429 matches
-
o dată cunoscut Londrei punctul de vedere oficial al Vienei. Monarhia bicefală era ferm hotărâtă să nu renunțe cu nici un chip la participarea cu un delegat în Comisia Mixtă a Dunării. De asemenea, Viena era decisă să nu accepte ca navigația danubiană să fie controlată de statele riverane, într-un sector al fluviului în care prezența navelor austro-ungare era aproape exclusivă. De asemenea, executarea regulamentului de poliție fluvială nu putea fi încredințată statelor riverane, "neputându-se avea încredere nelimitată în imparțialitatea și
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
intențiile acestor puteri de a determina celelalte Mari Puteri să le ia în considerare și în final să le accepte pretențiile. Austro-Ungaria a încercat - și evident a reușit - să obțină aprobarea "proiectului Barrère" referitor la constituirea Comisiei Mixte pe sectorul danubian din aval de Porțile de Fier, iar Rusia a avut succes în acțiunea ei de a scoate brațul Chilia, pe care era riverană, de sub jurisdicția CED246. "Făcându-și reciproc concesii - arată Iulian Cârțână și Ilie Seftiuc -, Marile Puteri, cu toate
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
regim preferențial unor Mari Puteri în detrimentul unor țări așa-zise mici. Încălcarea suveranității României a fost evidentă prin decizia extinderii autorității CED până la Brăila, fără a se cere consimțământul guvernului de la București. În sfârșit, adoptarea regulamentului de navigație pentru sectorul danubian Porțile de Fier-Brăila fără asentimentul a două din cele trei țări riverane, România și Bulgaria, reprezintă alt exemplu al sfidării drepturilor legitime ale micilor state dunărene. După cum sublinia juristul N. Dașcovici, Conferința și Tratatul de la Londra au demonstrat că "libertatea
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
guvernului român, spre a-l determina să accepte sus-numitul act internațional. De fiecare dată însă, acestea s-au soldat cu un eșec. Până la Primul Război Mondial, România își va exercita dreptul său legitim de stat suveran în apele sale teritoriale danubiene, de la Turnu Severin la Galați 253. Și William Arthur White, ministrul plenipotențiar al Marii Britanii la București, făcea cunoscută la Foreign Office, pe 14 martie (1883), starea de profundă nemulțumire care domnea în capitala României, în rândul oamenilor politici, de stat
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
și maritimă care, după ce vor fi primit sancțiunea puterilor contractante (s.a.), ar face de acum înainte legea pentru navigația la Dunărea de Jos. Astfel, o a doua instanță trebuia să fie creată pentru examinarea și aprobarea regulamentului elaborat de sindicatul danubian. Acest punct de vedere adoptat pentru Dunăre de către puterile europene reunite în Conferințele de la Viena și la Congresul de la Paris nu constituia o o inovație în dreptul fluvial. Atunci când, pe 17 noiembrie 1822, la propunerea ducelui de Wellington 3 cele cinci
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
inutile pentru a se constitui și a se bucura de drepturi care îi fuseseră recunoscute, încetă să existe într-un mod tacit, prin Tratatul de la Berlin. Născută într-un scop de utilitate generală și destinată să facă mari servicii navigației danubiene, ea nu a realizat nici una dintre speranțele pe care se întemeiase. A murit înainte de a fi văzut lumina zilei și pentru a nu mai reînvia deloc, ca pentru a-i atesta Europei imposibilitatea care exista de a stabili pe Dunăre
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
Companiei de Navigație, iar municipalitățile riverane, care nu percepuseră de altfel niciodată acest drept de ancoră, au trebuit să îl șteargă, pe viitor, din veniturile bugetelor comunale. Poziția excelentă de care se bucura Austria în calitatea sa de mare putere danubiană nu a adus niciodată vreo umbră asupra României și nu a stârnit nici o clipă în ea sentimente de ură sau de gelozie. România nu a văzut în eforturile făcute de vecina sa în vederea ameliorării stării navigației și dezvoltării mijloacelor de
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
există astăzi pe Dunăre nu se datorează decât rezistenței opuse constant de Austria la stabilirea unei ordini normale a lucrurilor, având în vedere avantajele pe care le găsește în această situație care îi asigură un monopol de fapt în navigația danubiană. Credem să fi dovedit, apoi, că nici un precedent nu poate justifica, din punctul de vedere al dreptului, privilegiile pe care această putere înțelege să le exercite perpetuu în apele Dunării de Jos. Ne rămâne de discutat proiectul de regulament care
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
mai devreme. Austria nu poate deci invoca nici un titlu valabil în favoarea dorinței de a intra în componența unei comisii riverane la Dunărea de Jos. Acordându-i acest drept, anteproiectul se îndepărta vizibil de spiritul tuturor tratatelor internaționale referitoare la navigația danubiană și crea o instituție care nu fusese niciodată prevăzută de puterile europene. Și atunci când i-au dat Austro-Ungariei președinția perpetuă a acestei comisii și votul preponderent în caz de partaj, autorii anteproiectului făceau ceva mai mult decât să violeze textul
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
iar puterile își rezervau dreptul de a întreține tot timpul două vase ușoare de război la gurile Dunării, pentru a veghea la stricta observare a reglementărilor în vigoare și a principiilor aplicabile la Dunăre. Astfel, Tratatul de la Paris, constituind condominiumul danubian (s.a.) și recunoscând suveranitatea statelor teritoriale, proclamă libertatea navigației pe Dunăre drept principiu de drept public european și admite dreptul de intervenție și de supraveghere al Marilor Puteri cu rezultatul salvgardării aplicației acestui principiu. Această ordine a lucrurilor nu a
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
Tratatul extinde, în sfârșit, puterile Comisiei Europene până la Galați, după ce îi va fi restituit României Delta Dunării și îi va fi recunoscut dreptul de a se face reprezentată în cadrul acestei Comisii, cu același titlu ca celelalte puteri europene. Astfel, comunitatea danubiană, care exista în virtutea tratatului din 1856, dispărea o dată cu tratatul din 1878, pentru a-i face loc comunității de la Dunărea de Jos, din care Austro-Ungaria era exclusă la propria sa cerere. Aceasta era situația de drept creată de Congresul de la Berlin
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
nouă creație fluvială va veni să o incorporeze împreună cu cealaltă subdiviziune a fluviului. Cu această organizare creată de actele internaționale, vedem că nu mai este deloc loc pentru Austro-Ungaria în apele Dunării de Jos. Ea a fost exclusă de la condominiumul danubian în aval de Porțile de Fier la propria sa cerere; singurul drept pe care i l-a rezervat Congresul de la Berlin constă în lucrările avute de executat la Porțile de Fier. Ea nu poate avea așadar alt drept pe partea
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
europene, reprezentate în cadrul Comisiei de la Galați, la supravegherea regulamentelor elaborate de această Comisie. În ceea ce privește executarea însăși a acestor regulamente și privitor la eventuala lor modificare în viitor, aceste drepturi aparțin comunității Statelor de la Dunărea de Jos, așa cum aparțineau întregii comunități danubiene înainte de Tratatul de la Berlin. Acest tratat, divizând Dunărea în două la Porțile de Fier, n-a înțeles deloc să le acorde riveranilor din amonte un drept de imixtiune oarecare în afacerile navigației în aval. El le-a păstrat riveranilor din
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
agitau în bazinul Dunării și să creeze o ordine politică durabilă și care să poată rezista la stabilirea unei preponderențe exclusive. Mai devreme sau mai târziu, Comisia Europeană va trebui așadar să-i facă loc regimului suveranității absolute a Statelor danubiene. Până acum, trebuie spus, în onoarea Congresului de la Paris, că o atare creație diplomatică este una dintre cele mai frumoase opere realizate de puteri în cursul acestui secol. Imagine a colectivității europene, a concertului marilor state care mărșăluiesc în fruntea
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
independentă de Comisia Europeană, fără a aduce atingere stipulațiilor din tratatele referitoare la navigația pe Dunăre. Această ramificație face parte din comunitatea fluvială a gurilor Dunării, unde Rusia a devenit putere co-riverană a României, și el va intra în condominiumul danubian în ziua în care cele două părți, maritimă și fluvială, de la Dunărea de Jos, nu vor mai forma decât un singur tot sub raportul regimului administrativ. Ce vrea astăzi Rusia? S-ar zice că ea ar avea intenția de a
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
slabi. Politica sa nu a fost nici temerară și nici umilitoare; a fost o politică de moderație și de bun simț. Europa, care are niște interese de ordin superior de salvgardat în Orient, nu trebuie să vadă în tânărul regat danubian decât un post avansat al civilizației occidentale, o sentinelă vigilentă a ideilor și a instituțiilor pe care se bazează existența societăților moderne. Iată de ce românii, puternici în dreptul lor, așteaptă cu o deplină și întreagă încredere, sub toate raporturile, viitoarea reuniune
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
intelectualii au o pondere importantă, să intervină în cadrul țărănimii: tulburările din mediul rural din nordul Moldovei, care au avut loc în perioada 1887-1890, se conjugă cu o agitație asemănătoare în Italia, al cărei răsunet se face simțit în această țară danubiană. Cu toate acestea, Partidul Socialist este aproape inexistent printre rîndurile țăranilor români. Într-un mod și mai diferit încă, după ce s-au structurat mai întîi în orașe, socialiștii germani și maghiari avansează apoi la sate. În partidele francez, belgian, olandez
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
arheologie medievală din țara noastră, care mi-a fost conducător de doctorat. Din anii de facultate m-am apropiat treptat de opera lui Vasile Pârvan. Am citit, recitit și încă mai citesc din „Getica“, „Dacia. Civilizațiile antice din regiunile carpato danubiene“, „Începuturile vieții romane la gurile Dunarii“, „Memoriale“... În cunoașterea vieții și activității marelui savant, creatorul școlii de arheologie modernă în România, datorez mult lucrărilor distinsului istoric Al. Zub, cel mai profund cunoscător și mai bun exeget al operei pârvaniene. 124
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
anume Barbu Catargiu. Mergând practic pe linia deschisă de Ghica în privința progresului limitat și a reformelor graduale, Catargiu, vrând poate să dea o replică la textele emise deja de gruparea liberală în Occident, realiza prin Despre starea socială a Principatelor Danubiene (1855) o detașare categorică de Revoluția de la 1848. Apelând și la expresii care ulterior vor face parte din recuzita politicii românești precum "doctrine periculoase", "parodie revoluționară", "aberațiile comunismului" sau "naivi sau suficient de perverși"41 atunci când se referea la liberali
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
f.a., p. 160. 36 Ibidem. 37 Dan Simionescu, Din istoria presei românești, București, Editura Cartea Românească, 1931, p. 17. 38 Laurențiu Vlad, Conservatorismul românesc, ... p. 12. 39 Ibidem. 40 Ibidem, p. 36. 41 Barbu Catargiu, "Despre starea socială a Principatelor danubiene", în op. cit., p. 62. 42 Grigore Chiriță, Societatea din Principatele Unite în perioada constituirii statului național 1856-1866, București, Editura Academiei, 2004, p. 235. 43 Barbu Catargiu, op. cit., p. 63. 44 Laurențiu Vlad, op. cit., p. 95. 45 Ibidem, p. 6. 46
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
la Novoie Vremia, ale cărui păreri aveau autoritate. Mă achitai de misiunea pe care mi-o încredințase atunci când fusese cazul, și anume să-i raportez regelui Carol care erau părerile actuale și sincere ale țarului în privința regatului României și principatelor danubiene. Făcând asta, mă îndepărtam la drept vorbind de sfatul strict pe care îl primisem, să nu mă ocup de politică. Dar, o singură dată, nu era mare lucru... Iar la urma urmei, regelui nici nu i se păru deplasată comunicarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
a fost situat, potrivit celor mai recente studii, între 1760 și 1770. Aflăm de la același istoric francez mai sus amintit că germana, după 1770, își recapătă „drepturile în imperiu și pornește să ia cu asalt clasele mijlocii din întreaga Europă danubiană”, dar „poziția francezei, ce nu avea termen de comparație până la sfârșitul secolului, continuă să impună modelul francez de monarhie administrativă. Una dintre sursele de inspirație ale despotismului luminat este monarhia administrativă franceză, văzută prin mijlocirea unui mit al secolului lui
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
un susținător al gândirii Luminilor, în timp ce aceasta se așază cel mai adesea în slujba intereselor statului. Sunt două sintagme des întâlnite în literatura secolului al XVIII-lea. Pe acest fond, cvasitotalitatea Europei întârziate, situată de Pierre Chaunu în triunghiul Europa danubiană, Europa mediteraneană, Estul profund (corespunzând Rusiei), are șansa unui prim demaraj care începe ceva mai devreme decât ne lasă istoricul francez să înțelegem (anul 1740), anume în primele două decenii ale celui de-al XVIII-lea veac, atunci când forme superioare
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
dar și sub formă de carte de citire destinată studiului în școli și colegii. Tipărite la Wittenberg, Dresda, Frankfurt, Jena, reeditate în prima jumătate a secolului al XVIII-lea în orașele Germaniei, dar și în alte centre tipografice ale Europei danubiene, între ele Buda și Brașov, cărțile reformatorului intră peste tot în mediile aulice iluministe, însemnările parcurse ne spun că avem de-a face cu o continuitate a intereselor pentru luteranism, iar cultul deține încă o pondere în viața religioasă de pe
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
această perioadă, în sud-estul Europei s-a diferențiat neamul tracilor care, cu timpul, sa scindat în tracii de nord și cei de sud, separați de Munții Haemus (Balcani). Tracii nordici, individualizați prin mileniul II î.e.n., ocupau vastul spațiu balcanonord-carpatic și danubiano pontic, numindu-se mai târziu getodaci. Primul popor care sa format în spațiul sudest european și a evoluat între sec. VI î.e.n. II e.n. a fost cel al getodacilor . Populația antică a comunei Țibănești făcea parte din neamul nord-tracic sau
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]