1,546 matches
-
era clar și distinct, așa cum este imaginea lui Doré despre Bunavestire. Nu trebuia nici măcar să silabisesc. în carte stătea scris așa: O carte nu conține de fapt decât litere. Ea este un gol încântător, da, și reprezintă cea mai exclusivă deșertăciune umană, golul supraplin care a fost creat în sute de ani de strădanie a spiritului. în același timp, când cel care scrie își imaginează că el, cu ajutorul semnelor, creează semnificație, de fapt permite ca totul să se volatilizeze și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
supraplin care a fost creat în sute de ani de strădanie a spiritului. în același timp, când cel care scrie își imaginează că el, cu ajutorul semnelor, creează semnificație, de fapt permite ca totul să se volatilizeze și să fie distrus. Deșertăciunile trecute sunt comprimate în vidul prezent, contemporan. De bună seamă, opera se străduiește să reprezinte existența așa cum este ea percepută de cel ce scrie, dar rezultatul nu e niciodată altceva decât neantul. De aceea trebuie rescrisă iarăși și iarăși. Prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
nostru erou. ("Ah, iubita mea și Iuda mea, Agnesa"). Ea ține, poate pe urmele bărbatului ei mort, preotul Anatol, un fost om de afaceri convertit la credință, adevărate predici contrazise, vai de fapte cât se poate de mundane și mondene: "Deșertăciune, Mihai! Fără cer, fără Creatorul a tot și a toate, rămâi doar la nivelul pantalonilor". De o astfel de prefăcătorie și sadism feminin mai avusese parte colegianul Mihai din partea unei frumuseți numite Floreasca-B care, promițându-i că-i arată sânii
Dosar penal în formă de roman by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8055_a_9380]
-
Spiritul ludic îl conducea pe acest personaj pișicher care cînta, dansa, ciupea femeile, care pierdea tot și puțin îi păsa, care învîrtea viața în cei mai aiuriți pași de dans, fără menajamente, care se lăsa ispitit de toate poftele, ignorînd deșertăciunile. Cum s-a jucat în "Barrymore", asumîndu-și tot, tot, tot. Mă gîndesc acum la Silviu Purcărete. La Lia Manțoc care i-a făcut costumul îndrăzneț din "Să îmbrăcăm pe cei goi", cu memorabilul fular azvîrlit neglijent, la felul în care
Salve pentru general by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8056_a_9381]
-
de lux e adesea cel mai idilic, desfrînatul este cel mai moral, scepticul e adesea cel mai religios), ci doar să amintesc că numai prin păcat poate fi întrevăzută mîntuirea." (p. 75) Puțin mai jos, flerul sigur cu care întrezărise deșertăciunea inferențelor conceptuale îi prilejuiește un fragment uimitor: , Există o pălăvrăgeală a raționamentelor care în infinitatea lor se află în același raport față de rezultat precum interminabilul șir de regi egipteni față de cîștigul istoric: bătrînețea realizează visele tinereții; fapt dovedit de Swift
Un răstignit pe crucea căinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7865_a_9190]
-
găsim un președinte care să se schimbe pe sine, așa vom merge mai departe, dar eu cred că vom găsi. Ne-am făcut legile noastre pe care le încălcăm. Morala ca instituție, ca știință este o vorbă goală, este o deșertăciune, dacă nu se mulează un stat pe politic, pe legislație și pe justiție. De 25 de ani încoace, Guvernarea nu se face pentru ca să se organizeze țara, ci că să organizeze afacerea și răzbunarea pe cei care au fost înainte lor
Dorel Vișan, despre Președinție: Este un BLESTEM. Nu ne deșteptăm by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/78839_a_80164]
-
ambele, Schopenhauer e un mare consolator. Ba mai mult, e un spirit întremător ale cărui meditații îți strecoară gustul împăcării și apetitul resemnării. Efectul paradoxal pe care scrierile cinice sau pesimiste îl au asupra cititorului contemporan vine din supradoza de deșertăciune exprimată în ele. În fața excesului de otravă sentimentală, reacționezi printr-un salt în dispoziții contrare. Și așa cum, după o carte a lui Cioran, te trezești înviorat și cu poftă de viață, surprinzîndu-te contrariat de cîtă bună dispoziție poți ascunde în
Leacuri împotriva urîtului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7034_a_8359]
-
iar apa a prins s-o ia la vale, pe podele, un firișor subțire și curat, un lichid care se zărea și nu se zărea, fiind alcătuit, printr-un capriciu al chimiei, numai din vise, dezamăgiri, speranțe, răni, presupuneri și deșertăciuni. Herr Strauss, care în miezul ultimei ierni, în ianuarie, în ziua a opta, împlinise treizeci de ani, zicea tot felul de lucruri, nu povestea, nu turuia, zicea pur și simplu că vrea să iasă dintr-o fundătură, că pe lume
Bukarest by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7909_a_9234]
-
ne ridică și ne duce sus. Sus este în sus? Ce este asta "sus"? Amînăm mereu întîlnirea cu conștiința proprie. Ochii și mintea și sufletul tînjesc după altfel de acumulări, vanitatea împinge la contabilități de lumești fapte, succese, glorie, bani. Deșertăciune. Există momente în viață, experiențe, întîlniri - șanse, cu alte cuvinte - cînd cerurile se deschid și ceața se ridică. Ceața din mine, din tine, din noi. Atunci, dăm cu ochii unii de ceilalți. Atunci, ne vedem. Atunci, sîntem altfel. Nu știu
Dragul meu Lev Abramovici by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7812_a_9137]
-
surprize a Pandorei!... Eu m-am născut bătrîn Sînt mai bătrîn ca fiecare-n parte Și mai bătrîn ca omenirea la un loc De-am ridicat cetate dintr-o carte e poate fiindcă n-am avut noroc să-mi lepăd deșertăciunea de-a citi în stele Sînteți cu toții personaje de-ale mele și tot ce faceți nu mă miră Sînt prea bătrîn și prea hîrșit de rele! Veniți să vă citesc în palmă Veniți să pun pe rană degetul De cînd
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7835_a_9160]
-
a căror singură, copleșitoare importanță e să te țină ocupat. Într-alt fel decît în viața-viață, în care trista lor sîcîială chiar contează. Ce altceva era catharsis-ul vechilor amfiteatre, decît eliberarea de patimi, văzîndu-le în toată intensa, învăpăiata lor deșertăciune, în fața oamenilor și a zeilor? Ce altceva e această mascaradă a corsetelor croite bine, pe măsura hainelor, a discreției prevenitoare, a conversației superficiale, a moștenirilor derizorii, ca a muribundului îngrijorat de legatarul unui gramofon, decît un manual liric de dezvățare
Ape grele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7673_a_8998]
-
31 și G. Paraschiv 90, pentru oaspeți. Ultimul gol a fost marcat din ofsaid. Adrian Porumboiu, fostul arbitru internațional și finanțatorul echipei FC Vaslui, a acuzat arbitrajul. „A fost ofsaid clar. Nici măcar nu a fost o fază complicată. Totul este deșertăciune și minciună. Sunt echipe care joacă pe ofsaid și altele care nu. Se vrea demonstrarea faptului că echipe de locul 7-8 pot să ia campionatul. Cum să nu vezi un ofsaid atât de simplu? După două ore de școală de
Oţelul Galaţi a câştigat în minutul 90, la Chiajna, cu Victoria Brăneşti, cu un gol marcat din ofsaid () [Corola-journal/Journalistic/76985_a_78310]
-
un măret idol al timpului căruia toate forțele se închină și față de care toți suntem servili. În acest grandios echilibru al utilității, beneficiile artei nu au nici o pondere, iar, fără nici un fel de încurajare, ele dispar în zgomotosul bâlci al deșertăciunii timpurilor noastre." Dostoievski la rândul său declara în Demonii (1871): "Shakespeare și Rafael sunt incomparabil mai importanți decât cizmele sau benzina, pentru că ei sunt cel mai prețios fruct al umanității." Tânărul Nietzsche o știa și el, ridiculizând în Viitorul instituțiilor
Rob Riemen „Educația este noblețea spiritului“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7582_a_8907]
-
prieten de familie, Jock. Vechiul Tony a murit cu adevărat, în schema simbolică a lui Waugh, cel care supraviețuiește fiind eul său autentic, neobturat de măștile unei existențe ipocrite. Uneori, prozatorul dă "inițierii" semnificația parabolei istorice (istoria ca "bîlci al deșertăciunilor", un vanitas vanitatum, lumea ca spațiu al "norocului schimbător", cu succesiunea perpetuă a "măririi" și "decăderii"), precum în Black Mischief/Apocalipsa - 1932 - (unde Seth, împăratul unei țări ficționale, Azania, se ruinează, încercînd să-și învețe supușii noțiunea de modernitate), Scoop
Epifaniile unui ateu by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7532_a_8857]
-
încearcă poetul să ne convingă în Epilog că aceste "bocete" ar trebui citite în "vers hazliu". Atmosfera rămâne amară, monotonă, ceva între les sanglots longs des violons de l'automne și somnul stepelor eseniene, ceva între ritmurile spulberării și fermatele deșertăciunii. Anotimpurile vieții (probabil în consonanță cu cele vivaldiene), apoi cele patru elemente și cele patru puncte cardinale par a delimita etapele acestei curgeri notate fără majuscule (doar numele biblice, precum și numele celor dragi sunt scrise cu litere mari). Ciclul stepe
Elegiile risipirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7087_a_8412]
-
poate fi înțeleasă pînă la un punct, obiceiul volumelor făcute în devălmășie ar trebui descurajat, și asta în ciuda posibilității ca, din loc în loc, să dai peste atrăgătoare și inspirate eseuri. În cazul cărții de față, trei sunt textele care răscumpără deșertăciunea ansamblului: Leonardo sau mitul omului deasupra vremurilor (Roxana Melnicu), Alexandru cel Mare și Sfîntul Augustin în armonia arcului și a lirei (Alexandra Pârvan) și Inconstance, ennui, inquiétude. Pascal și Cioran (Ciprian Vălcan) În rest, majoritatea textelor te indispun prin netezimea
Trei trufe salvatoare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7240_a_8565]
-
o rimă a gândirii" (Tertulian Langa). Paralelismul în psalmii ebraici este de trei feluri: un paralelism sinonimic (când aceeași idee sau imagine este reluată cu ajutorul unor expresii echivalente): "La ce bun turbă ca nebunii noroadele, iar mintea lor pe căile deșertăciunii a luat-o. Regii, de ce vor să-L tot vorbească-n cor, de rău pe Domnul și pe insul său. Și-acum dau strigăt tuturor mai-marilor: ŤPre Cel din cer slujiți-L, regilor, cu teamă și bucurați-vă de El
Psaltirea lui Șerban Foarță by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/7166_a_8491]
-
în 1873) ca poet al Egiptului. Și al împăratului care luptă în pierdere. Nu e greu de înțeles de ce Napoleon, sinteză a contrariilor, a aprins imaginația romanticilor, ca și meditația pe trainicele ruine ale piramidelor, veche măsură a micimii și deșertăciunii vechi și noi. Ceva mai surprinzătoare e datarea Epistoliei închinătoare către Mitru Perea, din Țiganiada lui Budai-Deleanu: 18 marț 1812. La Piramidă. În Eghipet. Câteva zile mai devreme, în 12 martie, poemation-ul își găsea forma definitivă, iar nașterea lui, în
Campania din Egipt by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5711_a_7036]
-
nu-și pierde elanul și nu-și micșorează curiozitatea. În genere, abstracțiunile lipsite de viață atrag în adolescență, cînd mintea, îndrăgind virtutea chinuitoare a distincțiilor infinitezimale, este dispusă să intre în răsuciri fachirice de sorginte logică. De la o vîrstă însă, deșertăciunea jocului se impune, uscăciunea conceptelor îndepărtînd mintea de la balansul previzibil între termeni contrari și contradictorii. Meritul lui Andrei Cornea e că-și păstrează prospețimea într-un domeniu care înspăimîntă prin secimea demonstrativă a regulilor lui. Din acest unghi de vedere
Spectrul neființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5738_a_7063]
-
fost acela de-a servi. Să faci bine celorlalți, cum poți. În ce mă privește, îl pot face, binele, împărtășind cât mai limpede, mai inteligibil, ceea ce știu. Originalitatea nu mă interesează. Lucrul important este să transmiți știința ta. Restul e deșertăciune.» Eu tăceam, îmbufnat:. Sunt interesante experiențele tale, dar mi se pare că te risipești. Caută să te gândești că va trebui în primul rând să servești pe cei din jurul tău. Pregătește-te pentru asta.»" (pp. 117-118) Avem aici un model
Portretul lui T. by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6208_a_7533]
-
bine de 200 de pagini, tocmai cele închinate istoriei fierbinți a României, sunt maltratate sub un calapod doctrinar de care autorul nu a putut scăpa. Sunt pagini terne, trase la echer și măsurate cu șublerul ideologiei oficiale. O senzație de deșertăciune te încearcă văzînd cum un spirit atît de șlefuit a fost schilodit de chinga limbajului de propagandă. „Transformarea socialistă a societății românești are repercusiuni și în viața culturală, care prezintă caractere și aspecte noi, reflectînd schimbările social-economice și politice, precum și
Reședința domnească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6166_a_7491]
-
în ultimele ore Eminescu într-o stare de boală sufletească, de Weltschmertz. Era prea mult Eminescu iar dăscălița noastră ne dusese prea departe. După ce comentai Scrisorile, Luceafărul, Împărat și proletar, Sarmis, Gemenii, Andrei Mureșanu, Povestea magului călător în stele, Panorama deșertăciunilor și proza - Cezara, Archaeus, Sărmanul Dionis -, aveai sentimentul că ai înțeles ceva din ceea ce era mai intim în gândirea și în fantezia lui creatoare. Tristețea de pe alte lumi din paginile lui coborâse în mintea noastră tânără, moment în care am
În loc de Prefață la Amintirile… lui Creangă by Ion Pecie () [Corola-journal/Journalistic/6272_a_7597]
-
întors la varianta princeps și i-a indicat în secțiuni speciale textele inserate în 1971. În felul acesta, cititorul are sub ochi atât textele incluse în ediția I, cât și textele adăugate în ediția a II-a, putând contempla acea deșertăciune literară de care are parte un text atunci când e supus autocenzurii. Din acest motiv, justificarea îngrijitorului e plauzibilă: o cronică rămâne o piesă de arhivă pe care o redai ca atare, fără să ții seama de rectificările la care autorul
Critica în foileton by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4839_a_6164]
-
și își pierde încordarea, umoarea lui sarcastică golind evenimentele de tensiunea patetică pe care au avut-o în epocă. Așa se face că cititorul simte conflictele și le intuiește miza, dar le contemplă senin ca pe un șir oarecare de deșertăciuni omenești, care s-au petrecut o dată, fără nici un ecou care să ajungă în prezent. În plus, ironia îi dă posibilitatea lui Boia să păstreze mereu distanța față de evenimente, spre a preîntîmpina orice acuză pe care una sau alta din afirmațiile
Istoricul reacționar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5115_a_6440]
-
în bunăvestire. "Trăim vremuri pentru care virtutea supremă a devenit gustul propriu. Viața se lipsește tot mai mult de umanitate, proclamând siluirea legii firii câștig de cauză de impus tuturor, iar astfel viclenia răului se arată drept adevăr. Sub presiunea deșertăciunii suntem puși în criză în ceea ce ne definește drept fii și creaturi ale lui Dumnezeu, adică oameni de comuniune. Și înlănțuiți de cele trecătoare uităm să mai gustăm bucuria păstorilor și a magilor care s-au lăsat surprinși de simplitatea
Cardinalul Lucian: Trăim vremuri în care viclenia răului se arată adevăr by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/53521_a_54846]