465 matches
-
Ăi de afară au crezut că ne-a cuprins leșinul pe toți. „Sunteți bine, mă?” ne Întreba Directorul din când În când, mai ales când auzea așa, un fel de horcăit. Nici nu-i trecea prin cap că era bolborositul damigenei și gâlgâitul Însetatelor noastre gâtleje. După un timp, Însă, vinul băut nu ne-a mai Îngăduit tăcerea. Eu am Început cu vorba că, fiind suferind, băutura mă ataca cel mai repede. „Tovarășu’ Director și băi Oaie, trebuie spus, la modul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
viața de orice serviciu militar. Hristu, vesel, făcea afaceri păguboase cu mărfuri de contrabandă. Atunci, când cu camionul răsturnat, Oaie nu se ținuse de cuvânt: În loc de vin nobil din butucii boierului cu os domnesc, el Îi dăduse lui Hristu o damigeană cu vin obișnuit, care mirosea a doagă cu mucegai. Hristu nu s-a supărat, a râs, chiar, de viclenia celuilalt. La un moment dat s-a Însurat cu o elevă a lui de la o clasă unde preda educația fizică, desenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
s-a prăpădit o garnitură de piele; pentru fiecare dintre cele trei făcuse lungi călătorii În sat, la Întoarcerea din una dintre ele nimerise chiar când se puneam masa, Înghițise mult și Își udase din belșug dumicații cu vinișor din damigeană (nu cu apă, Doamne ferește, că aia nu e bună nici În opinci), Îi lăsase apoi pe ăilalți - după ce le povestise câteva snoave fără perdea, ca să nu se supere pe lenea de care dădea dovadă - să facă și treaba lui, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pleacă la Război, mulți cară după ei chivăre și platoșe sparte și Îndoite ca vai de mama lor, moștenite din vremuri vechi ori mai dincoace. Cel mai de preț, Însă, este vinișorul cel roșu cărat pe câmpul de bătălie În damigene și sticle. Câmpul marilor Înfruntări e un petic Înțelenit de la granița dintre sate. Fiecare tabără Își sapă tranșee În care luptătorii se ascund Înainte să pornească la atac. Nici măcar unul dintre ei nu are habar că jocurile lor războinice sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cumpăra rachiu. Când au venit comuniștii la putere, ai lu’ Untură-n Căciulă erau aproape calici, mai aveau, așa, ca la un pogon de vie pe care nu-l vânduseră pentru că mai luau de pe el câteva vedre de vin și damigene de țuiculiță. Pentru că știa să se semneze și era sărăntoc, l-au luat comuniștii de bun și l-au trimis la o școală de partid. Când s-a Întors, a Început să ne asuprească și să ne sperie că ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și a dispărut de la domiciliu; Icu Poștașu, În vreme ce se holba la avionul de stropit aterizat pe o miriște, a observat câteva nituri retezate În coada hărăbăii, bucurându-se apoi de recunoștința piloților care, după ce au remediat defecțiunea și contra unei damigene de zece litri de vin roșu, l-au plimbat și pe el douăzeci de minute, timp În care au răspândit insecticide peste o cultură de sfeclă de zahăr; auzind că un consilier Încuiat la minte, căruia nu-i Îngăduie intelectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
spună copiilor că vaca are patru picioare, că doi și cu doi fac patru ori că oxigenul Întreține arderea și pe urmă gata: acăsică repejor, cu fundul la soba caldă și gândul la cârnatul din tigaie și la vinișorul din damigene; trei luni pe an de vacanță, salariul-salariu, tabere gratuite la munte și la mare dacă Însoțești grupuri de elevi și câte și mai câte. Păi dacă vrei, tovarășu’ Foiște, să mănânci franzeluță de pe urma Învățământului, nu e de ajuns numai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bagă de seamă lipsa de combativitate a lui Ectoraș. Pe când ei se prefăceau că dau lovituri meșteșugite ori că se apără cu iuțeală și viclenie, fiul Directorului se străduia să facă focul. Își turna din când În când dintr-o damigeană tulburel și se Înveselea de unul singur. Când bătălia se terminase și băieții veniseră, după tradiție, să-și azvârle ciomegele În foc, el era deja bine aghesmuit și se străduia, cam fără spor, să pregătească grătarele și carnea pentru fript
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mai auzit ghiersul casa dospise, eram mulți iar nevoile creșteau odată cu noi; Ți‐ amintești, mamă, când m‐ au trimis acasă de la liceu? nu plătisem taxa; Tata era concentrat se cobea că‐l trimite -n război, în Coreea; Ai luat o damigeană mare cu țuică să o ducem negustorului clandestin la oraș; eu nu‐ ți puteam fi de nici un folos eram plăpând ca puii de la Avicola; Ne‐ am furișat spre gară prin râpă să nu ne vadă cerberii primăriei alcoolul era monopol
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
arată chiar și cea mai banală călătorie... * — Vreți să spuneți, domnule profesor, că aceasta a fost o călătorie banală? Vocea tânărul sună insinuant, dar el nu-și ridică ochii, toarnă mai departe, cu atenție, vinul de Chianti direct din micuța damigeană acoperită cu rafie Împletită În paharele de plastic, — A, nu! Orice aș putea să spun, dragul meu Antonio, dar nu și că a fost o călătorie banală! Doar acolo mi-am Început viața! Acolo mi-au rămas părinții, frații, fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ca minoră, cum era legea atunci, ea n-ar fi avut voie să lucreze în fabrica aia de pâine, în trei schimburi și-n condițiile de muncă grea de pe bandă, așa încât pe nea Petrică îl costase un curcan și niște damigene la biroul Personal ca s-o angajeze. Asta ca un ultim efort, vezi, după ce se sacrificase la sânge s-o țină opt ani în școala generală și încă un trimestru din primul an de liceu, dar uite că în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
care vorbise pînĂ atunci. — PĂi a zis că ne-am apuca să vorbim, Îi răspunde Pancho. — Ascultă-mă, i-am spus. Am zis că nu transport nimic care poate vorbi. Sticlele de băutură nu pot vorbi, dacă sînt percheziționat. Nici damigenele. Mai sînt și alte lucruri care nu pot vorbi. Dar oamenii pot. — Da’ oamenii din China pot vorbi? mă-ntreabă Pancho pe un ton foarte răutăcios. — Ei pot vorbi, da’ eu nu-i Înțeleg. — Deci nu vrei? Așa cum v-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
nici o cafea. — Dar eu vreau, Îi răspunse bărbatul. Ajuns jos Însă, Începu să-l ia amețeala, așa că reveni pe punte. — Se pare că nu bem cafea, spuse. — Vreau niște apă. — Bine. Îi dădu negrului o cană cu apă dintr-o damigeană. — De ce dracu’ ai vrut să fugi cînd au Început să tragă? — De ce să tragă? Îi răspunse bărbatul. — Am nevoie de-un doctor. — Ce poa’ să-ți fac un doctor și n-am făcut eu? — Doctor mă face bine. O să chemăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
numele de high life: politicienii, bancherii, fotbaliștii, creatorii de modă, prezentatorii de știri. Maestrul Gică a relansat conceptul de fitze și, la inflamabilul club Bamboo, alături de Romica Puceanu, a spulberat toate topurile românești și americane cu „Ia mai dă o damigeană ș-o felie de pastramă/Să-mă-mbăt în astă seară!” Turneul care a urmat în chip firesc, început la Craiova și încheiat triumfal în Place Pigalle - maestrul Gică trimițând în delir negrii din față de la Moulin Rouge, iar Romica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
sale, Ion Ion a povestit ce a putut să vadă, să audă și să trăiască în acea zi. Cum își epuizase vinul și țuica la Crăciun și Anul Nou, s-a hotărât să se reaprovizioneze de la socrii lui cu o damigeană de vin, cu vreo butelcă de țuică de prune, fiindcă aceștia au vie și o duzină de pruni în grădină, de unde au materie primă pentru această delicioasă băutură. Știa că la sărbătoarea onomasticei sale, ca de fiecare dată, vor fi
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
avea numa un capăt de vie la Otopeni și acolo se retrăsese. Era o vilă veche acolo unde sta. — Du-te, Vica, i-a zis într-o zi madam Ioaniu, du-te până la sora mea la Otopeni să iei o damigeană cu vin... Și când a ajuns, a sunat la ușă ; a sunat ea, a sunat, i s-a părut cam ciudat : la ce nu răspundea Gebleasca ? Vorbise sor-sa cu ea la telefon în fața ei și știa c-o să vie
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mari. I-a arătat madam Ioaniu poze. Da numa după ce-a plecat nepotu-su i-a povestit madam Ioaniu toate. Sau să-i fi povestit Cristidoaia ? Mai bine că nu i-a povestit atunci când a trimis-o la vie cu damigenele, s-o fi vârât și pe ea în bucluc... Nu-i trebuia ei să știe asemenea lucruri... Le știa ea pe-ale ei, și alea îi era destule. N-avea nevoie să i le mai știe și p-ale lui
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Când auz telejurnalu îi zic la lighioana bătrână : da mai închide-l odată, că-i arzi lămbile și iar vine hoțu ăla și scoți suta ! Pe Ialomițeanu ăsta l-a ținut Margot ascuns la Otopeni ?... Atunci când m-a trimes cu damigenele după vin și habar n-aveam că peste cine-aș putea să dau ? Zici că habar n-avea nici madam Ioaniu ? Și io care-am ținut-o de rău, că putea să mă vâre-n bucluc ! — Nu, Muti n-a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ajungem sub masă. Dar cea mai tare fază e faptul că tipul știe un alt tip, Îl știm și noi, a fost coleg de liceu cu noi, care e singur acasă și al cărui tată se pare că are o damigeană de vin mișto. Așa că după ce mai cerem Încă o tură de vin, sîntem deja matoli, ne trezim În stradă ținîndu-ne unii de alții de rîs. — Asta a fost cea mai tare dumă pe care am auzit- o. Ospătarul se felicită
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și el probleme. SÎntem În centru, ceața ne ascunde, curajul nostru e din ce În ce mai gălăgios. În mod foarte ciudat, toată zona pare pustie, nici măcar obișnuitele patrule de miliție nu se văd. Tipii pleacă, pentru că ei nu au intrare la tipul cu damigeana. Rămînem numai noi, eu, Andi și tipul popular. Ne oprim la un colț de stradă, bem din pahare și ne amintim de niște faze din liceu și deodată el spune că ar trebui să tre cem pe la fostul lui liceu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
care continuăm să fugim, rîzÎnd isteric, prin ceața care-și lasă gustul unui curaj inconștient și prost direcționat pe limbile noastre. Meteorologia și ora Înaintată sînt un adăpost natural sub care trăim cu naivitate convingerea libertății. Ajungem la tipul cu damigeana aproape epuizați, traversînd tot centrul și un cartier. Și cum, oricît am suna la ușă, nu răspunde nimeni, plecăm liniștiți și ușor deprimați spre casele noastre. Într-o vineri noaptea, chiorîndu-ne din cauza Întunericului și a vălătucilor albicioși și a excesului
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
despre fotbal (Steaua joacă În cupele europene), despre aventuri la pescuit sau altele. Patrana șontîcăia În umbra lui Marcel cotcodăcind ceva pe limba lui, rîzÎnd singur sub un televizor cît el de mare, prevăzut cu o antenă bizară; cu două damigene În fiecare mînă; cu un grătar antic, plin de funingine, În brațe; sub un sac de nailon transparent - În care se văd cîțiva miei tranșați pentru grătarul anterior Încărcat și niște mănunchiuri verzi de ceapă și usturoi; cu cîteva brațe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și-acuma am cotețu’ plin cu azotate ! De-i mai dau și lu’ frate-miu și la cumnați. Are și ei niște loturi de porumb de ierbicidat. Mi-aducea unu’ Mihăilă, magazioner la ceapeu’, și io-i dădeam mai cîte-o damigeană de vin, mai niște slănină afumată și cîte-o gîscă vie Îi mai dădeam. Așa trăiam și io, și el. Ce bă, știe lumea cum e viața la țară? Auzi, că cică fură. Hă-hă-hă! Să ne dea ei ’napoi pămîntu’ care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să faci politică à la Vatican, apoi musai să înveți câteva limbi străine, să devii expert în marketing și PR, să știi să-ți ambalezi cu dichis marfa, să devii flexibil, adaptabil, maleabil și ductil, nu să rămâi sclavul burdihanului, damigenei și banilor culeși cu târnul. Fiecare dintre noi poate înșira numaidecât câteva nume de specialiști, din diferite domenii, total ignorați de media și a căror prezență mediatică ar fi benefică pentru toată lumea. (Chiar: s-ar putea face un brainstorming pe
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și de postul de jandarmi. Și, în anumite privințe, era cea mai importantă. Acolo funcționa agora satului. De obicei tăcuți, oamenii își dezlegau limbile la cârciumă. Și tot acolo, după ce creșteau, băieții deveneau bărbați. În orice casă se găsea o damigeană cu rachiu, făcut din mere, din porumb sau din cartofi, dar nimănui nu-i plăcea să bea prea mult de unul singur. Mirosul acru și gălăgia din cârciumă exercitau o atracție specială. Peste zi, în timpul săptămânii, cârciumile erau goale. Le
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]