284 matches
-
pune pistolul În gură și trage. Nu se poate uita, dar gemetele Încetează. Bruce tremură, iese din birou și traverseată curtea exterioară. Ușa e Înțepenită și abia se poate strecura ca să ajungă sub razele soarelui din Sydney. Intră În panică, dârdâind de anxietate. Încearcă să-mi telefoneze, dar eu sunt la mama. Ce n-aș da să fi fost acasă ca să-i fiu alături. Bruce se plimbă un pic, apoi dă de o prostituată, o fată pe jumătate aborigenă, pe nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
primul lucru la care v-ați gândit a fost masonică sau portocalie râde el. — Iar io pumpariu că a fost ultima porcărie la care te-ai gândit tu! i-o taie Gus. — Hă? face Ray năuc, aproape dând pe spate. Dârdâi de-atâta râs În spatele ziarului meu. Ho! Ho! Trage-i-o bătrâne, dă-i drumul și Învață-l pe puiuțul ăsta dăștept un lucru-două! Dă-i drumul, bătrâne. Ieștân stare s-o faci! Ham! Ham! — Doar noi credem că la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
pentru noi și ea mi-a scos cureaua și eu zic: — Nu nu zău Chrissie, așteaptă un minut Chrissie, așteaptă un minut Chrissie, iar ea Își dă hainele jos, ia șnurul din geantă și Îl Înfășoară În jurul propriului ei gât. Dârdâi și tremur și am nevoie de cocaină, e În buzunarul meu și trebuie s-o văd pe Shirley sau pe Carole... de ea am nevoie... dar ea mi-a strâns cureaua În jurul gâtului Înainte de-a putea spune ceva, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
crede ea de Își Închipuie că o să-i fac confidențe? Nu-ți intra În pielea de angajată la Resurse Umane Amanda. Asta-i munca adevărată de polițai. Trebuie să faci față ca să continui. Capumi crapă ca naiba de durere și dârdâi. Muncădepolițaimuncădepolițaimuncădepolițaimuncădepolițaiceștiitudespreastahhnnnnn — Nu fac pe angajata la resurse umane. Îmi fac griji pentru un coleg, asta-i tot. — Asta-i tot? Îi zâmbesc eu, Încercând să-mi recapăt stăpânirea de sine. — Te rog, nu te umfla În pene. Cred că ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
pe cineva, o făcea ca la carte. Ușa casei de la numărul unu fusese mâzgălită cu o vopsea verde ieftină. Era vopsea pe lemn, pe zidurile care Încadrau ușa, pe iarba de sub tălpile lor... Logan Îi făcu un semn agentului care dârdâia, dar Steve nu făcu altceva decât să Îl privească cu o groază mută. Mirosul de aici era chiar mai rău decât dincolo. Deschide ușa, agent, spuse Logan, hotărât să nu o deschidă el. Nu atâta timp cât avea un amărât care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
actori care se prefăceau că mor de cald lângă piscina de carton. Spectatorii erau fericiți pentru că suprapuneau peste ceea ce vedeau amintirea lor despre ce vedeau, chiar așa stând cu paltoanele pe ei și cu căciuli pe cap. Dar Matilda care dârdâia În vara secetoasă a piesei? Hai să fim serioși! Pe Matilda n-o interesa nimic, chiar dacă dârdâia de frig, n-o interesa nici o fericire. Pe ea o interesau numai prosiile cotidiene. Țigările bune, cafeaua, ghicitul În cafea, cine s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
peste ceea ce vedeau amintirea lor despre ce vedeau, chiar așa stând cu paltoanele pe ei și cu căciuli pe cap. Dar Matilda care dârdâia În vara secetoasă a piesei? Hai să fim serioși! Pe Matilda n-o interesa nimic, chiar dacă dârdâia de frig, n-o interesa nici o fericire. Pe ea o interesau numai prosiile cotidiene. Țigările bune, cafeaua, ghicitul În cafea, cine s-a culcat cu cine, ce se Întâmplă dacă cineva Îți aruncă mercur În casă, ce Înseamnă dacă visezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
tine să fugi repede În apărare. Ar fi bine să fii om mare. Așa ești doar elev. După ce-ți scoți uniforma, nici măcar elev nu mai ești. Parcă ai fi pionier. A fost frumoasă viața ta de pionier. Ai mai dârdâit din când În când, mai ales de 1 Mai, dar a fost frumos. Spuneai: Salut voios de pionier! Așa spuneai. Ți s-au Încălzit tălpile. Dacă ți-ar da cineva brânci În sobă? Te gândești imediat cum l-au chinuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Înarmați cu Spumă de drojdie și vermut Mamaia. Dar și mai Înarmați se reped spre voi câțiva milițieni care vă fugăresc printre colonade ca să vă tundă pletele de beatelși. Te ascunzi Într-un bloc peste drum de Poarta Albă, bufet-restaurant. Dârdâi de frică vreo jumătate de oră sus la cucurigu lângă scara liftului și scapi netuns. Te vor tunde abia În luna februarie, Într-o dimineață geroasă În curtea cazărmii militare 01483, undeva pe lângă Cluj, căci tatăl tău nu te-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
câteva insigne, un tricou și tot felul de pliante turistice și o sumedenie de urme pe spate de la bastoanele de cauciuc ale milițienilor. În loc să fie festival, a fost o revoluție. La Întoarcere, În tren, ții În brațe blondele țărănci cehoaice dârdâind de frică și nu Înțelegi ce au rușii și polonezii și bulgarii ăștia cu ele. Până și controlorul rânjește la ele și le tot necăjește: Lidiçe, Lidiçe, Lidiçe, Lidiçe. Tâmpitul. Asta este o chestie cu fasciștii. La Sofia, socialiștii au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Sampaio. Nu te fă că nu-l știi pă obezu, că mandea știu la fix că Sampaio nu-i cusurgiu și leagă repede pretenie cu orșicare gunoi. A zvârlit ancora chiar la masa de malmură care stăteam io la ea dârdâind, și a dezbătut vro juma de ceas cu ginitoru dă noapte că ce-i mai bine să servești, adică, o ciucalată cu vanilie versus un bol dă apă la moară, și abea s-a lăsat convins că prima, care ginitoru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ceafă și-o hăiniță bearcă, Își tăiase drum bănos, că avea mâncărici literar și zgâria cu litere Înflorate pomelnice dă crescătorii, peisaje de iernut și armăsari dă porci, pentru ediția lărgită a Ghidului Lourenzo. Așa că, pă când, ciuciți lângă telmometru, dârdâiam dân peruci, ne-am bunghit la cotețu părăginit, gol pustiu și beznit - dușamea dă dale, coloane pă bune, tejghea cu express - ș-am avutără amintiri dă suvenire din vremuri fără nasoale, când ieram obstinanți că să ne lefterim unu pă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și 19 spre Plaza; don Wenceslao, care călătorea mai la crăpatu zorilor, iera beton că perdea mărfarul de 5 și 14, iar mandea Îl și vedeam cum venea hăt dân zare, dând mandă la băltoacile congelate, la lumina care-o dârdâia felinaru dân Cumparativă. Iera, ca și mandezu, microbist nesătul dă plăceri ca alea de-i da halatu și poate că, după mulți ani, ne-a tras În poznă cu două de-un soi. Nașule, io m-am cramponat todeauna, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mai nainte stelele și azuru. Da peste un moment, nici urmă n-a rămas din toată rotiseria. Vai de inema mea, nici adio nu mi-am luat dă la don Wenceslao. Am mers juma dă leghe dă izlazuri cu cracii dârdâind ș-am intrat ca-n șvaițer În hanu gării, unde am cinat c-o poftă c-ar fi tret să mai Închiriez niște fălci. Asta-i tot, domne. Ori aproape tot. Nicicând n-am mai fost dă față la vro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
-s verzi și umblă muștele pe ei, văzusem, dar foamea la care se adăuga sentimentul fantastic că am ajuns și eu o dată primul la o coadă a Învins și-am cumpărat o duzină și-am vărsat după aia trei zile dîrdîind sub pături cu blonda pe care-abia o cucerisem părăsindu-mă dezgustată de tîrÎtul meu aproape neîntrerupt spre WC, pe urmă m-am mai destins, stăteam cazați la o babă cu drosofile unde mirosea Înfiorător a bătrîni pe moarte și făceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ceva, era mândră de tot ce făcuse întotdeauna. Își mijea ochii, încercând să distingă și luminițe mai îndepărtate, o lasă privirile, semn rău. Respiră adânc, ținându-și cu palmele amândouă umerii reci, treci înapoi în pat înainte să începi să dârdâi! Acoperită până sub nas cu plapuma, ghemuită să se încălzească, înțelegea că se afla în ore târzii de noapte într-un pat ca tot omul, într-o casă ca oricare alta, i s-o fi părând ei pustie, dar câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
piersică în gât sau în capul pieptului și nu putea înghiți decât puține lichide; ori când i se zvârcoleau niște ghiare sau colți de fier în stomac, dar nu întotdeauna în dreptul operației; sau când o cuprindeau amețeli neașteptate și îi dârdâiau picioarele și trebuia, în drumul spre pat, să se sprijine zdravăn, cu mâinile care tremurau și ele, ori să ceară ajutorul cuiva; sau, mai ales, când i se făcea rău, după orice fleac pe care îl înghițea și trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ca niște coapse de elefant îmbrăcate în pluș cenușiu, sprijinindu-și ceafa și părul negru strâns într-un coc dezordonat de plușul tot cenușiu al spetezei și ghemuindu-se mai bine sub pledul tras până peste umeri, în dreptul gâtului. Încă dârdâia, dar nu se atinsese de ceaiul fierbinte pus pe o măsuță alăturată. Era trasă la față, cu cearcăne și ochii negri scufundați în orbite, slăbită. L-a privit pe Andrei Vlădescu un timp, apoi s-a zvârcolit sub pledul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
zicându-i: „să te întorci acolo, asta trebuie să faci, te rog, te rog“. „Știi bine că detest iarna“, a spus din nou Ioana Sandi. „Ție îți place, dar eu n-o pot suferi. Așa cum nu pot suferi frigul. Așa cum dârdâi și acum, cu toate că am atâtea hanțe pe mine.“ „Vrei să ne întoarcem?“ A negat din cap. Un timp au privit câinele care în sfârșit apăruse pe malul celălalt, sărind în jurul unui bărbat cu cojoc și căciulă uriașă ce trăgea după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
din urmă, gă sesc ceva care să mi placă: o rochie neagră midi, fără mâneci. Fug la mine în cameră, strâng din dinți și-mi pun direct pe piele pantofii negri cu toc lat, care mă bat, apoi mă dezbrac, dârdâind - nu știu de ce, nu e chiar atât de frig în cameră -, și-mi trag rochia pe mine. îmi prind părul cu un elastic la spate și-mi dau bretonul într-o parte, încercând să fac abstracție de coșurile pulsatile pe
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
emoție. Un zvon de cântec neștiut mi se suie în gâtlej și încep să fredonez, fără să știu prea bine ce, închizându-mi ochii și dansând prin cameră. Tocmai atunci aud liftul oprindu-se la etajul nostru și încep să dârdâi. Or fi venit ai mei mai devreme de la teatru, nu le-o fi plăcut piesa, mai știi? într-o clipă dau rochia jos de pe mine, o pun înapoi pe ume raș, cu inima bătând să-mi spargă pieptul, pun umerașul
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
alor mei, alerg într-un suflet, bocănind în pantofii negri cu toc lat, mă trântesc în pat, sub pla pumă, cu pantofii în picioare, exact când aud o cheie răsucindu-se în broasca vecinilor noștri de palier. Stau sub plapumă, dârdâind goală și cu pantofii în picioare, așteptând să-mi revină pulsul la normal. Stau așa până când aud cum îmi curge transpirația pe față și cum îmi bate inima în piept. Arunc plapuma de pe mine, azvârlind cât colo pantofii care deja
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nu-mi dădu sem seama de la bun început? Am simțit că-mi seacă pe loc ochii, cuprinși de o fierbințeală subită. Capul a început să-mi bubuie, amenințător. Dintr odată, m-a cuprins un frig inexplicabil și am început să dârdâi. — Ești în-fri-gggu-rată, a observat Bobo cu îngrijorare. Mai vvrei un ceai? Am clătinat din cap și i-am spus că trebuie să plec. Continuam să dârdâi. M-am sculat de pe canapea, mormăind un rămas-bun, și am pornit spre casă cu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
bubuie, amenințător. Dintr odată, m-a cuprins un frig inexplicabil și am început să dârdâi. — Ești în-fri-gggu-rată, a observat Bobo cu îngrijorare. Mai vvrei un ceai? Am clătinat din cap și i-am spus că trebuie să plec. Continuam să dârdâi. M-am sculat de pe canapea, mormăind un rămas-bun, și am pornit spre casă cu pași grei, complet răvășită. Cum de nu-mi dădusem seama de la bun început? Lui Eduard i se întâmplase exact accidentul despre care scrisesem eu! Așa, dintr-
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Asta-i culmea, mormăi Eduard cu ochii închiși. Doar după tine intrasem! Nu erai tu în apă? Nu înotai tu departe de țărm? Nu ai dispărut tu în valuri? Se întoarse pe spate și deschise ochii. Fata îl privea tăcută, dârdâind. Era și ea încă udă. Eduard ridică șalul căzut pe nisip să i-l dea, însă era umed. Fata îl luă, totuși, în mână, lăsându-l să atârne în jos. Râseră amândoi, înveseliți deodată, și Eduard o întrebă cum o
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]