258 matches
-
resping știința darwiniană în numele Bibliei, iar cercetători ai naturii și filozofi atei, ca Richard Dawkins și Daniel Dennett, examinează și critică credințele religioase de pe pozițiile științei darwiniene. Dincolo de ceea ce desparte și opune aceste poziții, ele împărtășesc o presupoziție fundamentală: știința darwiniană și credința religioasă ar fi incompatibile; oricine gândește bine ar trebui să aleagă între ele. Tocmai aceasta este presupoziția care va fi respinsă de mulți oameni religioși din cercul naturaliștilor sau din afara lui. Este vorba de cei care întâmpină cu
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
tot mai departe, iar în momentul în care El va fi cu desăvârșire împins afară, a apărut darwinismul, care, sub deghizarea unui dușman, a îndeplinit opera unui prieten.“ Exprimarea merită atenție. Impresia atât de răspândită până în zilele noastre că știința darwiniană nu ar putea conviețui cu credința creștină este apreciată drept înșelătoare. Presupusul inamic ar fi, în realitate, un prieten. Odată cu acea epocă de maturitate în care a intrat știința darwiniană după elaborarea teoriei sintetice a evoluției, a devenit lucrul cel
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
atenție. Impresia atât de răspândită până în zilele noastre că știința darwiniană nu ar putea conviețui cu credința creștină este apreciată drept înșelătoare. Presupusul inamic ar fi, în realitate, un prieten. Odată cu acea epocă de maturitate în care a intrat știința darwiniană după elaborarea teoriei sintetice a evoluției, a devenit lucrul cel mai firesc ca creștini luminați să se delimiteze de conservatorii fundamentaliști, care dădeau tonul în unele biserici, subliniind că teoria evoluției speciilor nu contrazice concepția creștină asupra Creației. Mai mult
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
integrată, fără tensiuni, în această concepție. Reprezentative pentru această poziție sunt considerațiile formulate de geneticianul american Francisco J. Ayala, într-o carte apărută recent. Pentru catolicul Ayala, care a fost elevul lui Dobzhansky, chiar mai importantă decât sugestia că știința darwiniană vine în întâmpinarea unei concepții mai înalte despre Creație pare să fie sublinierea distincției dintre credința religioasă și știință, o distincție care exclude din capul locului ciocnirea dintre ele. În contrast cu știința, care cercetează natura, religia „abordează scopul și semnificația lumii
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
suferința din lumea vie nu poate fi atribuită „proiectului specific al Creatorului“, ci caracteristicilor și imperfecțiunilor adaptărilor produse prin mecanismele evoluției. Ayala menționează că teologia catolică, pe care el a studiat-o în tinerețe la Universitatea din Salamanca, aprecia știința darwiniană tocmai pentru că ea explică prin factori naturali omniprezența cruzimii și suferinței în lumea vie, care nu a putut primi o explicație satisfăcătoare în cadrul unei înțelegeri antropomorfice a prezenței și acțiunii Creatorului. Ayala crede că, tocmai prin demonstrarea convingătoare a faptului
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
suferinței în lumea vie, care nu a putut primi o explicație satisfăcătoare în cadrul unei înțelegeri antropomorfice a prezenței și acțiunii Creatorului. Ayala crede că, tocmai prin demonstrarea convingătoare a faptului că trăsăturile organismelor nu au fost proiectate de către Creator, știința darwiniană s-a dovedit a fi „un prieten deghizat al teologiei, și nu dușmanul ei. Acesta este și mesajul cărții de față: nu trebuie să existe nici un conflict între religie și știință. Aparențele contradicției apar doar atunci când, fie convingerile științifice, fie
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
elaborare a evoluționismului ca o viziune asupra lumii care o lipsește de sens și de țel se opune credinței creștine. Din tot ce s-a spus până acum rezultă clar că s-au făcut numeroase încercări de a utiliza știința darwiniană atât pentru a submina, cât și pentru a sprijini credințele religioase. Atunci când se afirmă că rezultatele cercetării științifice nu pot fi nici favorabile, nici potrivnice religiei, avem în vedere acea înțelegere a ceea ce este religia pe care o întâlnim, de
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
rezultatele cercetării științifice nu pot fi nici favorabile, nici potrivnice religiei, avem în vedere acea înțelegere a ceea ce este religia pe care o întâlnim, de cele mai multe ori, la autorii care discută această temă. Concluziei că știința modernă, în particular știința darwiniană, nu poate susține, dar nici nu poate respinge o concepție teistă, i s-a obiectat adesea că prin religie ar trebui să înțelegem ceea ce acceptă majoritatea credincioșilor, adică anumite reprezentări despre univers care sunt incompatibile cu rezultatele cercetării științifice. Referindu
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
comunitățile științifice. Aceștia nu vor accepta, desigur, că acele vederi asupra naturii care sunt incompatibile cu rezultatele cercetării ar fi esențiale pentru credința religioasă. Francisco Ayala este pe deplin reprezentativ pentru această categorie. În afara contextului, afirmația lui Ayala că știința darwiniană este „un prieten deghizat al teologiei“ ar putea fi înțeleasă în sensul că ea sprijină teologia. Ceea ce are însă în vedere Ayala este că suferința ființelor vii ține de universul faptelor și trebuie să-și găsească explicația prin legi și
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
deghizat al teologiei“ ar putea fi înțeleasă în sensul că ea sprijină teologia. Ceea ce are însă în vedere Ayala este că suferința ființelor vii ține de universul faptelor și trebuie să-și găsească explicația prin legi și mecanisme naturale. Știința darwiniană ar fi „un prieten deghizat al teologiei“ deoarece ea a subminat înțelegerea Creației drept un proces de proiectare a ființelor vii, așa cum apare el în teologia naturală lui Paley. Ceea ce conduce la erodarea premiselor care au susținut formularea tradițională a
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
Paley. Ceea ce conduce la erodarea premiselor care au susținut formularea tradițională a problematicii teodiceei, o problematică indisociabil legată de ideea unui Dumnezeu care intervine în lume. Ceea ce lasă să se înțeleagă mai mult decât afirmă Ayala este că dezvoltarea științei darwiniene a făcut posibilă înțelegerea adecvată a unor fapte a căror explicație a fost căutată mai înainte, în mod greșit, în teologie. În acest sens știința lui Darwin este calificată drept „un dar“ pentru religie. Ayala respinge orice încercare de a
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
acorda o poziție centrală, vom putea înțelege mai bine resorturile care sprijină un punct de vedere cum este cel al lui Ayala. Unii cercetători ai naturii cu puternice angajamente religioase au încercat să elaboreze observația lui Ayala potrivit căreia știința darwiniană este importantă pentru credinciosul instruit prin explicația pe care o oferă existenței cruzimii și suferinței în lumea vie. Astfel, reverendul John Polkinghorne, fondatorul și fostul președinte al Societății Internaționale pentru Știință și Religie, sublinia că numai dacă înțelegem Creația lumii
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
în acest fel, neînțelegeri? Nu este oare o abatere de la exercițiul comun al rațiunii să pretindem o valabilitate obiectivă pentru reprezentări „definitive sau etern valide“? Pe de altă parte, cum s-ar putea vorbi de o conviețuire armonioasă între știința darwiniană și credința creștină dacă nu vom presupune că una o sprijină pe cealaltă? Dincolo de coexistență, armonia implică un asemenea sprijin reciproc. Ayala recunoaște că teoria lui Darwin este „un dar“ nu numai pentru știință, ci și pentru religie. Și aceasta
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
un dar“ nu numai pentru știință, ci și pentru religie. Și aceasta pentru că răspunde unor întrebări cu privire la originea răului din lume, întrebări pentru care credincioșii nu găsiseră, până atunci, un răspuns bun. Totodată, Ayala lasă să se înțeleagă că știința darwiniană se integrează într-o viziune mai înaltă despre prezența și acțiunea lui Dumnezeu în universul natural, scriind: „Pentru cel credincios, providența lui Dumnezeu acționează asupra vieții personale și a evenimentelor lumii prin procese naturale.“ Asemenea încercări de a arăta cum
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
într-o viziune mai înaltă despre prezența și acțiunea lui Dumnezeu în universul natural, scriind: „Pentru cel credincios, providența lui Dumnezeu acționează asupra vieții personale și a evenimentelor lumii prin procese naturale.“ Asemenea încercări de a arăta cum vin știința darwiniană și religia creștină una în întâmpinarea celeilalte sunt legate, cum rezultă din cele de mai sus, de elaborarea și însușirea unor interpretări discutabile și controversate. Concluzia la care suntem astfel conduși este că afirmarea compatibilității științei darwiniene și a credinței
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
cum vin știința darwiniană și religia creștină una în întâmpinarea celeilalte sunt legate, cum rezultă din cele de mai sus, de elaborarea și însușirea unor interpretări discutabile și controversate. Concluzia la care suntem astfel conduși este că afirmarea compatibilității științei darwiniene și a credinței religioase, susținerea consecventă a punctului de vedere că ele răspund unor întrebări esențial diferite și răspund unor preocupări și nevoi distincte ale ființei omenești, pare să fie condiționată de acceptarea fără rezerve și rețineri a separării lor
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
ar fi, în principiu, această distincție, multe controverse își au sursa în incapacitatea de a o trasa cu acuratețe. Bunăoară deoarece separarea netă a oamenilor de celelalte ființe vii a fost o componentă esențială a imaginilor tradiționale ale lumii, ideea darwiniană a originii animale a omului a fost socotită (și este socotită de unii până astăzi) drept inacceptabilă din punct de vedere religios. Tot așa, se întâmpină greutăți în separarea clară a acelor cercetări științifice asupra societăților animale întreprinse pe baza
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
rase asupra alteia. Lipsa capacității de a distinge clar între cercetări care descriu și explică fapte și reprezentări care susțin și justifică valorile unei comunități, ale unei culturi istorice, este răspunzătoare pentru opoziția pe care o întâmpină rezultate ale științei darwiniene din partea unor grupuri religioase fundamentaliste, feministe, socialist-colectiviste sau din partea reprezentanților unor minorități sexuale. Se pare că nici astăzi nu este ușor de văzut că opțiuni valorice nu pot fi întemeiate prin cercetarea științifică. Știința și oamenii de știință nu poartă
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
a punctului de vedere că știința și credința sunt domenii pe deplin separate. Gould s-a delimitat, la fel de net, atât de susținătorii creaționismului științific, cât și de acei cercetători ai evoluției, ca Richard Dawkins, care contestă posibilitatea conviețuirii dintre știința darwiniană și credința religioasă. Autorul este de acord cu acei darwiniști, ca Ayala, care subliniază că nu există un conflict, nici măcar o tensiune, între știința darwiniană și credințele religioase de îndată ce oamenii credincioși nu împărtășesc citirea unor pasaje din Biblie ca un
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
și de acei cercetători ai evoluției, ca Richard Dawkins, care contestă posibilitatea conviețuirii dintre știința darwiniană și credința religioasă. Autorul este de acord cu acei darwiniști, ca Ayala, care subliniază că nu există un conflict, nici măcar o tensiune, între știința darwiniană și credințele religioase de îndată ce oamenii credincioși nu împărtășesc citirea unor pasaje din Biblie ca un adevăr literal, „ci ca o literatură care luminează, bazată în parte pe metaforă și alegorie (care sunt componente esențiale ale scrierilor bune) și cer interpretarea
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
universului și a religiei în căutarea valorilor etice adecvate și a semnificației spirituale a vieților noastre.“ Dacă adoptă acest punct de vedere, bisericile n-au nici un motiv să conteste ceea ce ne spune cercetarea științifică despre evoluția speciilor. Iar reprezentanții științei darwiniene, ca cercetători ai naturii, nu au nici un temei să respingă credințele religioase, din motivul simplu că știința nu are nimic de spus despre temele care constituie până la urmă nucleul credinței religioase. Și anume semnificațiile morale și valorile, și nu cunoașterea
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
a tuturor implicațiilor ei. Căci se poate constata că o separare clară a domeniilor cunoașterii științifice și credinței religioase continuă să fie suspectată și respinsă din diferite perspective. Pe de o parte, de către acei fundamentaliști religioși care văd în știința darwiniană o gravă amenințare la adresa bazelor credinței. Pe de altă parte, de către atei militanți care, acceptând în mod neproblematic supoziția că orice religie are implicații cosmologice majore, percep o poziție precum cea a lui Gould drept o încercare de a împăca
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
prin urmare, o autoritate supraumană și supraistorică. Ele sunt impregnate de subiectivitatea inerentă oricărei înțelegeri omenești a întregului și a sensurilor ultime. Și persoane instruite pot nutri, până în zilele noastre, convingeri religioase ce pot fi cu greu împăcate cu știința darwiniană. Poziția lor va contrasta cu poziția acelor cercetători credincioși care cred că Dumnezeu lucrează prin procesul evoluției. Dar aceștia din urmă și colegi ai lor, care nu văd nici o relație semnificativă între cercetarea științifică și angajamentele religioase, se vor recunoaște
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
asemenea apropieri și deosebiri, de către toți cei avizați și de bună credință. Acceptarea consensului cercetătorilor drept cea mai înaltă instanță în arbitrarea pretențiilor de cunoaștere ce privesc universul natural reprezintă prima condiție pentru o discuție pertinentă a relației dintre știința darwiniană și credința religioasă. Referindu-se la relația dintre știința darwiniană și religie, un cunoscut filozof contemporan al științei scria recent într-un text ce încearcă să prezinte un bilanț al pozițiilor și discuțiilor: „Darwinismul este una din cele mai însemnate
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
bună credință. Acceptarea consensului cercetătorilor drept cea mai înaltă instanță în arbitrarea pretențiilor de cunoaștere ce privesc universul natural reprezintă prima condiție pentru o discuție pertinentă a relației dintre știința darwiniană și credința religioasă. Referindu-se la relația dintre știința darwiniană și religie, un cunoscut filozof contemporan al științei scria recent într-un text ce încearcă să prezinte un bilanț al pozițiilor și discuțiilor: „Darwinismul este una din cele mai însemnate și stimulatoare idei cunoscute de omenire. El este întotdeauna provocator
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]