321 matches
-
coarde și pian, opus 27 (1938); Suită în trio pentru flaut, clarinet și fagot, opus 28 (1939); Suită în trio pentru oboi, clarinet și fagot, opus 34 (1944); Două piese pentru cvartet de coarde, opus 68 (1952), elegie și dans; • Cvintet nr. 7 pentru suflători, opus 77 (1955); • Cvintet nr. 2 pentru suflători, opus 79 (1956); • Cvintet pentru pian, 2 viori, violă și violoncel, opus 80 (1956); • Octet pentru suflători, opus 90 (1959), flaut, oboi, 2 clarinete, 2 fagoți, 2 corni
Mihail Andricu () [Corola-website/Science/307068_a_308397]
-
trio pentru flaut, clarinet și fagot, opus 28 (1939); Suită în trio pentru oboi, clarinet și fagot, opus 34 (1944); Două piese pentru cvartet de coarde, opus 68 (1952), elegie și dans; • Cvintet nr. 7 pentru suflători, opus 77 (1955); • Cvintet nr. 2 pentru suflători, opus 79 (1956); • Cvintet pentru pian, 2 viori, violă și violoncel, opus 80 (1956); • Octet pentru suflători, opus 90 (1959), flaut, oboi, 2 clarinete, 2 fagoți, 2 corni; Șase piese pentru muzică de cameră, opus 92
Mihail Andricu () [Corola-website/Science/307068_a_308397]
-
1939); Suită în trio pentru oboi, clarinet și fagot, opus 34 (1944); Două piese pentru cvartet de coarde, opus 68 (1952), elegie și dans; • Cvintet nr. 7 pentru suflători, opus 77 (1955); • Cvintet nr. 2 pentru suflători, opus 79 (1956); • Cvintet pentru pian, 2 viori, violă și violoncel, opus 80 (1956); • Octet pentru suflători, opus 90 (1959), flaut, oboi, 2 clarinete, 2 fagoți, 2 corni; Șase piese pentru muzică de cameră, opus 92 (1961); Serenadă pentru 74 instrumente, opus 99 (1961
Mihail Andricu () [Corola-website/Science/307068_a_308397]
-
de lieduri: Lucrări corale: Muzică vocal-simfonică Cantate: Oratorii: Drame simfonice: Misse: Muzică simfonică "Fresce simfonice": Poeme simfonice: Suite simfonice: Simfonii: Muzică concertantă: Pentru instrumente solo: Muzică de cameră Sonate: Trio-uri: Variațiuni: Cvartete de coarde: Divertismente pentru cvartet de coarde: Cvintete: Fresce pentru orchestră de coarde:
Wilhelm Georg Berger () [Corola-website/Science/307108_a_308437]
-
Isolda".) Apar David și Magdalena. Sachs îl promovează pe David de la ucenic la calfă de cizmar și numește piesa lui Walther:" Die selige Morgentraum-Deutweise" ("Tălmăcirea dulcelui vis de dimineață"). Cele cinci personaje cântă fiecare după starea lor de spirit (celebrul cvintet) și apoi se duc la locul unde se va ține concursul. "Scena 5." Marea procesiune de Sfântul Ion a breslelor are loc înainte de a începe concursul. Sachs este aclamat de popor, care cântă imnul <nowiki>"</nowiki>"Wach auf !"<nowiki>"</nowiki
Maeștrii cântăreți din Nürnberg () [Corola-website/Science/308501_a_309830]
-
amândoi cântând in ansamblul big band (poate conține un număr de 12 până la 25 membri) a lui Maynard Ferguson. Zawinul a continuat să cânte cu grupul lui Cannonball Adderley în anii 1960, iar Shorter cu cel de-al doilea mare cvintet al lui Miles Davis, muzicienii lăsându-și amprenta printre marii compozitori de jazz. Mai târziu, Zawinul i s-a alăturat lui Shorter la primele înregistrări de muzică fusion ale lui Miles Davis, ca parte a trupelor de studio care au
Weather Report () [Corola-website/Science/308604_a_309933]
-
Fontainebleau) a fost un chitarist francez de jazz, compozitor și șef de formație de origine romă. Este considerat unul din cei mai mari ghitariști de jazz ai tuturor timpurilor și este primul muzician de talie mondială "produs" de continentul european. Cvintetul înființat de împreună cu violonistul Stéphane Grappelli, Quintette du Hot Club de France, este considerat unul din cele mai inovative din întreaga istorie a muzicii de jazz. . Autor al unor teme nemuritoare, precum "Minor Swing", "Daphne", "Belleville", "Djangology", "Swing '42" și
Django Reinhardt () [Corola-website/Science/308605_a_309934]
-
integrantă a stilului său inconfundabil. Quintette of the Hot Club de France a fost primul pas spre consacrarea internațională făcut de Django Reinhardt. Considerat de către marea majoritate a istoricilor jazzului ca fiind cel mai important grup de jazz european interbelic, cvintetul a debutat în 1933 printr-un jam-session la Hotel Claridge (Rue Francois 1er., 37, Paris) Inițiativa constituirii acestui grup a aparținut secretarului Hot Club of France, Pierre Nourry, care i-a invitat pe Django Reinhardt împreună cu violonistul Stéphane Grappelli să
Django Reinhardt () [Corola-website/Science/308605_a_309934]
-
Atmosfera de nesigurantă din Parisul anului 1943, îl determină să încerce din nou să scape în Elveția. Arestat de germani aproape de frontiera elvețiană, se va întoarce la Paris, unde deschide un club, "Chez Django Reinhardt" și își formează un nou cvintet împreună cu Hubert Rostaing la clarinet și Pierre Fouad la instrumente de percuție. Stilul swing era la apogeu, astfel încât Nuages devine rapid un mare hit. După eliberarea Parisului, se va reîntâlni cu Grapelli, împreună cu care va înregistra o versiune swing a
Django Reinhardt () [Corola-website/Science/308605_a_309934]
-
adus-o și ghitariștii din familia sa, din cercul său de muzicieni, care au dus mai departe tradiția stilului gipsy swing. O contribuție însemnată în renașterea acestui stil, a avut-o și Stéphane Grappelli, care în 1973 a înființat un cvintet în același stil cu vechiul Quintette du Hot Club de France, având drept ghitariști pe muzicienii englezi Diz Disley și Denny Wright. Alți ghitariști care s-au perindat prin cvintetul lui Grapelli au fost John Etheridge, Nigel Kennedy și David
Django Reinhardt () [Corola-website/Science/308605_a_309934]
-
-o și Stéphane Grappelli, care în 1973 a înființat un cvintet în același stil cu vechiul Quintette du Hot Club de France, având drept ghitariști pe muzicienii englezi Diz Disley și Denny Wright. Alți ghitariști care s-au perindat prin cvintetul lui Grapelli au fost John Etheridge, Nigel Kennedy și David Grisman. Un rol important în popularizarea acestui stil l-au avut și festivalurile de gipsy swing organizate la Samois-sur-Seine, Liberchies, dar și în alte locuri, ca și diversele Django Fest
Django Reinhardt () [Corola-website/Science/308605_a_309934]
-
doilea material discografic de studio. La scurt timp însă, interpreta Carmit Bachar a declarat că și-a încheiat colaborarea cu formația, din dorința de a-și construi o carieră independentă. În urma acestui eveniment, Pussycat Dolls a rămas în formula de cvintet. Grupul a revenit în atenția publicului odată cu promovarea următorului single, „When I Grow Up”, ce anunța lansarea unui nou disc semnat Pussycat Dolls. Înregistrarea a fost interpretată în timpul galei MTV Movie Awards 2008, lucru ce a facilitat avansarea în topurile
Pussycat Dolls () [Corola-website/Science/307547_a_308876]
-
primul în Si bemol major, al doilea în Mi bemol major). În 1828, a compus cantata "Mirjams Siegesgesang" (D. 942) pe un text de Franz Grillparzer, Misa în Mi bemol major (D. 950), "Tantum Ergo" (D. 962) în aceeași tonalitate, Cvintetul pentru coarde în Do major (D. 956), cel de-al doilea „Benedictus” din Misa în Do major (D. 452), ultimele trei sonate pentru pian (D. 958, D. 959, D. 960) și ciclul "13 Lieder nach Gedichten von Rellstab und Heine
Franz Schubert () [Corola-website/Science/307549_a_308878]
-
în sunet și cuvinte care au fost prefigurate un mai înainte în "Der Leiermann" (D. 911, No. 24) la finalul ciclului "Winterreise" - deși compozitorul a reușit să atingă tihna și comuniunea cu infinitul într-un reflux aproape atemporal, iar fluxul cvintetului de coarte și ultimele sale sonate pentru pian trec prin bucurie, poezie vibrantă și instrospecție singuratică. Chiar și în lucrările sale de mari dimensiuni, folosea uneori texturi împrăștiate. În Simfonia în Re Major (D. 936A) el aniticipează folosirea lui Mahler
Franz Schubert () [Corola-website/Science/307549_a_308878]
-
la Schubert în mod repetat prin varietatea de forme și genuri, incluzând opera, muzica liturgică, muzica de cameră și pentru pian solo și muzica simfonică. Probabil, caracterul său aventuros s-a manifestat în mod notabil în a doua parte a Cvintetului de coarde (D. 956), unde el modulează de la Mi major prin Fa minor pentru a se întoarce la tonica din Mi major. Deasemenea alegerea neobișnuita a instrumentației în Sonata la minor pentru pian și arpeggione (D. 821) sau notarea neconvențională
Franz Schubert () [Corola-website/Science/307549_a_308878]
-
coarde (D. 956), unde el modulează de la Mi major prin Fa minor pentru a se întoarce la tonica din Mi major. Deasemenea alegerea neobișnuita a instrumentației în Sonata la minor pentru pian și arpeggione (D. 821) sau notarea neconvențională a Cvintetului "Trout". În timp ce a fost influențat în mod cert de forma de sonată clasică a lui Beethoven și Mozart (în lucrările sale de început, printre care cea mai notabilă fiind Simfonia a V-a care este în special mozartiană) structurile sale
Franz Schubert () [Corola-website/Science/307549_a_308878]
-
uneori la un discurs dizolvat: Simfonia Do major a fost descrisă de Robert Schumann ca „alergând către dimensiuni cerești”. Inovațiile sale armonice includ părțile în care, prima secțiune se încheie pe tonalitatea subdominantei în loc de cea a dominantei (ultima parte a cvintetului "Trout"). Compoziția lui Schubert era la acest moment un predecesor, un înaintaș al tehnicii comune romantice a relaxării, în loc să creeze tensiune în mijlocul unei părți, amânând rezolvarea până la final. Schubert s-a remarcat în genul de lied. Înainte de influența lui Schubert
Franz Schubert () [Corola-website/Science/307549_a_308878]
-
etc.), lucrări de inspirație folclorica (pentru Gheorghe Zamfir, Stanciu Simion „Syrinx”-nai, Liam O’Flynn- cimpoi, Române- chitară) precum și formele clasice („Concertul Berlinului pentru vioară și orchestră”, „Concertul pentru eufoniu și orchestră”, „Concertul iberic pentru trompeta și orchestră”, „Scurtmetraje pentru cvintete de alămuri”) și în 2006, a dirijat, în premieră mondială, creația „Divertisment pentru narator și orchestră simfonica”, după Fabulele lui Jean de La Fontaine, într-un concert dat la Victoria Hall din Geneva, cu Orchestre de la Suisse Romande, avându-l că
Vladimir Cosma () [Corola-website/Science/308411_a_309740]
-
definitorie. Întrucât mesajul operei este transmis preponderent prin muzică, la calitățile vocale primordiale ale interpreților se adaugă întotdeauna un ansamblu de instrumentiști de acompaniament al cărui complexitate poate varia între a unui ansamblu minimal, de tipul unui trio, cvartet sau cvintet, până la o orchestră simfonică completă. Uneori, și în special în cazul operei franceze, pentru cea mai mare parte a istoriei sale, spectacolul de opera include și ample scene de balet. Opera s-a detașat ca gen muzical și teatral aparte
Operă () [Corola-website/Science/304564_a_305893]
-
a fost beneficiar al Kennedy Center Honors în 2004. s-a născut pe 8 februarie 1932 în Flushing (Queens), New York ca fiu al lui Esther și John Williams Sr. Tatăl său a fost percuționist de jazz care a cântat în Cvintetul Raymond Scott. În 1948, familia Williams s-a mutat în Los Angeles unde John a studiat la North Hollywood High School, absolvind în 1950. A studiat apoi la University of California at Lost Angeles (UCLA) și a studiat în particular
John Williams () [Corola-website/Science/303646_a_304975]
-
termină studiile la academie. Pe parcursul cursurilor de compoziție ale lui Dimitrie Cuclin, noul dascăl al compozitorului moldovean, om foarte cult și instruit, Neaga a scris muzica simfonică (o simfonie, un poem simfonic), muzica de cameră (două sonate, un cvartet, un cvintet) și muzica dramatică. Neaga ia hotărârea de a pleca la Paris, unde evoluează ca solist-pianist, precum și în concerte; compune alături de Dinicu și în 1937 i se acordă premiul expoziției universale de la Paris. În același an Neaga este înscris ca student
Ștefan Neaga () [Corola-website/Science/312699_a_314028]
-
Cvartetul de coarde, încununat în tinerețe cu un premiu de compoziție de către George Enescu, care spera să-l convingă pe discipolul Scholei Cantorum să nu părăsească teritoriul clasic, pentru muzica ușoară), în ciuda unui pronunțat palmares, cu două simfonii și două cvintete, de incontestabila originalitate. Încercând să ilustreze prin sunete Albastrul de Voroneț prin clepsidra unor ostinați de percuție ("Între cer și pământ"), apelând la vocea de soprană și la cornul englez spre a obține timbruri speciale (Aspirații), refugiindu-se în ritmurile
Anton Șuteu () [Corola-website/Science/311990_a_313319]
-
1805) a fost un compozitor și violoncelist din Italia, a cărui muzică era caracterizată de un stil galant, stil care s-a dezvoltat, într-un fel, separat de marile centrele muzicale europene. Boccherini este foarte cunoscut datorită unui menuet din Cvintetul de corzi în E, Op.13, Nr.5 și Concertul de violoncel în Și bemol major. Această ultimă lucrare a fost cunoscută în diferite versiuni făcute de violoncelistul german Friedrich Grützmacher, dar recent a fost transformată în versiunea originală. Boccherini
Luigi Boccherini () [Corola-website/Science/311312_a_312641]
-
acestuia, el murind în sărăcie în anul 1805, rămânând în urma lui doi băieți. Linia lui genealogica continuă și astăzi. Mare parte din muzica lui de cameră urmează modelul stabilit de Joseph Haydn, dar Boccherini a îmbunătățit modelul lui Hadyn de cvintet de corzi aducând violoncelul în primul plan, pe când Haydn întotdeauna i-a conferit un rol de acompaniament. Mai degrabă, stilul Boccherini are ca sursă lucrările unui alt faimos violoncelist italian Giovanni Battista Cirri, născut înaintea lui Boccherini și Haydn. Un
Luigi Boccherini () [Corola-website/Science/311312_a_312641]
-
l-a dezvoltat pe când înlocuia violoniștii bolnavi în timpul turneelor. Acest control suprem al instrumentului i-a adus multe laude din partea contemporanilor săi (remarcabilii Baillot, Rode și Romberg) și este evident în partea de compoziție pentru violoncel (în mod special în cvintetul pentru două violoncele, considerat adesea ca fiind un concert de violoncel cu acompaniament de cvartet de corzi). El a scris foarte multă muzică de cameră, incluzând peste 100 de cvintete pentru două viori, violă și două violoncele (un tip pentru
Luigi Boccherini () [Corola-website/Science/311312_a_312641]