524 matches
-
vorbitori. Limbă cu marcare sintactică. A primește cazul nominativ (nemarcat). O primește, de regulă, nominativul (nemarcat), dar, dacă nominalul este [+ Animat], poate primi și acuzativul (marcat). În anumite structuri intranzitive, subiectul are cazul nominativ dacă acțiunea este voluntară, și cazul dativ, dacă lipsește controlul asupra acțiunii. Există și un pasiv. Construcția medie și cea pasivă caracterizează sensurile neprototipice ale verbului. Unul dintre rolurile pasivului este de a reda potențialitatea sau posibilitatea. SIOSIAN Dialect al TONGANEI. SIOUAN Familie de limbi vorbite de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Basque", în: A. Johns, D. Massam, J. Ndayiragije (eds.), Studies in Natural Language and Linguistic Theory, 65, p. 173-196. Lamiroy, Béatrice, 1999, "Auxiliaires, langues romanes et grammaticalisation", Langages, 33, 135, p. 33−45. Lamiroy, Béatrice, Nicole Delbecque, 1998, "The Possessive Dative in Romance and Germanic Languages", în: W. Van Belle, W. Van Langendonck (eds.), The Dative, vol. II, Theoretical and Contrastive Studies, Amsterdam, John Benjamins, p. 29−74. Larsen, Thomas W., 1987, "The Syntactic Status of Ergativity in Quiché", Lingua, 71
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Theory, 65, p. 173-196. Lamiroy, Béatrice, 1999, "Auxiliaires, langues romanes et grammaticalisation", Langages, 33, 135, p. 33−45. Lamiroy, Béatrice, Nicole Delbecque, 1998, "The Possessive Dative in Romance and Germanic Languages", în: W. Van Belle, W. Van Langendonck (eds.), The Dative, vol. II, Theoretical and Contrastive Studies, Amsterdam, John Benjamins, p. 29−74. Larsen, Thomas W., 1987, "The Syntactic Status of Ergativity in Quiché", Lingua, 71, 33-59. Lazard, Gilbert, 1994, L'actance, [Paris], Presses Universitaires de France. Lazard, Gilbert, 1998, "De la
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
română, marcat morfologic numai pentru pronumele personale de persoanele 1 și 2. Situația este asemănătoare și în engleză: Comrie (1973: 239) observă că distincția nominativ−acuzativ (mai bine zis, distincția nominativ vs caz obiectiv, care înglobează valorile acuzativului și ale dativului) e marcată numai pentru pronume. 26 Acest tip de partiție se manifestă în multe limbi: yidiny, nadëb, ndjebbana, yimas, dhalanji etc. 27 S. Delancey, "The Category of Direction in Tibeto-Burman", Linguistics of the Tibeto-Burman Area, 6, 1, p. 83−101
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
and Functional Domain", Studies in Language, 5, p. 163−183, apud Palmer (2007 [1994]: 174). 64 M. Shibatani, "Passives and Related Constructions", Language, 61, p. 85−142. 65 Vezi și Manea (2001: 140−141). 66 În dyirbal, marca este cazul dativ (Comrie 1989: 118). 67 Această caracteristică a antipasivului, evidențiată de Palmer, intră în contradicție cu observația lui Creissels (1995) − vezi supra, 6. − conform căruia antipasivul, spre deosebire de pasiv, nu poate implica promovarea unui argument. 68 M. Baker, Incorporation: A Theory of
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de doctorat, MIT, Cambridge, Mass. 37 M. Baker, J. Johnson, I. Roberts, "Passive Arguments Raised", Linguistic Inquiry, 20, p. 219−251. 38 R. Larson, "On the Double Object Construction", Linguistic Inquiry, 19, p. 335−391. 39 M. Krifka, "Manner in Dative Alternation", în: S. Bird, A. Carnie, J. D. Haugen, P. Norquest (eds.), Proceedings of the West Coast Conference on Formal Linguistics, 18, Somerville, Massachusetts, Cascadilla Press, p. 260−271. 40 J. Horvath, T. Siloni, "Against the Little-v Hypothesis", Rivista di
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
antrenează articularea lui d și se reia sinteza sunetelor ge, gi. - Transformarea semivocalei i în vocală, mai ales când sunetul gi se află în poziția finală a cuvântului, nu împiedică înțelegerea dar conferă vorbirii un aspect disgramatical, sugerând introducerea cazului dativ: Tu strângii crengii ? Indicând articularea scurtă a sunetului i semivocalic, corijăm defectul apărut în pronunție. - Pronunțarea disjunctă a grupului ge, gi în sunetele g-e sau g-i se datorează întârzierii vocalizării lui e și i sau intercalarea unei vocalizări excesive
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
de pedagogie”, București, 28, nr. 7, 1979, p. 56-57. [113] MITRĂNESCU, GABRIELA, Probleme didactice ale însușirii cunoștințelor de limbă la clasa a II-a, Rped, 28, nr. 7, 1979, 56-57. [114] MODOLA-PRUNEA, DOINA, VIEHMANN, ALINA, O metodă de predare a dativului - obiect indirect, PredLRSS, 2, 109-131. [115] MOISE, I., Cursuri de informare pentru profesori. (Piatra Neamț, 27 iulie-9 august 1978). în: BulSȘF, 1979, p. 76-77. [116] MOISE, I., Dezbaterea “Probleme ale ortografiei, ortoepiei și punctuației în învățămînt” (Pitești, 23-24 septembrie 1978), BulSȘF
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
pedagogice „Școala și familia", RPed, 34, nr. 12, 1985, 61-63. [127] PETRE, DAN; GRĂDINARU, TATIANA, Criterii de trecere de la dictare la prelegere, PLRS, 1985, 134 139. [128] PETRE, DAN; LUCIAN, IOAN, Dificultăți în receptarea pronumelor personal și reflexiv în cazul dativ de către studenții din anul pregătitor cunoscători ai limbii engleze, PLRS, 1985, 88-92 [cu bibl. și l au. [129] PISCOI, VIORICA; JURCĂU, EMILIA; JURCĂU, NICOLAE, Limbaj și învățare, Familia, 21, nr. 3, 1985, 10 [tulburări de limbaj]. [130] PIȚIGOI, GH., Sesiune
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
Catedra Argeș, 1, nr. 3, 1991, 8, 6. [82] METEA, ALEXANDRU; DRINCU, SERGIU, Modele și teste rezolvate de analiză gramaticală pentru admiterea în licee și învățămîntul superior. București, Editura Petrion, [1992], 164 p. [83] MILITARU, DOINA, Funcțiile sintactice ale cazului dativ (D) și acuzativ (Ac), în “Limba și literatura română”, București, an XXI, nr. 3-4, iulie-dec., 1992, p. 16-17. [84] MIRIANICI, MIRA, Pregătirea pentru scris a copiilor de 6-7 ani, RÎP, 15, nr. 3-4, 1992, 72-75. [85] MITREA, CONSTANTIN, „Datorită” sau
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
engl. little v Phrase) / centrul sintactic v P / 0 Grup Phi (engl. Phi Phrase) / centrul sintactic &P / &0 Grup al coordonării (engl. Conjunction Phrase) / centrul sintactic conjunctional * * * AC acuzativ AUX auxiliar CL clitic Comp complement (sens din Teoria X-bar) DAT dativ DEF (articol) definit GEN genitiv IMPERF imperfect(iv) INF infinitiv NEG negație NOM nominativ O obiect OD obiect direct OI obiect indirect PERF perfect(iv) PL plural PREZ prezent PS perfect (simplu) S subiect SG singurar Spec specificator SUBJ subjonctiv
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
TP > ASPP); cliticele pronominale nu sunt Grupuri ale Determinantului complete (i.e. DP), ci proiectează un grup nominal fără proiecția D, un Grup Phi (notat P) (Decháine și Wiltschko 2002)56. Ca opțiune parametrică, româna ordonează proiecția de persoană pentru cliticele dativ înainte de cliticele acuzativ (spre deosebire de franceză, unde ordonarea este acuzativ > dativ). Soluția propusă de Săvescu-Ciucivara (2011) și adoptată și aici este în acord cu Parametrul flexiunii scindate (engl. The Split IP-parameter) formulat de Thráinsson (1996) (v. Ștefănescu 1997; Cornilescu 2000; Alboiu
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
i.e. DP), ci proiectează un grup nominal fără proiecția D, un Grup Phi (notat P) (Decháine și Wiltschko 2002)56. Ca opțiune parametrică, româna ordonează proiecția de persoană pentru cliticele dativ înainte de cliticele acuzativ (spre deosebire de franceză, unde ordonarea este acuzativ > dativ). Soluția propusă de Săvescu-Ciucivara (2011) și adoptată și aici este în acord cu Parametrul flexiunii scindate (engl. The Split IP-parameter) formulat de Thráinsson (1996) (v. Ștefănescu 1997; Cornilescu 2000; Alboiu 2002 pentru română), conform căruia unele limbi permit proiectarea de
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
2015; Hill și Alboiu 2016). (112) CP > [IP PERSP > MOODP > TP > ASPP îl vădi ti ti l- am văzuti ti văzându -l ti58 dui -te ti ti ti luai -l- ar ti ti ducăi -l ti ti ti Ordinea rigidă dativ > acuzativ a pronumelor clitice sub inversiune arată că pronumele clitice nu se deplasează/încorporează în structura verbului, ci că verbul se deplasează la stânga cliticelor/cliticului: (113) a. dă-mi-le (vs mi le dă) b. dându-mi-le În §3
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
și structuri gramaticale. Se va urmări capacitatea candidaților de a folosi în mod corect și adecvat elementele și structurile gramaticale studiate, conform programei de limba franceză pentru ciclul liceal: - Articolul: - hotărât, nehotărât, partitiv; - Substantivul: gen, număr, formarea genitivului și a dativului; - Adjectivul: acordul adjectivului calificativ, gradele de comparație, adjectivele pronominale (posesive, demonstrative și nehotărâte); - Pronumele: personal, reflexiv, posesiv*), demonstrativ, relativ, interogativ, nehotărât, en și y; - Numeralul - cardinal și ordinal; - Verbul: - modul indicativ, condițional (prezent și trecut*), subjonctiv (prezent, si trecut*), imperfect
ORDIN nr. 4.321 din 29 august 2001 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat 2002. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/141463_a_142792]
-
greu; • conjuncția să; component al morfemului complex discontinuu de conjunctiv să... -Ø: să cânt-Ø, să lupt-Ø; să lupt-e; • prepoziția pe, morfem al cazului acuzativ, în anumite condiții semantic-sintactice: O aștept pe mama (ea, aceasta etc.); • prepoziția la; morfem al cazului dativ în sintagme nominale cu determinant un cuantificator (pronume sau adjectiv): Am dat la doi copii garoafe iar la trei, trandafiri., Ai promis cărți la numeroși copii dar ai rămas cu promisiunea.; • prepoziția la, morfem de dativ, în paralel cu structurile
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
la; morfem al cazului dativ în sintagme nominale cu determinant un cuantificator (pronume sau adjectiv): Am dat la doi copii garoafe iar la trei, trandafiri., Ai promis cărți la numeroși copii dar ai rămas cu promisiunea.; • prepoziția la, morfem de dativ, în paralel cu structurile dezinențiale, mai greoaie, în flexiunea pronumelui: Am oferit la câțiva dintre ei., față de Am oferit câtorva dintre ei., Le-am spus la toți./ Am spus tuturora., .Le-am dat la amândoi./ Am dat amândurora.; • prepoziția de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu diferite subclase, diferențiate prin opoziția de dezinențe singular/plural, nominativ. Cele patru tipuri de flexiune se disting între ele prin numărul temelor omonime și prin raporturile dintre ele în declinarea nearticulată a substantivelor, la cazurile nominativ, acuzativ, genitiv și dativ (cele mai generale), singular și plural. Tipul I de flexiunetc "Tipul I de flexiune" Substantivele prezintă două (trei) forme în desfășurarea opozițiilor dezinențiale; se cuprind aici substantivele feminine din declinarea I și o parte din declinarea a III-a: Tema
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
întins de apă? ” (M. Eminescu, I, p. 132), „S-a stins viața falnicei Veneții,/N-auzi cântări, nu vezi lumini de baluri;/ Pe scări de marmură, prin vechi portaluri,/ Pătrunde luna înălbind păreții.” (M. Eminescu, I, p. 202) Genitivul și dativul sunt incompatibile cu nedeterminarea iar vocativul este în afara opozițiilor categoriei determinării. Observații: Când este determinat de adjective calificative antepuse, numai aparent substantivul se caracterizează prin nedeterminare; în sintagme precum frumoasei fete sau unei frumoase fete, morfemele -i (frumoase-i) și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
feminin este specifică întrebuințării substantivului ca singularia tantum din perspectiva subiectului vorbitor: tata = tatăl meu. În limbajul popular, morfemul de determinare rămâne în mod frecvent invariabil în funcție de caz, la substantivele mamă, tată, bunică etc., întrucât acestea exprimă cazurile genitiv și dativ prin morfemul proclitic, numai de caz, lui: „I-am dat lui mama (tata, bunicul etc.).” Substantivele masculine și neutre cu dezinența -e la singular primesc morfemul determinării -le: rege-le, nume-le. La substantivele feminine și masculine cu dezinența -ă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prepoziționale: „Am plecat cu preotul (cizmarul etc.)”: „Am plecat la preot, cizmar etc.”; în amândouă tipurile de enunțuri, sensul este de ‘cunoscut’. Negarea acestui sens se face prin reorganizarea opoziției la nivelul noii sintagme nominale. Prepozițiile care cer genitivul și dativul impun articularea substantivului: „Plopii din jurul casei s-au uscat.” Reorganizarea opoziției se realizează numai prin dezvoltarea a două sensuri: determinare minimă (nedefinită) - determinare maximă (definită). În funcție de conținutul lexical al substantivului, opoziția e condiționată sintactic sau nu, în dezvoltarea ambelor sensuri
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
substantive prin funcțiile sintactice pe care le realizează în structura enunțului lingvistic. În strânsă legătură cu configurația constituenților funcțional-semantici dintr-un enunț maximal complet, categoria gramaticală a cazului se întemeiază pe opozițiile interne dintre cinci termeni corelativi: nominativ, acuzativ, genitiv, dativ, vocativ. Termenul neutru al categoriei din planul limbii are forma cazului nominativ nearticulat: floare, stea, profesor, curcubeu. În plan semantic, individualitatea termenilor corelativi este asigurată de natura relației în care intră substantivul, de poziția lui în această relație și, în legătură cu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a prietenului meu. Când genitivul este impus de recțiunea unor prepoziții (locuțiuni prepoziționale) specifice (asupra, deasupra, contra, împotriva, în jurul, în spatele etc.), planul său semantic se amplifică prin sensuri cu originea în alte funcții sintactice: • complement indirect, când dezvoltă sensul propriu dativului - destinația: „Ah! Acele gânduri toate îndreptate contra lumei,/Contra legilor ce-s scrise, contra ordinii-mbrăcate/ Cu-a lui Dumnezeu numire-astăzi toate-s îndreptate/Contra inimei murinde” (M.Eminescu, I, p. 52); • circumstanțial: „Deasupra criptei negre a sfântului mormânt/Se scutură
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
funcții sintactice realizate în sintagme verbale sunt dezvoltate și de genitivul impus de prepoziții (locuțiuni prepoziționale) în sintagme nominale: „Apoi revoluțiile. În tot anul o revoluțiune contra aristocrației.” (M. Eminescu, P. L., p. 81), Au tăiat teiul din fața casei. Dativultc "Dativul" Sensul fundamental al cazului dativ își are originea în funcția sintactică de complement indirect: „Mai aminti-mă-va un trecător/vreunui străin, sub ceasul lor?” (L. Blaga, p.224). Impus direct de recțiunea unui verb cu tranzitivitate directă sau indirectă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verbale sunt dezvoltate și de genitivul impus de prepoziții (locuțiuni prepoziționale) în sintagme nominale: „Apoi revoluțiile. În tot anul o revoluțiune contra aristocrației.” (M. Eminescu, P. L., p. 81), Au tăiat teiul din fața casei. Dativultc "Dativul" Sensul fundamental al cazului dativ își are originea în funcția sintactică de complement indirect: „Mai aminti-mă-va un trecător/vreunui străin, sub ceasul lor?” (L. Blaga, p.224). Impus direct de recțiunea unui verb cu tranzitivitate directă sau indirectă sau a unui adjectiv, prin intermediul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]