289 matches
-
El e-un drag puber. Wilt își roti privirea prin cămăruie, remarcă dezordinea din ea și clătină din cap. — Dă impresia că încearcă să-și recupereze copilăria pierdută, zise el. — O, Henry, ești atât de perspicace! remarcă Sally, după care deșurubă dopul sticlei de votcă. — Nu sunt deloc. Dar e ceva al dracului de evident. — Ba ești, zău că ești! Numai că ești îngrozitor de modest, asta-i tot. Modest și timid și bărbătos. Sally trase o dușcă zdravănă direct din sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ca o tombateră fanariotă. Dar printre ele, asemenea unei regine în surghiun, se afla, prin cine știe ce miracol (cine i-o fi dat-o?), și o superbă sticluță de Emotion. O luă în mână cu dragoste, scoțînd-o din nesuferita companie, îi deșurubă capacul și apăsă ușor pe pulverizator, deasupra dosului palmei stângi. Își mirosi cu voluptate pielea astfel înnobilată. Așa da, se gândi, și chiar spuse cu voce tare: "OK." Îl puse pe toaletă și trânti ușița peste celelalte parfumuri. În spatele ușiței
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
el obișnuia să-și roadă uneori până la sânge pielițele astea de pe lângă unghii) și deși mâinile lui erau mici și prelungi, tot nu putuse scoate din ele chiar niște mâini de femeie. Unghiile erau mai mult late decât lungi. Alese sideful, deșurubă capacul înalt și dungat și scoase mica pensulă năclăită de lichidul gros, mirosind atât de familiar a eter. Își vopsi cu atenție fiecare unghie, mai întîi la mâna stângă, apoi la dreapta, fluturîndu-și și rășchirîndu-și degetele prin aer, cu gesturi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Gina se strâmba de râs privind "marele" Tiranosaurus rex, de vreo cincisprezece centimetri înălțime), miocen, pliocen, cuaternar (mamuți înzăpeziți în peisaje apocaliptice, față de care Antarctica e un joc de copii); în culoarul cu fosile Gina n-a fost cuminte: a deșurubat o piuliță cu care era prins genunchiul cerbului uriaș, al cărui schelet era dominat de niște coarne galbene, mucede, ca de ipsos, s-a cățărat pe cupola pietrificată a mamiferului cu carapace și-a încercat să deschidă geamul în spatele căruia
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ale tăbliilor laterale. Priveam cerul în care se reflecta verdele grădinii și așteptam poruncile reginei. Regina Verde tăcea, cu pixul între degete. Se uita țintă înainte, fără să ne audă șușotelile, căci noi începuserăm să jucăm telefonul fără fir. Puia deșurubase capacul pixului și se străduia acum să-i scoată și rezerva din interior. Reuși în cele din urmă să păstreze numai tubul transparent. Cu el, ne spuse apoi, aveam să facem baloane de săpun. Era minunat. Ne-am repezit în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
apoi se îndreptă spre partea din spate a jeepului, deschise portiera, scoase un bidon de ulei și, cu el în mână, se apropie de gura puțului. Fără să-și ia ochii de la Gacel, cu arma în mână, fără piedica trasă, deșurubă capacul și începu să toarne uleiul, care clipoci înfundat treizeci de metri mai jos. — Uite ce fac eu cu apa ta de căcat! spuse. Ai să te caci o lună numai ulei. Dădu drumul în puț încă plin pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
o tuse tabagică, răgușită. Tușind mai departe, Muti va continua să își șteargă apăsat cu acetol fiecare unghie ciobită ; se va întoarce apoi la țigara gata să se stingă, rezemată de marginea scrumierei, va trage un fum și apoi va deșuruba capacul sticluței cu lac roșu, românesc și ieftin. O să-și dea cu atenție fiecare deget, o dată, de două ori, ștergând, din când în când, repede, pasta care nu s-a așezat bine, cu ghemotocul de vată, pregătit alături. Mișcări precise
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
gură mare, apoi se caută În buzunar. Uite, ăsta trebuia să fie cadoul meu de noapte bună, dar, dacă tot sîntem aici... Rămîn mască În clipa În care scoate un shaker mic de cocteil din inox și două cupe asortate. Deșurubează capacul shakerului și, spre uimirea mea, Începe să toarne În cele două cupe un lichid rozaliu, transparent. Ăsta e cumva... Nu-mi vine să cred ! Mă holbez la el, cu ochii cît cepele. — Ei, hai. Doar nu era să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ne împingeau, pe unii "mai fini", să furăm o sticluță cu soia, pe alții, precum tipii din delegația care l-a însoțit pe Ceaușescu invitat la Paris în 1978 de Giscard d'Estaing, să ia tot ce se putea lua, deșuruba, demonta din palatul în care fuseseră primiți. E drept, nu orice om frustrat fură sau trebuie să fure, dar nu știu cum se face că pe lumea asta orice om frustrat care nu fură este asimilat cu semenii lui frustrați care fură
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
rîs chiar și atunci cînd aborda subiecte grave, cum ar fi moartea sau iadul. Își puncta fiecare dintre fraze Înălțîndu-și brațele și făcînd să-i tremure mîna. Ai fi zis că, așa cum stătea cocoțat În amvon deasupra credincioșilor, Încerca să deșurubeze un bec. Era irezistibil. După lectura Evangheliei, cînd ne așezam ca să ascultăm predica, dacă el era cel care urca sus În amvon, noi ne spuneam: „Grozav! Azi vorbește abatele Delval!“. Se instala sus, Își etala dinainte paginile predicii, făcea semnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ascultăm predica, dacă el era cel care urca sus În amvon, noi ne spuneam: „Grozav! Azi vorbește abatele Delval!“. Se instala sus, Își etala dinainte paginile predicii, făcea semnul crucii, ridica mîna, apuca un bec imaginar și, cu delicatețe, Îl deșuruba și-l făcea să dispară, după care mai deșuruba Încă unul. Pe durata unei predici, ar fi fost În stare să deșurubeze toate becurile unei fațade de cazinou din Las Vegas. Bisericile sînt făcute pentru proslăvire, iar eu proslăveam acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
În amvon, noi ne spuneam: „Grozav! Azi vorbește abatele Delval!“. Se instala sus, Își etala dinainte paginile predicii, făcea semnul crucii, ridica mîna, apuca un bec imaginar și, cu delicatețe, Îl deșuruba și-l făcea să dispară, după care mai deșuruba Încă unul. Pe durata unei predici, ar fi fost În stare să deșurubeze toate becurile unei fațade de cazinou din Las Vegas. Bisericile sînt făcute pentru proslăvire, iar eu proslăveam acolo chipuri, plete, sîni Înmuguriți, trupuri zvelte, cefe ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Își etala dinainte paginile predicii, făcea semnul crucii, ridica mîna, apuca un bec imaginar și, cu delicatețe, Îl deșuruba și-l făcea să dispară, după care mai deșuruba Încă unul. Pe durata unei predici, ar fi fost În stare să deșurubeze toate becurile unei fațade de cazinou din Las Vegas. Bisericile sînt făcute pentru proslăvire, iar eu proslăveam acolo chipuri, plete, sîni Înmuguriți, trupuri zvelte, cefe ca niște petale rozalii de trandafir. Îl proslăveam de departe pe Dumnezeu și pe tinerele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
sub ploaie, lucea asemenea scheletului unei reptile mari. Am vrut să-l Întreb cum avea de gînd să deschidă poarta aceea din stejar, o poartă de bazilică sau de temniță. Julián a scos din buzunar o sticluță și i-a deșurubat capacul. Un abur fetid a emanat din interior, Într-o spirală Înceată și albăstrie. A apucat lacătul de un capăt și a turnat acidul În gaura cheii. Metalul a țiuit ca un fier Încins, Învăluit Într-o perdea de fum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
să lucreze, de parcă ar fi planificat Întreaga operație dinainte. Deschise trusa și scoase o cutie Îngustă de crom În care se afla aparatul de ras pe care ea și Julia Îl foloseau cînd se rădeau pe picioare. Scoase aparatul, Îl deșurubă, ridică micul capac din metal și luă lama. CÎt de subțire era și cît de flexibilă! De parcă nu țineai nimic În mînă - o capsulă, o fisă dintr-un joc, un timbru postal. Singura ei preocupare era unde ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
una de băiat, chiar Încăperea În care domnul Mundy Însuși obișnuia să doarmă cînd era tînăr și locuia În casa asta Împreună cu părinții și sora lui. Patul era Înalt, victorian, cu măciulii de alamă lustruite la fiecare colț; odată, Duncan deșurubase una și găsise o bucată de hîrtie Înăuntru, mîzgălită cu scris de copil: Mabel Alice Mundy douăzeci de blesteme oribile pe capu’ tău de citești asta! Cărțile din bibliotecă erau povești de aventuri, pentru băieți, cu cotoare late și colorate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
așa, Duncan. Hai, Duncan. Duncan mai ezită o clipă, apoi deschise penarul Împotriva voinței lui, și scoase stiloul. Alec Îl pisa mereu să-i dea și lui stiloul, și acum Îl luă de la Duncan cu o plăcere vădită, preocupîndu-se să deșurubeze capacul, examinînd vîrful peniței și cîntărindu-l În mînă. Luă și trusa de scris, și, apoi netezi hîrtia, Încercînd să-i preseze cutele. După ce o Întreptă cît putu de bine, Începu să scrie. — Pentru cei interesați... Se uită la Duncan. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
strălucește pe fundalul negru, de pânză. Nasul delicat și subțire, buzele tăioase i se par ciudat de pure. Incredibil de pure pentru o corcitură. Prea pure. Aproape europene. — Remarcabil, șoptește. Robert, nu se vede deloc că ești corcitură. Robert este deșurubat și așezat pe un scaun, în timp ce reverendul își folosește noile sale instrumente de măsură pe diferiți parametrii ai figurii lui. Unghiul facial este măsurat la nouăzeci și trei de grade, nasul îi este considerat leptorin, ochii mesosemici, ușor ridicați la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
că Îmi pasă câtuși de puțin. Domnule Knisch, dacă doriți să spuneți ceva, va trebui să așteptați. Vă rog, semnați aici. Și aici. Prostit, m-am uitat la inspectoarea Manetti care intra pe ușă. Așeză repede un formular pe masă, deșurubând un stilou. — Asistentul Diels, am bâlbâit, semnând formularul ca o mașinărie automată. — Se bucură de orele libere la care are dreptul. Mulțumesc. Și aici. Mulțumesc. Și acum puteți pleca. Îndoi formularul În aer. În direcția asta, dacă sunteți drăguț. Manetti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
în volumele anilor ’80, de la Fântânile carteziene până la Deasupra lucrurilor, neantul, perambulând printr-un Copou metafizic, citindu-l pe Borges, sau așezat cu capul în mâini, schițând acțiunea poetului reflexiv peste marginile iertate, care nu rezistă impulsului de a-și deșuruba capul pentru a se uita mai bine la ce-i în el. Un bufon al existenței sublunare, mimând, prin gesturile sale de un nonsens superior, incoerența vieții înțelese în simpla ei liniaritate și necesitatea stringentă de a investiga „un tainic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
tot timpul, chiar dacă era un decembrie blînd. Vasele de ceramică Îi scăpau mereu din mînă, așa cum nu i se mai Întîmplase niciodată, și nu putea să fie atent la nimic. În ciuda tuturor acestor lucruri, Jim reuși să-și repare bicicleta. Deșurubă roata din față și Îndreptă spițele Îndoindu-le de bara de fier a balconului. Încercă bicicleta În camera de zi și apoi luă liftul pînă jos În hol. CÎnd trecu pe Avenue Foch, observă că Shanghai-ul se schimbase. Mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
decidă pentru cine va bea: pentru Tolstoi, pentru Cehov, pentru Babel, scriitorii mei preferați - ai lui care erau? -, întregul patetism al frazei frângându-se brusc în precizarea mea: „nu am pahar!”. El se întinse pe spate, luă calm sticla, o deșurubă dintr-o privire și trase un gât puternic; apoi mă categorisi nici blajin, nici vehement, fără semn de întrebare sau de exclamație: - Tî... toi, tu es juif... Poate că a fost a doua eroare - nu i-am replicat; am ieșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
o supremă și regretabilă dovadă de consecvență, chiar și atunci când se joacă, poetul folosește un limbaj artificial și greoi, făcându-te să te gândești la un cavaler medieval în armură care sare coarda: „Să ne pregătim destructurarea-de-sine: O-H-O! O-H-O! Bine! / Deșurubându-ne alelele acizilor nucleici O-H-O! Încă o dată!“(Imposibila dedublare) ‹ Uităm cu plăcere cartea, imediat după ce o închidem. Un singur gând ne urmărește: cum o fi, totuși, vulva prehensilă? Naivitati Scris la persoana întâi, din perspectiva unei țărănci, Bădița Dinicu, dintr-
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Acum, la lumina zilei, asemenea trunchiurilor de copaci, are și el umbră, dar nu reușește să găsească drumul care iese din pădure, se împiedică mergând fără să bage de seamă în cerc, scoate din săculețul de pâine ceva pesmeți sfărâmați, deșurubează capacul bidonului, bea, moment în care casca de oțel îi alunecă pe ceafă. El nu știe cum trece, minut cu minut, timpul, nu are la îndemână nimic cu care ar putea pune întrebări viitorului, dar îi este dor de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a colegilor lui de cameră, Zelea și Militaru, care și-ar fi dorit să împartă camera și cu Valeria, dar, dacă s-ar fi putut, fără mine. O mângâiam pe față, apoi o sărutam îndelung, cu ambele mâinii înșurubînd și deșurubând la nesflrșit sânii ăia imenși și foarte, foarte tari pentru dimensiunea lor, trecând în revistă toate soluțiile pentru a găsi un locșor cât de mic, în interior, măcar să ne agățăm hainele pentru că poziția în picioare nu ne-ar fi deranjat
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]