359 matches
-
lăcașul unei vieți de luxură: un pritaneu extins la scara întregii agore, cu cetățeni rafinați în alegerea deliciilor, frămîntați doar de inițieri secrete și de controverse dialectice. În realitate, grosul grecilor trăiau într-o austeritate frizînd mizeria: străzi insalubre, case dărăpănate, igienă precară (nu se spălau niciodată pe dinți, scuipau pe jos, mureau pe capete de malarie și tuberculoză) și o cruzime francă față de infractori, mergînd pînă la execuții prin răstignire (apotympanismós), lapidare sau aruncare în prăpastie. Al doilea clișeu stă
Docimazia filologică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4748_a_6073]
-
inexpugnabil au dispărut trei miliarde de lei. În loc să-ți inspire încredere, locul te bagă în sperieți. „Firma" e plasată într-o casă obișnuită, pe-o stradă laterală. Dacă n-ar fi câinii feroci care-și arată colții prin gardurile cam dărăpănate, ai putea trece pe-acolo fără să observi nimic. Dar obligat să-ți ridici privirea, vezi geamurile nespălate, fără perdele, cu vopseaua scorojită, treptele murdare, acoperite de-un covor de coji de semințe, plantele uscate și mizeria indescriptibilă din curte
O nouă ideologie: „badigardismul” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13810_a_15135]
-
atelier de fierarie. El se gândi să dea o fugă până acolo, să-l roage pe fierar să-i strâmteze coronița, și fâlfâind din aripioare a și pornit-o în zbor. Clădirea în care se afla fierăria era veche și dărăpănată, iar camerele în care locuia acesta cu familia lui erau sărăcăcioase. Îngerul privi prin geamurile întunecate și văzu că toți ai casei dormeau. Dar iată, la unul dintre geamuri se vedea pâlpâind un opaiț. Și la lumina lui palidă, văzu
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
Când a ajuns la Puiseaux, a început să caute o moară, a întrebat prin sat și i s-a spus pe unde s-o ia. S-a îndrăgostit pe loc de moară. — Era o moară de apă? — Da, o moară dărăpănată, veche de 300 de ani. Îl găsește pe morar, care îi spune că moara era deja vândută, cumpărătorul îi dăduse înainte niște bani. Dar Sergiu așa îl vrăjește pe morar, atâta îl sucește cu vorbele, că după o noapte și
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
al lui Barbu, că afirmația acestuia despre origine ar putea fi adevărată: „Adolescent, [Tudor Vianu] îl însoțise pe Barbu la bunica lui, mama magistratului B arbilian, undeva, într-o mahala bucureșteană. Femeia, văduvă, trăia singură într-o casă scundă, cam dărăpănată, un fel de «han al Dracului». Avea toate aparențele unei țigănci bătrîne." Ni se mai spune și că Profesorul Vianu, deși se mai vedea în anii '50 la Nestor și la Capșa cu Ion Barbu „nu a putut pînă la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6771_a_8096]
-
O locuință cu două camere de cămin studențesc și curte. Nu avem electricitate, apă curentă, bucătărie, baie sau duș, dar cel puțin zidurile locuinței sunt din cărămizi. Una din puținele de fel din zonă. Ca aspect e doar puțin mai dărăpănată decît casa guvernatorului. Și doar de două ori mai mică. Trăim pe picior mare, aș putea completa, ca niște boieri. Seara începînd cu șapte și jumătate, beznă. Beznă, beznă, beznă. Cele cîteva magazine și baruri deschise își iau lumină de la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6398_a_7723]
-
ieșea dintre fălcile ei, iar pe fâșie erau decupate litere. Scria acolo un cuvânt, un nume pe care nu-l mai auzisem niciodată. O dată la două-trei nopți venea Herman, și îmi vorbea, nu mai mult de o oră, în casa dărăpănată. Profilat pe lună, câte un păianjen își scânteia într-un ritual ciudat picioarele transparente. Vorbin-du-mi monoton și trist, tânărul gârbovit destrăma mereu și mereu materia rară din care era țesută viața mea, cu imprimeuri reprezentând foișorul nostru, maidanul, pe mama
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și se vedeau înăuntru utilaje mișcîndu-se sacadat: se lucra în schimbul de noapte. Intrară, în fine, pe Colen-tina. Dinspre fabrica de săpun venea un miros insuportabil de grăsime râncedă. Trebuiră să mai meargă două stații de tramvai pe lângă căsuțe scunde și dărăpănate, acoperite cu carton gudronat ca niște magazii. Costel, pe care după-amiaza nesfârșită îl înglobase aproape fără știința lui într-un ou de chihlimbar translucid și totuși impenetrabil - căci pentru intuirea miracolului e nevoie de o altă împletitură sinaptică decât macrame
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
om..." Dar discursurile lui erau rare și tăcerile lui îl însoțeau, plase vechi de păianjen, oriunde mergea. Niciodată nu părea să iasă din perimetrul vecinătății noastre, tăiată-n două de șosea, altădată-ngustă și pietruită, cu maghernițe ne-nchipuit de dărăpănate vizavi, unde nenea Cățelu rătăcea prin curtea lui devastată parcă de bombe și unde centrul de pâine își aprindea seara luminile ferestrelor lui enigmatice, astăzi asfaltată și cu blocuri late dincolo de benzile pline de mașini și autobuze. Mi-amintesc cum
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
trei ani în urmă au plecat dis-de-dimineață spre Maica Domnului, era mult de mers, schimbau mai multe tramvaie, coborau într-un fel de țigănie și-apoi o luau pe-o stradă pe care-o recunoșteau după o biserică galbenă și dărăpănată. Au mers și atunci mult pe strada aia, în miros de lături și de cârciumărese. Mergeai de ți se ura. De-o parte și de alta erau case prăpădite, putrede, cu mese acoperite de mușama scoase-n curte, cu copii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe Tunari, spre benzinărie. Știa el, pe Eminescu, un chioșc care ținea deschis până târziu. Trecuse de ghețărie, de frizerie și de școala veche. De-a lungul străzii patriarhale, cu salcâmi, se-nșirau construcții ireale: case vechi de-un secol, dărăpănate, cu tencuiala stacojie, azurie, portocalie, înnegrită însă și prăfoasă, cu gemulețe sticlind în amurg ca niște ochi de păsări, cu turnulețe și cupole caraghioase de tablă deasupra cărora, ca ornament, vedeai cîte-o măciucă plină de țepi sau cîte-un înger de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Alsacia, născuți spre sfârșitul veacului al șaisprezecelea. Am citit tot ce-am putut găsi despre ei, vai, atât de puțin... Nome a dat din copilărie semne de dezechilibru mintal. Îl atrăgeau ruinele, dormea nopți în șir ghemuit sub cîte-un zid dărăpănat sau prin vreo capelă părăsită, cu acoperișul ars de mult. Ura oamenii și fugea de ei. Când, la unsprezece ani, a ajuns la Roma, s-a simțit în paradis. Rătăcea zile-ntregi printre edificiile de marmură străveche, năpădite de vegetație
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
bine ce e Alambicul, în afara unei pietre sculptate. Dacă va afla mai mult de atât, poate că într-adevăr merită să vă conducă după ce eu nu voi mai fi, zâmbi Abatele. 22. Cei trei bărbați se strecurau în umbra clădirilor dărăpănate din ceea ce fusese odinioară un oraș falnic. Se îndreptau spre o zonă în care scanerele lor indicau o activitate foarte intensă a unui grup destul de mare de oameni. Până acolo însă trebuia să fie atenți la orice umbră. Clădirile abandonate
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
în câteva locuri, dar întărite cu cuie mari de fier, se deschise, scârțâind din balamale. Călugării se găsiră în fața mulțimii ce se adunase în curte. Zeci de bărbați și femei, cu mulți copii și câțiva bătrâni, sprijiniți de rude. Zidurile dărăpănate ce înconjurau sihăstria - în trecut, un post militar - nu erau de ajuns ca să-i oprească pe oameni, de vreme ce alții și alții veneau continuu, suind ulița desfundată. Unii aduseseră cu ei vaca ori catârul, iar în mijlocul mulțimii tronau încărcături uriașe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Și atunci, iată... noi... am fugit și am venit aici să vă cerem adăpost și protecție. Chipul sever al lui Canzianus se întunecă. — Protecție? întrebă cu o voce răgușită, dar fermă. Și ce protecție pot să vă garanteze zidurile astea dărăpănate și nouă călugări neînarmați? De ce nu v-ați dus către Noviodunum? Acolo e un post burgund, nu? Bărbatul scutură din cap: — E prea departe, iar hunii ne urlau în urechi, părinte sfânt. Știi bine, se mișcă iute ca fulgerul. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pentru a urca apoi, traversând un câmp cultivat cu grâu încă verde, urmând o pantă domoală, în vârful căreia se zăreau ruinele unei vechi villa romana, înconjurată de o cunună de plopi. Cunoștea locul, căci printre zidurile acelea înnegrite și dărăpănate își așezase tabăra mingan-ul său în ziua în care părăsise Vesontio. — O să dispunem jumătate din oameni, adică primele jagun, în spatele copacilor, pe ambele laturi ale drumului. Să-și culce caii în iarbă și să nu facă zgomot. Am să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
parfumat - se făcu repede întortocheată și se îngustă până nu mai putură să meargă pe ea decât în șir indian. Răzbătură, în sfârșit, ieșind într-un luminiș larg, în care se adunaseră zeci de persoane adunate între ziduri înalte și dărăpănate, care, la o privire mai atentă, se dovediră a fi pereții unei antice villa, cu siguranță distrusă de vreo incursiune nu foarte recentă a barbarilor, dacă nu chiar de bagauzi înșiși. Dintre ierburi apărea mozaicul pavajului, cu desene geometrice ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
spună taximetristului. Dându-se înapoi, îmi oferă o țigară. E surprins când refuz. Toată lumea fumează în Shanghai, zice el. Ai multe de învățat și voi fi onorat să-ți fiu ghid. Intrăm într-un cartier sărac, cotim pe o stradă dărăpănată și ne oprim în fața unei case cu două etaje. Clădirea pare înclinată într-o parte, ca și cum s-ar sprijini pe ea însăși, și e năpădită de funingine. Domnul Shi plătește tricicleta și îmi ia bagajele. Intrăm. Nu e nici o lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
funerară, iar treaba ei era doar să se plimbe la întâmplare pe aleile astea de cimitir până când dădea peste ea. Înainte să moară, Joan Schluter îi dăruise fiicei sale o fotografie tare, cartonată, cu străbunicul Swanson stând în fața casei lui dărăpănate, acea capelă a dezolării, la patruzeci de kilometri nord-vest de ceea ce avea să devină Kearney. Bărbatul din fotografie ținea în mână jumătate din biblioteca sa - ori Pilgrim’s Progress, ori Biblia: fotografia era prea neclară ca să-ți dai seama. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de care nici măcar spitalul nu știe, pentru că stă acolo și se smiorcăie ca un pici nenorocit. Stătuseră împreună, doar ei doi, în casa părăsită de pe strada Brome, reconstituind trecutul pe care nu-l mai împărtășeau. Existase un moment, printre camerele dărăpănate și amintirile nesigure, când Karin realizase că în ziua aceea avuseseră în comun măcar după-amiaza aia însorită de confuzie, chiar dacă altceva nu mai aveau. Și când fratele ei începuse să plângă, iar ea se apropiase să-l liniștească, el o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ce s-ar fi apropiat de mașină. Dacă la o intersecție vreun individ venea foarte aproape de noi și privea înăuntru, Tonio devenea și el agitat. «Teodorescule, fă pe nevinovatul», era atunci sfatul lui. Clădirile administrate de Toni nu erau mai dărăpănate și mai distruse decât celelalte, însă oricum se aflau într-o stare mizerabilă. Duhoarea din casa scărilor de la noi din bloc e nimica toată în comparație cu mirosurile de acolo. Înălțimea grămezilor de gunoi se putea măsura în metri. Nici gunoierii n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de minciună, neîntâlnit În nici o prejudecată, a apărut pe neașteptate Într-o seară, după ce rătăcise pe străzile Înguste din cartierul vechi al orașului portuar, unde se Îngrămădeau case vechi, foste bordeluri și hoteluri ieftine, Învălmășite laolaltă cu sinagogi și biserici dărăpănate, lăsând privirii mereu ascunse curțile adânci. Case rău famate sau famate, În care se Întâlneau intelectuali năpârliți și sclipitori deopotrivă, amestec ciudat de genii și ratați, În serate fără scop, fără sens, doar pentru a Înfierbânta aerul cu graiurile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
mei din Castle Road. Voiam să văd ce știu despre investigațiile asupra morții lui Lee. Și mai voiam să vorbesc cu Claire încă o dată. Era totul prea curat să se fi întâmplat așa. Casa de pe Castle Road arăta neîngrijită și dărăpănată. Mi-am parcat mașina pe un covor de frunze putrezite și am zăbovit puțin în fața casei, aducându-mi aminte cum am văzut-o cu câteva săptămâni înainte, muzică și lumini și voci revărsându-se pe geam, bătrână și senilă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
încât tata zicea că-i amintește de iad și nu stătea niciodată cu noi acolo. Cred că și din cauză că perdelele erau costumele lui tanti Mae și nu voia să-l bată soarele prin ele. Sus, în dormitoare, aveam niște paturi dărăpănate pe care le lăsase cineva în casă și erau atât de tari și miroseau atât de puternic încât nu reușeam niciodată să adorm fără să mă foiesc încolo și-ncoace vreo oră. Oricine se apropia de ele putea să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
spre magazinul universal Bamberger’s, spre Parcul Militar, Primărie, Bell Telephone, Gara Penn, Autostrada Pulaski, hotelul Robert Treat, hotelul Father Divine’s Riviera și oricare cinematograf din centru. Știam cine locuiește „la grămadă“ în cartierul Ironbound și cine în casele dărăpănate ale mahalalei ce se întindea la deal pe High Street, dar o închisoare, unde o fi fost o închisoare? Nu v-aș fi putut spune. Ea, însă, da. Știa cât se poate de bine unde e. Era în chiar inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]