de păduri și nici de locuri de pescuit, mărite Spirit. Uite ce spune Moise Moghila voievod la 4 frb. 1634 (7142): „Dat-am cartea domnii mele lui Toader și lui Ivan prisăcariul svintei mănăstiri lui
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
apere apa Jijiei de pe moșia mănăstirii de cei ce vor să pescuiască în ea. - Dacă aveau apă, nu se putea să nu aibă și mori. - Aveau, nu-i vorbă, dar ca un făcut se iveau pricini de gâlceavă chiar între cuvioșiile lor călugării de la diverse mănăstiri, vecini cu morile. De pildă, la 26 sept. 1701(7210), Constantin Duca voievod este nevoit să poruncească lui Stefan Hăbășescu pârcălab să meargă la vadul Icușenilor de pe Jijia și să mute cu meșteri mai la
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
de pe Jijia: „Si călugării de Agapia n-au căutat să izească la dreptate...ce le-au iezit mai sus decât trebuie...de îneacă moara lui Aron Vodă.” - Nu ți se pare, mărite Spirit, că iar am dat peste „vicleșuri” ale cuvioșiilor lor? - Vodă spune doar că „n-au căutat să zidească cu dreptate.” Insă e cam același lucru... - Si uite așa, cu dreptate, cu nedreptate sau „vicleșuguri”, anii au trecut peste biserica mănăstirii Aron Vodă. Despre această biserică, Nicolae Iorga spunea
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Hlincea...fie unde în țara domnii mele, să aibă a-i lua cu toate bucatele lor săi ducă înapoi la sat la Hlincea. Si nime să nu cutedze a ținea sau a opri peste cartea domnii mele.” După cum se vede, cuvioșiile lor trebuiau s-o ia la picior prin țară și să-i scoată pe fugari și din gaură de șarpe, dar nu oricum, ci „cu toate bucatele lor.” - Uite aici, dragul meu, un zapis cuprinzător făcut în vremea lui Eustratie
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]