577 matches
-
a întrebat Zâna Bună. - Am să mă strecor înăuntru înainte de miezul nopții, am să aștept până când curge picătura de Apa Vie din izvorașul ei am să o culeg cu cioculețul meu, am să ies repede afară și am să o deșert într-o coajă de nucă. Și așa, în fiecare noapte, până umplu coaja de nucă. Apoi cineva să pună capacul deaspra, cu cealaltă coajă de nucă și să zboare cu ea la Zâna Bună. Zâna Bună să strângă tot ce
LICĂ-URSULICĂ ŞI SIMINA de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 54 din 23 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345117_a_346446]
-
de apă vie și o vărsa în coaja de nucă și la zece zile, coaja de nucă era plină ochi. Atunci un graur punea capacul cu cealaltă coajă de nucă și zbura cu nuca plină la Zâna Bună care o deșerta într-un pahar de cristal. Īn trei luni de zile paharul era plin ochi. Atunci Zâna Bună l-a luat binișor să nu se verse nici un strop și pe Norul ei de Lumină a zburat la peștera ursoaicei, i-a
LICĂ-URSULICĂ ŞI SIMINA de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 54 din 23 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345117_a_346446]
-
I, p. 118-119). Pentru cei închiși, sărbătoarea Sfintei Învieri, avea desigur o conotație cu atât mai profundă cu cât închisoarea comunistă semăna mai mult decât orice altceva din această lume cu reprezentarea iadului. Iar Iisus Hristos, în ziua Învierii, a deșertat temnițele iadului. Părintele Dimitrie Bejan își amintește Învierea dintr-un lagăr de muncă în Dobrogea: „În noaptea Învierii, la miez de noapte, când clopotele din ‹‹Valea Neagră›› sună pentru Învierea Mântuitorului, ni se face o amănunțită percheziție de către ostași. Sub
CATEVA REFERINTE DESPRE CREDINTA SI SPIRITUALITATE IN UNIVERSUL CONCENTRATIONAR COMUNIST de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344934_a_346263]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > O PRIVIRE DEȘEARTĂ, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Poezie de Ion I.Părăianu O PRIVIRE DEȘEARTĂ Gânditoare stă la masă și privește în abis sădind, parcă, o
O PRIVIRE DEŞEARTĂ, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345513_a_346842]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > O PRIVIRE DEȘEARTĂ, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Poezie de Ion I.Părăianu O PRIVIRE DEȘEARTĂ Gânditoare stă la masă și privește în abis sădind, parcă, o lumină într-o floare de cais. Este singură și speră că vor veni vremuri noi și orice vorbește lumea, tot mai ușor e în doi ! E cochetă și plinuță
O PRIVIRE DEŞEARTĂ, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345513_a_346842]
-
pus o doime dintr-o bluză . Nu știu azi, dacă vreunul are ei cumva a-i cere ca să poarte numai roșu cu așa mare plăcere ? Dar, oricum e optimistă și pare doamnă deșteaptă, numai că ... oricum, spre mine are privirea deșeartă. Un năsuc micuț, rotund, trage abur de iubire; buzele-i roșii și dulci - o căpșună-n pârguire ... obrajii rumeni și calzi de o rază de la soare se potrivesc de minune pentru ... dulce sărutare . Nelu Pârâianu Referință Bibliografică: O privire deșeartă
O PRIVIRE DEŞEARTĂ, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345513_a_346842]
-
deșeartă. Un năsuc micuț, rotund, trage abur de iubire; buzele-i roșii și dulci - o căpșună-n pârguire ... obrajii rumeni și calzi de o rază de la soare se potrivesc de minune pentru ... dulce sărutare . Nelu Pârâianu Referință Bibliografică: O privire deșeartă, poezie de Ion I. Părăianu / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1063, Anul III, 28 noiembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
O PRIVIRE DEŞEARTĂ, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345513_a_346842]
-
și calitatea numită mi se cerea, scăpai elegant de orice implicare în retorica prietenului. Cunoșteam detaliul. Știam câte ceva despre Adam. Îmi spusese el odată, la un pahar de vorbă. Nu ne văzuserăm de multă vreme și atunci, bucuroși de prilej, deșertasem sacii trăitelor ori doritelor noastre vise. Aflasem că scria. Devenise membru al Uniunii Scriitorilor, lansa câte un volum anual. Publica în două reviste de cultură, locuia într-un Residence de la Șosea, dar... Și-mi făcuse, tam-nisam, confesiunea vieții, relatând ce
TAINA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376860_a_378189]
-
și de aceea, nu își ascundeau zâmbetele largi de pe față. Aduseseră cu ele câte un mic pachețel pentru Nuky, motanul răsfățat al bunicii. Au intrat în casă ș- au scos paltoanașele și din gențile care le aveau pe umăr au deșertat jucării, două cărți de lectură și bineînțeles pachețele cu mâncare. Simțind mirosul, Nuky care se odihnea pe sobă, s- a repede jos pentru a fi răsfățat de cele două micuțe. - Dragele mele, astăzi vă fac clătitecu dulceață de dovleac, a
OVEŞTI PENTRU VACANŢA DE CRĂCIUN (2) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372558_a_373887]
-
Articolele Autorului Știi tu oare cum doare când plâng amintirile, cu lacrimă de floare ce-și pierde culorile? Și știi tu oare dacă ... sunt de vina numai eu, de iubirea ce pleacă acum din sufletul meu? Sau știi tu ce deșartă, îmi e singurătatea când dorul mi te poartă în vise toată noaptea? Știi tu cum e să trăiești când speranțele îți mor iar din cartea cu povești rămân doar perle ce dor? Știi tu oare cum doare când plâng amintirile
CÂND PLÂNG AMINTIRILE... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375796_a_377125]
-
juru-i ziduri groase, Și-a înfierat în trup dorințe furtunoase. Dușman își devenise ea însăși, fără știre. -M-am rătăcit de mine când te-am găsit, iubire... Și-ntinse trupul firav pe pat de frunze moarte Căzute împrejuru-i ca visele-i deșarte În mii de cioburi aspre ce-i înțepau simțirea. Și-atunci ea vru să piară. Rămână-i amintirea. Pentru ultima oară, deschise ochii larg, Privi mirată cerul cu stele ce se sparg În sute de suspine în pieptu-i zbuciumat Și
ȘI INIMA-I SE-OPRI de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369192_a_370521]
-
și al proletariatului condeiului, nu este în stare de a exercita controlul de care vorbim, nu este în stare a fi regulatorul exclusiv al vieții publice. Capitaliile cele mari a acestei clase consistă în sume colosale de fraze, în cuvinte deșerte; arta de a ști, sau mai bine de a nu ști scrie și citi e echivalentă în România cu dreptul de a domni peste munca și înțelegerea altora. E bine, e folositor înainte de toate ca, sub pretextul și ficțiunea constituțională
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
odinioară pe judecătorii însărcinați cu cercetarea actelor de canonizare a cuviosului Warszawski - recomandă reprobării publice demisia magistraților pe simplul cuvânt că ministrul are dreptul de-a numi judecători pe oricine o pofti. Evident, da, ministrul, mai ales liberal fiind, poate deșerta școalele primare de băieți pentru a umplea cu ei funcțiile statului, dar de aci rezultă că magistrați serioși, vechi, cu titluri academice, precum sânt toți cei din Iași, să fie supuși reprobării publice pentru că n-ar voi să ia asupră
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
de dinafară, vor să provoace o intervențiune străină? Un lucru e sigur pentru toți. Sânt acte de desperare din partea partidului roșu, acte de om ce se îneacă și pentru care orice, considerație publică, binele țării, Constituție, control, au devenit cuvinte deșerte. Daca toate acestea se întîmplau în vremea fanarioților, ce luau țările în arenda pe câțiva ani de zile pentru a le secătui materialmente, a le degrada moralmente, mirarea noastră n-ar fi la locul ei. Dar chiar atunci încă boierimea
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
de dinafară, vor să provoace o intervențiune străină? Un lucru e sigur pentru toți. Sânt acte de desperare din partea partidului roșu, acte de om ce se îneacă și pentru care orice, considerație publică, binele țării, Constituție, control, au devenit cuvinte deșerte. Daca toate acestea se întîmplau în vremea fanarioților, ce luau țările în arenda pe câțiva ani de zile pentru a le secătui materialmente, a le degrada moralmente, mirarea noastră n-ar fi la locul ei. Dar chiar atunci încă boierimea
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
gata de la străini, cari nu numai că nu sânt răsărite nici din instinctele noastre, dar nici nu s-au asimilat {EminescuOpXI 157} cu judecata noastră. Memoria celor din urmă generații au fost încărcată cu atâtea mii de vorbe nouă și deșerte încît judecata nu mai juca nici un rol, ci, înlăturată cu totul, se slujește azi încă de clișeuri primite de-a dreptul de la străini, fără a se întreba daca se potrivesc sau nu cu noi. E ciudat că tocmai toate mijloacele
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
sau Pseudo-Urechie. [ 15 mai 1880] ["DE CÎND DATEAZĂ ESPORTUL NOSTRU... De când datează esportul nostru de grâne, de atunci importul de fraze. S-ar putea zice că România a preschimbat păturile adânci și binecuvântate de Dumnezeu ale țărinei sale pe vorbe deșerte, pe teorii de gazetă, pe subțiri apucături advocățești ș. a. m. d., căci spiritele cele bune ce mai sânt în viață le datorim unei epoce cu mult anterioare celei actuale. {EminescuOpXI 170} Între aceste fraze deșerte, fără nici un corelat real, căreia
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
ale țărinei sale pe vorbe deșerte, pe teorii de gazetă, pe subțiri apucături advocățești ș. a. m. d., căci spiritele cele bune ce mai sânt în viață le datorim unei epoce cu mult anterioare celei actuale. {EminescuOpXI 170} Între aceste fraze deșerte, fără nici un corelat real, căreia i-am consacrat atîte critice e și aceea inventată de "Romînul" și afiliații săi, că dreapta conservatoare din România ar fi reacționară, frază care s-a repetat de atâtea ori în viața noastră politică încît
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
roșie și infectează chiar sfera ce rămăsese neatinsă de acest spirit. A crede că o reacție puternică, în senzul național și istoric al cuvântului, ar mai fi cu putință la noi în țară, ar însemna a se face jertfa unei deșerte iluzii. Patriotismul, cu toate acestea, nu este iubirea țărânei, ci iubirea trecutului. Fără cultul trecutului nu există iubire de țară. Azi e constatat că, din momentul în care împărații au început a înlocui prin oameni noi pe senatorii Romei, în
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
încotro trebuie să ne înclinăm. Responsabilitatea cată să rămâie a miniștrilor, și dacă am combătut vreodată în miniștrii noștri de externe ceva n-a fost pe atât ideile pe cât temperamentul. Temperamentele aventuroase, optimismul politic, oarba încredere în făgăduințe măgulitoare și deșerte, procederile fără zapis și chezășie, iată ceea ce am combătut și vom combate și de aci înainte. De trădare de țară n-am crede capabili decât pe patrioții lucrativi de mâna a treia și a patra, pe Mihălești, Costinești și alții
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
dreaptă la cântar, ei s-au declarat de două zile în grevă De două zile bucureștenii nu pot cumpăra pînea decât pe prețuri fabuloase. Iată rezultatele dezastroase ale acestei demonetizări neauzite, într-un moment în care statul, bogat în făgăduințe deșerte, scoate o monetă din circulație făr-a avea cu ce s-o înlocuiască. [ 6 decembrie 1880] ["E UN SEMN DE STATORNICIA PRINCIPIILOR... E un semn de statornicia principiilor și instinctelor noastre conservatoare dacă atentatul îndreptat în contra d-lui I. Brătianu ne-
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
atunci încoace, numeroși istorici. Axinte Uricariul nota că, aflând de hainia lui Dimitrie Cantemir, vizirul s-a adresat moldovenilor cu un firman, cerându-le să rămână supuși Porții, dar fără rezultate, deoarece „erau înfiați mai toți pământenii cu nădejdile cele deșerte”. Neculce, după cum am văzut, este de aceeași opinie, exprimată în alte cuvinte. Un raport din Moscova, din 23 august 1711, al lui Keiserling, consemnează că țarul n-a găsit la început nici un dușman în Moldova și Valahia, iar domnitorii erau
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
inima lor; Ș-astă bucat' de sânge închegat... Inima asta... unde-ncap atâtea Te miri ades că nu s-a rupt de mult Și nu se rupe... Și, cu toate că Istoria toată o învață pe ea Cât e de vană, ce deșerte sânt Orice-aspirări... tot[uși] nu vrea să creadă... Ș-astfel venim din sînu-eternității, Un secol după altul tot aceiași, Plină de-aceeași lung-durere-avară. Speriind lumea-o facem să atârne De tresăririle inimei noastre. Mi-aduc aminte de un cântec vechi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Acest glas slab și rece, pe jumătate mort? Mantaua-ți cade, Doamne, las' să te-nchei, să șadă, Las' să te-nchei... [DRAGUL] Coroana tu ai voi să-mi cadă. [SAS] O, Doamne, lasă vorba cu două înțelesuri, Femeile-s deșerte și pline de eresuri, Dar cine ține-n samă ce spun sau ce vor ele? Mă lasă să desfășur minciunile acele. Femeia, ca copiii, visează multe, zburdă Să-ți spun eu toată taina. {EminescuOpVIII 85} [DRAGUL] Urechea mea [e] surdă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
acopere tronul cu postav negru ) [SCENA VI] (glasul lui PEPELEA din sala de veseli) Prindeți, neghiobi ce sînteți, păharele cu palma! Sărute-și fiecare fetița și să cântăm de-a valma: Chiu! ce Domnie-aleasă, ce prinți, ce buni tovarăși! Le deșertați cu toții ș-apoi le împlem iarăși! (călugărul murmură rugăciunea tare) {EminescuOpVIII 87} ȘTEF[AN] Ei, m-a bătut la table... Norocul! N-am ce-i face. Mi-e frig... De două zile n-am avut somn, nici pace. Mi-e
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]