284 matches
-
uit în jur și, între timp știu că mă apăr de ea, de greutatea pe care o duce în dimineața asta. — Vino. Traversez strada fără s-o ating. Vine după mine cu capul plecat, mâinile vârâte în jachetuța de bumbac deșirat. O mașină încetinește, ea n-o bagă în seamă, privește doar pașii mei grăbiți. Mă îndepărtez de spital, ca un hoț cu o pradă indecentă. O iau pe strada care duce până la o cafenea pe care o cunosc. Mă urmează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ei ar fi continuat să mă persecute. Italia mă domina, scrijelea orice intenție a mea. Vocea ei îmi lovea tâmplele. Era atât de prezentă, încât îmi întorceam capul căutând-o. Dacă ar fi stat pe scaunul de lângă mine, cu jacheta deșirată, cu mâinile albe vârstate de albastru și cu ochii ei spălăciți, poate mi-ar fi fost mai ușor s-o uit. Nora mă sărută, am simțit rujul unsuros alunecându-mi pe obraj. Ea și Duilio rămăseseră la cină, care și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
seama cât de mult iubesc casa aceea care tremură încă, o dată în timp ce o mașină trece pe viaduct. Privirea Italiei se oprește la picioarele divanului, care nu mai are cuvertura lui cu flori, e acoperit cu o catifea ocru murdară și deșirată. — Ce cauți? Nimic. Dar ceva îi reține privirea. Atunci îmi amintesc de câine, de botul lui ieșind în permanență de sub marginea divanului desfundat. — Unde e Crevalcore? — L-am făcut cadou. — Cui? — Țiganilor. Posterul însă a rămas acolo, maimuța cu biberonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pe Republicii. Pe tot drumul spre Casa de Cultură, grupuri de simpatizanți se formau spontan, urmându-l pe Afinoghiu, scandând diverse lozinci, între care cea mai des repetată era: „Jos comuniștii, sus Băcănel!“ În fruntea coloanei pășea țanțoș un ins deșirat, cu o față prelungă, mai mult albastră decât neagără, muiată în albastrul închis al apelor coclite. Își săltă vesel pălăria de paie de orez, model „Los Paraguayos“ în turneul din vara lui 1963 la Urlați, îndemnându-i pe cei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de care atârna un craniu minuscul, cu fălcile larg deschise, de parcă ar fi îndemnat-o să se topească și ea de veselia ce-l cuprinsese. Bătrâna nNu scoase decât un fel de chirăit surprins, de pisică trezită din somn. Celălalt, deșirat, cu o față prelungă, mai mult albastră decât neagră, albastrul închis al apelor coclite, cu o pălărie de paie de orez, model „Los Paraguayos“ în turneul din vara lui 1963 la Urlați, se opri la ghișeu și arătă funcționarului o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de inginerul Nisip și-i șopti conspirativ: „Fiți atent la evenimente, că maestrul Tacsil are gânduri mari cu dumneavoastră. Vin direct de la colonelul Goncea. V-ați prins?“ Cărămidă pocni scurt din degete și, din peretele dinspre bucătărie, apăru un ins deșirat, cu o față prelungă, mai mult albastră decât neagră, muiată în albastrul închis al apelor coclite. Purta o pălărie de paie de orez, model „Los Paraguayos“ în turneul din vara lui 1963 la Urlați. Ducea, pe o tavă mare, câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
o pălărie de paie de orez, model „Los Paraguayos“ în turneul din vara lui 1963 la Urlați. Ducea, pe o tavă mare, câteva duzini de păhăruțe albastre în care clocotea în aburi un lichid maroniu, vâscos. Cu gesturi largi, stilate, deșiratul se apropie de Nisip și îl îmbie să ia un păhăruț. Inginerul îl luă, îl provi curios câteva clipe, apoi îl ridică spre candelambru, răcnind: „Moarte comuniștilor! Trăiască revoluția și libertatea noastră!“ La televizor, Silviu Brucan prezenta o sinteză a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu o bărbuță colilie, stângând la piept o servietă din vinilin verde, se ghemui la picioarele lui. Râdea pițigăiat, sclipindu-și și el tăciunii aprinși, ascunși sub obloanele unor pleoape zgrunțoase, groase, răzbuzate. Din stufăriș mai scoase capul, întrebător, unul, deșirat, cu o față prelungă, mai mult albastră decât neagără, muiată în albastrul închis al apelor coclite. Își săltă pălăria de paie de orez, model „Los Paraguayos“ în turneul din vara lui 1963 la Urlați, și făcu un semn spre zidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
îl inventăm, ceea ce făceam ieri, azi desfăceam, pentru a-mi crea senzația de trecere până în clipa supremă a întâlnirii cu tine. Așa cum Penelopa deșira țesătura din război în așteptarea lui Ulise. Și 20 de ani au trecut împărțiți în firele deșirate bătute cu furca, pânza se țesea pe sfert, apoi pe jumătate, urma să devină mâneci, guler, piepți, firul era strâns noaptea în ghem, ghemul uriaș devenea a doua zi iar sfert sau jumătate de cămașă, viitorul se întorcea din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a indiferenței. Îl urmară Mara Severiuc, o fată isteață care vroia o carieră în medicină și a crezut că un început timpuriu nu-i va strica, Sarah Medico, care călca promițător pe urmele Marei, Pascariu Mihail, un băiat de excepție, deșirat, cu un păr șaten lung, care era prins intenționat neglijent într-o coadă. Cu puțin timp înainte de a începe să vorbesc, în cancelarie intră și Aneriu Dutrumof. Corpul gras și capul rotund ca o minge de fotbal îl făceau ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
un Holiday Inn, dar era prea mare și părea expus. Găsi un Best Western care nu bătea la ochi, pe Camino Real, și parcă acolo. Îi spuse lui Jamie să rămână în mașină, iar ea intră în lobby. Un puști deșirat și plin de coșuri stătea la recepție. Bătea cu degetele în suprafața de granit lustruită, fredonând pentru sine. Părea să n-aibă stare. — Bună, spuse Alex. Aveți vreo cameră pentru o noapte? — Da, doamnă. — Aș vrea una. — Sunteți singură? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
nedeprins cu întunericul, l-am remarcat când era aproape să mă izbesc de zid. Înăuntru, o lumină galbenă zgârcită cade pe mesele de lemn și o muzică țârâie din stație. Zenaida m-a abandonat imediat în dreptul barului, unde un băiat deșirat, cu un maieu pus parcă de-a dreptul pe oase, șomează. Mâncare, ceva? Se uită la mine ca la un marțian. Ce mâncare, tată, aici ești la cârciumă! Bun atunci, o bere și-o sută de rom. Băiatul dispare, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
din universitate. Ei, fraților, ați văzut că gulașul unguresc frige al dracului? întrebă retoric un student bondoc și mustăcios, purtând pe scăfârlie o șapcă de elev cu cozorocul întors la spate. Și mămăliga frige, mă! îi replică un alt student, deșirat și glumeț, care se apucă apoi să-i zică din fundul bojocilor o veche doină de haiducie din colecția lui G. Dem Teodorescu. Nelu Ianolide, care era și el pe-acolo, îl completă, spunând că românii aveau tradiția pandurilor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
auzi pe polițist dînd un ordin. - Conduceți-l pe Pierre-Marie de Kersaint la postul de jandarmerie! - Cum? Ce v-a apucat? SÎnt agresat și tot pe mine mă arestați? se răzvrăti PM. Lucas se dovedi de neîmblînzit: silueta Înaltă și deșirată a lui PM Încă mai gesticula, dînd glas indignării și mîniei, cînd cei doi jandarmi Îl Împinseră, chiar cu plăcere, putem spune, În furgonetă. Lucas primi atunci apelul pe care-l aștepta, inevitabil. La Ty Kern, dintr-un alt menhir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
făcea câte o rotație sau două prin aer, apoi iar și iar, fără efort, fără întrerupere, într-un perpetuum mobile. Și energia lui pornită dintr-o sursă necunoscută creștea, fără aparența celui mai mic efort. Sărea dumnezeiește, așa mare și deșirat cum se afla, și mă întrebam la ce se gândește el când se contorsionează prin aer, ce crede el despre el însuși când zboară ca un zeu, un zeu capturat de oameni într-o cușcă de plasă și arcuri. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
piatră, care purtat noroc. Tu spargi, spargi, ea crește, crește. Minune! Ajunseră la grotă. Peste capetele celor ce așteptau, puteau zări intrarea scundă. Înăuntru, în întunericul străpuns de flacăra lumânărilor, o siluetă ghemuită izbea cu un ciocan. Omul, un gaucho deșirat cu mustăți lungi, se ridică și ieși, ținând în palma deschisă, în așa fel încât să poată fi văzută, o bucățică de stâncă jilavă, pe care se grăbi s-o ascundă cu grijă în pumn, chiar înainte de a se fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
să pun capăt întregii situații. — Du-te să te odihnești, tati. O să am eu grijă de tine. • • • În după-amiaza acelei zile am urmărit antrenamentul lui Lee Blanchard. Metoda lui de antrenament consta în runde a câte patru minute cu semigrei deșirați, împrumutați de la sala de sport de pe Main Street, iar stilul lui de luptă era de a se arunca tot timpul în atac. Se ghemuia când înainta, eschivând de fiecare dată din trunchi, iar directele lui erau surprinzător de puternice. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
încerca în zadar să și-o ascundă și, fiindcă avea complexul de a fi prea scund, nu suferea oamenii înalți la care trebuia să privească în sus. Prima dezamăgire pe care i-am produs-o a fost, probabil, trupul meu deșirat. Au urmat curând altele. Făcea eforturi vizibile să mă impresioneze, să stimuleze în mine mândria de a avea drept tată un pictor reputat. Fericit de câte ori era lingușit, adulat, înclinat să nu observe că mulți roiau în jurul lui din interes, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ceva mai dumnezeiesc decât acel țărm cu stânci de marmură răsărind albe dintre florile violete ale scaieților. A trecut atunci pe acolo Vecu, despre care se zicea că în tinerețe fusese poet. Era un bătrân foarte taciturn, uscat la trup, deșirat, adus din spate, cu o claie de păr blond spălăcit în care nu se cunoșteau decât de aproape firele albe. Umbla totdeauna singur, ca un somnambul, fără să intre în vorbă cu nimeni. Locuia tot singur într-o cămăruță în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
început să plouă mărunt, părul lui Vecu se udă, i se lipește de frunte, de ceafă, de urechi. Brusc, bătrânul se desprinde din împietrire, te scuipă, pentru că l-ai jignit? pentru că te disprețuiește?, și pleacă legănându-și în ploaie silueta deșirată. Scuipatul lui, cleios și galben, ți s-a lipit de obraz, ca un vierme, lângă gură. Te ștergi încet, aproape paralizat de surpriză; altfel ar trebui să fugi după Vecu și să-l obligi să înghită un pumn de mâl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Ține-mi scara... Dă-i în gîții mă-sii de milițieni!... Ce le trebuia lor castraveți?!... Cei doi își apăsară tenișii pe antablament, adică asupra brâului ornamental de piatră, încadrînd, la partea superioară, ferestrele parterului. Deși mai neguros și încruntat, deșiratul se răzgândi și își plie șalele, încărcîndu-i el celui cu creastă de șobolan laba piciorului între palmele împletite, ghemuindu-se ca un resort înaintea lui, catapultîndu-l pe celălalt, pe fațadă, către etaj. Curând îl urmă pe zid, ca o omidă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
saturat c-o suspensie de picături de coniac. Senzație ațâțătoare ce împrospătase bateriile alcooliștilor de dedesubt, făcîndu-i să lopăteze tot mai vârtos și să boncăluiască tot mai înfrigurați pe zid!... Pentru a face din escaladare o activitate cât mai instructivă, deșiratul mârâi nervos. - Cine-i Omoroaica aia? Vreo drojdieră? - Hă! Cum te-ai bunghit că-i nume de gudulancă, cum ai pus botul!... Nu, bă, e o vrăjitoare, dintr-un cartier vecin, care ne poartă sâmbetele ăstora de la noi din cartier
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fudulie... Băutura-i temelie! vărsă nițică înțelepciune cel cu clop, învăluindu-și partenerul într-un nor de stropi fini de salivă. - Dacă ești damigeană, te descălțăm! Dacă ești sticlă, te desfundăm! Dar dacă ești bidon, te deșurubăm! lătră și primul, deșiratul, cel se numea Chiose. - Bă Chiose nehalit, dacă punem botul pe ceva pahardit... la banchetul ăsta unde ne-ai adus tu... se înduioșă anticipativ negriciosul. Ca mâine te iau și eu pe la o ciohordoaică de-a mea... Care se cam
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
alcooliștilor care, adunîndu-se în părculeț, ar fi putut confunda pâlpâirile cubului cu niscaiva irizări de lichid clătinat. - Pst, bă jimblă! Mă, Bruță! Cataroiule!... Băi, piele! Ia, belește-ți cepele, mă!... chema prin părculeț, tainic, c-o insistență sâcâitoare, un neica deșirat, pus pe harță, drapat în mijlocul verii într-un raglan putrezit. Deșiratul tremura din toate încheieturile, din cauza lipsei îndelungate a drogului. Ținând atașată la persoana sa, c-o sfoară petrecută peste mijlocul raglanului, o sacoșă în care adunase răbdător, peste zi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu niscaiva irizări de lichid clătinat. - Pst, bă jimblă! Mă, Bruță! Cataroiule!... Băi, piele! Ia, belește-ți cepele, mă!... chema prin părculeț, tainic, c-o insistență sâcâitoare, un neica deșirat, pus pe harță, drapat în mijlocul verii într-un raglan putrezit. Deșiratul tremura din toate încheieturile, din cauza lipsei îndelungate a drogului. Ținând atașată la persoana sa, c-o sfoară petrecută peste mijlocul raglanului, o sacoșă în care adunase răbdător, peste zi, resturi de sandvișuri, cotoare de măr, eugenii lefterite de prin coșurile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]