475 matches
-
în peșteră, un schit în amintirea Sfântului. Pimen ciuli urechile, întrebă din om în om, colindă munții ținutului piatră cu piatră și găsi până la urmă schitul. Era aidoma celui din visul său, doar că cel aievea era părăginit și aproape dărâmat. Și-a suflecat mânecile, a cărat chirpici din vale, a reclădit bisericuța, a zugrăvit chipuri de sfinți pe pereți, și-a ridicat alături o chilioară și și-a spus: Aici am să hălăduiesc și am să-i slujesc Domnului până la
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în peșteră, un schit în amintirea Sfântului. Pimen ciuli urechile, întrebă din om în om, colindă munții ținutului piatră cu piatră și găsi până la urmă schitul. Era aidoma celui din visul său, doar că cel aievea era părăginit și aproape dărâmat. Și-a suflecat mânecile, a cărat chirpici din vale, a reclădit bisericuța, a zugrăvit chipuri de sfinți pe pereți, și-a ridicat alături o chilioară și și-a spus: Aici am să hălăduiesc și am să-i slujesc Domnului până la
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
un fel de durere - nu mare, dar care nu se poate compara cu nimic. La 5 ani, într-o zi de mai, am părăsit casa noastră pentru totdeauna. Din cauza datoriilor, bunica mea a pierdut-o. I-a fost luată și dărâmată. Azi locul unde a fost casa e o bucată din ograda unei biserici. Ne-am dus la țară, unde tatăl meu, în tovărășie cu un frate al mamei și cu altă rudă, au luat în arendă o moșioară. Țin minte
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
soldații sau strângătorii lui de biruri; dar te afli la cheremul triburilor de jefuitori nomazi, arabi și câteodată berberi, care mișună prin țară, astfel că nu poți niciodată înălța un zid fără să te temi că-l vei vedea curând dărâmat. Când trăiești într-un loc inaccesibil, departe de drumuri, te afli desigur la adăpost de înrobire și de jaf; cu toate astea, nefăcând nici un fel de schimb cu alte ținuturi, ajungi să trăiești aidoma animalelor, neștiutor, lipsit de cele necesare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Du-te. Repede. — Unde? — Acolo. — Acolo nu am voie. E pentru ologi. — Hai, du-te. Intră odată. Am țâșnit afară după două minute și am alergat spre locurile noastre. — Ți-e bine acum? mă întrebă ea în timp ce ne așezam. Pari dărâmat. — Nu. Mă simt minunat, i-am răspuns eu. Dar nu era așa. Eram zguduit. Nu reușisem să-mi scot nenorocitul de brâu. Doamne, de mult nu mai avusesem așa o idee tâmpită ca în cazul acestui brâu. M-am răsucit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ce înseamnă TURCĂ, atunci când văd în ce hal e ogeacul meu. În fiecare joi mă duc să încasez chiria. Impasibil, colosul în halat îmi înmânează teancul de bani. Privirile mele trec pe lângă el spre atmosfera insondabilă de bunicuțe tăcute, neveste dărâmate rău și fiice biciuite. Înăuntru nu e decât un băiețel; nici un copil pe lumea asta n-o duce mai bine ca el. apartamentul e o ruină, dar lova e în dolari de cea mai bună calitate, ceea ce menține bunăvoința avocaților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
crengile-ncîlcite mi-am notat Versuri fără de talent. Ecou de serenadă Pansele negre, catifelate Pe marmora albă s-au vestejit, Și-n tainice note s-au irosit Parfume triste, îndoliate. Su singur, cu umbra, iar am venit, O, statui triste și dărâmate, - Pansele negre, catifelate, Vise, ah, vise, aici, au murit. În haine negre, întunecate, Eu plâng în parcul de mult părăsit... Și-a mea serenadă s-a rătăcit În note grele, și blestemate... Noapte Se-ntind bulevarde-n noapte de vară
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
inginere, viața e mult mai înțeleaptă decât noi“. Și m-am lăsat dus pe calea pe care, odinioară, intrau pușcăriașii. Încă erau masive zidurile. Încă înfiorau trecerile dintr-o poartă în alta, pe sub grele bolți, pe lângă muri doar în parte dărâmați. Încă mai păstrau pereții aceia urme de fum, de mucigaiuri, mirosuri grele de jeg și cărămidă spartă, cu damfuri de pivnițe, întunecimi țâșneau din cotloane cu bârne arse. Erau aievea sau doar mintea mea le deslușea în tencuiala scorojită inscripțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lui Julián, unde povesteam totul, Însă nu i-am mai trimis-o. Căsătoria noastră a fost una secretă. La cîteva luni după nuntă, a bătut la ușă un individ care a spus că se numește Jorge Aldaya. Era un om dărîmat, cu chipul scăldat În sudoare, În ciuda frigului de care plesneau și pietrele. CÎnd s-au reîntîlnit după mai bine de zece ani, Aldaya a zîmbit amar și a zis: „SÎntem cu toții blestemați, Miquel. Tu, Julián, Fumero și cu mine“. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
metri. Plan ansamblu pe mănăstire, acareturi, livada mânăstirii și muntele din spatele ei. Punctul cel mai Înalt al delușorului pe care se află livada din spatele mânăstirii pare să fie faimoasa cotă 505. Aparatul Înaintează prin ceața alburie, o Înlătură, survolează zidul dărâmat al mânăstirii, biserica, chiliile vechi, cimitirul de la poala dealului, locul, viran atunci, pe care acum se află livada de nuci și se oprește pe colnicul verde căruia i se spunea, tehnic, cota 505. Ceața revine, e mult mai Întunecată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
să-ți treacă prin cap că celălalt ar putea să-și spargă țeasta. Nepoata mea 121 JUCĂRII cea mică are treisprezece ani și trece ca o vijelie cu bicicleta pe lângă mine, gata-gata să mă dărâme, și adio... bunica! Dar bunica dărâmată trebuie să râdă, spunându-și în sinea ei: „Poate că o merit.“ Tot Dalai Lama zice că mo dul lui cel mai bun de a-și petrece timpul e să râdă. Ce bine de el! — Ar trebui să aprinzi lumina
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
acum trecea ariergarda) până aici, pe Valea Trotușului. Deja aripile ei cuprinseseră ținutul Focșanilor și cetatea Crăciuna, pe stânga, și ținutul Galaților, cu cetatea Chilia, pe dreapta. Încă de la Începutul debarcării, voievodul poruncise ca cetatea Chilia să fie părăsită și dărâmată. Era limpede că zidurile ei nu vor putea rezista artileriei care tocmai era trecută pe malul celălalt al fluviului și nici numărului copleșitor de trupe. Garnizoana fusese trimisă la Cetatea Albă, care fusese Întărită și pregătită pentru o lungă perioadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
bucura de lucrul acesta, și voi fi proslăvit, zice Domnul." 9. "Vă așteptați la mult, și iată că ați avut puțin; l-ați adus acasă, dar Eu l-am suflat. Pentru ce? zice Domnul oștirilor. Din pricina Casei Mele care stă dărîmată, pe cînd fiecare din voi aleargă pentru casa lui. 10. De aceea, cerurile nu v-au dat rouă, și pămîntul nu și-a dat roadele. 11. Am chemat seceta peste țară, peste munți, peste grîu, peste must, peste untdelemn, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85094_a_85881]
-
pare că n-a fost decât un vis. Când ajung înapoi la Chopham, bărbatul de la Service, îmbrăcat în hainele sale de duminică, se uită uluit la ei. Doi băieți loviți rău, palizi, prăpădiți. Par răniți. Lasă mașina și înconjoară zidul dărâmat al școlii, căutând un loc pe unde să-l escaladeze. Duminica dimineața la țară. Păsările cântă cu volum amplificat, ca o orchestră de jazz, cu voci ascuțite. Jonathan a apucat să escaladeze jumătate din zid, când observă un chip urmărindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
trece, apa este tot mai plină de noroi și mai puțin adâncă; este evident că foarte curând nu se va mai putea naviga pe ea. După apus, ajungând într-un loc unde râul se înfundă în nămol , descoperă un chei dărâmat, cu pilonii de lemn înclinați la unghiuri diferite, ca dinții de țap. Țărmul din spatele cheiului este plin de mișcare. La auzul zgomotului făcut de motorul bărcii, sute de oameni zdrențăroși se îmbulezesc pe mal, întinzând mâinile, strigând spre albi. În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
coleg fără să-ți treacă prin cap că celălalt ar putea să-și spargă țeasta. Nepoata mea cea mică are treisprezece ani și trece ca o vijelie cu bicicleta pe lângă mine, gata-gata să mă dărâme, și adio... bunica! Dar bunica dărâmată trebuie să râdă, spunându-și în sinea ei: „Poate că o merit.“ Tot Dalai Lama zice că mo dul lui cel mai bun de a-și petrece timpul e să râdă. Ce bine de el! — Ar trebui să aprinzi lumina
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
mă ajungea trisțetea, mă fulgera în suflet ceva din tot ce-a fost, se îmbăia în lacrimi de doliu tinerețea și toate erau lacrimi strivite fără rost. Ardeau dureri amare în suflet fără număr, eram o rugă frântă pe-altarul dărâmat și aș fi plâns în hohot nebun pe orice umăr, m-aș fi lăsat de-oricare străin îmbrățișat. Durea ceva în mine, mă mistuia-n neștire, o umbră din trecut, o stare din prezent, tânjea în mine-un dor și-
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ori și se aprinse, cu o bubuitură de obuz. Soldatul Cătănuță ședea, cu ochii spre Baltă, În buruienile din curtea unui poet și pictor, și se uita cum ardea porumbul - mândria Directorului de IAS. Poetul ieșise În chiloți din casa dărâmată și urla. Chiar În acea noapte veniră mașinile de la garnizoană. Cătănuță fu Încătușat, cu toate că avea un braț frânt. Ancheta la fața locului n-a durat cine știe cât și, la destul de puțină vreme, Întâmplarea nu mai păru așa de Însemnată. Despre soldatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
templului principal erau închise și ar fi fost greu de spus dacă înăuntru se găsea sau nu un inamic în care să se tragă. Din Strada Scursurilor începură să se înalțe flăcări și rotocoale de fum. Dogoarea focului de sub casele dărâmate începu imediat să se întindă, aprinzând, cu ușurință, alte construcții, una după alta. Curând, toți săracii din zonă o luară la sănătoasa, gata să se calce în picioare. Plângând și urlând, se revărsară în matca secată a râului Kamo și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mare iubire nu se împiedecă de un lucru întâmplător... Continuăm să înaintăm domol spre capătul de sus al Podului Hagioaiei. Undeva spre dreapta se simte că se pregătește ridicarea de zid nou. După starea locului unde se văd nenumărate case dărâmate și săpături pentru noi temelii, se pare că acolo se ridică zid de biserică. Bătrânul se oprește și mă întreabă: Știi ale cui au fost casele dărâmate? Tare mă tem că nu, părinte. Apoi cu locul aista îi oleacă de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
pregătește ridicarea de zid nou. După starea locului unde se văd nenumărate case dărâmate și săpături pentru noi temelii, se pare că acolo se ridică zid de biserică. Bătrânul se oprește și mă întreabă: Știi ale cui au fost casele dărâmate? Tare mă tem că nu, părinte. Apoi cu locul aista îi oleacă de încurcătură. În zapisul din 25 decembrie 1751 (7260), căpitanul „Ghiorghie Carpu” spune despre aceste case dărâmate: „Acu, avîndu și eu trebuință de bani, le-am scos vînzătoare
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
se oprește și mă întreabă: Știi ale cui au fost casele dărâmate? Tare mă tem că nu, părinte. Apoi cu locul aista îi oleacă de încurcătură. În zapisul din 25 decembrie 1751 (7260), căpitanul „Ghiorghie Carpu” spune despre aceste case dărâmate: „Acu, avîndu și eu trebuință de bani, le-am scos vînzătoare și, iată, dumnealui Bosii biv vel jicniceriu le-au cumpărat...ca să facă o svîntă rugă, pominire Svîntului Spiridon”. Dar, după cum spune același Carp căpitanul în zapisul din 2 iunie
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
iar aerul părea lăptos. Ne-am oprit la Benny, la ghereta Evreului Care Se Trezește De Dimineață, de unde ne luam întotdeauna, în drum spre serviciu, cafelele și covrigii, și unde am fost supuse unui interogatoriu amănunțit referitor la aspectul nostru dărâmat. —Ei, ia stați puținel, ce-ați focut voi două, fetilor? Ei? ne-a întrebat evreul. A ieșit din spatele standului ca să ne inspecteze. Jumătate din stradă se uita la noi, iar traficul aproape că s-a oprit în momentul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a respins pe toate zicând: — Dar nu e puțin cam...? Am început să-mi pierd buna dispoziție și, cu fiecare dezamăgire, frazele mi-au devenit din ce în ce mai scurte și mai concise. într-un final, am ajuns la un șopron galben și dărâmat. Gipsy Kings cântau așa de tare de-ți plesneau timpanele. Ce zici de locul ăsta? mi-a propus Chris. Cu buzele strânse, am ridicat din umeri. întreaga mea înfățișare spunea „Aici? Ai înnebunit de tot?“ — Atunci hai să intrăm, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dimineața aia, îmi pusesem pe mine prima cămașă pe care o înșfăcasem de pe fotoliu - aceeași cămașă neagră, cu nasturi până jos, pe care o purtasem și în vinerea precedentă. O zi care fusese deosebit de stresantă. Cămașa arăta ca un supraviețuitor dărâmat; de la subțioară emana un puternic miros alcalin. Când să mă îndrept către ușă, ochii mi-au căzut pe calendarul uriaș de pe perete. În sfârșit, ianuarie - a șaptea lună. Simbolul jumătății perioadei. Crăciunul venise și trecuse, cu biata mea mamă așezată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]