496 matches
-
erau străine idealurile naționale, adevărul și limba, „casa ființei noastre”. În lirica începuturilor poetul apare ca „un pom al Sudului”, valorizând culoarea locală și simbolurile acestuia: amiaza, câmpia, rădăcinile, soarele. El recurge la spiritus loci spre a glorifica fermitatea, cumpătarea, dârzenia. În același timp este un poet structural nonconformist: blamează, scutură de convenții, asanează, dezgheață, ascute simțurile și rațiunea, îndeamnă; exprimă o atitudine de esență etică în spiritul poeților-tribuni ardeleni, face pedagogie socială. Versurile apar ca o reacție justițiară a unei
VODA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290619_a_291948]
-
partea sa cele mai multe șanse să fie ales domn, dar renunță la candidatură. Va rămâne un sfetnic apropiat al prietenului său Al. I. Cuza, cu deosebire în problemele de politică externă. Din nou la Constantinopol, ca reprezentant oficial, el luptă cu dârzenie și cu infinită răbdare pentru recunoașterea dublei învestituri a lui Cuza, prin urmare a Unirii. Năzuind de mult la chietudinea sălașului său din Târgu Ocna, se retrage acolo. S-a stins de pe urma unei pneumonii. Ca scriitor, N. este un diletant
NEGRI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288408_a_289737]
-
identificării cu ei se asociază întrucâtva și cu ideea „testamentului” arghezian. Distanțarea se produce curând, căci strămoșul trăind în urmaș, și „legământul” său („vis străbun”, „danie străveche”) sunt simțite mai puțin ca o comoară și un izvor de energie și dârzenie, cât ca o piedică în calea durării „visului nou”, o enigmă („un alfabet vechi, neînțeles”) ce „farmecă”, dar și obligă la veghe îndelungată, „cu ochiul crunt”, ca o consumare anticipată a puterilor ori a bucuriei de a trăi („Cine putu
PETRE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288779_a_290108]
-
din Milano (338-397) l-a pedepsit canonic pe împăratul Teodosie (347-395) în urma unui abuz de putere? Vom putea admira curajul cu care Sf. Atanasie cel Mare (298-373) l-a înfruntat pe împăratul Constantius (317-361) în cursul persecuțiilor ariene? Vom înțelege dârzenia cu care Sf. Ioan Hrisostomul (347-404) a criticat arivismul imperial în faimoasele sale omilii „la statui”? Nu oare cu același patos evanghelic al mărturisirii și-a scris Sf. Grigorie de Nazianz (329-389) ultima cuvântare ca arhiepiscop al Constantinopolului 1, plină
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
moarte. Observați însă expresia celuilalt cap: uitați-vă la această uimitoare buză de jos, lipită întîmplător de bordul vasului, încît îi acoperă falca, într-un fel de îmbrățișare puternică. N-ați spune oare că întreg acest cap exprimă o uriașă dîrzenie în fața morții? Cred că această „balenă normală“ a fost un stoic, iar cașalotul, un platonician care în ultimii ani ai vieții îl va fi citit pe Spinoza. Capitolul LXXV BERBECUL înainte de a abandona, vremelnic, capul cașalotului, aș dori să aruncați
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ambarcațiunii. Pînă la amiază, balena moartă fu adusă lîngă corabie. Capitolul CXVII SEXTANTUL Sezonul de vînătoare de la Ecuator se apropia de sfîrșit. Ori de cîte ori Ahab ieșea din cabină și-și ridica privirea spre cer, vigilentul timonier mînuia cu dîrzenie echea, iar marinarii nerăbdători dădeau buzna la brațele de vergi și rămîneau acolo, cu ochii ațintiți asupra dublonului de aur abia așteptînd să primească ordinul de a întoarce spre Ecuator prova corabiei. Ordinul acesta fu dat peste multă vreme: era
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
succes cunoscând mereu mai adânc realitatea, Îndrumat de Învățătura partidului. Dacă În Vânătoarea de lupi se mai simte pe alocuri atmosfera neguroasă, bolnăviocioasă, fatalistă din Dușmănie, În Nopțile din Iunie autorul a făcut noi pași pentru lichidarea acestei viziuni: apare dârzenia În luptă, claritatea scopului, Încrederea În victorie, bucuria pentru succesele țărănimii muncitoare În lupta Împotriva chiaburilor, apar mugurii vieții noi la sate. Când Însă scriitorul se lasă furat de exploatarea spectaculosului, de stil, când se depărtează de realitate, el greșește
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
lui Marin Preda e a unui prozator de adânci resurse. (Ă). Nimic nu e convențional În această carte: nici retorisme inutile, nici formule superficiale și personaje schematice, nici prezentări umflate, și false ale realității, nici limbajul voit «specific», cu «vânjoșenii», «dârzenii» și «Încrâncenări», nici un fel de șablon care să facă din oameni și din caractere tipuri standard; cu un cuvânt, nimic din penibila și superficiala recuzită la care o sumă de autori au recurs În ultima vreme, fără ca să reușească să
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de activitate socială, culturală, economică și politică. Mai mult, femeia are de suferit de pe urma crizei, lovituri și mai dureroase decât bărbatul, care grație modului actual de organizare și-a creat și a beneficiat de o întâietate, apărându-și astfel cu dârzenie interesele. Femeia - abia de ieri emancipată - și aceasta în mod incomplet, nu a cunoscut un trecut de luptă, de organizare, de apărare a revendicărilor pur feminine. Chiar în țările democratice, unde femeia a reușit să obțină unele legi ocrotitoare, acestea
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
toți știu unde merg, căci niciodată nu ne-am ascuns gândurile, nu am șovăit, nu am avut ceva pentru noi, nici nu ne-am încovoiat, nici nu am ridicat stindardurile pe care nu eram gata a le apăra cu ultima dârzenie. A fi un om, adică un caracter ce nimic nu-l înduplecă decât frica lui Dumnezeu și a poruncilor sale, aceasta este năzuința și lozinca noastră. Domnul să fie cu noi, dându-ne înțelepciune, izbăvind neamul nostru și ocrotind Patria
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
date în construcția personajului, din cunoașterea și studierea Istoriei Partidului Comunist (bolșevic), din studiul vieții marilor luptătoare comuniste cum ar fi Dolores Ibaruri și tovarășa Ana Pauker. Într-adevăr, în interpretarea Gannei Lichta, Irina Răchițeanu a știut să exprime toată dârzenia unei femei pe care o însuflețește mărețul ideal de eliberare definitivă a poporului pe care o avântă în luptă imensa dragoste pentru om, iubirea fierbinte pentru Uniunea Sovietică și pentru patria pe care Armata Țării Socialismului a scos-o de sub
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
în cadrul rubricii „Din dicționarul greșelilor noastre de limbă și ortografie”, apărută în revista „Societatea de mâine”. Portretele și evocările au apărut în volumul Morții vii (1938), nota comună surprinsă și reliefată de B. în definirea celor despre care scrie fiind dârzenia în apărarea limbii, a tradițiilor și credinței românilor. Cel mai amplu portret, o micromonografie, este conținut de volumul Dr. Alexandru Bogdan (1926), consacrat unui strălucit intelectual transilvănean. În Disprețuiții „ciobani valahi” (1944), este evocat curajosul țăran Nicolae Oprea, care, în timpul
BANCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285601_a_286930]
-
de sânge al Reginei, care poate fi otrăvitor pentru alte viețuitoare -precizau scafandrii. Piticii ieșiți din refugiul lor, începură un dialog cu scafandrii care aveau cunoștințe multe după coborâri repetate în adâncul mării, dar nu înainte de a le mulțumi pentru dârzenia lor.Te rog să ne explici, ce sunt copacii aceștia, unde ne-am ascuns de Regina întunericului, întreba Sad curios. -Aceasta se cheamă Gorgonaria și seamănă cu un pomișor albastru, acesta este Mărgeanul roșu din coral, parcă are crenguțe, dar
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
întorc cu fața către principe și, cu mâna întinsă în semn de omagiu, îi adresează aclamația lugubră și înspăimântător de adevărată: — Ave Caesar, cei ce vor muri te salută! — Bravo, băieți! exclamă încetișor Rufus, extrem de emoțio nat. Bateți-vă cu dârzenie și curaj, arătați-le tot ce puteți, chiar dacă sunteți surmenați și neantrenați. — Ce fac acolo? întreabă o voce lângă el. Impacientat, face semn germanului să-l lase în pace. Mai aruncă o ocheadă asupra rândurilor de bănci suprapuse din jurul arenei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
teritoriu neorganizat ca stat este juridicește vacant". Portugalia se vede silită, deci, să facă dovadă că teritoriile sale coloniale sunt "state". Este surprinzător, ținând seamă de pasivitatea și nihilismul metropolei, că prestigiul portughez rămâne neștirbit, în acești ani dramatici, datorită dârzeniei, inteligenței și spiritului de sacrificiu al unei elite de exploratori și ofițeri coloniali. Ceea ce realizează expedițiile portugheze, conduse de un Mousinho, Antonio Maria Cardoso, Victor Cardon, Paiva de Andrade, Serpa Pinto și alții, este uluitor. Această mână de oameni întîmpină
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
insurgente, juriul e constituit din ofițeri de același grad, sub președinția generalului Alberto Ilharsco și având ca procuror pe generalul Oscar Carmona. Toate încercările lui Antonio Maria de Silva de a smulge juriului o condamnare a insurgenților se lovesc de dârzenia generalilor. Departe de a însemna o victorie pentru Guvern, așa cum sperase de Silva, procesul șefilor militari - care are loc în ziua de 27 septembrie la Școala Navală, se transformă într-o răsunătoare biruință a revoluționarilor. Acuzații se apără în fața unei
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
care, de obicei, nu e adversă publicității, dar mama mea citise odată într-o revistă un articol despre crucea pe care sunt nevoiți s-o poarte micuții profesioniști - înstrăinarea lor de societatea normală și presupus dezirabilă - drept care a adoptat o dârzenie de fier în această privință, atitudine de la care n-a abdicat niciodată. (Nu e momentul să discutăm dacă cei mai mulți sau toți copiii „profesioniști“ ar trebui scoși în afara legii, compătimiți sau condamnați necruțător ca turbulenți ai liniștii publice. Deocamdată, am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
puțină libertate ca în România lui Ceaușescu, după ce el reușise să-și consolideze puterea"20. Așa cum se poate vedea din cele relatate în această radiografie, spre deosebire de România, care a dezavuat orice ingerințe în treburile sale și s-a opus cu dârzenie măsurilor de acest gen, Ungaria, cu excepția cazului privind mecanismul său economic, s-a înrolat activ între țările din C.A.E.R. și din Pactul de la Varșovia, care au aprobat fără rezerve și chiar au aplaudat acțiunile U.R.S.S. Remarcând asemenea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Să nu ne gândim numai la viața noastră personală, ci și a Neamului, pentru ridicarea la demnitatea de altădată, când strălucea în istorie. Pentru aceasta trebuie jertfă. Căpitanul a întemeiat o școală a jertfei și iubirii de Dumnezeu și neam, dârzenie și unire. Ajutorul reciproc înseamnă dragoste, iar dragostea înseamnă pace, lege plăcută lui Dumnezeu și folositoare omului. Să ne alimentăm permanent din această lege! Existența noastră ca Neam ne este amenințată și avem o singură cale care să ne asigure
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
conferința tuturor prafesorilor din clasa a VIII-a modernă, ca să hotărască asupra soartei noastre. Am auzit că la conferință Barosanul, dragul nostru Barosanul, adevărat părinte sufletesc, în dubla lui calitate de profesor și diriginte, ne-a susținut cu o nemaipomenită dârzenie, a bătut cu pumnul în masă, a strigat la Jujucă, l-a făcut de două parale; iar la un moment dat, podidindu-l lacrimile, a trântit ușa și a ieșit din cancelarie. Jujucă, proaspăt director, voia să ne dea cea
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
colorate. Știa că orașul va fi un loc teribil, dar abstract vorbind, grozăvia lui i se prezenta ca o provocare excitantă, căreia trebuia să-i faci față strângând din dinți și spunând rugăciuni, o provocare care se va evapora în fața dârzeniei ei scoțiene, transformându-se într-un răsărit creștin armonios, cu muncă grea și fețe tuciurii, zâmbitoare, strălucind în lumina Domnului. Hamalii de la Apollo Bunder, sutele de cerșetori care o trăgeau de rochia albă de bumbac, căldura insuportabilă, ca de furnal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
la sticlă, dar ce-mi doream cu adevărat era să Întâlnesc pe cineva acolo, să vorbim despre fotbal, politică și femei. Pășeam drept și cu prestanță, Îmi țineam hangul, probabil că În ochii neînduplecați mi se putea citi demnitate și dârzenie. Și cum mergeam eu țanțoș, dar cu oarece aristocratică reținere - adică nu mă dădeam mare ca târlanu’, ci-mi struneam cât de cât atitudinea -, am văzut mișcându-se niște tufe de zmeură Într-o curte și, până să apuc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de material didactic pe care avea de gând s-o Întocmească și s-o trimită la Inspectorat, ai cărui funcționari fugeau ca de dracul când Îl vedeau, deși știau că până la urmă nu puteau scăpa de insistențele lui și de dârzenia cu care ținea să le aducă elevilor din sat lucruri cu care nu se mai Întâlneau nicăieri În altă parte. În puținul timp cât fusese și director al Căminului cultural, Jivinoiu, pe lângă construirea meselor de șah În aer liber, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o și cumpere. Unii au putut să cumpere chiar mai multe case, însă familia Tacu a fost scoasă din locuința pe care o avea - fără a-i asigura un nou spațiu locuibil. Cu lupta dusă atâta vreme, cu hotărârea și dârzenia ce-i sunt caracteristice, cu trecutul său politic de om al faptei și al dragostei de țară, mai luptă încă cu justiția română care, încă, mai dovedește că nu-i poate fi prietenă și, mai ales, că nu poate să
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
banditul de ofițer”. A negat totul, spunând chiar că de i-ar tăia capul, el nu poate spune un neadevăr despre mine, care eram socotit de camarazii lui drept ”Pâinea lui Dumnezeu”. În final, neputând să-i frângă voința și dârzenia de a spune adevărul, i-au dat drumul acasă, adânc marcat de cele prin care trecuse, socotit și el ”bandit și dușman al poporului”, ca și mine. Prin anii ’65-66, după ce i-am scris, mi-a făcut o vizită la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]