490 matches
-
toponimelor, dacă termini plecăm, mai rafinate viclenii pregătește Voiculescu pentru popă, cu ungurul Egon a încheiat rapid, sonorul vizual la minim în noapte și în liniștea cea mai mare zgomotul trenului, să treci în altă stare laicatul Iași, faliment, trebuie dărîmată clădirea fabricii de țigarete. XX. ZEAMĂ DE SEC DE PUI Iași Tîrgu Neamț Poiana Largului Borsec Toplița Deda Tîrgu Mureș Deda Toplița Miercurea-Ciuc Adjud Pașcani Triaj Iași Vineri, 28 iulie 2006, ora 8,05, în maxi-taxi Iași Tîrgu Mureș: cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
înecându-se printre suspine și sughițuri. Plămânii îl strângeau ca un lanț. Inima îi bătea haotic. Toți mușchii îi tremurau și nu era capabil să scoată pe gură un cuvânt, doar urlete. Urlete fără sens care se pierdeau printre copacii dărâmați, scoși cu totul din rădăcini și arși. Și gropile imense rămase în urmă de la câteva bombe căzute, în care, dacă te afundai, mai puteai găsi încă resturi de oase. Și cine știe, poate maxilarul unuia, care încă mai purta câțiva
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
vitregiile războiului. După 4 aprilie 1944 nimic nu a mai fost ca înainte. Ne-am îndreptat spre Athénée Palace, care tot ardea, flăcări ieșeau de prin fiecare fereastră ; ceva mai sus, pe Calea Victoriei, am văzut fumegând hotelul Splendid, aproape complet dărâmat, pe trotuare numai sticlă sfărâmată de la vitrinele magazinelor distruse de suflul bombelor. În spatele Ateneului devastat mai fumega locul expoziției Comitetului de Patronaj. În sus, pe Calea Victoriei, pe stânga și pe dreapta, din loc în loc, clădiri dărâmate. Până în str. Frumoasă, mai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
hotelul Splendid, aproape complet dărâmat, pe trotuare numai sticlă sfărâmată de la vitrinele magazinelor distruse de suflul bombelor. În spatele Ateneului devastat mai fumega locul expoziției Comitetului de Patronaj. În sus, pe Calea Victoriei, pe stânga și pe dreapta, din loc în loc, clădiri dărâmate. Până în str. Frumoasă, mai toate geamurile făcute fărâme ; călcam cu prudență și ocoleam grămezile. Din str. Sf. Voievozi înspre Gara de Nord, bombardamentul făcuse îngro- zitoare ravagii. Gara de Nord, Gara Basarab Mărfuri, Calea Griviței grav lovite. Am văzut un tramvai surprins în mers ; conducătorul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
este o istorie a bătrânului Iași, plină de aventuri, amintiri și legende. După ultimul război, nu mai era, supranumită „strada veseliei”, cea mai preaumblată stradă din târgul Ieșilor... Nu mai era ce-a fost.. În locul ei am găsit o stradă dărâmată, în cea mai mare parte, tristă și pustie, plină de dărâmături și șanțuri, doar câteva clădiri din partea dreaptă de sus, a străzii, ramăseseră în picioare triste și însingurate, ca niște oameni hăituiți. Într-o zi pe neașteptate, intrară în acțiune
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
o clipă, și continuă. ...Acele frunze în căderea lor la pământ, au șoptit în taină, neauzit, sensul vieții, al morții și al suferinței, la care au fost supuse... „Demnitatea națională” a fost distrusă, cea economică a fost demolată, „demnitatea culturala” dărâmată și ea.. ... Cei mai mulți, continuă tot el, semidocți, impostori, corupți, se cațără să se agațe cu ghearele de putere.. de bani. Dubioșii îmbogățiți peste noapte. În mijlocul atâtor intrigi, corupție, jaf, imposturi, uneltiri, până la cel mai înalt nivel... În vreme ce, în poporul flămânzit
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Îmbrăcat și apoi dezbrăcat de armură un bărbat. Poate s’or supăra feministele. Dar cum ar arăta ca războinice? Decât ca amazoanele care, pentru a Încorda arcul, Își retezau sânul drept... „Meridian“, 5 octombrie 2001, ora 12,46 68. Piramida dărâmată Evoluția Își dezvăluie semnele peste tot, nu doar În Natură ci și În ce face omul. Un exemplu privește o vocație a lui, aceea de constructor. Și cu ce să Încep decât cu cele mai vechi care se pot numi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Focul mistuind. Dar, Într’o lume avidă de energie, Focul nu poate fi decât sfânt. Motiv pentru care românul tradițional nu arde gunoaie, după cum nici nu le aruncă Înspre quintesența energiei, adică spre Soare. Iar „casa“ focului, cuptorul, nu trebuie dărâmată chiar dacă casa omului este... Că strămoșii au folosit focul pentru a se descotorosi de morți, că o mai fac Încă alții, precum indienii, e o altă poveste, pe care o justific cu mine Însumi: Îmi doresc să merit această cinste
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și o pilulă pentru numărul vesel de Anul Nou . Acest satir (așa îl numea dl Dima) trage în umbră sfori contra mea. Trebuie atins de fiecare dată cînd se ivește prilejul. Nota, sub aparență de veselie, este mușcătoare. Miturile trebuie dărîmate. În așteptarea răspunsului, primiți urările noastre de sănătate și bucurie. Răspunde-mi repede. Nu mă persecuta. Mihai Drăgan N.B. Trimite-mi decupate tabletele tale . Vreau să le savurez cu un ceas mai devreme. Despre Creangă nu am nimic și nici
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
și de împrejurimi (mi se pare că mă las furat de timpul care a fost extraordinar, că dacă ar fi plouat...) și-mi pare rău că Festivalul se va ține tot mai rar sau va fi suspendat iar casa memorială dărîmată, așa cum se zvonește. Aștept veștile d-voastră. Salutări colegilor de redacție. Cu cele mai bune urări, din partea mea și a soției. Ion Maxim </citation> (13) <citation author=”Ion Maxim” loc="[Oradea]" data =”28 februarie 1978”> Dragă domnule Călin, Răspund cu
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
23 Noembre 1878, data memorabilă a anexiunii Dobrogii la România"1177. Astfel, "când am venit o mare parte a județului era acoperit de ruine, sate bogate și prospere altă dată dispăruseră sau nu mai rămânea dintr-nsele de cât ziduri dărâmate (...) Ce erau Mangalia, Megidie, Hârșova, Constanța?"1178. Distrugerilor provocate de război li se adăugase incertitudinea provocată de faptul că "ordinea publică era foarte zdruncinată"1179. În aceste condiții, autoritățile române erau asaltate de "cete numeroase de locuitori" care "implorau cu
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
spre cer și casa își dezvălui deodată goliciunea, dezmățul obiectelor din interior: lustre sparte, tablouri rupte, dulapuri pline de cărți răsturnate. Casa părea umplută cu cărți. Erau mai multe cărți decât cărămizi. Oamenii din cartier s-au adunat în jurul casei dărâmate, priveau și nu înțelegeau ce se întâmplase. Unul din ei a deschis poarta de fier forjat, a urcat scările de la intrare călcând peste cărămizile căzute și s-a apropiat, curios, de un dulap plin de cărți. Alte dulapuri împrăștiaseră peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
la teren. E amplasat la marginea de sud a zonei Storsudret. Vedere spre mare, oarecum obturată totuși de un platou stâncos. Mică depresiune cu pomi fructiferi bătrâni. La sud se zăresc catargele navelor de la Hoburgen. Terenul are fântână, dar e dărâmată. Noroc cu vremea, soarele strălucește iar vântul nu suflă aproape deloc. A trebuit să-mi dedic toată dimineața vizitei. (Nu-i nicio pierdere pentru instituție, săptămâna trecută am lucrat 80 90 ore.) Pe teren se găsesc două ruine; de fapt
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
și eu pe acei oameni care încă mai au o mamă și se mai pot bucura de ea. În noaptea de priveghi îi simțeam mirosul. Vorbeam cu ea rugând-o să nu mă lase să cad, să rezist până la urmă. Dărâmată, nemâncată, fără odihnă, L-am rugat pe Dumnezeu să-i permită să vină să ne vadă. Îi ziceam mamei: „ - Tu nu ești aici. Tu mă vezi acum, nu? După înmormântare mergi cu mine acasă, da? În dimineața înmormântării am cedat
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
asta, unii arhitecți postmoderni care socotesc că și acest exces al conservării denotă oarecare provincialism, că se impune să încetăm odată cu imaginea orașului vechi care trebuie să supraviețuiască secole la rând. Așa a fost și Parisul, spun ei, a trebuit dărâmat, trebuie să dărâmăm. A.V. Unde se învață, unde se cultivă dreapta măsură? A.P. Acasă, până la 7 ani, și pe urmă, dacă frecventezi un cerc de oameni cât de cât normali. Altfel, nu te învață nimeni dreapta măsură, fiecare umblă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
incertitudine mă copleșește ,,sunt ca toți cei de aici, șansele ne sunt egale în a muri sau a trăi...’’ Gânduri banale, nu filosofii profunde, nimicuri ridicate în rang de absolut, sentimente volatilede nestăpânit, postulate inventate ori descoperite subit. Fizic: aproape dărâmat! Psihic: aproximativ la fel! Ironia și autoironia sunt la ele acasă. Poate involuntar. Degeaba mă chinui să întrezăresc un viitor...apropiat și cu happy end... Imagini dezolante, unele de coșmar. Viața mea în mâinile bunului Dumnezeu! Lupte crâncene se dau
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
lucrării noastre, ele pot fi completate cu imagini ale căderii/distrugerii din Cartea a patra a Regilor (cap. 25 Dărâmarea Ierusalimului. Robia Babilonului); Paralipomena. Cartea a doua a Cronicilor (cap. 36 Urmașii lui Iosia. Robia Babilonului), și de aceea trebuiau dărâmate, ca să înceapă un ciclu nou de viață. Dar puterea de-a dărâma, de-a reduce totul la starea de pulbere, nu este singurul atribut al divinității. Divinitatea, potrivit ideii anunțate, are și prerogativele zidirii: "Eu, Domnul, zidesc din nou cele
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
câteva case, care pornește din dreptul Dâmboviței și urcă în pantă ușoară către Calea Victoriei, la începutul acesteia. 50 bucureștii de altădată O zi mai târziu tatăl meu mă instalează în Pensionatul Buchholtzer 4. În fundul unei mari curți se afla casa, dărâmată acum, care era pensionatul. În dreapta era Pensionatul de fete Gachstater, fost Manalotti, în stânga Curtea de Apel. Toate acestea au dispărut spre a face loc Palatului de Justiție 5 și stradei din dosul său. Toată regiunea aceea de pe vremuri a dispărut
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
au afirmat - cum era obiceiul vremii - și în viața politică și îi vom reîntâlni deseori în filele - și volumele - următoare ale aces tei Aspectul Capitalei, ziua și noaptea, era cu totul deosebit. Tribunalele erau instalate în casele, astăzi pe jumătate dărâmate, lângă Tea trul Liric 294, și, pe trotuarul din față, vechiul anticar, evreul Zwiebel. Acesta era un om foarte cumsecade. Cunoscut de toată lumea juridică și mare bibliofil. A lăsat un fiu care face același comerț, însă fără dulap pe stradă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și ele la erodarea regimului conservator și la o creștere a popularității grupărilor liberale din opoziție, îndeosebi printre tinerii intelectuali ai vremii. Alegerile pentru Colegiul I și II de Cameră se făceau în localul primăriei de pe Calea Șerban Vodă, astăzi dărâmat. Alegerile pentru Colegiul al III-lea se făceau în 5 secțiuni și anume: Culoarea Roșie: secțiunea I-a, în localul primăriei unde era și biroul cen tral al alegerii; Culoarea Galbenă: secțiunea II, în localul ofițerului de stare civilă din
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
pe care eu nu le-am făcut. Așa îmi vorbește de Circul de pe locul ocupat azi de Poșta Centrală, care circ ar fi ars! Acel Circ n-a ars niciodată, se numea Circul Suhr și a fost pur și simplu dărâmat. Iar Piața purta numele de Piața Constantin-Vodă. Acest lucru l am scris, însă d. Mandy nu m-a cetit. Alte circuri au ars. Când am venit în București, Bulevardul cel mare nu era pătruns din Calea Victoriei, nici în dreapta, nici în stânga
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
situația dinainte de 1918, evidențiind poziția de independență a diocezelor - adică faptul că asupra acestora jurisdicția primatului [catolic (n.tr.)] nu își putea exercita competența. A evidențiat, cu mult curaj, și prejudiciile naționale suferite: "Șapte biserici catolice au fost incendiate și dărâmate, preoții greco-catolici români expulzați nu s-au putut întoarce, o parte a parohiilor era fără pastori. S-a cerut înființarea unui număr de 500 de școli confesionale, niciuna din cereri nu a fost aprobată; mai mult, s-a pornit o
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
o alta, Cele din Poiana Sărată (Sósmező) și Dragomirești (Dragomérfalva) au fost închise din cauza depopulării, iar în alte locuri, la Középajta (Aita Medie), Racșa (Ráksa), bisericile au fost devastate. Circa 3% din bisericile românești construite între 1918-1940 au fost ori dărâmate, ori profanate, asupra populației acționând și presiunea exercitată de autorități în scopul trecerii la "religiile ungare". În schimb, pe partea română luase naștere o adevărată psihoză legată de dărâmarea bisericilor: orice mică bănuială era raportată autorităților române, care trimiteau de
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
acest cadru teologic cu totul special trebuie situată interpretarea anagogică a figurii Anticristului pe care o propune Origen. Interpretarea sa pornește de la imaginea templului de care vorbește Mt. 24,1‑2. Edificiul exterior, vizibil, al templului este Vechiul Testament, care trebuie dărâmat „pentru a clădi templul cel dumnezeiesc și mistic al unei alte Scripturi”. Iar pasajul continuă: „Unul dintre predecesorii noștri a explicat că templul este Scriptura. Și, cum potrivnicul care «se înalță mai presus de tot ce se numește Dumnezeu» (2Tes
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
chinuit de a fi „singur în singurătate”, o biserică în ruină, „inimă moartă”, devine - ca în Melancolie, poezia eminesciană - o oglindă a sinelui lânced: „E cântec sau rugăciune ce simt acum?/ E cântec sau rugăciune faptul că trec pe lângă zidurile dărâmate?...” De îndată ce văluri de întuneric împiedică vederea, fantezia se complace în mister; la malul apelor, focuri nocturne „vestesc comori” (Cântec sau rugăciune), jos, „lângă pământ”, paznici și câini dormitează, pe când „focuri blestemate scot limba pe comori”. Poetul e interesat de arhetipuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]