2,349 matches
-
și neînceperea urmăririi penale pentru distrugerea gardului, Întrucât nu există indicii care să ateste fapta de distrugere. Un caz tipic În care se impune grănițuirea proprietăților a doi proprietari În conflict este următorul : Între vecinii proprietari V.I. și N. G. dăinuie de mai multă vreme un conflict care În prima fază nu a Îmbrăcat o formă manifestă, ci, dimpotrivă, mocnea sub formă latentă. Dat fiind faptul că după exteriorizarea lui prin discuții și dispute tot mai aprinse, conflictul a devenit manifest
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
cer” se rostogolesc din ochi-mi Îndurerați Întru amintire! Dintr-un suflet prea plin, s-a născut poezia, pe care “Lumii o dăruiesc”... și veacurile vor trece, așternând cenușa uitărilor peste inimi care, odată, au bătut Înflăcărate, dar Cuvântul va dăinui!” „Cum va fi drumul din acest punct spre viitor?” „Mărturisesc că am avut mereu o teamă, gândindu-mă la punct. E tot ce rămâne! Un singur punct În univers. Desigur, am planuri, idealuri... Câte din ele se vor Împlini, nu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ar putea poetul să-nchidă ochii În fața aprinsului tău pocal, să-și ferece inima nepăsător la parfumul tău. Puternic ești, trandafirule: am văzut zăpada căzând În grădina mea: de ger, viața Încremeni, ramuri se frânseră, În arborii-nalți, numai tu dăinuiai...” “Trandafirule, harnică floare, Prin trufia ta plăsmuiești parfumul Și explozia ta purpurie sau albă: Toată iarna scormonești În pământ, Dezgropi minerale, minerești, scoți foc, Din străfunduri și apoi te deschizi Splendoare a lumii, buză a focului, Candelă a frumuseții. Mie
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cuprinzător, fiind gata gata să spargă țesătura fină de mătase. Cum stătea în picioare, având alura zeiței Venus, Olga punea în evidență un bust atrăgător, plin de chemări, gata a se dărui viitorului mire. Această ipostază explica o dorința care dăinuia de multă vreme în sufletul Olgăi. Voia să-și arate înzestrările de femeie, neținând cont de conveniențe. Alex o privi întrebător. Bănuind o întrebare, în loc de răspuns, ea își mângâie sânii, apoi purtă mâinile pe coapse, în jos, făcând câteva mișcări
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
purtând chiar cravate și haine din aur masiv. A fost o curgere, o expunere totală din aur - parțial, vechi, de-oseamă cu bunicii și străbunicii lor; parțial, de mai din coace. Au existat dovezi cum că pe teritoriul României continuă să dăinuie obiecte din aur confecționate și transmise, din generație în generație, încă de pe timpul dacilor. Un mare motiv de mândrie constitue toate astea pentru cei care le dețin și le transmit, mai departe, generațiilor care urmează, ele adăugându-se faimei întregii
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
tras un sfânt somn de om gospodar! Baba Într-un sat pierdut de lume, din Maramureș, numit Pietrele Rare, despre care bătrânul Ion Sandu zice că aici e sfârșitul omenirii, pe când, mătușa Tamara, că, dimpotrivă, e începutul, pe Valea Chiuarului, dăinuie, de câteva decenii, un eveniment care, numai din întâmplare, a putut ieși la iveală, nu de multă vreme. Un eveniment care tinde să ducă în istorie denumirea de Pietrele Rare, așezând în loc, pe frontispiciul măruntului sat, denumirea de Baba. Mulți
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
gura ei aprinsă s-a așezat cu voluptate peste a lui, rămas înmărmurit... Au stat așa preț de o clipă... Se părea că Hliboceanu a cedat ispitei și a acceptat revărsarea pasiunii Măriuței, pusă în acel sărut, dar... Totul a dăinuit mai puțin decât două bătăi de aripi ale unei vrăbii... Ochii lui Hliboceanu au sclipit ca două stele într-o noapte geroasă... Brațele i s-au încordat și dintr-o mișcare a îndepărtat-o pe femeie, care părea că nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
nimeni acolo. Am aprins luminile. Camera prinse viață sub ochii mei, liniștită și totuși pulsând de o viață a ei proprie, sinistră. Am închis ușa în urma mea și am rămas pe loc un timp. Ceva din Antonia și din Palmer dăinuia încă acolo, ceva ca o umbră înaltă, ceva ce savurasem în chip ilicit și vinovat pur și simplu există în încăperea aceea. Am înaintat spre foc și atunci mi-am dat seama că sunt puțin amețit. Nu mâncasem la prânz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
dragostea mea pentru Georgie era destul de puternică pentru a rezista la presiunea mizeriei și haosului în care mă zbăteam acum. Totuși, când o găsisem în compania lui Alexander, simțul posesiei se trezise brusc și agresiv: un simț al posesiei ce dăinuia acum în mine ca un resentiment dureros. Ciudat era faptul că nu mă mâna o nevoie acută de a o vedea pe Georgie. Ceea ce-mi doream în clipa aceea era doar să o pun la păstrare undeva la rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
nu acela de dragoste, pe care l-aș fi putut asocia sentimentului care mă îngenunchease astfel. Nu puteam să mă întorc cu mintea la planurile mele înaripate și la deznodământul lor catastrofal fără a fi cuprins de o durere sfâșietoare. Dăinuia încă, pentru a mă chinui, ceva din visul de a avea o întâlnire măreață și miraculoasă cu Honor, întâlnire în cursul căreia lumina anemică ce însoțise ciocnirile noastre din trecut să devină sau să fie percepută ca fiind, strălucirea iubirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ele rămâneau incredibil de abstracte, în timp ce durerea ce-mi străbătea corpul îmi arăta ce este cu adevărat real. Mă vedeam în postura supraviețuitorului. Se petrecuse o dramă, existaseră și niște personaje, dar acum toți muriseră și doar în mine mai dăinuia o amintire; poate chiar și această amintire va păli, în chip fericit, așa cum se întâmplă cu unii prizonieri cu mintea rătăcită care și-au uitat suferințele lor și nici măcar nu știu că au fost eliberați. Pe măsură ce durerea devenea mai intensă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
vagoane de dormit, avea ținută. Lumina unui semafor se schimbă din roșu În verde și un jet lung și șuierător de aburi țâșni printr-o valvă. Fața ei, sinceră și nostimă, modul ei de-a fi, Îndrăzneț și trist, Îi dăinuiră pentru o clipă În minte. — Să vă aduceți aminte de mine! strigă el În urma ei. O să ne vedem din nou Într-o lună sau două. Dar știa că el nu-și va mai aminti de ea. Prea multe fețe se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
simplu, spuse fata. Stătea lipită de el, iar el o atingea cu mâinile și amândoi se legănau ușor În mișcarea trenului. Nu, spuse el. — Ar fi mai potrivit, spuse ea și Începu să râdă ușor, ca pentru sine. Râsul ei dăinui ca o oază sonoră aproape imperceptibilă sub huruitul și zăngănitul expresului, dar când vorbiră, În loc să șoptească, trebuiră să pronunțe cuvintele intime tare și clar. Senzația de stranietate supraviețui chiar și gesturilor uzuale. Cum zăcea pe pat, tânăra se dovedi stâjenită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
strecori pe sub fustele femeilor! Ești un demon, asta ești; o creatură a nopții, un distrugător, un violator. Da, asta ești - un violator!... Nenorocitule! Nenorocitul dracului... O, Doamne! Ura colora vocea profesorului ca cerneala turnată în apă. Ecoul spuselor sale mai dăinuia încă în compartimentul prăfuit, emanând val după val de agresivitate. Eram șocat. Prea șocat să mă feresc de ochii lui holbați și de buzele care împroșcau venin, prea șocat să mai spun ceva. Era evident că profesorul se schimba sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
e.n) a întemeiat dinastia Sui (581-618 e.n) și a unificat China. În 618 e.n, un alt general, Li Yuan (566-635 e.n), s-a alăturat unei răscoale populare, răsturnând puterea existentă și înființând dinastia Tang care va dăinui până în 907 e.n. Această perioadă este definită ca epoca de aur a Chinei, una care a cunoscut stabilitatea, în care agricultura și meșteșugurile s-au dezvoltat rapid și populația a crescut considerabil. A fost perioada de aur și pentru poezie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Așa a reușit să creeze o mulțime de oameni care să împânzească pământul, de-a lungul și de-a latul. Apoi, zeița și-a dat seama că avea o altă problemă. Viața omului era scurtă. Își dorea ca oamenii să dăinuiască peste timp. "Oamenii vor muri cu toții. Este prea complicat ca după moartea unuia să creez altul nou. Munca este prea dificilă", se gândea Nüwa. Așa că i-a chemat pe toți oamenii, bărbați și femei, și i-a învățat ce să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
prizonier pe el, apoi a poruncit executarea războinicului. Capul și corpul lui Chiyou au fost înmormântate în două locuri, departe unul de celălalt, de teamă ca nu cumva după moarte, duhul lui Chiyou să bântuie în continuare. Imaginea lui fioroasă dăinuia și înspăimânta chiar și după executare. Împăratul Galben a imprimat figura lui Chiyou pe steagurile armatei sale, pentru a-și încuraja soldații în luptă și pentru a-i intimida pe adversarii săi. De altfel, Împăratul Galben a fost un om
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
înaintea unei superiorități pe care nu o mai recunoaște;” Ziua în care o mare credință este sortită pieirii este aceea în care valoarea ei începe să fie discutată. Orice credință generală nefiind altceva decât o ficțiune, nu ar putea să dăinuie decât cu condiția de a scăpa de examen. Repet, absurditatea filosofică a anumitor credințe generale nu a fost niciodată un obstacol în calea triumfului lor. Ba chiar acest triumf nu pare posibil decât cu condiția ca ele să includă vreo
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
studii de economie aplicate la aceste mici investiții agricole. Asta trebuia să fac eu. Am știut, totuși, că-i vorba de cooperativa munca în zadar. Chiar de la început. Oamenii aceia erau niște idealiști. Credeau că pot schimba niște lucruri care dăinuiau de veacuri. Am știut că n-or să reușească. Dar banii i-ați luat, spuse Mma Ramotswe. Se uită la ea sfidător. — Era o slujbă. Eu sunt economist de profesie. Studiez lucrurile care merg și cele care nu merg. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
transcris În Întregime, căci indiferent de tonul arbitrar și de unele locuri comune sau retorisme, discursul lui Bešević, la catafalcul camaradului și compatriotului decedat, purta, fără Îndoială, ceva din mesajul și principiul pentru care pleda Enciclopedia morților. (Amintirea lui va dăinui de‑a pururi. Să‑i fie țărâna ușoară.) Cu asta aș putea să Închei, aici se opresc și Însemnările mele. Nu voi Întocmi un inventar macabru al lucrurilor care au rămas de la el: cămașa, pașaportul, alte câteva acte, ochelarii (lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
auzul pecetluit de plumbul somnului și de catranul beznei, zăceau neclintiți, privind În bezna lăuntrică, În bezna vremii veșnice care le Împietrise inimile adormite, care le oprise respirația și contracția plămânilor, care le Înghețase susurul sângelui În vene. Numai că, dăinuind În jilăveala grotei și În tihneala trupului, Înfundați În cenușa uitării și În vâltoarea vedeniilor, lor le creștea părul, ca și barba, ca și puful de pe trup și de la subsuori, iar pe nevăzute, așa cum doar apa zidește și năruie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
o moțăială de lunatic. Căci astfel merg doar lunaticii, duși peste abisuri de mâna Atotțiitorului, de o cutezanță care nu vede hăurile, de o nesăbuință ce vine dintr‑o credință ancestrală, de forța păgână a trupului În care Încă mai dăinuie credințele străbunilor care se prosternau În fața lunii; mersul lor cu mâinile Întinse În față vine de la adorația păgână a zeiței Luna, de unde erau chemați de sufletele strămoșilor, iar umbletul lor era chemarea sângelui, chemarea vremilor, de aceea el nu s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Madeia, Încă bun de băut. Așa aflase Adam de insula Perdo, de războaiele opiului, de catolicism și de puterea distructivă a religiei ca și de nedreapta cucerire a Asiei de către europeni. Astfel, Adam Își Închipuia că noua lui lume o să dăinuiască până la sfârșitul sfârșitului În locul acesta, unde se afla la adăpost de primejdii, Însă avea totodată la Îndemână posibilitățile oferite de restul lumii. Totuși chiar pe atunci Începu Karl să-i vorbească despre școală. N-aș putea să rămân acasă și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Zgomotele. Oamenii. Lui Îi venea să se ferească, să se retragă În somn, unde nu sunt primejdii și totul pare mai puțin Îndoielnic. În lumea asta a zilei lucrurile sunt grosolane, Înșelătoare și nestatornice. În acest mare oraș nimic nu dăinuie. și-a spus că fusese și el cândva aparte, diferit de ceilalți, nu demult, undeva pe malul mării. Dar acel loc era departe, iar acum era și el aidoma tuturor celorlalți. — Ține, mai ia una, a zis Din și i-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Asta-i avantajul privirii retrospective, zise Adrian. La vremea respectivă n-am simțit așa. — Dar de fapt asta s-a și-ntâmplat? Cu dumneavoastră și cu Șam Sharp? — E ceva inevitabil. Genul ăsta de prietenie merge la tinerețe. Nu poate dăinui și la maturitate. Viețile încep să difere: fiecare urmează o carieră diferită, se căsătorește, întemeiază o familie... — Vreți să spuneți că prietenia dumneavoastră din anii studenției conținea elemente de homosexualitate? îl descusu Fanny. — Doamne ferește, nu! se cruci Adrian. — Nu-nțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]