234 matches
-
vădește o pictură lentă a slovei și un țesut liniștit al matricei, în aparență lină. Altfel poetul n‐ar fi ajuns la acele poeme ca El Zorab, în care totul e o construcție de spume, de bășici ușoare, transparente, o dantelărie verbală aproape imponderabilă. Cu Coșbuc pleacă un suflet candid, ca o scamă de păpădie. T . ARGHEZI (Din Steagul, organ al Partidului Conservator, București, Duminică 12 mai 1918 ). Dimitrie Anghel (1872‐1914) Dimitrie Anghel este poetul și scriitorul zgârc it la
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
scoici: exact așa cum ar trebui să arate o casă de la malul mării. Ușa de la intrare dă direct într-un fel de sufragerie cu parchet de culoare deschisă, cu canapele colorate în verde și albastru și cu un șemineu împodobit cu dantelării din fier forjat. Este și o bucătărioară îmbrăcată în același soi de lemn de culoare deschisă. Din ea se iese spre curtea din spate, plină de miresmele sărate ale mării și de parfum de rozmarin sălbatic, de salvie și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
se întunecau la față și nu mai râdeau, nici nu mai zâmbeau. Până și Doamna Oichi devenea solemnă și tăcută, frumoasă și rece. — Vă rog, intrați, stăpâne, spunea ea, invitându-l să se așeze lângă micul arzător de argint cu dantelărie metalică. Chiar și după căsătorie, continuau să folosească între ei cu formalismele vasalului care se adresează cuiva din familia stăpânului. — Singurătatea dumitale trebuie să fie cu atât mai mare când vezi zăpada și simți, pentru prima oară, frigul din aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
câte nu erau! Și totul făcut de Ceasornicar! Un asemenea orologiu ar fi prevestit, fără greș, chiar și sfârșitul lumii: nu mai era loc de îndoială! În tăcere, urcau doi câte doi pe scara din cărămidă și, după ce priveau buimaci dantelăria dinăuntrul ceasului, coborau duși pe gânduri, printre cei de-o seamă cu ei. Zeci de inși au văzut minunea până spre seară. Funcționarul și Jandarmul au făgăduit, la insistența mulțimii, că vor reveni a doua zi. Vroiau să mai urce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
când mi-a furat mașina din garajul blocului în care locuiesc, Vaughan urcase în trombă rampa de ciment, o mașină urâtă țâșnind dintr-o capcană. Ieri, cadavrul lui zăcea sub girofarurile poliției la baza podului rutier, învăluit într-o fină dantelărie de sânge. Pozițiile frânte ale picioarelor și ale brațelor sale, geometria însângerată a feței, păreau să prodieze fotografiile cu răni provocate de accidente care-i acopereau pereții locuinței. M-am uitat în jos pentru ultima dată la prohabul lui uriaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mai mult era gravitatea stricăciunilor. În cursul accidentului, capota zburase peste compartimentul motorului, ascunzându-mi adevărata dimensiune a coliziunii. Atât roțile din față, cât și motorul fuseseră împinse în habitaclul șoferului, îndoind podeaua. Sângele încă mai păta capota, serpentine de dantelărie neagră duceau spre șanțurile de scurgere ale ștergătoarelor de parbriz. Fulgi infinitezimali erau împroșcați peste scaun și volan. M-am gândit la bărbatul mort stând întins pe capota mașinii. Sângele prelingându-se pe celuloza vineție era un fluid mai potent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
să o facă cu o anumită căldură. Încăperea arăta, pe departe, ca cea mai înduioșător pregătită încăpere dintre toate cele prin care cântase el. Garnisită, încondeiată și împodobită ca un ou de Paște. Peste tot, mii de soiuri de dantele, dantelării și danteluțe albe, foarte rar contrapunctate cu unele negre. De parcă fiecare dintre bătrânele doamne s-ar fi strecurat în câte un cupon de dantelă și s-ar fi pornit, rostogolindu-se, peste mobile, bibelouri, pereți și ferestre, așternând pretutindeni fețe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
li se năzărea - că el zboară. Era cum nu se poate mai evident. 392 DANIEL BĂNULESCU Doru Sinistratul tocmai nu zbura pe deasupra cimitirului Belu. Și tocmai nu observa că, din înălțimi, la fix, precum în poemele lui Cristi Popescu, cu dantelăriile și barăcile lui circulare, cimitirul semăna mult mai mult a nisipar, loc de joacă ori parc de distracții, decât oricare dintre searbădele grădini ce izbutea să le întrezărească jur-împrejur. De unde intuise șmecheria băiatul ăsta? Era o erezie. De jos, n-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
botezată În curând le chateau - construită de bunicul mamei, care, de teama incendiilor, comandase o scară din fier și astfel, atunci când casa a ars până În temelii, la puțin timp după Revoluția sovietică, acea scară lucrată cu migală, prin a cărei dantelărie se zărea cerul strălucitor, a rămas În picioare, singuratică, dar ducând tot În sus. Îngăduiți, vă rog, alte amănunte despre acel salon. Ornamentele albe, strălucitoare ale mobilelor, trandafirii brodați pe tapiseria lor. Pianul alb. Oglinda ovală. Atârnată de frânghii bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
maiestuoasă, misterioasă, ținând În el captiv bebelușul culcat pe spate, bine Înfofolit În puf, mătase și blană; doar ochii i se mișcau, cu prudență, și uneori Își ridicau privirea cu o fluturare rapidă a genelor bogate pentru a urmări retragerea dantelăriei de crengi pe fondul albastru, care se Îndepărta pe marginea oblonului pe jumătate tras al căruciorului și imediat Își Întorcea bănuitor privirea spre fața mea, ca să vadă dacă cercul și copacii jucăuși nu aparțineau cumva aceleiași categorii cu jucărelele zornăitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Calea Lactee.... Ca doi nechemați, neînțeleși, Nevăzuți și neiubiți de nimeni, Decât de El si de astre. Hai! Vom bate la porțile nopții Învăluite în horbote diafane, Neatinse decât de șoapta gândului, Până ne vor auzi zorile. Hai! Să pășim pe dantelăria norilor, Gând în gând, inimă în inimă, Și poate, într-un târziu de clipă, Vor sări lacătele, din calea Luminii. Hai! Vom aduna în brațe curcubeie, Clătindu-ne ochii în culoare de vis Și atingând cu degetele picurii de rouă
Hai by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83238_a_84563]
-
care nimeni nu-l putea, deocamdată, întrezări. 5 Rămăsese numai domnul Dan Crețu să privească, cum foarte poetic spusese gazda, „pe fereastra viitorului“, iar curiozitatea comesenilor lui era maximă. Cupele fură umplute încă o dată cu șampanie și spuma se destrăma ca dantelăria uzată a anului vechi. Chiar dacă ești un om rațional și știi că numai gazetele au făcut din cineva un personaj misterios și altfel decât toată lumea, tot te simți puțin înfiorat, ca la o adiere rece într-o cameră bine încălzită
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
oceanele înghețate; ai încurcat pașii șlefuiți de timp și am zburdat împreună departe de Verde Împărat care pândea înverșunat printre tufișuri; am călărit împreună armăsarii norilor cenușii până au fugit înnebuniți de zările sângerii curățând umbrele și ochii zânelor cu dantelării de alpaca. În magazinul dorințelor nestăpânite și-n contextul vechilor orientări paradoxale, eu, prințul uitărilor din deșert și tu, împărăteasa așezării cuvintelor căutate și cântate am înșfăcat energia nebiruită; tu n-ai ezitat să-ți descoperi secțiunile intim pârjolite de
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
se desfășoară litere, cuvinte, idei, cu hotărâre mecanică, cu hotărârea lucrării care trebuie să existe. Unde lucrare nu înseamnă o simplă teză, căci este scrisă cu un efort care o califică într-un sens mult mai laborios, de meșteșugărie, de dantelărie în piatră, de căutare de aur pe albia râului... „Noi transpiram, efectiv, nopți în șir pe o lucrare“ aud dinspre fieful generației ’60 de creatori de literatură și critică literară. Știți ce, păi și eu... După-amiază, când se trezesc copiii
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
din față, alt oficial, de-al locului. În automobil e tăcere, ceața de afară neîngăduind nici un comentariu cât de cât al peisajului. Localnicul bănuiește sau își închipuie parcul înghețat pe lângă care trec, întunericul și liniștea în care tainice penelope brodează dantelăriile de brumă care mâine dimineață vor pieri prin același farmec spiridușesc. Câtă ghidușie, îi trece prin cap oficialului de pe Dâmbovița, în jocul ăsta de-a văzutul-nevăzutul și totuși ce solemnă migală. Aceeași undă nervoasă trece și prin capetele celorlalți, luând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
noblețe a stirpei ei. Îi sărutai mîna, rostii banalele cuvinte de rigoare, la fel celorlalte femei; soțul ei, albit, mă luă de braț, intrai În sufragerie, acum cameră funerară; sicriul cu trupul fără viață al Învățătorului stătea pe masă cu dantelării și flori În juru-i. Mă Închinai; ochii lui, sub pleoapele Închise, priveau acum spre o lume necunoscută și fața-i palidă asemeni. Era cum Îl știam, nimic schimbat În Înfățișarea lui, Între mîndrie și umilință, de om al cîmpiei; visase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
nu! Nu! Iată o lumină mare, foarte mare. În clipa aceea se deschise departe, În fundal, ca În adîncimea timpului, un apus de soare imens, ca o lumină de o culoare nemaiîntîlnită și niște porți Înalte În linii zvelte cu dantelării În fier de-o suplă, rară frumusețe. Priveam uimit. Doamna Pavel nu vedea nimic și În clipa aceea, Keti se ivi lîngă mine; purta o rochie albă, lungă, zîmbea, era strălucitoare - În fața noastră, un pod lung, foarte lung, pînă-n depărtări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
diafan cu ipocrizie. Ne permitem o astfel de efigie numai în ultima trăire, în fața luminării ce îți măsoară clipele. Atunci prin esențe retrăiești totul: lumina și întunericul, tristețea și singurătatea, trăirile voluptoase odată, iubirile pierdute în voci ascunse, și alte dantelării în culori ce se cuvin uitate, de parcă n-ar fi fost cu lacrimi udate. Trinitas Am îngenuncheat azi în fața credinței, m-am gândit la Tiron martirul pe care îl invocau cei din catedrală. Corul se ridica rugăciune de îngeri spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
lipsi pacienții Clinicii Universitare pentru simplul motiv că nu vor ajunge niciodată pînă acolo, apoi Îmi apar În minte Palatul de Justiție, Ntre Dame și Beffroi, numit și Tour de Halles, unul dintre cele mai frumoase monumente din Flandra. Negre dantelării pietrificate demult, gri, verzi, albe. Lierre (Lier): am așteptat Îndelung să se facă ora patru după-amiază pentru a zări ieșind din uriașul ceas al turnului din piață statuetele care indică ora Într-un chip cu totul inedit. N-au ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
har de scriitor. „ Ieri a nins liniștit îmbrăcând totul cu un alb imaculat ... E o mare de frumusețe albă ce purifică tabloul general al naturii ... Eu, în colțul meu liniștit, mă mulțumesc cu rolul de privitor, de admirator al acestor dantelării de alb-alb cu adevărat. Din cauza cernerii zăpezii, atmosfera pare cuprinsă de o încețoșare care nu predispune la tristețe, ci mai curând dă senzația de adevărată revigorare, de speranță, de optimism... Ce frumos e să stai în casă la o temperatură
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
prăpastia ghețarului din Brenva, după care chiar ghețarul, acoperit de pietre și noroi [...]. Pe-al treilea rînd se întindea, nemăsurată, grandioasă, înaltă de 3500 de metri, creasta din Penterey, cu Vîrful Negru, această piramidă înfricoșătoare străbătută de tuneluri negre, apoi dantelăria Englezoaicei, ireală, vaporoasă, amețitoare; pe urmă zveltul și maiestuosul Vîrf Alb, o coamă tivită cu bîrne amenințătoare [...]. R. Frison-Roche, Premier de cordée (41) Ieșisem din Rouen și înaintam în galop pe drumul care duce la Jumièges. Trăsura zbura, străbătînd cîmpiile
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
comparații elocvente ("precum un foc mocnit"). (67) Un abur călduț și ușor încă adăsta din zori, mai îndesit în crîngul care-l deșira în nenumărate ruguri fără flăcări ce fumegau precum un foc mocnit. Fumul urca acoperind coroanele copacilor învecinați; dantelăria lui ascundea mulțimea frunzelor de toamnă, umede, lucioase, mîngîiate ici, colo, de degetele soarelui ce căutau să atingă pămîntul și le făceau să strălucească precum niște ducați de aur învechit. Cl. Seignolles, Le Viol, Marabout Antropomorfismul pe care ne așteptăm
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
o esență aforistică, tratând tema singurătății și a iubirii neîmplinite, a dezamăgirii, a golului. Emilian Galaicu-Păun afirma că lirica scrisă de T. „face nedureros tranziția de la prozodia tradiționalistă la sensibilitatea modernă, restaurând în Basarabia cultul Euterpei”. Versul reflexiv, direct, fără dantelărie sentimentală și metaforică conferă relief spiritual poemelor: „vino să-ți dau lecții de moarte / să te bucuri și tu de bucuria zborului meu pe spate”. A fost distinsă cu Premiul Salonului Național de Carte (Chișinău, 1999). SCRIERI: Adagio, pref. Leonida
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290273_a_291602]
-
Mareș, Un nume nou: Bianca Balotă, TR, 1979, 39; Eufrosina Alboiu, Străbunicile sunt frumoase, RMB, 1979, 10 759; Emil Manu, Bianca Balotă, „Bal la regina Portugaliei”, SPM, 1979, 446; Barbu Cioculescu, În căutarea timpului ascuns, LCF, 2000, 4; Roxana Răcaru, Dantelărie de cristal, RL, 2000, 14; Irina Petraș, Locurile memoriei, APF, 2000, 5; Chris Nedelea, Mărirea și decăderea palatului baroc, ST, 2000, 5-6. R.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285587_a_286916]
-
faptă s-a petrecut de mult. Această lume e ușuratecă. Lenore, din pudoare feminină, nu destăinuie d-rului Walter suferința ei. Când boala este evidentă, nu-și dă seama de gravitate și se pierde în frivolități, încărcîndu-și patul de sanatoriu cu dantelării, cu cutii. Walter suportă dezagregarea Lenorei și moartea ei cu o impasibilitate perfectă. Totul se petrece după normele exacte ale sanatoriului, fără întîrzieri, fără dezordini sentimentale. Walter e un artist în a notifica economic o știre rea, evitând supărătoarea mărturisire
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]