299 matches
-
suav-ambiguu, întregul demers al lui Andrei Codrescu. Atât în partea sa ilustrativ-istorică, cât și în aceea biografic-interpretativă, el aruncă sonde, le citește conținutul, dar nu se grăbește să tragă concluzii. Andrei Codrescu e, desigur, conștient de precaritatea estetică a produselor dadaiste și, drept urmare, se ferește să citeze prea mult. Din acest motiv, mai mult de jumătate din carte e dedicat istoriei real-apocrife a grupului de indivizi care, în plin război mondial, și-au găsit un adăpost în neutra Elveție. Și l-
Când dadaiștii joacă șah (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5751_a_7076]
-
nu de ce nu zburăm așa ca păsările? fiindcă n-avem aripi și de ce n-avem aripi? pentru că oamenii au mîini de ce n-avem și mîini și aripi? pentru că nu sîntem îngeri" Ne-a plăcut... ... din revista Poesis (9-12), poemele ușor dadaiste ale austriacului Ernst Jandl (traduse de Mircea M. Pop), din care cităm o piesă radiofonică de câteva secunde pentru două voci de bărbați, cu cheia în ultimul vers: " Ťnu ești / singur - mi se pare / puțin cam singur / puțin prea / singur
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8902_a_10227]
-
fascinația, aproape magică, față de suflul adînc al materiei activate și de viața autonomă pe care aceasta o dobîndește prin armonia celestă a componentelor sale. Dar dincolo de formele individuale, de lucrările sale obiect, artistul visează lumi integrate, retroversiuni edenice sau provocări dadaiste; el imaginează construcții-receptacul pentru lumea elementară, pentru aer și pentru lumină, pentru apă și pentru mișcările eoliene. Pînă și chipul privitorului este ademenit să se integreze în construcțiile sale ca o componentă implacabilă. Așa cum Arcimboldo încerca să realizeze o mașinărie
O sculptură în timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15005_a_16330]
-
ce s-au succedat în secolul romantic și generațiile perioadei contemporane e așezat un "totuși" îngăduitor pentru trecut, dar nu și pentru prezent, adică azi, spune Negoițescu (dar putem spune și noi), "când asistăm la o ciupercărie de "generații", unanimiști, dadaiști, existențialiști, disperați, refugiați, tremurici, pistolarzi, bătrâni și tineri, 22, 32, 42, 72, 102 ș.a.m.d." Înainte de a se dezlănțui polemic, luând în deriziune pășunismul și reacțiile la scrisoarea grupului lor către Lovinescu, Negoițescu face o declarație de atașament la
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]
-
printr-o traducere de către observant a observatului, iar orice traducere falsifică într-o anumită măsură. ‘Mașinile uruind pe străzi’ era un «poem citadin“, ‘țăranii cosind’ - un «poem semănătorist», ‘visul cu ochi deschiși’ un «poem suprarealist», ‘vorbirea în dodii’ un «poem dadaist», ‘conversația în chineză pentru un necunoscător al acestei limbi’ un «poem lettrist», ‘discuțiile alternante ale călătorilor, într-o gară, pe diverse teme’ un «poem postmodernist» (inter-textualism). O clasificare pe verticală «poem vizual”, «poem sonor», «poem olfactiv», «poem gustativ», «poem tactil
Agenda2004-3-04-b () [Corola-journal/Journalistic/281944_a_283273]
-
de două sute de ori cuvîntul "urlă", probabil ca expresie a revoltei în stare pură. Dar chiar cel dintîi, din 1916 (manifestul domnului antipyrine), face deja trimitere la morala "drăguțului de "burghez", ironie ce se va regăsi mai tîrziu în "dezgustul dadaist" față de valorile acestuia (familia, "sexul pudic, comod și al politeței", "ierarhie și ecuație socială ", memorie, profetism și speranță în viitor. Cîțiva ani după bătăliile lui Vinea, Voronca sau Sașa Pană cu nepoatele Ziței ("Poezia nu e decît un teasc de
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
ținută de paradă, elevii În uniforme de liceu, cu număr de matricolă pe mână, ușor de identificat și denunțat). Un loc În care frustrarea și fudulia, pitorescul și derizoriul, fanfaronada și ferocitatea, hedonismul și jalea, gluma și grotescul Își aliau, dadaist, contrastele. „Țara mascaradei”, „Țara operetei”, „Țara de exil”, chiar și „Țara Neagră”?... În desenul din 1975 dăruit colegului său de școală Eugen Campus, liceanul apare În uniformă cvasimilitară, cu șapcă, guler cazon, bocanci și număr matricol pe braț (LMB- Liceul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
spate. Taina se află În ghiozdan. După mărturisirea unui alt coleg de liceu, apariția recrutului s-a dovedit, În realitate, deloc comună, cum ar sugera desenul provinciei umile, cu păsăret, burlane și butoaie. Până și numele, ca identitate primă, debutează dadaist, În Țara Dada, țară veche și țară de... exil, pentru a se re-situa, apoi, după traversarea oceanului, Într-o inversare complementară, nu mai puțin paradoxală, În Lumea Nouă. În realitate, fusese un debut stupefiant printre novici, o premieră senzațională. Ghiozdanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Rosenberg debutul artistului În farsa existenței. Peste mulți ani, În America, Saul Steinberg avea să constate, Însă, că tocmai America, unde numele său devenise celebru, tocmai acolo era amenințat de anonimizare. În noua patrie, numele Steinberg nu mai părea la fel de dadaist ca, demult, În țara natală. Cărțile de telefon arătau că În fiecare oraș american existau măcar câțiva Steinberg, măcar un Saul Steinberg. Doi Steinberg locuiau chiar În blocul său, despre un Saul Steinberg aflase că ar exista În orășelul East
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
se încredințase misiunea de a scrie o operă de-o viață, după cum am și făcut, de a îndeplini misiunea ce-mi fusese criptic formulată pe-o coală prăpădită ce nu era, probabil, decât intenția cuiva de-a scrie o glumă dadaistă. Drept sau nedrept? Norocos ori nenorocos? Cu sens ori fără sens? Întâmplare sau predestinare? Întreg la minte ori nebun? Suc sau sos? Ei bine, indiferent dacă era sau nu treaba pe care o aveam de făcut, ea este de-acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
oarecare decât un revoluționar al artelor. În spatele lui se afla un turn din lemn, În culorile drapelului american, care capta imediat atenția. — Acesta e Turnul Hoover ¼, lucrarea lui Huang Yong Ping, zise Charlie. Huang e membru fondator al unui grup dadaist chinez, acum trăiește la Paris. A folosit un pistol de capsat pentru a acoperi structura cu dungi de plastic roșii, albe și albastre, toată lucrarea are aproape șase metri, iar materialul din care e făcută este foarte utilizat În industria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
o materie ce părea stranie în ochii colegilor săi: „mistica ortodoxă”. După propria-i mărturisire, directorul Gândirii i-ar fi descoperit pe Pseudo-Dionisie Areopagitul, Maxim Mărturisitorul și Ioan Damaschinul la Viena, în 1920, prin intermediul volumului Mistica bizantină, scris de poetul... dadaist Hugo Ball183. În 1926, el începe să predea „mistica” la Universitatea din Chișinău, sub acoperirea unui „curs de literatură religioasă modernă”. Printre alte scrieri, de la Crainic ni s-a păstrat un „curs de teologie mistică” ținut la Universitatea din București
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mototolită, cu sacoșa plină de lucruri naufragiate În stradă, cu pradă, cupoane de reduceri și volante publicitare Între genunchi. După aceea era prima care punea Întrebări. Se familiarizase Îndeaproape cu rabinii, cu nevestele rabinilor și familiile lor - implicată În discuții dadaiste despre credință, ritual, sionism, Masada, arabi. Dar avea și perioade creștine. Ascunsă Într-o mănăstire poloneză timp de patru ani, se numise Slawa, iar acum erau perioade când răspundea numai la acel nume. De Paște aproape Întotdeauna era catolică. Ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cei care le făceau recenziile muzicale. Iarăși partea gâlcevitoare, ridicolă a lucrurilor, iarăși Bruch cel mânjit grosolan, complexat, dat În stambă, bădărănos. Tocmai când Sammler voia să se odihnească. Să-și revină puțin. Să se pună În ordine. Iar spectacolul dadaist neastâmpărat, gutural al lui Bruch era contagios. Du-te, Walter, du-te odată ca să pot să mă rog pentru tine, Îi venea lui Sammler să spună, picând În stilul lui Bruch. Dar apoi Bruch Întrebă: — Și când Îl aștepți pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ubicuității erotismului. Deci, dragi tovarăși și pretini, cum mama naiba reușeați să stați liniștiți la locurili voastre? Rezistența în grupuri mici de oameni, istoricește constituite. Povestea scurtă a mai lungii vieți a grupului Câr-Mâr. Câr-Mâr este numele obținut prin procedură dadaistă, demult de tot. Înainte de un revelion, Adi cu Laura, Cristi și Petru, secondați de Ludi Grünberg, au vrut să găsească un nume pentru ceea ce, în whishfull-thinking-ul lor, unii numesc forme embrionare de societate civilă în totalitarism (vezi notă cultă Volo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
loc Erste Internationale Dada-Messe. Dada se extinde repede și spre Olanda (van Doesburg), iar Schwitters fondează Merz, versiunea sa germana la DaDa, în Hannover. Influența dada se extinde apoi către Italia, Spania, Rusia și alte zone ale Europei . Continuarea spirtului dadaist a fost aproape firească, iar anii '50-'60-'70 prin serii de happeninguri, preformace-uri, manifestările Fluxus ori arta conceptuală nu fac altceva decât să prelungească ideile, critica și non-convenționalismul mișcării DaDa. Duchamp rămâne poate unul din cele mai importante repere
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Oana-Maria Nicuţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_944]
-
destinul lui Petică, boem prin definiție, urmează aceeași traiectorie-tip” (Mihai Zamfir, op. citi, p. 184). Ceea ce aduce „nou” (pre)avangardismul față de simbolism - refuzul provinciei - se manifestă cel mai violent la Tristan Tzara, acesta reușind cea mai spectaculoasă „evadare”. (Explozia dadaistă s-a desfășurat, de altfel, tot pe scena unui cabaret, transformîndu-se însă în happening insolent). Mirajul Centrului (Orașul Lumină, simbol al emancipării artistice) este evident. Unii simboliști s-au născut, de altfel, în țări francofone (Alice Călugăru - la Paris, M.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
experimentele poetice din underground ale lui Ion Vinea și, mai ales, ale viitorului Tristan Tzara („În gropi fierbe viața roșie“, cel mai radical experiment poetic predadaist din România acelor ani). Extravertirea cabotină și iconoclastă proprie atitudinii minulesciene va fi reciclată dadaist de același Tzara, iar începuturile poeziei prozaice a avangardistului Geo Bogza se vor resimți puternic de pe urma influenței lui Minulescu, mărturisite de altfel în al său Jurnal de copilărie și adolescență (Editura Cartea Românească, București, 1987). Modernismul estetic al stîngii românești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ale împăratului) erau obsesii interioare. (...) În ciuda aspectului - robe negre și șuvițe cîrlionțate - lumea idiș a devenit poate cel mai important loc de întîlnire al modernității”. „Tradiția cîntecelor evreiești - adaugă Sandquist - trebuie să fi fost și ea tentantă pentru un viitor dadaist. Pamfletele hasidice rimate, de exemplu, păstrau melodii tradiționale, în timp ce textul se constituia ca rafinată luare în rîs a toate și a tuturor”. Acest determinism etno-spiritual trebuie totuși luat ca o speculație, sub beneficiu de inventar. Este greu de spus în ce măsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
hasidice rimate, de exemplu, păstrau melodii tradiționale, în timp ce textul se constituia ca rafinată luare în rîs a toate și a tuturor”. Acest determinism etno-spiritual trebuie totuși luat ca o speculație, sub beneficiu de inventar. Este greu de spus în ce măsură atitudinea „dadaistă” a lui Tristan Tzara îi e îndatorată. Cert este că poezia și eseistica lui B. Fundoianu (în care modernitatea coexistă cu un anume tradiționalism spiritual) sau proza din Caii lui Cibicioc, Paradisul statistic și Abecedar de povestiri populare a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
aflate sub semnul periferiei fără ieșire într-o jubilație anarhic-expansionistă - în colaborările de la Punct, Contimporanul, 75 H.P., Integral și unu, însoțite de manifeste și profesiuni de credință avangardiste - tot mai organizată, despletită în versuri whitmaniene sau disciplinată prozodic, colorată futurist, dadaist și, mai tîrziu, suprarealist, pentru ca, ajuns în Franța, să le decanteze în tonurile „clasice” ale unui umanitarism panteist. Umbra simbolistă, nostalgic-estetizantă și intimistă, „pillatiană” și provincială, îl va însoți însă multă vreme - ea îi va fi de altfel reproșată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Léon Werth... Romanul devine o oglindă în fațete, în parcele. Aiurea e aproape delăsat”. Poziția cea mai fermă este exprimată în 1925 („Romanul“, în Cuvîntul liber, seria II, anul II, nr. 8, 21 februarie 1925). Autorul - care a asimilat „experiența” dadaistă, urmuziană și suprarealistă - citează exemplul „celui mai scurt roman” (Literatura de Léon Pierre Quint), pentru a extrage următoarea concluzie finalistă: „Vechiul gen al romanului suie treapta ultimelor lui metamorfoze și tinde, printr-un rafinament suprem, la dispariție. Romanul deci s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Viața literară, 5 februarie 1927). În studiul introductiv la Antologia literaturii române de avangardă a lui Sașa Pană, Matei Călinescu atrăgea atenția că apropierea pe care G. Călinescu o făcuse în Istoria... sa (ca și în Curs de poezie) între „dadaiști, suprarealiști și hermetici” sub zodia „balcanismului” nu e, deși excesivă, chiar o enormitate: poezia pură a lui Ion Barbu și a orficului Dan Botta, cultivate la Contimporanul, erau parțial afine abstractismului constructivist și percepute în epocă drept curente noi, radical
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
patosul antiburghez -, „revoluționarii de dreapta” din România deceniilor trei și patru o vor prelua pe coordonate politice (inclusiv prin filtrul fascizant). Cazului complicat al lui Nae Ionescu - avînd, mutatis mutandis, un corespondent în evoluția ideologică a italianului Giulio Evola, pictor dadaist, futurist, apoi doctrinar al tradiționalismului ezoteric antimodern - îi putem adăuga exemple mai mult sau mai puțin notorii, de la publicistul Emil Riegler-Dinu, popularizator al futurismului la Contimporanul, la Mircea Eliade (care a preluat ceva din mentalitatea futuristă prin intermediul lui Giovanni Papini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
atitudine comună: antipoliticianistă, antiburgheză, antitradiționalistă, antirăzboinică. Nu o atitudine politică, ci una intelectuală, independentă, a unui grup de tineri ce refuzau „marile discursuri” triumfaliste în favoarea angajării militare. Pentru Tzara avea să fie o „anticipare” a Zürich-ului, un preludiu la aventura dadaistă. Pe a doua pagină a primului număr nu se precizează nimic în ce privește conducerea, sumarul sau periodicitatea — un „mister” similar celui de care se înconjurase, în 1912, Fronda ieșeană a tinerilor Eugen Relgis și A. Schreiber. În nota explicativă din Ion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]