534 matches
-
și sfințenia unui om. Un slujitor al Domnului și al omului care și-a sfințit locul. Îi simt lipsa. Biserica e mai rece, mai tristă, mai puțin vie decât era atunci când în altar se deșira inima preotului Vasile Marinescu. Un dangăt de clopot mi-a întrerupt amintirile, gândurile... Se sfârșise slujba de vecernie, credincioșii ieșeau din biserică, făcându-și ultima cruce și ultima rugăciune pentru ziua respectivă. O doamnă între două vârste mă privește blând și oftează: „Mâine seară mă duc
PORTRET SENTIMENTAL de GEORGE BACIU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357848_a_359177]
-
purtător de eleganță prin simplitate, păstrător al simbolurilor desprinse din negura timpurilor trecute. Un loc ce aduce sufletului - zbuciumat de umblet și împovărat de timp - o binemeritata pace: „E-o liniște-adâncă, frumosul e-n suflet, dorința-n priviri,/ Doar un dangăt de clopot se-aude departe pe deal,/ Din coșuri ies pale de fum, la geamuri răsar amintiri/ Așa e toamnă târzie acolo, acasă, la mine-n Ardeal.” (Toamnă, acasă, la mine-n Ardeal). O subtilă asemănare cu poezia coșbuciană, ori
GEORGETA MINODORA RESTEMAN -„DESCĂTUŞĂRI – FĂRÂME DE AZIMĂ” (VERSURI VECHI ŞI NOI)-EDITURA ARMONII CULTURALE de MIHAI MARIN în ediţia nr. 524 din 07 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358280_a_359609]
-
multiple aruncări de litere construiesc uimirea sufletului, când privirea i se stinge într-o virgulă apoi, într-un punct. îi mestecă mesajele atent. lumina, umbrită de transformări repetate, ajunge trup de cuvânt - un glas al clopotului lipsit de apărare. un dangăt anunță reîntâlnirea curajului, - simplul atribut prin care, palma arzândă a sufletului lovește timpului blocajele. plimbare pe aleile de flăcări, tăcere, o prăbușire în lacul adânc al trecerii clipelor prin existență - cu credința... fundalul acceptă frica... se va închide singură, în
LA LOTERIA CUVÂNTULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357605_a_358934]
-
Autor: Dona Tudor Publicat în: Ediția nr. 460 din 04 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Când ne-am înfipt bornele în istorie, cineva ne-a pus gând rău. Fiarele timpului au răspuns ispitei. Turlele noastre împungeau doar cerul. Ascundeam în dangăte, cuvinte. Raiul pentru noi părea nepotrivit. Am optat pentru un iad util. Am stat în el, supraviețuind. Dacă mai stăm mult, se sperie iadul. Într-o existen’ă milenară, să bagi frica în neamul lui Scaraoschi, înseamnă că nu s-
DESTIN SECRET de DONA TUDOR în ediţia nr. 460 din 04 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358782_a_360111]
-
în: Ediția nr. 504 din 18 mai 2012 Toate Articolele Autorului TRIADE Templul cocoțat Deasupra norilor Sfidează Soarele. Plopii galbeni Ai toamnei târzii Cântă noi simfonii. * Alte Semiramide Au suspendat Doar trandafirii. Ascund inocența În palmele lipite Cu adezivul iubirii. Dangăte de clopote Plâng pe înserat La capela solitară. * Referință Bibliografică: Triade / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 504, Anul II, 18 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
TRIADE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358833_a_360162]
-
Acasa > Stihuri > Momente > PE-UN STÂLP CÂNTĂ CUCUVEAUA Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 245 din 02 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Cu un dangăt plin de jale plânge clopotul în turlă; Turmele coboară-agale, lupii, dând târcoale, urlă. Vântul șuieră prin ramuri, bruma arde iarba udă. Caii trag din greu în hamuri, bacii-s obosiți de trudă. Prin copaci, umflate-n pene, păsări, toamnei, stau
PE-UN STÂLP CÂNTĂ CUCUVEAUA de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359282_a_360611]
-
-L PE ESENIN PRINTR-O PICĂTURĂ DE PLOAIE ploile îți albesc ochii mirați când eu te văd printr-o picătură de ploaie lentilă prin care-ți citesc sufletul ce mă încolțește ca un imperiu de gâfâie Moskova prin clopote cu dangăte prelungi ca un imperiu de viață lungă cât o bătaie de pleoapă, de aici înainte băile de lumină ne transformă în mesteceni și ne așează în tabloul de deasupra patului pe care îl vedem numai atrunci cînd degetele ploii trezesc
ACUZ... ADEVĂRUL DIN ACROSTIH (POEME) de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1132 din 05 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360309_a_361638]
-
Acasa > Poezie > Imagini > DANGĂT MUT Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1595 din 14 mai 2015 Toate Articolele Autorului Striga din turlă clopotul dogit, Dar timpul n-auzea chemarea-i mută. Doar cucuveaua-l mai privea tăcută De pânze de păianjeni năpădit
DANGĂT MUT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360519_a_361848]
-
-și glasul, Îi priveghea la poale îngropați. S-a frânt lovit de fulger coborât Arzându-i spija și apoi în ploaie, L-au îngânat spăimări de cucuvaie, Prohod sub cerul nopții mohorât *** Ciclul "Arama" Volumul "Clopotul, limbaj universal" Referință Bibliografică: Dangăt mut / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1595, Anul V, 14 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
DANGĂT MUT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360519_a_361848]
-
munte par armate de pigmei, Strălucește cald lumina cocoțatului bordei, Muntele în haină albă-un mister de nepătruns. Păsările, mici gângănii - nu se știe ce-au ajuns. Veverița-și inspectează burdușitele cămări, Cârd de ciute spre izvor, pe troienitele cărări. Dangătul domol străbate împietritele tăceri, Reculegere adâncă pentru mâine, pentru ieri, Peste clipele trecute, pentru clipele ce vin Dintr-o lume fermecată a pădurilor de pin. Farmecul nespus al iernii - abundentele ninsori; Vin solii din alte sfere - reci steluțe, meteori; Revărsate
NINSORI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360555_a_361884]
-
hidra, cu multiple brațe, îți pătrunde în trup, pe nesimțite, dulce otravă! tu nu mai ești tu, ești orgă, flaut, harfă, ce abia atinse, stau aproape de gura înfometată de cântec, de vorba șoptită, de răsuflarea care ninge flori de măr. dangăte în clopote de aur înzeiesc ochiul, fluvii ascunse primesc freamătul plopilor slobozind unda înstelată care în biserica trupului devine dans argonautic- De ce atâta suferință Totuși...?! Referință Bibliografică: Înzeire / Elena Armenescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 395, Anul II, 30
ÎNZEIRE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360559_a_361888]
-
neam și de țară și-a închinat toate năzuințele credinței, sculptându-le candelă sufletului în care a aprins Aura Fecioarei din Icoana Iubirii Mirelui. Dintru început și-a plămădit cântarea, devenind un nuntaș al cerului. Isihia voinței sale, ca un dangăt de clopot împresoară patima telurică a visului, răsfrânt în flautul ploii. Nădejdea trezită în cântecul mierlei s-a cuibărit în ciutele zorilor vestind sărbătoarea Cosmosului. Din limpeziri de ape și-a zugrăvit gândurile, prinse-n hora luminii Cuvântului. Mireama pământului
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
aură de veci Pusă pe fruntea unui zeu. Te-am strâns din spații siderale, Te-am scrijelit cu mâinile în vers. Iubirea ta, nu poftele banale, E unică și azi în univers. Te port în mine ca un clopot Cu dangătul ce bate în cuvânt, Ca pe o lavă care e în clocot Ca pe-un izvor cu hramul unui sfânt. Tot ce-ai în tine-mi aparține Și te devor în fiecare noapte, Că înfrunzești ca arborii în mine Și
FEMEIA SUFLETULUI MEU (2) – VERSURI de GAVRIL MOISA în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359833_a_361162]
-
IX. DESTIN SECRET, de Dona Tudor, publicat în Ediția nr. 460 din 04 aprilie 2012. Când ne-am înfipt bornele în istorie, cineva ne-a pus gând rău. Fiarele timpului au răspuns ispitei. Turlele noastre împungeau doar cerul. Ascundeam în dangăte, cuvinte. Raiul pentru noi părea nepotrivit. Am optat pentru un iad util. Am stat în el, supraviețuind. Dacă mai stăm mult, se sperie iadul. Într-o existen’a milenara, să bagi frică în neamul lui Scaraoschi, înseamnă că nu s-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359021_a_360350]
-
capăt. Acest rol abia este jumătate isprăvit și nu va fi pe ... Citește mai mult Când ne-am înfipt bornele în istorie, cineva ne-a pus gând rău.Fiarele timpului au răspuns ispitei. Turlele noastre împungeau doar cerul. Ascundeam în dangăte, cuvinte. Raiul pentru noi părea nepotrivit. Am optat pentru un iad util. Am stat în el, supraviețuind.Dacă mai stăm mult, se sperie iadul. Într-o existen’a milenara, să bagi frică în neamul lui Scaraoschi, înseamnă că nu s-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359021_a_360350]
-
de lucruri indiferente, ci de emoții ascunse, 'adormite' în lucruri care-i dau 'ideea sufletului' ei”. Identificăm reverii și ecouri eminesciene în „Acasa” de suflet a autoarei: „E-o liniște care aduce frumosul în suflet, dorința-n priviri,/ Doar un dangăt de clopot se-aude departe pe deal,/ Din coșuri ies pale de fum, la geamuri răsar amintiri/ Așa e toamna târzie acolo, acasă la mine-n Ardeal”. (Acasă) „Dorința” din priviri actualizează metaforic proiecția în viitor a visului de iubire
POETICA SIMFONIEI IUBIRII DIN STIHURI – COMORI DE MIR de CRISTINA MARIA NECULA în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359153_a_360482]
-
Dorința) Eminescienele „flori de tei” care „cad deasupra noastră” „rânduri - rânduri” își găsesc un echivalent metaforic în versul: „Sub streșina casei ce straniu rostește tăceri.” (Acasă). Ca și în poezia eminesciană Sara pe deal, „clopotul” „împle”, „departe pe deal”, prin dangătul lui, „sara” de iubire: „Clopotul vechi împle cu glasul lui sara,/ Sufletul meu arde-n iubire ca para”. (Sara pe deal) „Amintirile” care „răsar la geamuri” oferă revelația anamnezei iubirii din poezia La steaua, de Mihai Eminescu: „Tot astfel când
POETICA SIMFONIEI IUBIRII DIN STIHURI – COMORI DE MIR de CRISTINA MARIA NECULA în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359153_a_360482]
-
iți inundă ochii, gura ... simți gustul metalic, iute. « Aruncă-te ... aruncă-te ... ce aștepți ? Lașule ! » « Nu asculta! Se prăbușea alunecând. Ceva îl susținea,căderea era lină. Mai jos de iadul remușcărilor nu era nimic ... vid ... Vârtejul nebun îți scurmă creștetul, dangăt de clopot, bubuituri insuportabile Spirala a smuls în calea ei ultima rămășiță de viață. Nemiloasă sfâșie din carnea și spiritul tău ... cățeaua în doliu, nesătulă. Întuneric ... întuneric de smoală ... dens, gros, cu iz greu. Dezumanizare, nepăsare.. Dublă crimă cu premeditare
DEZILUZII de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345233_a_346562]
-
pot adăuga altele, pe care nu le dezvolt aici, din 2005 și până în prezent, romanele mele, spre deosebire de politicienii noștri, nu s-au lăsat deloc vândute. Chestie de caracter. Bravo vouă, măi! Țineți-o tot așa! Dar nu asta e buba. Dangăte funebre care să anunțe moartea literaturii se tot aud de câteva zeci de ani. Nu va muri nimic. Ca o chestiune de adevăr istoric simplu, se va scrie și de azi înainte, la fel ca și până acum, mult și
Sunt scriitor, deci un bizar: „Cum, n-ai primit nici un ban pentru ultima carte? Tu scrii 500 de pagini și nu iei nimic?” () [Corola-blog/BlogPost/338344_a_339673]
-
plecase avocatul, la Casa Morarului au izbucnit țipetele Doinei, Mariusei și ale Irinei, cărora li s-au alăturat ale lucrătorilor aflați în prejmă. Treptat, vestea că neobositul Andrei Murgescu trecuse la odihna veșnică a îndoliat întreaga comunitate a Murgenilor, în timp ce dangătul tânguit al clopotului o ducea în cele patru zări. Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
SFÂRŞITUL LUI ANDREI MURGESCU. Fragment din romanul Îngerii de la Casa Morarului de Ion R. Popa, Ed. Autograf, Craiova, 2011 () [Corola-blog/BlogPost/339663_a_340992]
-
nu numai puterea de rezistență pe care rugăciunea o dă celui întemnițat, dar a trăit fericirea unei rugăciuni făcute în suferință, când ciomegele gardienilor curgeau pe trupul istovit fără însă ca acesta să le simtă. Salvat de rugăciune și de dangătul clopotelor ce a pătruns prin pereții celulei în care era zidit de viu, Nicolae Cojocaru, un ofițer român ce cunoscuse rigorile Vorkutei siberiene, de data aceasta aflat în închisoarea Gherla, simte că reînvie și capătă puterea de a rezista alungând
MĂRTURISITORII – MINUNI. MĂRTURII. REPERE – CÂTEVA CONSIDERAŢII ŞI REFLECŢII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 32 din 01 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341670_a_342999]
-
atribui schimbarea lumii ori a sinelui colectiv, ci doar asumarea pe deplin a motivării și schimbării eului propriu, a cărui unică plusvaloare este ELIBERAREA sa prin POEZIE. 3. CORNEL COSTEA (CLUJ-NAPOCA) - SAKURA (Haiku și comentarii, 180 pagini, A5); CRISTINA AILOAIEI: Dangătul clopotului ne poate duce cu gândul în multe direcții. Poate, e duminică sau o altă zi de sărbătoare, iar personajul nostru (prezent prin absență) se ridică de pe scaunul așezat la umbra dudului (sau a altui pom) și se îndreaptă, agale
NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE ÎN LUNA MAI 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1246 din 30 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/342392_a_343721]
-
nostru (prezent prin absență) se ridică de pe scaunul așezat la umbra dudului (sau a altui pom) și se îndreaptă, agale, spre lăcașul Domnului, iar în locul lui coboară, într-un dans al zefirului, o frunză desprinsă la prima adiere. Sau, poate, dangătul clopotului vestește începutul călătoriei sufletului spre alte tărâmuri mai ... luminate și, ca o coincidență, momentul corespunde, în planul lumii vegetale, cu desprinderea unei frunze din pomul umbros, frunză care și-a încheiat și ea socotelile cu lumea aceasta, poposind, pentru
NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE ÎN LUNA MAI 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1246 din 30 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/342392_a_343721]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > DESCÂNTECUL PLOII Autor: Georgeta Resteman Publicat în: Ediția nr. 156 din 05 iunie 2011 Toate Articolele Autorului Se scutură norii, furtună și ropot Lovesc picuri mari în ferestre Săgeți de lumină și dangăt de clopot Străpung întinderi ecvestre. E timpul de-acuma în ritmuri de suflet Cu zbateri, neliniști, durere Iar ruga-mi se ’nalță-n al ploii descântec Și rupe a nopții tăcere. Doamne, te-ndură oprește furtuna Și liniști așterne în
DESCÂNTECUL PLOII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 156 din 05 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341579_a_342908]
-
purtător de eleganță prin simplitate, păstrător al simbolurilor desprinse din negura timpurilor trecute. Un loc ce aduce sufletului - zbuciumat de umblet și împovărat de timp - o binemeritată pace: „E-o liniște-adâncă, frumosul e-n suflet, dorința-n priviri,/ Doar un dangăt de clopot se-aude departe pe deal,/ Din coșuri ies pale de fum, la geamuri răsar amintiri/ Așa e toamna târzie acolo, acasă, la mine-n Ardeal.” (Toamna, acasă, la mine-n Ardeal). O subtilă asemănare cu poezia coșbuciană, ori
PLEDOARIE PENTRU MULTIPLELE FUNCŢII ALE IUBIRII de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340595_a_341924]