400 matches
-
speranța că va intermedia tipărirea ei. În această vreme, Monica Lovinescu lucrează pentru agenția literară înființată împreună cu Rainer Biemel. Traducerea este salutată de editura Gallimard, dar blocată de Tristan Tzara din teama de a nu-și pierde prestigiul câștigat cu dadaismul. Totuși, în Introducerea la Istoria Literaturilor din Pléiade, Raymond Queneau îl citează pe Urmuz alături de Caragiale. Gestul salutat de diasporă este aspru criticat în România de presa realismului socialist. Valentin Lipatti îi reproșează lui Queneau asocierea lui Caragiale cu Urmuz
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
Gauguin „Femei din Thaiti”, „Unde pleci?”; Vincent van Gogh -„Peisaj cu chiparoși”, „Femei din Arles”; Nicolae Grigorescu -„Car cu boi”, „Cap de fată”, „Atacul de la Smârdan”. Modernismul s-a caracterizat printr-o varietate de curente literar-artistice sau doar artistice: expresionismul, dadaismul, cubismul, suprarealismul, futurismul. -Expresionismul o insista pe aspectul dominant al realității; o pictura expresionistă se afla în relație cu filosofia iraționalistă; o a cultivat tehnica ilustrației și caricatura; o mulți dintre artiștii plastici au excelat atât în arhitectură , cât și
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
zi despre acest complex fenomen artistic novator, chiar și în manifestările lui extreme de ostentație polemică și rebeliune paroxistică. Ramură insurgent-radicală a modernității și anticipatoare a postmodernismului, avangarda, devenită deja istorie literară, s-a perpetuat până în zilele noastre nu prin dadaism, futurism, constructivism sau integralism, ci prin curentul suprarealist; "legiferat" în 1924 de André Breton și trăit până la cel din urmă vers de Gherasim Luca sau Gellu Naum. Redescoperit și ilustrat în anii '60 de neoavangarda onirică (D. Țepeneag, Leonid Dimov
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
armată. în 1944 încearcă fără succes să obțină o viză pentru Franța, este refuzat, editează împreună cu același prieten, Serge Moscovici, o revistă pe care PCR o desființează. E prima sa încercare de a introduce "lettrismul" în literatură, o continuare a DADAismului (plus experiența lui Apollinaire). în 1945 colaborează cu A.L. Zissu, scrie la gazeta sionistă "Mântuirea", iar în luna august a aceluiași an părăsește definitiv România. Se oprește în Italia, îl cunoaște pe Ungaretti, care îi dă o scrisoare de
Isidore Isou (1925-2007) by Boris Marian () [Corola-journal/Journalistic/9344_a_10669]
-
maeștrilor de odinioară, de la începuturile picturii în ulei. Nicăieri nu este această tendință mai clară decât în opera lui Christian Schad (1894-1982). Spre deosebire de Grosz și Dix, Schad a fost total neinteresat de critica socială sau satira politică. Unul dintre fondatorii dadaismului, Schad descoperă la un moment dat pictura Renașterii italiene și folosește modelul portretelor manieriste ale lui Bronzino pentru a sugera inaccesibilitatea contemporanilor săi, indiferent dacă aceștia sunt aristocrați dezrădăcinați (Contele St. Genois), secretare (Sonia) sau artiști de circ (Agosta, omul
Portrete germane din anii 1920 by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9552_a_10877]
-
simultaneist, un fel de Cabaret Voltaire fără spectatori. Pentru adolescentul Jon, cel mai tânăr dintre membrii ei și inițial outsider-ul trupei, acest experiment are valoarea unei inițieri, prin muzică, în muzică și dincolo de ea. Eșecul aparent apare acolo unde dadaismul formației ar trebui să se deschidă publicului larg, semn că muzica trebuie să rămână ca un semn al naturii inefabil și necomercializabil, adică pură. Muzica redevine subiectul unei nevroze, dar și al unei terapii cu filmul islandezului Ragnar Bragason, Metalhead
Festivalul Internațional de Film de la Istanbul - Filmul și artele by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2622_a_3947]
-
tîrziu, în 1975, Soljenițîn, într-o reconstituire romanescă - Lenin la Zürich -, menționează existența Cabaretului: «Puțin mai departe - scrie el - aproape de strada Catedralei, se afla „Lăptăria” în care se instalase Cabaretul Voltaire, unde, la începutul lui februarie 1916, s-a născut dadaismul.» Și adaugă acest amănunt privitor la conducătorii bolșevici: «Treceau prin față pe la Voltaire, cabaretul aflat pe colț, la intersecția vecină, unde boema își petrecuse noaptea făcînd tărăboi.» 9) Într-un eseu publicat în 1989, scriitorului Dominique Noguez i se pare
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
comportamentul lor nu mi se pare ireproșabil. Mai întâi că această demitizare este operată într-un singur sens, înspre reperele și valorile tradiționale. Or, în măsura în care e consecvent, relativismul istoric și filozofic ar trebui să se includă pe listă (ca altădată dadaismul), să se deconstruiască, să-și submineze postura. Relativizarea dogmei creștine merge în piesa de față, după cum vom vedea, împreună cu acreditarea unei versiuni alternative: Isus n-a fost răstignit pe cruce. Dar dacă totul e pură ficțiune, de ce ar reprezenta tocmai
Fictiuni by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10134_a_11459]
-
l-a absolvit în 1928. Încă din anii de școală s-a preocupat de creația literară, atras fiind de literatura modernistă, în curs de afirmare și care era bine reprezentată în România. Să ne amintim doar de rădăcinile românești ale dadaismului. Cel care i-a orientat pașii, de timpuriu, în acest domeniu a fost mustăciosul său profesor de matematică, Dan Barbilian, devenit mai târziu profesor universitar de geometrie, cel care publica poezie modernistă, parnasiană sub pseudonimul Ion Barbu. Clasa lui Barbu
Un punct de vedere finlandez despre Barbu Brezianu by Profesor emerit Lauri LINDGREN () [Corola-journal/Journalistic/8714_a_10039]
-
lacom de reclamă"; iar autorul cărții notează și ecourile acestei luări de poziție în presa naționalistă, unde se vorbește despre "balega dadaistă", adăugându-se că "nu se poate pretinde românului Tzara bum bum să se exprime altfel" și se denunță "dadaismul, negrii și metecii"... (La rândul său, Aragon nu e mai clement cu "frivolitatea" dadaistului, iar Breton și grupul său se vor mai manifesta o dată, violent, cu ocazia unei noi reprezentații cu piesa lui Tzara, Le Coeur à gaz în iulie
O biografie a lui Tristan Tzara by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/14556_a_15881]
-
Breton și grupul său se vor mai manifesta o dată, violent, cu ocazia unei noi reprezentații cu piesa lui Tzara, Le Coeur à gaz în iulie 1923, încheiată cu cotonogeli reciproce și chemarea poliției. Apărarea vine mai curând din străinătate, unde dadaismul cunoaște o difuzare importantă - în Germania, Italia, Belgia (unul dintre adepții belgieni, Mesens, va scrie despre "răutățile lui Breton... care miros a gelozie prostească"...). Aproape jumătate din masivul volum acoperă acești primi ani, cei mai dinamici și mai spectaculoși, ce
O biografie a lui Tristan Tzara by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/14556_a_15881]
-
că are cum a se eschiva acestei realități". Dincolo de viziunile ce plasticizează abstracțiuni, de "marile poeme filosofice cu imageria lor redundantă", poeții noștri contemporani înfățișează nu o dată surprizele unor parcele "contradictorii", precum "neaoșistul" Ion Gheorghe, care face pași interesanți către dadaism și suprarealism, în volumul Zoosophia. Însă, nu o dată, prezintă și semnele unor involuții: "Alexandru trece de la Ion la Ioan și cu asta de la expresionismul rustic la decorativul encomiastic creștin, iar Păunescu de la beția de cuvinte a poemului senzaționist la șablonul
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]
-
el. Prin Maiakovski am ajuns destul de repede la avangarda rusă și la cea din străinătate: Louis Aragon, Apollinaire, Paul Éluard, Blaise Cendrars, Bertolt Brecht, Witezslav Nezva. În revista „Literatura internațională” erau tipăriți Beckett și Ionescu, se puteau găsi studii despre dadaism și suprarealism. Se tipăreau apoi și scriitori avangardiști din America Latină. Vedeau lumina tiparului și scriitori de referință ai curentului rus modern, precum Semen Krisanov și Andrei Voznessenski. Toți aceștia au contribuit semnificativ la formarea mea. Cum de-ai ajuns să
Interviu cu poetul suprarealist rus Sergej Birjukov „Avangarda este o încordare superioară a formei“ by Peter Sragher () [Corola-journal/Journalistic/3040_a_4365]
-
ca "latini ai Orientului". Nu ezită, însă, să-și exprime și alte rezerve, privind mesajul noii mișcări, care ar proslăvi "cruzimea, ura, imoralitatea, nedreptatea și anarhia". În schimb, cum comentează și Emilia David (Drogoreanu) în a doua sa carte, Futurismo, dadaismo e avanguardia romena: contaminazioni fra culture europee (L'Harmattan-Italia, Torino, 2006), îi plac "pasiunea pentru prezent, violență în artă, pentru secolul mecanicist și viteză" (p. 22-23). Ca bun socialist, întâmpină pozitiv și ceea ce credea a fi un îndemn la revigorarea
Un viitor de o sută de ani by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/7599_a_8924]
-
207-227). Toate mișcările avangardiste ulterioare au crescut, într-adevăr, într-o mare măsură, pe solul ideologiei futuriste. Românul Tristan Tzara a avut contacte strânse cu futuriștii italieni, și înainte, și după lansarea, la Zürich, într-un alt februarie - 1916 - a Dadaismului. Dacă a putut scrie, într-unul din manifestele sale, că față de literatură și artă, mai importantă e, poate, viața, a făcut-o pe evidente urme ale noului elan vital, de sursă dionisiac-nietzscheană, exaltat de Marinetti și de ai săi. Ruptura
Un viitor de o sută de ani by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/7599_a_8924]
-
în sprijin de către recenzent: "și-așteptam din Ceruri cîte-un Sol/ mistuit de întrebări și gînduri/ încolțit de strigăte cuminți/ am plecat din mine rînduri-rînduri/ în culori pe care să le-asculți." Nu ne-am dumirit nici așa. Se poate face dadaism și pe teme religioase. Am trecut la articolul dnei Magda Ursache promițător intitulat Linia fierbinte a prozei din care am aflat părerile distinsei doamne despre literatura pornografică din România ultimului deceniu și jumătate. Absolut neinteresante. Și ca să închidem cercul, ne-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12296_a_13621]
-
împlinit 80 de ani de la nașterea, la Botoșani a lui Jean-Isidor Goldstein, cunoscut ca poet francez sub numele de Isidore Isou, un continuator al lui Tristan Tzara, nume de mare răsunet în avangardism, cel ce a decretat în 1916 apariția DADAismului, la Cabaretul Voltaire din Zürich. Tot în 2003, s-au împlinit o sută de ani de la nașterea lui Ilarie Voronca, poetul care avea să se sinucidă la Paris, în 1946, nu înainte de a scrie un Mic manual de fericire perfectă
Un secol de modernism by Boris Marian () [Corola-journal/Journalistic/9018_a_10343]
-
Tristan Tzara (Samuel Rosenstock, unul dintre pseudonime fiind S. Samyro) născut în 1896 la Moinești, unde este sărbătorit în fiecare an. A decedat în 1963, la Paris, fără prea multe ecouri, astăzi fiindu-i totuși recunoscută întâietatea ca părinte al DADAismului. A participat și la Rezistența Antifascistă Franceză, alături de Eluard, Aragon, Soupault, Queneau. Un corespondent, în plan jurnalistic, a fost Brunea-Fox (1889-1977), iar "bucovineanul" (de fapt, din Herța), B. Fundoianu s-a apropiat de modernism pe căile lecturii și contactului direct
Un secol de modernism by Boris Marian () [Corola-journal/Journalistic/9018_a_10343]
-
familie de evrei cu stare, școlit la București, emigrat în Elveția, cu un an înainte ca România să intre în război, și stabilit ulterior în Franța, unde a și murit în 1963, va dobîndi o celebritate mondială după ce va lansa dadaismul, unul din primele curente de avangardă, și va fi considerat, înaintea lui Ionescu și Cioran, sub numele Tristan Tzara un important scriitor francez de origine română? În orașul lui natal, la fel de obscur astăzi ca și ieri, există de cîtva timp
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16324_a_17649]
-
să revenim cu un text mai puțin cunoscut. E vorba de amintirile lui Louis Aragon publicate în 1923 sub titlul Projet d'histoire littéraire contemporaine și care se referă la sosirea lui Tzara la Paris din Elveția unde tocmai lansase dadaismul: "Cîteva zile înainte de sosirea lui Tzara, pe cînd ieșeam împreună cu Georges Auric din Hotel des Grands Hommes în strada Montagne Sainte Geneviève, pe neașteptate, Auric, vorbeam despre Zürich, se opri strîngînd din buze și lipindu-și de piept cărțile și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16324_a_17649]
-
al tezei după care Eminescu a fost marxist) și prin chipiele unor înalți ofițeri M.I., M.A.P.N., S.R.I. sau S.I.E. Recitiți pasajele din adresă (care reproduc probabil pasaje din apel) și veți vedea că duhul național-comunismului e treaz: considerarea dadaismului ca obscen, convingerea că libertățile de expresie pe care și le ia un poet sunt în stare să distrugă valorile morale ale neamului vin din rezervoarele, amestecate, de imbecilități comuniste și hitleriste. Extremele atingându-se, cum se știe, nu e
Poezia și codul penal by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16796_a_18121]
-
prin acest "da", bulgarii, sîrbii, rușii. În paranteză fie spus: Tristan Tzara, în primu-i Manifest, amintește dubla afirmație, "da, da", din rusă și română, drept o posibilă semnificație fortuită a derizoriului cuvânt dada, pescuit cu coupe-papier-ul din Larousse. — Or, cum dadaismul e o culme a nihilismului în artă, sensul acestei "duble afirmații" nu poate fi decît un contrasens... Limbă de "da", româna nu-i, totuși, una slavă, — tot astfel cum n-ar fi engleza una romanică (franco-normandă,-n speță), fie și
OUI-DA by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/12912_a_14237]
-
ar fi, pesemne, în română, echivalentul potrivit. Aceasta ultimă ne reconfirmă faptul că dubla negație dă o afirmație, tot astfel cum, în matematică, produsul a două minusuri dă plus. Dintr-o dublă afirmație, însă, nu rezultă niciodată o negație. Or, dadaismul este (ultra)negativ. Nu spun că dada-ul lui Tzara ar fi, așa-zicînd, indecidabil; ci, doar, că lucrurile se complică în măsura în care promotorul mișcării dadaiste, al "insurecției de la Zürich", e bilingv. E drept, bilingv este și Hans/Jean Arp, să zicem
OUI-DA by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/12912_a_14237]
-
zice că afirmă. O afirmație, evident, suspectă, ambiguă: o ironie. Viziunea ironică e strabică, "piezișă"; ea e bilingua,-n sens latin, i. e. perfidă, — cu două fețe ("comme 2 mètres de soie blanche"!), ce va sa zică echivocă. Echivoc e însuși dadaismul, cel atît de monoton în aparență, — care, luîndu-se prea în serios pe sine, și-ar nega negativismul propriu. "Dada"-ul său e dublu-negativ: față de ceilalți, ca și față de el însuși. Să aibă, oare, acest june cu monoclu, un — vorba Fraților
OUI-DA by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/12912_a_14237]
-
de rost pe Blaga, Eminescu, Minulescu. Niegoș, Ducici, Șantici, Rachici. Poetologii. Mondiale și autohtone. Să nu se facă de rușine în fața erudiției lui a învățat chiar și tâmpenii. Ea a studiat sentimentalismul romantic, impresionismul, neoromantismul, neosimbolismul, primitivismul contemporan, neobarbarismul, zenitismul, dadaismul, suprarealismul, etnologia, folclorismul și curentele mitico- religioase. Transcendențele lirice. Paleografia. A plâns o Dunăre de la izvoare la vărsare. Și a început-o pe a doua. A curățat aerul din jurul său. A pus sub control anomaliile timpului. Murea de dorul lui
Orfan de Dumnezeu by Ljubica Raichici () [Corola-journal/Imaginative/4818_a_6143]