280 matches
-
-și ia avânt. M-am trezit în beznă, în frig, într-un pat jos, lângă o masă joasă de lemn, ațintind cu grijă tavanul, de al cărui îndepărtat planșeu nu izbutisem încă să dau. Ascultând două dintre albumele veninoase, timpurii, deșirate, ale formațiilor The Rolling Stones și The Doors. Iubindu-mă cu o tipă turtită, ambiguă, amabilă, înfricoșată. Cu picioarele ei, ridicate într-un anumit fel, amintindu-mi de-o orfană care-și lua singură toate bucuriile pe care reușea să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lucruri și de sudoare plutea între zidurile vechi. Zgomotul macaralelor care ridicau resturile și al scripeților ce scânteiau în viteză creștea. Toată această larmă de fier frecat și de voci groase și sparte se amesteca cu guitatul porcilor.Un parlagiu deșirat, cu fălcile căzute, îi împingea printr-o poartă de gratii, câte douăzeci într-un țarc închis. Trei-patru oameni se învîrteau printre ei, lovindu-i cu niște ciocane de lemn, pe rând, tot mai înverșunat, pe măsură ce țipetele de moarte ale animalelor
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fi vrut s-ajungă tavanul, iar umbra lui... ca o mreajă neagră cu nasul lungit, cu căciula lăsată pe ochi, părea că începuse o vorbire întinsă cu el. Părea c-o întreabă cugetând... părea că ea-i răspunde în cugetări deșirate... un dialog și cu toate astea, dacă voia să cuprindă realitatea lui, nu era decât un dialog al cugetărilor lui proprii, el cu sine însuși. Ciudat! Această despărțire a individualității lui se făcu izvorul unei cugetări ciudate. El fixă aspru
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
text pentru a denunța eșecul tradiției politice contractualiste, bazată pe instituțiile democrației parlamentare ale Republicii de la Weimar 4. Aceasta se dovedea incapabilă să gestioneze nu doar o criză economică tranzitorie, cât mai ales tensiunile dintr-o societate polarizată politic și deșirată cultural. Relațiile ierarhice stabilite în interiorul societății n-ar fi făcut decât să mascheze violența judiciară exercitată în spatele noțiunii de „drept natural” asupra marginalilor (i.e. „umanitatea adevărată”, reverberată pesemne de aura mizeriei). Aluzia atinge tradiția anglo-saxonă, pentru care proprietatea reprezintă - alături de
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Blestemul, ca formă lirică (retorică), apare Încă din Florile Bosforului, Blestemul dervișului, anticipează teribilele imprecații din Basme, anticipează și o imaginație poetică mai pronunțat materială: „flămînzi, să roadeți iarba ce naște pe morminte!;... să vă mușcați și brațul, și mîna deșirată... pe orice-ți pune mîna, țărină să se facă...” Versurile arată o fantezie dezbărată Într-o oarecare măsură de prea dalbele modele literare. În Basme, Legende istorice, modelele revin, sub alte forme, și ele se bizuie pe un sincretism supărător
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de-am crezut că-s militari. Purtau și cizme. L-am și întrebat odată: "De ce purtați dumneavoastră cizme?" "E mai vitejește", mi-a zis cel cu bube. Băiat bun, bine crescut! - Altul? Mai țineți minte pe vreunul? - Era unul slab, deșirat, îmbrăcat mereu, chiar și pe frig,cu o manta de ploaie de astea de doc gri, cum le zice? - Trench-coat! - Așa, așa! Ăsta avea mereu buzunarele pline de semințe de floarea-soarelui și tot despica în gură, chiar când vorbea. Când
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
după ce fuseserăm împreună la filmul Shining al lui Kubrick și ne întorseserăm acasă destul de speriați, mi-a venit ideea să cobor către miezul nopții sub geamul lui și să rotesc un tub de plastic, cu alură de burduf lung și deșirat, foarte la modă atunci printre copiii din Heidelberg, care scotea niște sunete lugubre, sinteză de vânt care străbate un cimitir, de cețuri și fantome peste mlaștini irlandeze, de urlet îndepărtat de fiară în pădure. După care m-a apucat teama
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Uneori este nostalgică după vremea tinereții și își amintește că în satisfacerea plăcerii nu a dat niciodată dovadă de rasism, nici nu a fost prea pretențioasă: „și pururi pofta mi-am îndestulat./ Nu m-am uitat că-i scurt sau deșirat,/ Bălan sau lai acela cemi plăcea/ și nici c avea avere sau n-avea.”401 Este interesant că pentru ea experiența înseamnă trecut sau viitor, mai puțin timpul prezent, este redusă la două noțiuni cheie: puterea și plăcerea trupească. Experiența
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Uneori este nostalgică după vremea tinereții și își amintește că în satisfacerea plăcerii nu a dat niciodată dovadă de rasism, nici nu a fost prea pretențioasă: „și pururi pofta mi-am îndestulat./ Nu m-am uitat că-i scurt sau deșirat,/ Bălan sau lai acela cemi plăcea/ și nici c avea avere sau n-avea.”401 Este interesant că pentru ea experiența înseamnă trecut sau viitor, mai puțin timpul prezent, este redusă la două noțiuni cheie: puterea și plăcerea trupească. Experiența
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Tipografia și Editura „Mantosʺ, C . Ne gri, 91, ca să mă conving că autorul tabletelor „Cafeaua de dim inea țăʺ n-a simțit niciodată lipsa versurilor. Chiar a celor à la maniere de G. Topârceanu (Vers de primăvară): Din spre zarea deșirată aʹnceput, de aseară, peste mahala să bată vânt de primăvară. Cerul vânăt își gonește peste dealuri norii; și-o băbuță se jelește cʹa văzut cocorii, Însă alta oʹnvenină căci susține tare: - „Ce-ai văzut mata, vecină, era stol de cioare
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
îl puse la locul său în continuarea trupului. Se așeză pe marginea șanțului cu capul între palme. Caii nu se vedeau nicăieri, doar soarele arunca aceleași văpăi spre pământul secătuit. ............................................................................................. - Ce s-a întâmplat aici? V-au bombardat? Insul slab, deșirat, cu mărul lui Adam proeminent pe un gât care parcă nu se mai termina, cu ochi obosiți, se oprise la spatele lui întrebând cu voce spartă. Mihu mârâi ceva nedeslușit, se uită în sus, văzu epoleții de ofițer și însemnele
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
a cărui valoare fondatoare s-ar pierde în negura timpurilor? Giacometti a sculptat și statui reprezentând oameni „în mișcare”, statui, remarcă Genet, cu picioare imense, masive, înfipte într-un bloc solid de piatră și cu un trup subțire, lung și deșirat, terminat printr-un cap minuscul. Sugestia nu este însă aceea a încercării unui corp captiv de a se smulge din locul unde e țintuit, ca în cazul statuilor sculptorului lui Ibsen, despre care am vorbit mai înainte. „Femeile nu se
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
poate fi vorba aici? Iar în secvența următoare este descris mecanismul intratextual acela de a te vedea pe tine ca pe altul, despre care vorbea Michel Butor. (S6i) Părea c-o întreabă cugetând...părea că ea-i răspunde în cugetări deșirate... un dialog și cu toate astea, dacă voia să cuprindă realitatea lui, nu era decât un dialog al cugetărilor lui proprii, el cu sine însuși. Ciudat! Această despărțire a individualității lui se făcu izvorul unei cugetări ciudate. El fixă aspru
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
vreunui episod important, ci a jocului narațiune-descriere care potența suflul dramatic al experienței lui Dan-Dionis. Varianta nu este variațiune a operei, ci chintesența, livrată asumat, direct, pozitiv. (H2a) Părea c-o întreabă cugetând...părea că ea-i răspunde în cugetări deșirate...un dialog și cu toate acestea, dacă voia să cuprindă realitatea lui, nu era decât un dialog al cugetărilor lui proprii, el cu sine însuși. Ciudat! Această despărțire a individualității lui se făcu izvorul unei cugetări ciudate. El fixă aspru
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
exprimate prin adjective propriu-zise, ceea ce sugerează o înfățișare arhetipală, dată, nu făcută. Umbra cugetă și Dan are acces la istorisirile ei, ceea ce reprezintă o etapă de trecere de la "părea că o întreabă cugetând...părea că ea-i răspunde în cugetări deșirate" la "Bună seară!" dialog nemijlocit.Chiar și atunci când o va vedea și asculta fără echivoc, Dan va auzi gândirile umbrei ca și când ar fi propriile lui cugetări. Să urmărim al treilea episod și ultimul al schimbului de identitate/materialitate dintre Dan
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
și sprijinul lor" (Iliescu 2003, 7). De asemenea, un politician precum Adrian Severin declara, nu mai devreme de anul 2000, următoarele: "nici nu mai știm ce înseamnă Europa. Nu numai sub raportul valorilor caracteristice... Europa îmi apare ca un spațiu deșirat, trăind tot mai mult sub semnul frustrărilor și al scepticismelor, între Noul Ierusalim și A Treia Romă [SUA și Rusia S.B.]... Ea rămâne, în continuare, un spațiu profund divizat între un Nord rece, harnic, prosper și stabil și un Sud
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
a ordona, a cere, a enunța etc.), dar și prin conectori argumentativi (deoarece, pentru că, dar, deci etc.) și/sau printr-un lexic marcat din punct de vedere axiologic ("bordei" sau "cuib" în loc de "casă", "puști" sau "plod" pentru "copil", "slăbănog" sau "deșirat" pentru un personaj, alegerea unui lexic global euforic sau disforic într-o descriere etc.). A.2. O ancorare enunțiativă globală conferă unui text tonalitatea enunțiativă de ansamblu, în timp ce nenumărate schimbări de planuri enunțiative alternează. Avem astfel posibilitatea să distingem între
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
a patra dintre surorile mele, era cu doi ani mai mare decât mine. Era cea mai mică dintre fete și mereu dată la o parte, se împodobea doar cu ce rămânea de pe la surorile mai mari. Imaginați-vă o copilă lungă, deșirată, mult prea înaltă pentru vîrsta ei, cu mîinile și umerii lăsați, timidă de abia dacă deschidea gura și care nu avea ținere de minte mai deloc; puneți pe ea o rochie primită de pomană, care nu-i venea nicicum, strângeți
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
cea de-a patra dintre surorile mele, era mai mare cu doi ani decît mine. Era cea mai mică și mai neglijată dintre fete, își strîngea lucrurile doar din ce rămînea de pe la surorile cele mari. Imaginați-vă o fată lungă, deșirată, mult prea înaltă pentru vîrsta ei, cu mîinile și umerii lăsați, timidă de abia dacă deschidea gura și care nu putea reține mai nimic; puneți pe ea o rochie primită de pomană care nu-i venea deloc, aranjați-i pieptul
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
anumitor cunoștințe și deprinderi (lingvistice și non-lingvistice) ce apar pe parcursul actului de lectură. EXERCIȚIUL A.1. Explicați de ce portretul lui Eartha Kih, apărut în Libération, este dificil de citit. Eartha Kih, cum să vă spun, este o Crawford de culoare, deșirată, care cîntă precum copilul sălbatic al lui Marlène și Piaf. O Betty Boop vrăjitoare, un bătrîn Chinez în Africa. Notele sale grave de "Catwoman", lacrimile sale de persoană intervievată și pusă în încurcătură cum doar americanii știu să o facă
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Pd ASM) este schematic dată în tabelul de la pagina 234. EXERCIȚIUL B.18. a) Regăsiți tema-titlu a acestei descrieri. b) Observați organizarea secvenței (planul textului). c) Arătați că există în acest text mai multe izotopii. (p1) Mîrțoaga era lungă și deșirată, cu picioarele împleticite, cu coama rară, cu copitele roase, cu potcoavele clămpănind; pofilul îi rupea coada; pe crupă avea o rană care îi sîngera. (p 2) În șaua din care aproape că nu se zărea, tras în spate de o
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
se odihnească. Așezarea își pierduse specificul; arăta ca un oraș arab oarecare din împărăția otomanilor. În timp ce privea cum cărăușii adăpau catârii pe care-i închiriase la Ierusalim, spătarul Mihai simți o atingere ușoară pe umărul stâng. Un arab înalt și deșirat, îmbrăcat din cap și până în picioare în straie albe murdare, îi făcu semn că are de transmis un mesaj. Spătarul scoase de la cingătoare o pungă și-i dădu omului o monedă. Arabul o privi atent, apoi cu un zâmbet larg
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
piatră, care purtat noroc. Tu spargi, spargi, ea crește, crește. Minune! Ajunseră la grotă. Peste capetele celor ce așteptau, puteau zări intrarea scundă. Înăuntru, în întunericul străpuns de flacăra lumânărilor, o siluetă ghemuită izbea cu un ciocan. Omul, un gaucho deșirat cu mustăți lungi, se ridică și ieși, ținând în palma deschisă, în așa fel încât să poată fi văzută, o bucățică de stâncă jilavă, pe care se grăbi s-o ascundă cu grijă în pumn, chiar înainte de a se fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
apoi, cu o mișcare pătimașă, se repezi la Apostol și-l sărută pe buze... Și Apostol, în sărutarea aceasta, își sorbi izbânda. A teia zi a plecat la Cluj și s-a prezentat la cercul de recrutare, unde un colonel deșirat l-a felicitat călduros. Când s-a îmbrăcat în uniformă și s-a uitat în oglindă, nici nu s-a mai recunoscut, atâta de marțial i se părea că s-a făcut. De altfel, în oraș clocotea un entuziasm contagios
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
întoarse spre Ilona întrebător. In ochii ei, peste rămășițele bucuriei, lucea o spaimă. ― Du-te repede, că te caută pe d-ta! șopti ea, agățîndu-i-se de braț. Apostol ieși, nedumerit, în ușa tinzii. Pe poartă tocmai intra un plutonier înalt, deșirat, cu fața cenușie și uscată, fără mustăți și cu niște favorite sure. Lui Apostol i se păru cunoscut, dar nu-și amintea de unde. ― Ordin urgent de la excelența-sa! raportă plutonierul, salutând respectuos, cu glas moale și totuși aproape obraznic și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]