956 matches
-
față de literatură, în direcția interesului către folclor, ca bază a literaturii culte, și față de limbajul popular, orientare, în esență, spre idealul restabilirii unității culturale a poporului român”. În „Amintiri”, Ioan Slavici mărturisește: „George Coșbuc, înzestrat din belșug de către firea cea darnică, s-ar fi ridicat, în toate împrejurările, deasupra contemporanilor săi, n-ar fi ieșit ceea ce a fost, dacă nu și-ar fi croit lucrarea vieții în mijlocul acestor oameni cu cultură generală, care toți erau scriitori...” De reținut că „anii petrecuți
Coşbuc – 150 de ani de la naştere „Cel care a cântat toate vitejiile neamului…” [Corola-blog/BlogPost/92418_a_93710]
-
Vestire” de la Uzdin. La rubrica „Galeria talentelor” l-am prezentat pe Dario Crăinean din Satu-Nou, pasionat de balet. Pe prima pagină a suplimentului „Albinița” am publicat poezia „La Paști” de George Topârceanu. La paginile 14 și 15 am publicat povestioara „Darnicul și zgârcitul”, urmată de o imagine adecvată, semnată de colaboratorul nostru grafic Liviu Bulic. O rubrică îndrăgită de preșcolari este „Culori, culori, culori”, cu imagini de desenat. La pagina 17, dedicată spiritualității noastre creștine, am vorbit despre sărbătoarea Paștelui Creștin
La Pancevo a apărut numărul patru al revistei „Bucuria copiilor” [Corola-blog/BlogPost/92860_a_94152]
-
ceruri pe pământ și S-a întrupat într-o iesle sărăcăcioasă în Bethleem. A venit pentru toată lumea, dar eu zic că întâi pe acești oameni nenorociți îi iubește. Și atunci noi, dacă vrem să fim Săi, să fim și noi darnici. Chiar o strofă de colindă zice: „Acum te las, fii sănătos și vesel de Crăciun, dar nu uita când ești voios, creștine, să fii bun!” Mă gândesc la catastrofa care a avut loc în clubul Colectiv din București... Ne doare
Interviu inedit al Asociatiei „Salveaza o inima” cu Mitropolitul Clujului, de Sf. Andrei [Corola-blog/BlogPost/93339_a_94631]
-
care îi avea mereu la inimă. Mai toți biografii îl descriu ca un bun samarinean, deși această latură este umbrită de celalalte mari calități ale sale, în parte enumerate aici. De aceea, profilul samarinanului rămâne deschis cercetării... Era la culme darnic. Toți studenții lipsiți, nevoiași și orfani își găseau în el sprijinul și adăpostul lor. Avea un caracter nobil, o vorbă măsurată, plină de dulceață, o elocvență convingătoare, așa că îi captiva pe elevi, cari din respectul și dragostea ce-i purtau
Episcopul Melchisede Ștefănescu (1823-1892) – așa cum nu l-ați descoperit [Corola-blog/BlogPost/93272_a_94564]
-
deportate și pierdute în iadul stalinist, eroilor crucificați, nu-și poate stăpâni lacrimile ce-i umple cu amar izvorul durerilor, nici patriotul român, gospodarul de frunte al localității, Sain Mândrescu, cel care, împreună cu soția-i Mărioara, a pus cea mai darnică mână de ajutor la înveșnicirea martirilor, prin înălțarea respectivului semn comemorativ. Cu ochii scăldați în lacrimi și inima plângând de durere, a evocat drumul spinos al consătenilor săi - Constantin Isac, care a avut norocul să se salveze din masacrul din
ÎN MEMORIA CELOR CE AU FĂCUT SĂ DĂINUIE CREDINŢA, LIMBA ŞI NEAMUL [Corola-blog/BlogPost/93523_a_94815]
-
Ieri, spre seară, au ajuns cei de la Fan Curier. Nu mică mi-a fost surpriza: patru perechi de ciorapi colorați...două roșii și două mov! Și nicio taxa de achitat? Nici Moș Crăciun însuși n-ar fi fost așa de darnic! Chiar am plâns, ca un copil...magia Sărbătorilor există, nu doar în filmele americane! Nu mai am părinți...unică fiica a rămas cu îngerii, la o zi după nașterea ei, într-o zi de Crăciun...fostul soț s-a consolat
CE CULOARE ARE UN VIS? de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383148_a_384477]
-
că e vremea pentru plugușor Iar casa e plină de -aromele care Îți gâdilă nările, sunt doar desfătare Bunicii, părinții, și frați ne strângem În jurul braduțului din colț, de la geam Cadouri sau dulciuri la toți erau puse De moșul cel darnic, ce -a fost, și se duse Dar nu mai conta, noi ne bucuram ... Citește mai mult IARNĂ TÂRZIEautor, Bertoni D AlbertVai, ce frig este !... și nori plumburiiSe strâng, se adună, sunt leneși, târzii. .. Miroase a iarnă, și cred că ar
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
magiei s -aluneci ușorștiind că e vremea pentru plugușorIar casa e plină de -aromele careîți gâdilă nările, sunt doar desfătare Bunicii, părinții, și frați ne strângemîn jurul braduțului din colț, de la geamCadouri sau dulciuri la toți erau puseDe moșul cel darnic, ce -a fost, și se duseDar nu mai conta, noi ne bucuram... XXIV. CĂTRE STELE, de Daniel Bertoni Albert, publicat în Ediția nr. 2174 din 13 decembrie 2016. CĂTRE STELE Copilul meu, privește către stele Alege-ți una care s-
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
cetății nu s-ar putea naște o pagubă pentru iubita noastră Florență. Nu ne sfida puterea. Nu se cade din partea dumitale. Dimpotrivă, Încrede-te În mărinimia Bisericii. Noi chiar dorim să ne oferim obrazul dinaintea sărutului Împăcării. Bonifaciu poate fi darnic, chiar și cu dușmanii. Noi știm de dificultățile dumitale domestice. Adăpostește-te sub marile noastre aripi și vei regăsi nu doar credința părinților dumitale, ci și ajutorul de care ai nevoie. Nici un cămătar din Florența nu poate fi atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
aproape picătură cu picătură, micile plante care începuseră să încolțească. Trecu o zi, o săptămână, o lună, un an? Trecură și mulți ani. Puțul Ajamuk era într-adevăr zgârcit. Niciodată, de-a lungul atâtor ani, nu s-a arătat prea darnic, dar e adevărat că niciodată nu le-a refuzat celor ce îl săpaseră apa necesară pentru a supraviețui. Laila începu să îmbătrânească. Suleiman se făcu mai voinic. Aisha deveni o femeie superbă. Iar Gacel Sayah, cu fiecare zi ce trecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
a dreptul. Aseară, găsiseși explicații științifice, despre tot ce s-a petre cut la lac. Ce s-a întâmplat, te-ai răzgândit între timp? Deloc, dar să spunem că sunt dispus să ascult și alte păreri. O, pașă cât de darnic ești! Nu mă lua așa, eu chiar vorbesc serios. Ileana nu-i răspunse. Bătea ușor cu vârful degetelor pe brațul fotoliului privind în întunericul din față. Nu se auzeau decât greierii în concertul lor nocturn. Bine, începu ea fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
avea palma catifelată și rece. Îți place aici? întrebă după un timp Ileana. Cui nu-i place? adăugă ea fără să mai aștepte răspunsul inspectorului. Zona noastră este de o frumusețe extraordinară. Oamenilor le-a plăcut dintotdeauna. Zeii au fost darnici cu noi. Iarba este foarte bună de păscut pentru animale și vitele dau un lapte bun, în timp ce sub pământ se găsesc bogății din belșug. Zeii? se arătă mirat Cristian. Ileana îl strânse ușor de mână, în semn să aibă răbdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de când fiul său, Gabi, administrează societatea „Agroteh” din Slobozia - Filipeni, este mai mereu prin comună și la casa părintească, unde are niște stupi de care îngrijește și ca să-i mai treacă timpul și s petreacă clipe de relaxare în mijlocul naturii darnice. Ilie Vraciu a funcționat ca profesor de Educație fizică la Școala din Lunca, pe când director era Vasile Totolea, remarcându-se ca animator al vieții sportive din comună. De altfel, era înzestrat cu abilitatea de a juca fotbal și, în alte
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de enoriașii din Făghieni și nu poate să-și întreține familia, cere de la Pretoierie să fie mutat la Lunca. Parohia Lunca - Filipeni era râvnită și de preotul Davidescu de la Fruntești care ar fi vrut să țină ambele parohii. Luncașii erau darnici cu biserica, care avea și 81/2 fălci de pământ pentru folosința preotului, lucrate de enoriași. Dar enoriașii convocați în aprilie 1879, nu au fost de acord cu înlocuirea preotului în funcție, Gh. Palade, de loc din Oțelești, care va
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Șeful îi spuse celui de-al doilea adjutant, care îi deschidea ușa din spate, Conduci tu. Primul adjutant se așeză în față, alături de șofer. Dimineața era plăcută, cu mult soare, demonstrând din plin că pedepsele a căror sursă atât de darnică a fost cerul în trecut și-au pierdut treptat forța cu trecerea veacurilor, bune și juste vremuri au fost acelea în care, pentru o simplă și întâmplătoare nesupunere față de poruncile divine câteva cetăți biblice erau fulgerate și rase de pe fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
vesel râde de giumbușlucurile lui. Buzele lui zâmbesc, iar glumele sunt mai vesele pentru că, în comuniunea râsului, el se descoperă și mai insuportabil de singur. Căci Tahiti e zâmbitoare și prietenoasă. E ca o femeie frumoasă care se dovedește destul de darnică în împărțirea farmecelor și frumuseții ei. Și nimic nu poate fi mai împăciuitor decât intrarea în portul Papeete. Goeletele ancorate la chei sunt curățele și cochete. Orășelul desfășurat pe malurile golfului este alb și civilizat, iar copacii exotici cu flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
care nu vrei să o mai termini. Mă uit la el cu admirație. Un cozeur desăvârșit, o enciclopedie ambulantă de povești despre și cu actorii Naționalului în care a crescut, s-a afirmat și s-a stins. Elegant până la cochetărie, darnic, vesel, era, ca regizor, din spița celor care, ca și Moni Ghelerter, știa să facă o distribuție care să joace singură. Nu era curajos, deși, când a distribuit-o pe Coca Andronescu, destul de grăsuță și nu tocmai tinerică, în rolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
găsit albastrele palate. Încât, sub vântul aprig de ispite S-au răzlețit din țară-n altă țară... Și-acum se-ntorc în turme istovite Hlamida să-mi sărute și să moară. Oștirile se-ntorc. În juru-mi zborul Și umbra morții darnic se împarte; Pe când, prin doliul sălilor deșarte Cu pași sonori pătrunde-Învingătorul... ÎN CEAȚĂ... Murea prin seară strada și zilnicul ei muget... Asemeni unei râncezi îngrămădiri de seu. Un nor se prăvălise pe streșini - iar pe cuget O bură de-nnoptate tristeți
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
fi putut? La namila din poartă m-am năpustit, în fugă, Obrajii să mi-i sprijin pe palmele-i de lut. - "Giugiuc, mi-a zis, iar ochii priviră mai cruciș. De mult n-a fost la turcul atât aliș-veliș... Zi darnică, de lapte și miere, aferim! - Hai, ia ce vrei din coșul lui Haivada Selim." Și trase mucavaua panerului turtit... Ca sculele-n sipeturi, așa mi-ați răsărit, Alvițe rumenite, minuni de acadele Sticloase - numai tremur, văpăi și ape - ca Ocheanele
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
lăsat singur în fața filosofiei sterile... Cum să poți locui într-o singurătate din care sunt izgoniți zeii și legendele? ... Unde sunt tainele lumii care au fost făgăduite materiei întrupate? Numai Everestul mai poate oferi un răspuns. Acolo sus... lumina-i darnică, ocrotitoare și poți avea un dialog sincer cu cerul - înfruntându-i nepăsarea... Ori totul, ori nimic! Mult mai periculos este să privești în jos - spre inima vulcanilor - ce nu cunosc toleranța și nici speculațiile metafizicii... Referință Bibliografică: Din jurnalul unei
DIN JURNALUL UNEI ZILE ( ÎN MIJLOCUL SINGURĂTĂŢII) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364400_a_365729]
-
cântecul Vioricăi Flintașu. Fără el ar fi un alt Bihor, mai singur, mai învins, mai înstrăinat, mai însingurat, mai fără dragoste și fără nădejdi, mai fără inimă și fără soare. Dar are cântecele interpretei Viorica Flintașu, unul dintre cele mai darnice de bine pentru toată Crișana și dincolo de ea, în toate zările României! Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Viorica Flintașu. Cântecele Crișanei, înmiresmate și iluminate / Aurel V. Zgheran : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1853, Anul VI
VIORICA FLINTAŞU. CÂNTECELE CRIŞANEI, ÎNMIRESMATE ŞI ILUMINATE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364446_a_365775]
-
a retras, de altfel, în ultimele luni, ca urmare a problemelor de sănătate, fiind bolnav de pancreatită. În anul 2000, PS Părinte Episcop Gherasim Putneanul a fost declarat cetățean de onoare al municipiului Rădăuți. Ierarh misionar și cărturar, harnic și darnic, mărturisitor și pilduitor, PS Părinte Episcop Gherasim putneanul a trecut la Domnul la vârsta de 80 de ani, după o lungă și grea suferință, în ziua de pomenire a Sfântului Ierarh Nicolae (6 decembrie 2004). Înmormântarea sa a avut loc
EPISCOPUL GHERASIM PUTNEANUL... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364545_a_365874]
-
verbului din propoziții, dar cel mai des din fraze pompoase fără cap și fără coadă, era tare certat cu logica în ultimul timp (semn clar al derutei și lipsei de inspirație ideologică!?) pentru o minte pe fază și zburdalnică și darnică cu subtilități de limbaj care începuseră să sufoce „angrenajul” la pachet cu care își „bumbăcea” asistența, lăsată altădată cu „gura căscată” la atâtea amușinări paradisiace promise, puse acum în gură mai curând să reliefeze evidente „cârpeli” dogmatice, decât reușite în
RETORICĂ PATRIOTARDĂ !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361407_a_362736]
-
puseseră amprenta pe întregul lui comportament. De parcă și-ar fi descoperit în propria lui inimă un izvor tainic, tămăduitor, de existența căruia nu știuse nimic înainte. Asemeni copacului vrăjit care își oferea cu dărnicie fructele drumeților osteniți. Cu cât mai darnic, cu atât mai rodnic. Și nu invers! Acum găsea timp liber mai mult ca altădată pentru bibliotecă și lecturi particulare. În plus se înscrisese și la un concurs de cuvinte încrucișate pe teme de istorie, la una din revistele la
PRĂJITURA DE DUMINICĂ (PRIMA PARTE) de ION UNTARU în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363794_a_365123]
-
ai cărei ochi jucau două lacrimi mari pe care refuza cu încăpățânare să le lase scurse pe obrajii delicați. - Să vă dea Dumnezeu sănătate, maică! Mulțumesc. Să fie de sufletul lui Mihai al dv., se entuziasmă Sofica, aruncându-i femeii darnice priviri pline de recunoștință. Întinse sfios mâna, iar doamna se apropie, îi apucă și cealaltă mână, o întoarse și puse în căușul palmelor încă două cornuri mari, moi, cu brânză, apoi îi zâmbi mulțumită. Femeia se depărtă, dar o privi
UN DRUM FĂRĂ ÎNTOARCERE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364044_a_365373]