9,503 matches
-
astăzi la ele. Am scris despre bătrânii din Oziornoe care trăiau așteptând să audă un glas “de acasa” și despre copiii din Erdec-Burnu, adunați pe furiș (de teama autorităților) într-o seară ca să ne demonstreze că și ei știu să danseze Călușarul. Am scris despre statuia decapitată a lui Eminescu, de la Odessa și despre Cetatea Albă, cu simbolurile voievodului Ștefan cel Mare răzuite de pe fațada. Am scris despre școlile în care învață copiii etnici români (așa ar fi corect să-i
Premiul “Mile Cărpenişan” pentru Curaj şi Excelenţă în Jurnalism [Corola-blog/BlogPost/93940_a_95232]
-
fi poate întinata de strigătele turiștilor, insă noaptea, cei cazați acolo trebuie să adoarmă în muzică celei mai neobișnuite simfonii a naturii. În timp ce Adishor desfășoară cearșaful și prosoapele, în stil clasic, eu înfig umbrela, o rotesc într-un fel anume, dansând-o, pentru a o afunda cât mai adânc în nisipul tasat în straturile adânci. Umflu cu pompă saltelele aduse cu noi și, recunosc, ajutat, pentru a grăbi încheierea operațiunii. Și iar mă întreb fără să găsesc răspuns: De ce se grăbesc
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93970_a_95262]
-
porțile Babilonului la Marea Neagră), cunoscutul istoric grec Xenofon (427 î.Hr. - 355 î.Hr.) relatează despre „Jocul săbiilor”, un dans tracic care semăna izbitor cu Călușul actual „ După libații și cântarea paianului, cei dintâi s-au manifestat tracii, care au început să danseze cu arma în mână, în sunetul flautului, sărind în sus cu ușurință și agitând toți săbiile. În cele din urma, unul dintre ei l-a învins pe altul, și toți am crezut că acela fusese ucis: dar el căzuse cu
CĂLUŞARII, de la jocul tracic al săbiilor de pe vremea lui Xenofon, până la dansul ritualic cu bâte. Baba Novac, căluşarul [Corola-blog/BlogPost/93990_a_95282]
-
a colaborat și continuă să lucreze cu diferiți coregrafi și dansatori, dar și cu artiști vizuali și muzicieni, făcând parte din diferite grupuri artistice interdisciplinare. Spectacolele ei, precum „Lay(ers), „Nu toți sunt eroi”, „Fapte vitejEȘTI” și altele în care dansează, continuă să fie prezentate pe scenele din București și din țară, dar și internaționale. Cristina caută, atât în activitatea sa artistică, cât și în cadrul atelierelor de dans contemporan pe care le susține, să scoată în evidență partea de autenticitate din
Săptămâna CNDB dedicată Cristinei Lilienfeld [Corola-blog/BlogPost/94016_a_95308]
-
foarte frumoasă carte o operă de prim ordin." Pierre Seghers "O carte magnifică!" Massin "În România a apărut o carte uimitoare: Antologia Inocenței de Iordan Chimet... Această carte este un eveniment internațional" Veniamin Kaverin "Antologia Inocenței este ca o naiadă dansând în curtea cazărmii." Miroslav Holub Antologia Inocenței a fost premiată la Târgul Național al Cărții din Los Angeles, 1974, de către The American Society for the History of Culture... "Juriul a apreciat nu numai arta tipografică, dar și originalitatea autorului, ca
Antologia inocenței - ediție nouă by Iordan Chimet () [Corola-journal/Imaginative/12161_a_13486]
-
oarbe și flaute dar mâinile nu mai recunoșteau degetele fiul nu-și mai recunoștea mama orbită de dragoste arcul nu-și mai recunoștea nici săgeata nici rana în zilele refluxului răsunau îndemnuri barbare și sângeroase cântece de întemeiere iar nopțile dansam beți pe frânghia întinsă între două lumi orbi ne conduceau după icnete surde și strigăte doar duminicile vai duminicile locuite de vaiete ascultam păsările cântând nebune în altarele părăsite de zei și de oameni Zeii orbi fără busolă fără hărți
Poezie by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/12232_a_13557]
-
bărbătuș numai coamă învâlvorată - stau tolănit pe istrica piatră pe unde, tocmai, a trecut Othello, fatal marcat, în pumni c-un pumnal și înciudat că-n Bazilică, vorba ceea, le-a tăiat calea Salomeea cu capul Sfântului Ioan pe tavă, dansând viclean, ochilor lui de ortoman chemat la doge, să scape de cel Destin, în care toți am vâslit puțin - și ia și tu! Stau cu palmele neclintit să uit că toate au un sfârșit în orice piață ori viață de pe
Itinerar venețian by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/12325_a_13650]
-
frate mai mare de cruce. La început l-am văzut ca pe un soi de unchi, întrucât îmi plăcea acest soi de rudenie, mi se părea important și puternic și hâtru, apoi, după ce o vară întreagă am tot cântat Avaramu-o-o-o-o, dansând din buric și desenându-mi un cerc negru între sprâncene, i-am spus Maharajahul. Ei bine, acest unchi, umbră, maestru, înger păzitor sau frate mai mare de cruce, avea niște urechi destul de late, ca de elefant, avea barbă, purta ochelari
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
tocmai călătoriile sale. Sau despre cum Sindbad s-a împrietenit cu o balenă care îi făcea semn cu ochiul stâng, fiindcă celălalt ochi era de pirat, fiind acoperit cu un petec. Firește, balena avea și un cercel în ureche. Uneori, dansam cu Maharajahul: era, de fapt, un teatru de umbre pe care îl deformam intenționat, făcând ca umbra Maharajahului să fie mai mare și mai bondoacă decât a mea. Știam, însă, că cel mai important lucru sunt poveștile și că însuși
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
rămân veșnice în cei ce le-au trăit, prezența umană se află într-un soi de solidaritate mută cu lumea din jur, simțindu-i durata și neantul, frumusețea perenă sau numai scânteierile de o clipă: "Pe colina unde nu au / dansat decât odată. / În inima a, pe inimă. Mort // e numele a ceea ce se-ndepărtează. / veșnic ceea ce / a trăit o dată"; Ceea ce se va naște / se-ntipărește, de-asemeni, / în peisaj / atât de simplu, / atât de limpede"; "și tu te-ai născut
Un poet francez in România by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12537_a_13862]
-
acest taur mare și negru acest taur viteaz care aleargă spectaculos pe linia orizontului încurajat susținut aplaudat jertfit indecent de puterile și misterele fără limită ale zodiei mele da voi avea mîinile goale apoi firește voi merge la bal voi dansa ciuleandra cu inima taurului ucis elegant mă voi îmbăia în sîngele lui mă voi masturba în vîrtejul splinei lui lăsînd-o gravidă cu intuiția mea genuină cu vocea mea penetrant colosală scurt pe doi nu vă hliziți la mine cu ochii
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/12775_a_14100]
-
plângea se închidea și se deschidea și somnul e frica de a fi Dumnezeu la o privire mai din adânc în fond sunt liber să-mi visez trezia arhiplin de câmpii unde îți vine să alergi să te joci să dansezi să cânți dar de fapt sunt sclavul unicei arme ce o posed împotriva haosului a fi cuminte a nu răni a nu provoca suferință de câmpiile devin caverne de jocul devine luptă de alergarea hămăleală de dansul dârdâie de cântecul
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/12829_a_14154]
-
iar ea a fugit urlînd. totuși, sub fusta ei s-a cuibărit o poftă grea. ochiul lui de bivol ieșise afară de tot și ne-am zbătut două ceasuri să i-l vîrîm la loc. La un timp, Duhul Sfînt a dansat pentru mine. Doar pentru mine. La mine la masă, la viața mea de dinainte, de acum și de-apoi. Spune-mi pe nume - mi-a spus - spune-mi noi. Plăteam pentru fiece dans cu pielea, cu carnea, cu ochii. Lumină
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
nume - mi-a spus - spune-mi noi. Plăteam pentru fiece dans cu pielea, cu carnea, cu ochii. Lumină n-am mai văzut, de atunci, niciodată. Și mîna cînd am întins am atins doar o umbră boantă, ciudată. Duhul cel Sfînt dansa pentru mine, la mine la masă. Și noapte nu a mai fost fiindcă ziuă nu mai fusese demult, și viață nu mai era fiindcă moartea însăși cînta. La saxofon, la pian, la vioară. Aceeași melodie, mereu, iarăși și iarăși, iară
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
Iar ei se holbau prin binocluri și tot nu puteau pătrunde atît de departe. Pînă unde tot ce era de sfîrșit se sfîrșea. Și tot ce era de-nceput începea. Pînă la masa mea, unde Duhul Sfînt doar pentru mine dansa... ieri am vorbit despre poezie mai mult decît de obicei, mai mult chiar decît la vremea îndepărtată cînd visam că într-o bună zi mi se va îngădui să-i sărut picioarele. noaptea, apoi, am visat cel mai frumos poem
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
în raport cu ele, incapacitatea au lenea de-a le trezi din somnul banalității s.n.). Și mai departe: ...tensiunea zmulgerii cuvintelor din anonimatul conversației diurne... (s.n.)” Și încă: “vorbim și scriem prea mult...” Și iar, fericit, fericit de exactitatea flăcării subțiri ce dansează ca deasupra comorilor: “Poezia, oricum, ar trebui să exprime starea de urgență (s.n.), starea de necesitate (s.n.) a limbajului.” Apoi, ca o lespede fină: Grosolănia e totdeauna preferabilă moftului. Și-acum îmi reamintesc, îmi reamintesc. E vorba de “spălarea cuvintelor
O rugă sfîșietoare a cuvintelor către Cuvînt! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12976_a_14301]
-
o dedicație! Ce se întîmplă? Bineînțeles, e de vină și situația mea, încordarea maximă a nervilor în privința postului Tamarei Nikolaevna. Dar nu-i de ajuns pentru o justificare! Poate că, deocamdată, vreau să mă bucur eu singur de dulap, să dansez, să dansez în jurul lui, cu o gutuie-n suflet. Și cum bucuria nu vine, nu se consumă, deci, mai repede, iată că întîrzie nepermis. Drept care voi lăsa orice speculație-n șanț și azi sau mîine, vă voi trimite cartea! O
Oare un fluture sau un crin nu-i tot pe viață și pe moarte? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13084_a_14409]
-
Ce se întîmplă? Bineînțeles, e de vină și situația mea, încordarea maximă a nervilor în privința postului Tamarei Nikolaevna. Dar nu-i de ajuns pentru o justificare! Poate că, deocamdată, vreau să mă bucur eu singur de dulap, să dansez, să dansez în jurul lui, cu o gutuie-n suflet. Și cum bucuria nu vine, nu se consumă, deci, mai repede, iată că întîrzie nepermis. Drept care voi lăsa orice speculație-n șanț și azi sau mîine, vă voi trimite cartea! O țin ferită
Oare un fluture sau un crin nu-i tot pe viață și pe moarte? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13084_a_14409]
-
Loi-Fu. Otake e drama unei tinere fete, care slujește pe nobila Yocrapo. Yocrapo vrea să iasă la plimbare, i se pare vremea prea bună pentru o manta mai grea și o lasă în odaia ei. Tânăra Otake, vanitoasă, încearcă mantaua, dansează veselă și se privește extaziată în oglindă. Amorezul nobilei Yocrapo apare însă fără veste, crede că e stăpâna Otakei în costumul cunoscut, dar Otake - speriată se ascunde din fața lui. Aceasta i-a fost pierzarea. Amorezul pleacă gândindu-se la răzbunare
O trupă de teatru japonez by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/13283_a_14608]
-
împreune pe adevărații îndrăgostiți (stăpâna și amorezul ei), iubitului ei însă îi promite că se va întoarce în curând în noua înfățișare care i-o va da Buddha. În ceainărie. Curtezana Murasaki are de amorez pe Dampe. Într-o ceainărie dansează și se veselește cu el și cu servitoarea ei, Otyo. Tosa, un cavaler, intră, și ca să câștige favorul curtezanei, cinstește pe servitoarea ei cu un ban de aur. Murasaki a văzut scena, râde și, văzând că - după un joc al
O trupă de teatru japonez by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/13283_a_14608]
-
nuntă. În ziua a treia, toată curtea era strânsă în curte, se mânca și se bea pe săturate, talgere se umpleau cu vânat din pădurile limitrofe, vin bun, ghiurghiuliu, curgea în pocale, fetițe dulci din Birmingham, cu fuste scurte, scoțiene, dansau din buric, generali activi sau în rezervă dansau manele, unii demnitari își introduceau săbii pe gâtlej și le scoteau intacte, alții nu le mai scoteau de loc, într-un cuvânt era o atmosferă de sărbătoare. Andrew, îmbrăcat în fireturi dar
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
strânsă în curte, se mânca și se bea pe săturate, talgere se umpleau cu vânat din pădurile limitrofe, vin bun, ghiurghiuliu, curgea în pocale, fetițe dulci din Birmingham, cu fuste scurte, scoțiene, dansau din buric, generali activi sau în rezervă dansau manele, unii demnitari își introduceau săbii pe gâtlej și le scoteau intacte, alții nu le mai scoteau de loc, într-un cuvânt era o atmosferă de sărbătoare. Andrew, îmbrăcat în fireturi dar cu fața împietrită, mai trăgea câte un scotch
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
revoluția socialistă, începută cu douăzeci de ani în urmă, părea să-și țină promisiunile și o întreagă generație, care nu cunsocuse războiul și cruzimile noii puteri, putea mușca cu toți dinții din viață fără să-și pună prea multe întrebări. Dansam enorm pe atunci, Dumnezeu știe de ce. Primate intermediare între omul alienat al trecutului capitalist și omul nou al viitorului comunist, cu părul pieptănat cu creastă de cocoș, purtând cămăși cu gulerul înalt, pantaloni strâmți și pantofi cu talpa triplă, ne
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
toamna. }in minte că odată am stat o jumătate de zi într-un foarte mic bar din Fălticeni, în așa fel așezat încît să văd lumina, pe un zid enorm, alb, cred că al cinematografului de vis-à-vis, și umbra care dansa încet, dar necruțător, al altei clădiri, pe el. Obișnuit, comandam trei votci mici ca și cum aș mai fi așteptat doi amici. Le beam singur. Pe urmă... În după-amiaza aceea mai era în bar un singur om, piticul ghebos de la circul ce
Clocotul minuscul al luminii pe obiecte by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13791_a_15116]
-
am găsit, de pildă, la nimeni o mai sugestivă imagine a sfidării Timpului precum aceea din subcapitolul Întoarcerea lui Feisal: "(...) fugind roată prin curțile goale din jurul caselor, șturcoaicele și tătăroaicele din fostul harem al lui Feisal, cu putinile în capț dansau, bătînd ritmic cu tălpile în pămînt. Erau aceleași putini înverzite de vreme și de ploi pe care turcul Feisal le știa încă dinainte de emigrare și de 1914, cînd el purtase fes și șalvari./ Și văzînd el, acum la întoarcere, putinile
O reeditare necesară by Mihai Floarea () [Corola-journal/Imaginative/13951_a_15276]