258 matches
-
rezultatele cercetării științifice nu pot fi nici favorabile, nici potrivnice religiei, avem în vedere acea înțelegere a ceea ce este religia pe care o întâlnim, de cele mai multe ori, la autorii care discută această temă. Concluziei că știința modernă, în particular știința darwiniană, nu poate susține, dar nici nu poate respinge o concepție teistă, i s-a obiectat adesea că prin religie ar trebui să înțelegem ceea ce acceptă majoritatea credincioșilor, adică anumite reprezentări despre univers care sunt incompatibile cu rezultatele cercetării științifice. Referindu
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
comunitățile științifice. Aceștia nu vor accepta, desigur, că acele vederi asupra naturii care sunt incompatibile cu rezultatele cercetării ar fi esențiale pentru credința religioasă. Francisco Ayala este pe deplin reprezentativ pentru această categorie. În afara contextului, afirmația lui Ayala că știința darwiniană este „un prieten deghizat al teologiei“ ar putea fi înțeleasă în sensul că ea sprijină teologia. Ceea ce are însă în vedere Ayala este că suferința ființelor vii ține de universul faptelor și trebuie să-și găsească explicația prin legi și
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
deghizat al teologiei“ ar putea fi înțeleasă în sensul că ea sprijină teologia. Ceea ce are însă în vedere Ayala este că suferința ființelor vii ține de universul faptelor și trebuie să-și găsească explicația prin legi și mecanisme naturale. Știința darwiniană ar fi „un prieten deghizat al teologiei“ deoarece ea a subminat înțelegerea Creației drept un proces de proiectare a ființelor vii, așa cum apare el în teologia naturală lui Paley. Ceea ce conduce la erodarea premiselor care au susținut formularea tradițională a
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
Paley. Ceea ce conduce la erodarea premiselor care au susținut formularea tradițională a problematicii teodiceei, o problematică indisociabil legată de ideea unui Dumnezeu care intervine în lume. Ceea ce lasă să se înțeleagă mai mult decât afirmă Ayala este că dezvoltarea științei darwiniene a făcut posibilă înțelegerea adecvată a unor fapte a căror explicație a fost căutată mai înainte, în mod greșit, în teologie. În acest sens știința lui Darwin este calificată drept „un dar“ pentru religie. Ayala respinge orice încercare de a
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
acorda o poziție centrală, vom putea înțelege mai bine resorturile care sprijină un punct de vedere cum este cel al lui Ayala. Unii cercetători ai naturii cu puternice angajamente religioase au încercat să elaboreze observația lui Ayala potrivit căreia știința darwiniană este importantă pentru credinciosul instruit prin explicația pe care o oferă existenței cruzimii și suferinței în lumea vie. Astfel, reverendul John Polkinghorne, fondatorul și fostul președinte al Societății Internaționale pentru Știință și Religie, sublinia că numai dacă înțelegem Creația lumii
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
în acest fel, neînțelegeri? Nu este oare o abatere de la exercițiul comun al rațiunii să pretindem o valabilitate obiectivă pentru reprezentări „definitive sau etern valide“? Pe de altă parte, cum s-ar putea vorbi de o conviețuire armonioasă între știința darwiniană și credința creștină dacă nu vom presupune că una o sprijină pe cealaltă? Dincolo de coexistență, armonia implică un asemenea sprijin reciproc. Ayala recunoaște că teoria lui Darwin este „un dar“ nu numai pentru știință, ci și pentru religie. Și aceasta
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
un dar“ nu numai pentru știință, ci și pentru religie. Și aceasta pentru că răspunde unor întrebări cu privire la originea răului din lume, întrebări pentru care credincioșii nu găsiseră, până atunci, un răspuns bun. Totodată, Ayala lasă să se înțeleagă că știința darwiniană se integrează într-o viziune mai înaltă despre prezența și acțiunea lui Dumnezeu în universul natural, scriind: „Pentru cel credincios, providența lui Dumnezeu acționează asupra vieții personale și a evenimentelor lumii prin procese naturale.“ Asemenea încercări de a arăta cum
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
într-o viziune mai înaltă despre prezența și acțiunea lui Dumnezeu în universul natural, scriind: „Pentru cel credincios, providența lui Dumnezeu acționează asupra vieții personale și a evenimentelor lumii prin procese naturale.“ Asemenea încercări de a arăta cum vin știința darwiniană și religia creștină una în întâmpinarea celeilalte sunt legate, cum rezultă din cele de mai sus, de elaborarea și însușirea unor interpretări discutabile și controversate. Concluzia la care suntem astfel conduși este că afirmarea compatibilității științei darwiniene și a credinței
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
cum vin știința darwiniană și religia creștină una în întâmpinarea celeilalte sunt legate, cum rezultă din cele de mai sus, de elaborarea și însușirea unor interpretări discutabile și controversate. Concluzia la care suntem astfel conduși este că afirmarea compatibilității științei darwiniene și a credinței religioase, susținerea consecventă a punctului de vedere că ele răspund unor întrebări esențial diferite și răspund unor preocupări și nevoi distincte ale ființei omenești, pare să fie condiționată de acceptarea fără rezerve și rețineri a separării lor
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
ar fi, în principiu, această distincție, multe controverse își au sursa în incapacitatea de a o trasa cu acuratețe. Bunăoară deoarece separarea netă a oamenilor de celelalte ființe vii a fost o componentă esențială a imaginilor tradiționale ale lumii, ideea darwiniană a originii animale a omului a fost socotită (și este socotită de unii până astăzi) drept inacceptabilă din punct de vedere religios. Tot așa, se întâmpină greutăți în separarea clară a acelor cercetări științifice asupra societăților animale întreprinse pe baza
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
rase asupra alteia. Lipsa capacității de a distinge clar între cercetări care descriu și explică fapte și reprezentări care susțin și justifică valorile unei comunități, ale unei culturi istorice, este răspunzătoare pentru opoziția pe care o întâmpină rezultate ale științei darwiniene din partea unor grupuri religioase fundamentaliste, feministe, socialist-colectiviste sau din partea reprezentanților unor minorități sexuale. Se pare că nici astăzi nu este ușor de văzut că opțiuni valorice nu pot fi întemeiate prin cercetarea științifică. Știința și oamenii de știință nu poartă
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
a punctului de vedere că știința și credința sunt domenii pe deplin separate. Gould s-a delimitat, la fel de net, atât de susținătorii creaționismului științific, cât și de acei cercetători ai evoluției, ca Richard Dawkins, care contestă posibilitatea conviețuirii dintre știința darwiniană și credința religioasă. Autorul este de acord cu acei darwiniști, ca Ayala, care subliniază că nu există un conflict, nici măcar o tensiune, între știința darwiniană și credințele religioase de îndată ce oamenii credincioși nu împărtășesc citirea unor pasaje din Biblie ca un
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
și de acei cercetători ai evoluției, ca Richard Dawkins, care contestă posibilitatea conviețuirii dintre știința darwiniană și credința religioasă. Autorul este de acord cu acei darwiniști, ca Ayala, care subliniază că nu există un conflict, nici măcar o tensiune, între știința darwiniană și credințele religioase de îndată ce oamenii credincioși nu împărtășesc citirea unor pasaje din Biblie ca un adevăr literal, „ci ca o literatură care luminează, bazată în parte pe metaforă și alegorie (care sunt componente esențiale ale scrierilor bune) și cer interpretarea
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
universului și a religiei în căutarea valorilor etice adecvate și a semnificației spirituale a vieților noastre.“ Dacă adoptă acest punct de vedere, bisericile n-au nici un motiv să conteste ceea ce ne spune cercetarea științifică despre evoluția speciilor. Iar reprezentanții științei darwiniene, ca cercetători ai naturii, nu au nici un temei să respingă credințele religioase, din motivul simplu că știința nu are nimic de spus despre temele care constituie până la urmă nucleul credinței religioase. Și anume semnificațiile morale și valorile, și nu cunoașterea
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
a tuturor implicațiilor ei. Căci se poate constata că o separare clară a domeniilor cunoașterii științifice și credinței religioase continuă să fie suspectată și respinsă din diferite perspective. Pe de o parte, de către acei fundamentaliști religioși care văd în știința darwiniană o gravă amenințare la adresa bazelor credinței. Pe de altă parte, de către atei militanți care, acceptând în mod neproblematic supoziția că orice religie are implicații cosmologice majore, percep o poziție precum cea a lui Gould drept o încercare de a împăca
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
prin urmare, o autoritate supraumană și supraistorică. Ele sunt impregnate de subiectivitatea inerentă oricărei înțelegeri omenești a întregului și a sensurilor ultime. Și persoane instruite pot nutri, până în zilele noastre, convingeri religioase ce pot fi cu greu împăcate cu știința darwiniană. Poziția lor va contrasta cu poziția acelor cercetători credincioși care cred că Dumnezeu lucrează prin procesul evoluției. Dar aceștia din urmă și colegi ai lor, care nu văd nici o relație semnificativă între cercetarea științifică și angajamentele religioase, se vor recunoaște
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
asemenea apropieri și deosebiri, de către toți cei avizați și de bună credință. Acceptarea consensului cercetătorilor drept cea mai înaltă instanță în arbitrarea pretențiilor de cunoaștere ce privesc universul natural reprezintă prima condiție pentru o discuție pertinentă a relației dintre știința darwiniană și credința religioasă. Referindu-se la relația dintre știința darwiniană și religie, un cunoscut filozof contemporan al științei scria recent într-un text ce încearcă să prezinte un bilanț al pozițiilor și discuțiilor: „Darwinismul este una din cele mai însemnate
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
bună credință. Acceptarea consensului cercetătorilor drept cea mai înaltă instanță în arbitrarea pretențiilor de cunoaștere ce privesc universul natural reprezintă prima condiție pentru o discuție pertinentă a relației dintre știința darwiniană și credința religioasă. Referindu-se la relația dintre știința darwiniană și religie, un cunoscut filozof contemporan al științei scria recent într-un text ce încearcă să prezinte un bilanț al pozițiilor și discuțiilor: „Darwinismul este una din cele mai însemnate și stimulatoare idei cunoscute de omenire. El este întotdeauna provocator
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
pozițiilor și discuțiilor: „Darwinismul este una din cele mai însemnate și stimulatoare idei cunoscute de omenire. El este întotdeauna provocator; nu este întotdeauna în mod necesar amenințător.“ Concluzia care se desprinde din toate cele de mai sus este că știința darwiniană poate reprezenta o amenințare doar în măsura în care oamenii de astăzi apreciază că anumite reprezentări tradiționale despre univers și viață rămân esențiale pentru credința lor religioasă. V. EXPLICAȚIA EVOLUȚIONISTĂ CA EXPLICAȚIE ISTORICĂ. PROFILURI EPISTEMICE ÎN BIOLOGIE Conceptul tradițional al științei, larg adoptat
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
se realizează prin programe teleonomice. Spre deosebire de așa-numita „teleologie cosmică“, o teorie speculativă care postulează existența în natură a unei tendințe lăuntrice spre progres și perfecțiune, evoluțiile teleonomice, conduse de programe genetice, nu sunt în conflict cu cauzalitatea. În sens darwinian, evoluția speciilor de plante și animale nu are un scop prestabilit, subliniază Mayr. Dacă pentru înțelegerea unor procese biologice explicațiile teleologice rămân indispensabile, aceasta probează - susțin Ayala și Mayr - că acea unitate metodologică a științelor naturii pe care au evocat
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
în ciuda percepțiilor care se modifică continuu în funcție de poziția spațială și de timp. Și acele etape ale creșterii creierului care au condus, în cele din urmă, la apariția speciei homo sapiens au reprezentat efecte ale unei suite de desfășurări contingente. Explicația darwiniană a originii speciilor prin variabilitate și selecția variațiilor întâmplătoare avantajoase în competiția pentru supraviețuire și reproducere a avut o însemnătate epocală și deoarece ea a evidențiat în mod mai clar decât oricând până atunci acea contingență a desfășurărilor istorice din
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
să-l ducă pe Darwin la formularea celei mai influente teorii din istoria omenirii. În al doilea rînd, sunt trei poziții științifice care combat darwinismul în numele unor probe concrete: ortogeneza (care susține existența unui sens ascendent al evoluției, repudiind ideea darwiniană a variațiilor întîmplătoare), neolamarckismul (care pune accentul pe rolul modelator al mediului: sursa variațiilor și mutațiilor nu e hazardul, ci influența ambianței) și genetica de tip saltaționist (care susține că evoluția vieții nu se face prin acumulări lente de variații
În umbra lui Darwin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5839_a_7164]
-
unei experiențe care, judecată sub unghi moral, nu are nici o relevanță pentru viața omului. A privi universul cu ochelari darwiniști presupune o depășire a granițelor biologiei și o încălcare a rigorii ei pragmatice. Dacă omenirea s-ar călăuzi după regulile darwiniene, planeta ar semăna cu scena unor căsăpiri generale. De aceea, destinul unui om nu se judecă științific și nici biologic, ci moral și implicit religios. O morală fără religie e precum o casă fără fundație: nu stă pe nimic durabil
În umbra lui Darwin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5839_a_7164]
-
prezentului, iar brandul de țară, în loc să fie un proiect a ceea ce visăm să fim, e o icoană a ceea ce ne închipuim că am fost. Autorul nu crede în predestinări genetice sau în providențe divine, doar într-o evoluție de inspirație darwiniană potrivit căreia sensul schimbării e cu atît mai bun cu cît e alimentat de o diversitate umană mai mare. Progresul are sens dacă baza plebiscitară e largă, important fiind să afli schema mentală de care ascultă plebea. Cînd peste plebe
Cetatea comică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3694_a_5019]
-
din punct de vedere științific, tradiția nu e decît numele pe care îl dăm neputinței noastre de a ne lepăda de trecut. În locul ei, știința a ridicat siluetele reci ale unor legi lipsite de îndurare: conservarea energiei, legile termodinamicii, evoluția darwiniană, sistemul copernican, ecuația lui Einstein sau legile transmiterii genetice. În fața acestor necruțătoare principii materiale, tresărim speriați ca înaintea unor dogme aride și dure, dar niște dogme cărora, deși le recunoaștem valabilitatea, refuzăm să le acceptăm cruzimea. Sau, mai bine spus
Stiinta Voodoo by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10139_a_11464]