232 matches
-
privirile ostenite. Câte nu văzuseră ochii ei... 294 Stăpânul La o petrecere, când s-au mai liniștit presării, că-i iertase regele pe dezertori, 1-a simțit Bozoncea pe ucenic. Era o noapte slută, aproape de Crăciun. Viscolea, viscolea. Starostele, cu damful în cap, i-a dat afară și s-a apucat să-și iubească ibovnica. Striga Didina în brațele lui de plăcere, și Paraschiv a auzit-o. A pândit până a adormit Stăpânul și-a intrat în odaia de-alături. Îi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
trateze în cameră, la hotel. Nu apărea atunci chiar și două zile la rând în Bulevard... 3tc "3" Traversez. Urc cu inimă fremătândă cele trei trepte ale berăriei. În ușă mă opresc să-mi savurez victoria. Stomacul, KO, pare învins. Damfurile localului, atât de îmbietoare: acreala berii răsuflate, jegul pardoselii nespălate, râncezeala micilor, fumăraia de Carpați și Mărășești, amestecate, revărsate, ca dintr-un șip atunci desfăcut, cu sudoarea trupurilor ostenite de-atâta băut. Neabătuta beție din multilaterala noastră dezvoltată, tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
amestecate, revărsate, ca dintr-un șip atunci desfăcut, cu sudoarea trupurilor ostenite de-atâta băut. Neabătuta beție din multilaterala noastră dezvoltată, tot ce ne-a mai rămas, băutul întruna, zi de zi, ceas de ceas, halbă după halbă. „Ăsta-i damful ce-mi place“, mormăi victorios că, în sfârșit, e pace în mine. După două beri, știam că voi găsi și obiectele pierdute, îmi voi recupera servieta cu cheile garsonierei, mă voi întoarce acasă și voi dormi, voi dormi și numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pușcăriașii. Încă erau masive zidurile. Încă înfiorau trecerile dintr-o poartă în alta, pe sub grele bolți, pe lângă muri doar în parte dărâmați. Încă mai păstrau pereții aceia urme de fum, de mucigaiuri, mirosuri grele de jeg și cărămidă spartă, cu damfuri de pivnițe, întunecimi țâșneau din cotloane cu bârne arse. Erau aievea sau doar mintea mea le deslușea în tencuiala scorojită inscripțiile scrijelite cu litere șchioape, găurile îndelung râcâite, piroanele masive de care mai atârnau capete de funii, fierăraie și sârmăraie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
voi mai sta încă de alte nenumărate ori, în toți anii până când berăria se va închide. Acum, în dimineața când scriu, „Gambrinus“-ul e o bubă a orașului, o ciozvârtă de ziduri murdare, cu afișe zdrențuite, puțind a cloacă. Vechiul damf al crâșmei s-a preschimbat în duhoare de mucigaiuri, de urină, de hoituri de jivine moarte. De părăsire, de hoție, de nepăsare și ruină. Din când în când, un bătrân nenorocit își găsește loc pe treptele intrării, treptele pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de tot felul și le primeam ca și cum ierburile, grădina, bulgării de pământ, vițele viei, pruncimea toată de gâze și viermi ai țărânei goneau fulgerește spre mine și mi se prosternau întru slavă și mântuire. Eram umbră de zeu vechi și damf de licoare neîncepută. Astfel și în dimineți ca acestea. Nu mai beau, dar povara de minune este parcă și mai grozavă. Aș pleca în câmp, să privesc ierburile, să înghit depărtările, să mușc din orizontul cu dunga lăptoasă a ceții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
amintesc de unde am plecat cu ea, eram după un chef, am condus-o până la căminul lor de lângă Operă. Locuia încă la cămin. Abia în ultimul an de facultate s-a mutat în oraș. Plouase seara și, acum, asfaltul respira cu damful acela de oraș obosit, năclăit de mizerii. Am mers de la Universitate până la căminul ei. N-a vrut să intre. Mi-a spus să mergem și să mai stăm pe o bancă, în fața Operei. Și acolo a început să-mi vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
am rătăcit prin multilaterala dezvoltată, lălăind uneori, cu patos și sughiț, cântecele epocii, folclor și deznădejde, întru slava ei. Nu m-au primit însă în nici un cor, neavând volum pe măsură. Mai îmbătam și coriștii de lângă mine, și dirijorul, cu damful meu. Beat, am bătut împleticit pasul de paradă. Am împărțit marile idealisme ale nimicniciilor mele în dărnicii spontane prin crâșmele și bodegile multilateralei, fără să fi tânjit vreodată după marile ei restaurante. Când am intrat odată într-unul dintre acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
butoi fără fund. Numai că nebunul ești tu, care vii la Bibliotecă (uneori și sâmbăta!) și-i deranjezi din plictisul lor. Zăcutul cărților este molipsitor. Veghea somnolentă a cărților în depozite, pe rafturi, aerul stătut cu iz de praf și damf de insecticid, liniștea molcomă, tulburată doar din când în când de târșâitul câte unui gândac pe podea, sunt contagioase. Depozitarul doarme de-a-n boulea, drogat de somnul cărților. Se visează, cu ochii deschiși, el însuși om de carte, lector burdușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Europei. Sau poate că știrile despre România nu te interesau... La biroul domnului Peppin Mirto ușa era întredeschisă, ca să se mai aerisească. Adevărul e că domnul Crețu, care, vrând-nevrând, era acum colegul lui de birou, adusese cu el un ușor damf de transpirație. Peppin se uită la Dan, care se crispase și se întunecase la față, așa că se grăbi să-l lămurească, cu multă amabilitate în glas. — George Lahovary a fost, sunt sigur, un om de caracter. Să vezi, anul ăsta
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
vizitase începe să se lege: lumină, Popescu, lumină, Maica Precistă, dar... — Nu acum Lord, ai răbdare! Generalul își făcu niște însemnări cu creionul, căută în alte calendare cu efemeride, apoi își chemă ordonanța care veni cu ochii cârpiți și cu damful lui obișnuit, de cremă de ghete. — Du-te și caută-l pe conu Costache. Dacă nu-l găsești, lasă-i vorbă că-l invit la mine azi, mâine, când o putea, și la orice oră. Dacă n-ar fi știut
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
astfel mângâiat poartă deja în inimă otrava individualismului pe care e gata s‑o împroaște. O dată Anni a făcut efectiv pe ea la atingerea unei asemenea mâini îmbrăcate într‑o mănușă cu un singur deget, în timp ce deasupra ei plutea un damf de usturoi împuțit, iar persoana îi vorbea ca și cum ar fi fost un copil obișnuit, ceea ce ea nu mai era încă de pe atunci. Nici obișnuită, nici copil. Urina i se prelingea fierbinte pe picioare în jos (forța care trage în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
gândit că ar fi nimerit să deschidă, el personal, șlițul Constituției, că urmarea va fi după placul lui, de veșnic pervers în materie de violare a drepturilor românilor. Citiți vă rog, cu mai multă atenție ceea ce propune, pițifelnicul acesta cu damf de Murfatlar. Una dintre cele mai mari inepții, este aceea că oamenii acestei țări, nu mai pot da în judecată statul, dacă momâile acelea împăiate, de la Curtea Constituțională hotărăsc, spre exemplu, că un anumit bir impus de Guvern, este în
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
fătuța adormită de lângă mine. Ca să scap, mă iau de citit. Când citesc, țin cartea cu o mână și o zgâlțâi. Așa o simt ca pe o parte a trupului meu, iar Victor Hugo cu Pedepsele lui intră în mine. Din damful de cârnați, vin și ceapă răzbesc până la urechea mea șoapte: un nebun, ioti cum tremurî! Fași pi dieștieptu. Familia Firidă are un apartament mare, de patru camere. Unul din scopurile vizitei e să o convingă Sabina pe maică-sa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
arte. Ei îi arătau plasatoarei legitimațiile de la Filologie și forțau intrarea. Alo, alo, unde dați buzna? Numai cei de la Arte pot intra cu legitimația! Păi ce, doamnă, Filologia nu-i artă? No! Văzându-i cu traiste maramureșene și clopuri, simțind damful de usturoi, funcționara bătea în retragere. La epoca studenției, când făceau transhumanța din Maramureș, Ionicii garau în camera lui Șerban, pe a cărei ușă era aplicată plăcuța Lift de patru pesoane, maximum 320 kg . Proprietarul se refugia timp de vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de corcituri bețive se complică neprevăzut cu o sumedenie de temeneli și numai după aceea omul și câinele traversară podul cu statui de beton înspre casa Populației. Fulgii gălbui răsuceau cozi plesnitoare în aerul gri. Un huruit rău pufnea în damfuri scurte din gurile știrbe ale metroului. Se încălziră apoi cu o bere fiartă la un local prizărit. O blondă grasă trecea servind printre clienți. Când fundul i se înroșea de pișcături sărea pe tăblia barului, iar glasul ei pătrat șfichiuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Mimi neplăcându-i cămășuța s-au nevrând s-o mototolească, și-a lăsat chiloțelul să o apere de frig și încercă să mă sărute, pregătită și dispusă să continuăm cercetările științifice. Se întinse spre mine însă... deodată îmi veni un damf insuportabil. Emana izuri fine, de caberneturi și nu-mi priia combinația. Eu, făcusem gargară prelungită cu ultimul gât din codașa picătură de votcă, aparținând sticlei pe care o lăsasem în stradă; acum nu suportam să amestec băuturile, mai ales că
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
noi pe domnul Apaticu Coriolan, managerul Societății de Asigurări Perdamf Co. și în rest nu se mai vede nimic din cauza lipsei de cuvânt care nu e... Nici n-are cum să fie fiindcă Co e un cuvânt englezesc ca și damf care-i nemțesc, societatea noastră fiind mult mai mixtă ca celelalte firme concurente și mult mai deschisă nenorocirilor care îi așteaptă pe cititorii dumneavoastră. În premieră absolută îmi revine deosebita plăcere să anunț că, în întâmpinarea nevoilor clientelei, vom vernisa
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
-n dialogul dintre două venerabile precupețe: Cum o mai duce cu nașul cu cancerul ? Merge ? Da. Progresează de la zi la zi. CAPRA, URSU De undeva, dintre tălăngi, fluiere și dobe frământate ca aluatul de cozonac în urechile privitorilor se strecoară damful de samahoancă al Caprei, Mitică a lu’Pupăză, în travesti animalier: Ța, ța, ța, căpriță ța Te-am adus din nafrica... Următoarele versuri sunt decapitate scurt și fără drept de replică de domnu Dânsu, reprezentat unic și irefutabil al Organului
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
și Adison Impex, și Arca Lux. Cizmăriile n-au reapărut. Nici bătrînelele fabricante de borș porționat la litru. Cum prezentul mi-a fugit de sub picioare, o mașină mă stropește anume, aducîndu-mă pe ulița principală din Dorobanț. Dondăn degeaba. Sătulă de damfurile emanate de Buffeting, Bodegging, Terrasing, Doi salcîming, o iau pe laterală. După un gard, o femeie își trage repede poalele cînd îi apar în față. Mi-e frig. Am tendința să ridic umerii cînd mi-e frig. Frigul mă umilește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
modul de a lăsa natura să se manifeste prin ele, vreau să spun că sunt autentice, Întrucât sunt posedate de geniul speciei, pe când individul uman transformă actul sexual Într-o moară a trupurilor ce se macină, macerându-se până când capătă damful impudic al hoitului. Din dorința de a se păstra puri, marii asceți Își Împuținează corpul așa cum se poate observa la un Francesco d’Assisi. Experiența negării trupului nu e decât o altă pervertire a individului ce vrea să-și Înfrângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
lăsat semenilor potloagele blănii Ca să fiu singur, mă las hărtănit și lătrat. Singurătatea se plătește totdeauna mai scump decât orice plăcere Cum să mă plimb eu cu un gând absolut printre bastioane de fuste, Când la orice pas mă-năbușe damful transpirat de acreala sentimentelor Ce curge pe caldarâm și-mi strică Încălțările; Nu pot să pun pe nimeni să mi le curețe, după ce mă Întorc din lume, S-au strâns așa de multe, că nu știu unde să le mai arunc; Piramidele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Îi dau drumul să plece foarte puțin timp de acasă, mă uit la ceas și o pândesc să văd dacă apare de după colț; nu mai am răbdare să citesc, când vine, Îi dau ocol, Încep să miros dacă exală acel damf de transpirație iute, când două corpuri se ating În act; o caut În poșetă, Îi Întorc totul pe dos, ca să aflu corpul delict, să găsesc o urmă. Iată că pomeții obrajilor ei rămân impenetrabili, nu se colorează ca hârtia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
bolți, arcuri, coloane dorice, ionice, corintice, ogive, vitralii, gulii gotice, străchini bizantine; un amestec vizând lipsa de stil programatică, dar ce spun eu, chiar astfel, prin negație, se manifestă un stil, cel bucureștean, un fel de spoială În care Încap damfurile din Fanar, ca și sulimanurile curților europene, mă sufoc de atâta imitație, căci, vorba lui Călinescu, eu sunt grec. (marți) Ies cu Vasile În fața Universității să mă „imortalizeze“: „Cine știe, poate ajungi cineva și e bine să te aibă neica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
E un miros atât de puhav În casa asta, că, atunci când nu e A. În cameră, deschid ferestrele larg să intre aerul sănătos de afară; nu știu de ce, dar am observat că, În toate casele mai Înstărite, se aciuează un damf, un miros puturos, ceva rafinat de grețos ce-mi atacă nările cu acizi tari. Jegul mic-burghez se lipește de mobile, de lucruri, de suflarea celor ce locuiesc În asemenea case. Mă lovește direct În stomac mirosul urât al unor doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]