463 matches
-
bună ca a altor fete de vârsta ei. Ar trebui să-i mulțumească lui Dumnezeu pentru asta. În jumătate de oră, praful s-a transformat în noroi. Cu tot cortul lui, Forrester e ud până la piele. Se urcă pe un dâmb să se uite în jur. Numai deșert, brăzdat în spirală de văi și creste, ca buricul degetelor. Nu se vede nici un adăpost. Vântul îi smucește tupi-ul și trăsnetele se bifurcă, împărțind cerul în segmente, iar pe el îl izbește gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pe câmp, Ce ară pământul mănos, Pe țața Florica și badea Cârțan, Ce-a mers la Viena pe jos. Pădurea bătrână, cu frunze căzând, Izvorul ce-l bei din căuș, Copiii, la școală, voioși se-ntrec Și fac dintr-un dâmb derdeluș. La toate Maria visează cu jind, Dar visul rămâne doar vis Și gândul îi zboară la casa cu flori, Etern și frumos paradis. Poeți contemporani Eu nu strivesc corola de minuni a lumii Un vers profund dintr-un poem
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ieșind pe poartă visător... Nici nu mi-am dat seama când am ajuns la margine de pădure. Mergeam grăbit, să ajung cât mai repede la mănăstire... Am făcut totuși un popas la izvorul care sloboade apă limpede de la stinghia unui dâmb... Când soarele a reușit să împrăștie în cele patru zări toată pulberea de aur ce o purta în poală, învăluit în pletele de funigei ale zânei Toamnă, am ajuns în preajma chiliei bătrânului. M-am oprit să-mi trag sufletul, să
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Apoi, după două ore, un ofițer polonez detașat recent de la batalion și mutat la statul major s-a oferit să ne arate poziția pe care doar ce-o cuceriseră polonezii și, ieșind din adăpostul pe care ni-l oferise un dîmb, ne-am trezit În fața tirului unei mitraliere și a trebuit să ne tîrÎm Înapoi cu bărbiile lipite de pămÎnt și cu nările Înfundate de praf; atunci am descoperit că polonezii nu cuceriseră nici o poziție, ci dimpotrivă, erau puțin mai În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
inferior al mandibulei. Se aflau la mai puțin de o sută de metri, de ieșirea către structura podului dezafectat, parțial prăbușit și închis sine die circulației mașinilor, pod traversat de străvechiul Drum al Oilor, în amonte, pe deasupra undelor murdare ale Dâmbului, curgând dinspre Obor. Locul în sine, pârjolit și văduvit de orice fir de vegetație se numea, cu deplină îndreptățire, " Pute Rău ". Duhoarea pestilențială, respingătoare și maladivă ce se degaja permanent din apele reziduale neepurate (scurse prin rețeaua de canalizare, de la
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ți I-am spus. Trecem deci la dreapta. La Găujani nu e nimeni. În satul următor, la Humele, are o moșie mică, foarte bine îngrijită și un conac ca o bomboană generalul Dadarlat din Pitești. Mai încolo, alături de șosea, pe dâmbul acela, se vede bine cătunul cu conacul, e moșia Goia, tot așa, numai de câteva sute de pogoane, a lui Ioniță Rotompan, prieten bun cu tata, boier sadea, legat de pământ și muncitor; are o fată măritată cu un magistrat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vi se pare o soluție ? îngână eroic Titi Ialomițeanu. — Ștefan ! se aude glasul metalic al Sophiei. Probabil vrea să controleze din prag dacă servitul ceaiului decurge cum se cuvine, așa cum generalul urmărește câmpul de bătaie și desfășurarea operațiunilor de pe un dâmb mai înalt, cu binoclul la ochi. Pare însă ușor decoafată, șalul îi spânzură pe un umăr, cu neglijență, fața ușor umflată și-a pierdut drăgălășenia. Cu totul neobișnuit, s-a oprit între cele două uși, în dreptul pendulei, și așteaptă, în loc să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
repede. Am pornit-o și eu încet, spre cișmeaua din fundul grădinii, și, în timp ce mergeam, m-a izbit iar duhoarea de la maidanul învecinat ; prin zăbrelele gardului am văzut ciulinii plini de praf, o tufă imensă de mătrăgună crescută pe un dâmb de gunoi, un câine flocăit care tocmai ridica piciorul, câțiva pari mucezi și fără rost, care se înfigeau în cerul decolorat. Nu mă durea însă nimic și dacă voiam, nici n avea să-mi pese deloc. Altfel, soarele ardea mult
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cîmp perfect neted și nesfîrșit. În direcția opusă, sînt tunurile așezate În adăposturi și acoperite cu plase de camuflaj, iar după ele, pista al cărei capăt se strecoară sub linia orizontului. Aici, punctul de observare vizuală e amenajat pe un dîmb meschin și, cînd mă uit prin binoclul puternic, Îmi amintesc cu nostalgie de peisajul de la Hațeg. De jur Împrejur totul e plat, iar ceea ce se vede foarte departe e doar vînt vînăt și cer. Și un punct negru tremurînd nedeslușit
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pe o potecă noroioasă care străjuiește un ogor negru - acum, gol. SÎnt vreo 5 kilometri pe care urmează să-i facem Într-o oră, sub cerul Închis. Nu ne grăbim, că n-avem de ce, avem ce ne povesti. Pe un dîmb nu departe, În cîmp, stă așezat un om, cu hainele În dezordine, murdar, cu o barbă albă enormă, privind cerul ca o lespede, cu gura, bănuiesc, deschisă. Deduc că o are deschisă, pentru că emite un sunet clar, puternic, o singură
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
tot, am crezut că iar te adunam de pe jos), acum Într-o stare mai bună. Rătăcim o vreme pe aleile dintre dormitoare, pentru ca În cele din urmă să ajungem aproape de plajă, Într-o margine a poligonului. Ne așezăm pe un dîmb de nisip, pe o faleză joasă. Contururile zecilor de tunuri agresează linia orizontului, care Începe să sîngereze din ce În ce mai Întunecat. Marea se zbate. Fumăm, facem bancuri și ne pasăm o sticla pe care Cristian a produs-o de la un chioșc local
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
trei părți cu vizibilitate bună pentru ei? Latura dinspre noi, cea din dreapta, fiindcă acolo se termină liziera, și latura de dincolo de pădurice. Ești sigur că liziera nu-i mai lată? Păi dacă ar fi mai lată am vedea-o pe dâmbul de dincolo, dar așa dealul îi chel ca în palmă. Îl ascultam pe Toiabă și îi apreciam logica gândirii. Te ai gândit pe unde și cum îi putem surprinde? Întâi trebuie să ne alegem bine momentul... Și care ar fi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
există o unitate militară întinsă pe un aliniament cam mare pentru efectivul ei. Aici au câteva cuiburi de mitralieră, cărora le-am identificat amplasamentul. Locul posibil de trecere peste linia inamică se află pe direcția râpei din dreapta noastră. Pe buza dâmbului nu au decât un post de observație, doar pe timpul zilei. Nu s-a tras niciodată din acel loc. Gara este așezată pe direcția est. Sarcina dumitale este ca în această noapte să treci linia frontului, să identifici cam tot ce
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
mâinile crispate pe mânerul pumnalului... Încet-încet și-a adus aminte că undeva pe aproape, de o parte și de alta a drumului, se aflau livezile Merăuțenilor. „Unde-s? Doar nu le-au tăiat așa peste noapte... Parcă erau undeva după dâmbul din față”. Asta însemna încă o bucată de drum chinuitor... „Doamne, izbăvește-mă! Cu ce ți-am greșit, Doamne?” - a icnit Toaibă, făcând primul pas. După un timp de mers ca într-un vis urât, i s-au arătat doar
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
fără milă. Cu chiu cu vai, a început să înainteze pe drumul glodos. Încă nu știa prea bine cum să folosească bastonul și cârja improvizată. Soarele și-a arătat fața, când era deja la două suliți pe cer. Pe creasta dâmbului din față i s-a arăta silueta cunoscută a unui pădureț pe care toți îl numeau „copăcel”. De când îl știa parcă nu crescuse măcar cu un deget! Faptul că a ajuns aici însemna că acușica acușica ajunge la Crâșma din
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
nu alta - i-o zis așa, fiindcă era subțire ca o trestie și nici nu-i simțeai călcătura când era în misiune. Pășea ca o pisică. Din vorbă în vorbă, nici nu și-au dat seama când calul urca deja dâmbul din fața casei... Uite ce repede am ajuns acasă! - a remarcat Toaibă bucuros. Apoi dacă tu ai povestit atâtea, timpul o trecut, iar calul știind parcă că te duce pe tine, s-o silit ca niciodată. După ce s-au văzut în
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
am ajuns la capătul coridorului a trebuit să pipăi cu mâinile treptele ca să pot urca. Sus, după ce-am ieșit, m-au suit din nou în barcă, apoi, lăsând barca, am mers o vreme prin stufăriș și, undeva pe un dâmb plin de iarbă și înconjurat de arbuști, m-au legat cu spatele de un ciot. După care m-au lăsat iarăși singur. Mă întrebam ce mai urma. Dar, probabil, mlaștina are într-adevăr ceva hipnotic, deoarece am adormit. Când am
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
celebritate Sa-laminei. Bineînțeles, toate căutările mele s-au soldat cu un frumos eșec. Decepționat, mi-am potolit foamea cu un prânz ieftin, alcătuit din fructe de mare, după care m-am așezat pe o bancă de unde puteam privi mai bine dâmbul ce domină portul, unde și-ar fi instalat Xerxes tronul, și mi-am amintit ce povestește Eschil, care a fost hoplit la Sa-lamina, că vaietele și plânsul se revărsau până departe. În acest timp, auzeam, din când în când, frânturi
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Johnson", care se recomanda "eu sunt bancherul lui Scotty", dar și încîntați de farmecul celui ce inventase sau găsise o mină de aur. Scotty a trăit mai mult decât Johnson. A murit în 1954 și e îngropat în vârful unui dâmb pietros, din spatele castelului, unde se vede o cruce. Alături, se află o movilă mai mică. După moartea stăpânului său, câinele lui Scotty n-a mai vrut să mănânce, a murit la trei săptămâni și a fost înmormîntat tot în vârful
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
învățat să recunosc cu repeziciune cărțile proaste, cărți care, în loc de aurul cuvintelor, au în ele doar zgură de balast verbal. Dar cum dormi în fața unei nestemate ca aceasta? “Oh, privirea are sâmburi / ca și cum ar fi o fructă / calul inimii pe dâmburi / de din iarba ei se-nfruptă. Stau și nu mă clatin, stau / chiar în cercul de cuvinte / nenăscute ce erau / ca sămânța cea din linte, ...” Să scriu ceva? Nu cred că am să pot. “Cel care scrie / nu se vrea
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
stătea pe șosea nemișcat, uitându-se spre est. Îl strigă, dar n-o auzi. Nu se întrerupse din contemplație nici când ea veni lângă el. Era ceva chiar acolo. Se întoarse în semicerc. Eu mergeam în partea asta, chiar peste dâmbul ăla. Se întoarse din nou spre est, dând din cap. Ceva pe drum. Chiar aici. Karin simți cum șira spinării îi ia foc. Da, șopti ea. Așa e. Altă mașină? Care patina pe linia de mijloc. Venea spre tine, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
care trebuie să se reîntoarcă, pe cînd noi așteptăm, Îi așteptăm În Întuneric pe prietenii și frații noștri care nu se vor mai reîntoarce. Rămas-bun pînă-n septembrie. Cei de aproape și cei de departe La periferia unui orășel, pe un dîmb ce Începea de lîngă calea ferată, se afla o căsuță Îngrijită, cu ferestre albe, Împodobite cu obloane verzi. LÎngă casă, Într-o parte, era o grădiniță Împărțită cu grijă În parcele de zarzavaturi și o boltă pentru vița ce rodea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Să-mi stropiți trupul cu vin Că de astăzi nu mai vin, Să-mi stropiți trupul cu apă Că de astăzi plec la groapă. Înapoi veți înturna, Dar pe mine m-îți lăsa La suflarea vântului În umbra pământului, Sub dâmbul mormântului. {EminescuOpVI 208} J. CĂTĂNIE - ARMATĂ 174 Ajungă-te mîndr - ajungă, Ajungă-te-on dor și-o jele Să te iei pe urma mere Tot plângând și suspinând Și de drumar întrebînd Și, zău, tu d-așa zicînd: Măi bădiță și măi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
aproape îmi pierdusem orice speranță să mă văd ieșit din ea, am zărit printre pini ― era de pini pădurea ― o lumină licărind. M-am îndreptat într-acolo și, pe măsură ce mă apropiam, lumina devenea din ce în ce mai puternică. Dar, după ce am ocolit un dâmb, am încremenit. Lumina provenea de la un foc uriaș. Speriat, am luat-o la fugă, înapoi, însă o voce batjocoritoare mi-a atras atenția că alergam în zadar, întrucît altă ieșire din pădure nu exista. Atunci, m-am întors și m-
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
jocurilor sportive (wind-surf, badminton, parapantă). E o convenție tacită, explică Rudi, ca perechile dornice de o experiență libertină să se Întâlnească În partea estică a plajei, dincolo de chioșcul cu băuturi răcoritoare din Marseillan. Dunele, consolidate cu palisade, formează acolo un dâmb. Din vârful acestuia, vezi Într-o parte plaja, care coboară lin spre mare, iar În cealaltă parte o zonă mai accidentată, formată din dune și tăpșane pe care, din loc În loc, s-au plantat boscheți de stejar cu frunză persistentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]