227 matches
-
figura cyborgului vine din partea modelului „zeiței”, un model inspirat de Luce Irigaray și adaptat noilor contexte tehnoculturale de către Elaine Graham (2001Ă. Faimoasa replică a Donnei Haraway de la sfârșitul manifestului cyborgic prin care aceasta își manifestă preferința pentru existența de tip cyborg este criticată de faptul că reintroduce un nou dualism privilegiator, de genul secular vs religios. Astfel, replica ajunge să fie inversată în sensul optării pentru existența de tip zeiță. În același timp, deopotrivă figura mitică și nonumană a zeiței și
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
un nou dualism privilegiator, de genul secular vs religios. Astfel, replica ajunge să fie inversată în sensul optării pentru existența de tip zeiță. În același timp, deopotrivă figura mitică și nonumană a zeiței și figura „monstruoasă”, hibridă și postumană a cyborgului pot fi instrumentate de cyberfeminism întrucât ambele stabilesc o legătură între uman și non-uman (transumană, între imanent și transcendent sau între material și spiritual. Ambele iconuri chestionează noțiunea de puritate ontologică în condițiile hibridării ființei și sfidează conceptele de uman
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
sau sacru și profan, mai degrabă decât să fie echivalate cu imaterialitatea și perfecțiunea ideală. Astfel, reînnoirea simbolică a noțiunii de zeiță poate fi alăturată tendințelor, pe de o parte materialiste, pe de altă parte metafizice și cvasiteologice ale iconului cyborgului (vezi în capitolul al treilea discursul transumanist în latura de spiritualism tehnologică, tendințe de eradicare a bipolarităților existențiale și culturale. În fine, ambele modele corporal-identitare sunt postumane, postfeminine și postgender (sfidând opoziția feminism vs masculină, chiar dacă unul instaurează o paradigmă
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
utilizarea tehnologiilor Internetului sau ale realității virtuale nu înseamnă eliberarea de constrângerile de gen, ci adâncirea polarității dintre sexe; nu înseamnă universalism, destrupare, transcendență și falocentrism, ci poziționare subiectiv-fizică, contingență și rezistență ideologică. Dacă la Donna Haraway metafora discursiv-politică este cyborgul, la Sadie Plant tropul este „țesătoarea” rețelei rizomatice, iar la Elaine Graham figurația identitară este zeița, la Rosi Braidotti iconul feminist este „subiectul nomadic” (vezi capitolul al doilea pentru o discuție mai extinsă a nomadismuluiă. În ultimul caz, avem de-
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
a nomadismului tehnocultural. Alte autoare critică cyberfeminismului din interiorul mișcării. De pildă, Judith Squires (2000Ă este sceptică față de cyberfeminismul promovat deopotrivă de Donna Haraway și de Sadie Plant. Le reproșează acestora pozitivismul, preferențialismul și exclusivismul, de pildă viziunea conform căreia cyborgul feminin este singurul tip de cyborg. Squires adoptă o ideologie a pesimismului în legătură cu cyberfeminismul la care aderă și pe care simultan îl critică. Opinia sa este că cyberfeminismul, coroborat ciberneticii și cyberpunkului (vezi spre exemplu, Balsamo, 1993Ă, nu reușește să
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
cyberfeminismului din interiorul mișcării. De pildă, Judith Squires (2000Ă este sceptică față de cyberfeminismul promovat deopotrivă de Donna Haraway și de Sadie Plant. Le reproșează acestora pozitivismul, preferențialismul și exclusivismul, de pildă viziunea conform căreia cyborgul feminin este singurul tip de cyborg. Squires adoptă o ideologie a pesimismului în legătură cu cyberfeminismul la care aderă și pe care simultan îl critică. Opinia sa este că cyberfeminismul, coroborat ciberneticii și cyberpunkului (vezi spre exemplu, Balsamo, 1993Ă, nu reușește să schimbe relațiile de putere existente, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
masculin-feminin. Concluzia sa este că imaginarul cyborgic, departe de a explora un ideal postgender, cultivă crearea de corpuri puternic masculinizate. Acest punct de vedere al lui Judith Springer se întâlnește cu perspectiva Claudiei Springer (2000Ă. Aceasta din urmă, analizând reprezentarea cyborgului în cultura populară, observă faptul că limitele de „gen” sunt păstrate chiar dacă bariera dintre om și mașină este depășită. Pe de o parte, reprezentarea cyborgului feminin este masculinizată, ca în exemplul personajului Sarah Connor, „femeia falică” din filmul „Terminator”. Pe
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
lui Judith Springer se întâlnește cu perspectiva Claudiei Springer (2000Ă. Aceasta din urmă, analizând reprezentarea cyborgului în cultura populară, observă faptul că limitele de „gen” sunt păstrate chiar dacă bariera dintre om și mașină este depășită. Pe de o parte, reprezentarea cyborgului feminin este masculinizată, ca în exemplul personajului Sarah Connor, „femeia falică” din filmul „Terminator”. Pe de altă parte, cibernetizarea umanului este contradictorie întrucât, deși problema genului se presupune a dispărea, reprezentarea umană este mai evidentă fie prin umanizarea cyborgilor, fie
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
reprezentarea cyborgului feminin este masculinizată, ca în exemplul personajului Sarah Connor, „femeia falică” din filmul „Terminator”. Pe de altă parte, cibernetizarea umanului este contradictorie întrucât, deși problema genului se presupune a dispărea, reprezentarea umană este mai evidentă fie prin umanizarea cyborgilor, fie prin preocuparea față de problemele specific-umane ale dorinței și ale sexualității. Prin urmare, dacă pe de o parte, cyborgul feminist are o înfățișare militarizată, feminitatea pierzând teren în favoarea masculinității, pe de altă parte, cyborgul își definește mașinitatea prin recursul la
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
parte, cibernetizarea umanului este contradictorie întrucât, deși problema genului se presupune a dispărea, reprezentarea umană este mai evidentă fie prin umanizarea cyborgilor, fie prin preocuparea față de problemele specific-umane ale dorinței și ale sexualității. Prin urmare, dacă pe de o parte, cyborgul feminist are o înfățișare militarizată, feminitatea pierzând teren în favoarea masculinității, pe de altă parte, cyborgul își definește mașinitatea prin recursul la o conduită cu tendințe umane sau umaniste. Împărtășind această perspectivă a Claudiei Springer, Squires (2000Ă se întreabă dacă viziunea
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
este mai evidentă fie prin umanizarea cyborgilor, fie prin preocuparea față de problemele specific-umane ale dorinței și ale sexualității. Prin urmare, dacă pe de o parte, cyborgul feminist are o înfățișare militarizată, feminitatea pierzând teren în favoarea masculinității, pe de altă parte, cyborgul își definește mașinitatea prin recursul la o conduită cu tendințe umane sau umaniste. Împărtășind această perspectivă a Claudiei Springer, Squires (2000Ă se întreabă dacă viziunea curentului cyberpunk (și implicit a feminismului cyborgică ar trebui tratată sub aspectul său rebel și
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
aspectul său rebel și critic sau sub latura sa evazionistă și complice cu dinamica puterii cibernetice. În ciuda tradiției feministe de a demonstra că tehnologia este codată în termeni patriarhali și în ciuda referințelor sexualiste ale cyberpunkului, cerința teoreticienei este ca iconicitatea cyborgului să nu fie doar „o altă jucărie pentru băieți”. Ironia este evidentă în acest punct, iar soluția propusă în cadrul direcționării imaginarului cyborgic este una cu două sensuri. Într-un sens, viziunea cyborgului se pretează a fi utilizată pentru a extinde
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
sexualiste ale cyberpunkului, cerința teoreticienei este ca iconicitatea cyborgului să nu fie doar „o altă jucărie pentru băieți”. Ironia este evidentă în acest punct, iar soluția propusă în cadrul direcționării imaginarului cyborgic este una cu două sensuri. Într-un sens, viziunea cyborgului se pretează a fi utilizată pentru a extinde procesul de conștientizare a potențialului noilor tehnologii. Într-un alt sens, ideologia cyborgului necesită a se desfășura ca o credință politică în practicarea democratică a acelorași tehnologii. Astfel, imaginea cyborgului, deopotrivă ca
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
în acest punct, iar soluția propusă în cadrul direcționării imaginarului cyborgic este una cu două sensuri. Într-un sens, viziunea cyborgului se pretează a fi utilizată pentru a extinde procesul de conștientizare a potențialului noilor tehnologii. Într-un alt sens, ideologia cyborgului necesită a se desfășura ca o credință politică în practicarea democratică a acelorași tehnologii. Astfel, imaginea cyborgului, deopotrivă ca simptom și critică, trebuie manevrată subversiv în sensul economic-social al „împuternicirii” politice. Aderarea democratică are în vedere atenția atrasă asupra structurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
sens, viziunea cyborgului se pretează a fi utilizată pentru a extinde procesul de conștientizare a potențialului noilor tehnologii. Într-un alt sens, ideologia cyborgului necesită a se desfășura ca o credință politică în practicarea democratică a acelorași tehnologii. Astfel, imaginea cyborgului, deopotrivă ca simptom și critică, trebuie manevrată subversiv în sensul economic-social al „împuternicirii” politice. Aderarea democratică are în vedere atenția atrasă asupra structurilor de putere care sunt pasibile de a distruge afirmarea de sine și asupra potențialului de erodare a
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
cyberspațiu, un mediu de tip hipergender prin exagerarea feminității și a masculinității, pentru cele din urmă aceste problematici gender nu mai operează în spațiul virtual. Mai mult, dacă primele sunt, precum hackerii, „dușmanul din interior” (the enemy withină, propunând imaginea cyborgului bisexual pentru subminarea și revolta împotriva sistemului, ultimele acceptă promisiunea postgender, inclusiv posibilitatea de decorporalizare cyberspațială și de schimbare a identității după bunul plac (inclusiv în comunitățile feministe onlineă. Astfel de perspective iau în considerare felurile în care femeile se
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
conceptului de gen în contextul științei cibernetice, însă principala sa preocupare rămâne împotrivirea la dominația operată de utilizarea tehnologiei digitale asociată patriarhatului și imperialismului. Donna Haraway surprinde poate cel mai bine această problematică a controlului sau a puterii prin definirea cyborgului drept interfața autonomiei cu automaticul. Totuși, în ciuda vocilor care afirmă dispariția asimetriilor de gender în spațiul virtual, polaritățile de gen se pot întâlni la interfața numerică. În același timp în care se poate afirma că cyberspațiul este unul masculin prin
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
avatarurilor conectate la interfața computațională. Primele două capitole discută ultimele două procese corporale sub numele de protezare și, respectiv, de avatarizare a umanului, în timp ce al treilea capitol adaugă practica alterării genetice. 4. Capitolul întâi nu se referă nici la abordarea cyborgului din perspectivă cyberfeministă (vezi D. Haraway în capitolul al patruleaă, nici la dimensiunile sociale ale avatarurilor din cadrul comunităților virtuale. 5. Abordăm problematica virtualului nu ca imaterial, ci ca paradigmă a materialității, aparținând deopotrivă tehnologiei comunicaționale și corpului uman. Propunem însă
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
The Reinvention of Nature, New York, Routledge. Haraway, Donna (1992Ă, „The Promises of Monsters: A Regenerative Politics for Inappropriate/d Others”, în Lawrence Grossberg, Cary Nelson și Paula A. Treichler (ed.Ă, Cultural Studies, Londra, New York, Routledge. Haraway, Donna (1998Ă, „A Cyborg Manifesto”, în Paula Geyh, Fred G. Leebron, Andrew Levy (ed.Ă, Postmodern American Fiction: A Norton Anthology, New York, W.W.Norton & Company. Harcourt, Wendy (2000Ă, „World Wide Women and the Web”, în David Gauntlett (ed.Ă, Web Studies: Rewiring Media
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Inside the New Media, Londra și New York, Continuum. Hunt, Royden (2000Ă, „Being@ Installations: The Space-Time of Technoetics”, în Roy (ed.Ă, Art, Technology, Consciousness: Mind @ Large, Bristol, Intellect Books. Jamison, P.K. (1994Ă, „Contradictory Spaces: Pleasure and the Seduction of the Cyborg Discourse”, http://www.infomotions.com/serials/aejvc/aejvc-v2n01-jamison-contradictory.txt. Jaros, Milan (2000Ă, „Geo-Aesthetics of Quasi-Objects”, în Roy Ascott (ed.Ă, Art, Technology, Consciousness: Mind @ Large, Bristol, Intellect Books. Jimroglou, Krissi M. (2001Ă, „A Camera with a View: JenniCAM, Visual Representation
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
http://www.infomotions.com/serials/aejvc/aejvc-v2n01-jamison-contradictory.txt. Jaros, Milan (2000Ă, „Geo-Aesthetics of Quasi-Objects”, în Roy Ascott (ed.Ă, Art, Technology, Consciousness: Mind @ Large, Bristol, Intellect Books. Jimroglou, Krissi M. (2001Ă, „A Camera with a View: JenniCAM, Visual Representation and Cyborg Subjectivity”, în Eileen Green și Alison Adam (ed.Ă, Virtual Gender: Technology, Consumption and Identity, Londra, New York, Routledge. Jones, Amelia (2003Ă, „Survey”, în Tracey Warr și Amelia Jones (ed.Ă, The Artist’s Body, Phaidon Press. Jones, Stephen (2000Ă, „Towards
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
prix archive/prix projekt.asp?iProjectID=11268 Krueger, Ted (2000Ă, „There is No Intelligence”, în Roy Ascott (ed.Ă, Art, Technology, Consciousness: Mind @ Large, Bristol, Intellect Books. Kunzru, Hari (1997Ă, „Bad Girl Versus the Austronaut Christ: The Strange Political Journey of the Cyborg”, în Timothy Druckrey (ed.Ă, Ars Electronica: Facing the Future - A Survey of Two Decades, Cambridge, MA, MIT Press. Kurzweil, Ray (2002Ă, „After the Singularity: A Talk with Ray Kurzweil”, http://www.kurzweilai.net/articles/art0451.html? printable=1. Kurzweil
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Povall, Richard (2000Ă, „Making Emotional Spaces in The Secret Project: Building Emotional Interactive Spaces”, în Roy Ascott (ed.Ă, Art, Technology, Consciousness: Mind @ Large, Bristol, Intellect Books. Prophet, Jane și Hamlett, Sian (2000Ă, „Sordid Sites: The Internal Organs of a Cyborg”, în Cutting Edge (ed.Ă, Digital Desire: Language, Identity and New Technologies, Londra și New York, I.B. Tauris Publishers. Punt, Michael (2000Ă, „Not Science, or History: Post Digital Biological Art and a Distant Cousin”, în Roy Ascott (ed.Ă, Art, Technology
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
ed.Ă, Ars Electronica: Facing the Future - A Survey of Two Decades, Cambridge, MA, MIT Press. Rucker, Rudy (1995Ă, Infinity and the Mind: The Sciece and Philosophy of the Infinite, Princeton, NJ, Princeton University Press. Sandoval, Chela (2000Ă, „New Science: Cyborg Feminism and the Methodology of the Oppressed”, în David Bell și Barbara M. Kennedy (ed.Ă, The Cybercultures Reader, Londra, New York, Routledge. Scarry, Elaine (1994Ă, „The Merging of Bodies and Artifacts in the Social Contract”, Gretchen Bender și Timothy Druckrey
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Thomas, Julia (ed.Ă (2000Ă, Reading Images, New York, Polgrave. Tiffin, John și Terashima, Nobuyoshi (ed.Ă (2001Ă, HyperReality: Paradigm for the Third Millenium, Londra, New York, Routledge. Tomas, David (1995Ă, „Feedback and Cybernetics: Reimaging the Body in the Age of the Cyborg”, în Mike Featherstone și Roger Burrows (ed.Ă, Cyberspace/Cyberbodies/Cyberpunk: Cultures of Technological Embodiment, Londra, Sage. Toy, Maggie (ed.Ă (1995Ă, Architects in Cyberspace, Londra, Architecture Design and Technology Press, Academy Group Ltd. Turkle, Sherry (1994Ă, „Constructions and Reconstructions
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]