545 matches
-
și adîncă, iar mie îmi era îngăduit să spun " Da" chiar înainte de începutul primei bătăi. Era o zi însorită de mai, neobișnuit de caldă pentru acel moment al anului, dar era o neliniște în aer cînd ne-am distanțat de debarcader, ne-am luat poziția și, în scopul de a ne regla coordonarea și echilibrul, am făcut cîteva sferturi și jumătăți de mișcări, după care am încercat să impunem un tempo calm, folosindu-ne de picioare. Sus, pe cer, norii alergau
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
de cîteva zile. Aveam să nu-l vedem pînă în septembrie, a spus, dar conta pe noi că ne vom păstra în formă pe durata verii și ne-a spus data și ora la care ne aștepta din nou, la debarcader. Sănătoși, în echipament de sport și pünktlich ceea ce însemna că, deodată, după mai mult de două luni, nu mai era nici un minut de pierdut. A spus toate acestea ca și cum ar fi fost absolut evident că imediat după ce va fi trecut
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
meu și al lui, barca, memoria noastră comună. Nimeni nu uitase nimic. Ca și cum ar fi fost menit să fie așa, o rază de soare trecu ușor peste acoperișul alb al clădirii clubului și ne-a surprins cînd ne desprindeam de debarcader. Am pornit ca și cum nu s-ar fi întîmplat nimic, podul, cerul înalt, spațiul vast. Chiar Schneiderhahn părea să savureze reîntîlnirea. Nu ne-a dat nici o comandă. Nici o indicație, nici un avertisment. L-am putut vedea cu coada ochiului gonind pe aleea
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
care să ne raportăm performanța, nimeni cu care să ne comparăm, nimeni să ne judece. În afară de Schneiderhahn. Dar cine era el? Un ins singuratic într-o haină de ploaie ridicolă și cu cizme mari de cauciuc care ne privea părăsind debarcaderul. Un străin. Aș fi vrut să fim înapoi la antrenament. Tînjeam după singurătatea pe apă, după cercul plăcut de lumină din vremea cînd lucram cu greutățile în adăpostul bărcilor. Nimic nu a mers în felul pe care-l exersaserăm, toate
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
obișnuim cu vîntul și curenții de apă care pentru fiecare din cele șase bărci care, una lîngă alta, se vor alinia la start, vor fi altceva, așa a spus. După fiecare victorie exista o plută de onoare, de obicei, un debarcader improvizat, la care ne legam, în aplauzele celor prezenți, și președintele competiției ori un primar pășea cu grijă către noi pluta se mișca, apa lipăia pe pantofii lustruiți, strălucitori și înmîna medaliile. Chipurile noastre transpirate sub părul răvășit. Transpirația începe
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
de ziua în care ar fi fost pierdut tot ceea ce cîștigasem pînă atunci. David nu avea nici o problemă cu vîslitul la prora. El corecta, sprijinea, venea după mine și, de aceea, îmi era superior. Dar într-o zi stăteam pe debarcader în fața șopronului pentru bărci și Schneiderhahn ne ținea o predică mai severă decît de obicei, după un antrenament care nu mersese după dorința sa. Execuțiile pentru o sută de metri fuseseră la voia întîmplării, în ziua aceea, ca și cum oboseala noastră
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
mă gîndeam la Finlanda, mă gîndeam automat la o mie de lacuri. O mie nu era un număr. Nu putea fi, rapid și categoric, spart în bucăți manevrabile. O mie e infinit. Și în vreme ce parcurgeam ultimii cîțiva metri pînă la debarcader, fără instrucțiuni, obosiți și storși, dar, de obicei, și mulțumiți, mă imaginam adesea vîslind pe oglinda unui lac calm ale cărui maluri nu puteau fi văzute și care, în spatele nostru, fără să realizăm, se contopea cu altul, apoi cu altul
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
fereastra îngustă. O amintire stăruie în aer, o amintire cu etaje și ziduri, amintirea primului etaj, care nu mai există de cîteva zile. În realitate, n-a rămas nimic. Nici măcar mirosul. Chiar poarta de lîngă adăpostul bărcilor, care dădea spre debarcader a fost pe jumătate demolată. De-a curmezișul deschizăturii a fost întinsă neglijent sîrmă ghimpată. Mă las pe o parte, în mîini. Degetele mele sînt julite și zgîriate și încep să sîngereze. Din cauza frigului, am simțit durerea numai după ce am
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
uneori o găseam greu de urcat, după un antrenament solicitant. Era scara pe care l-am văzut pe Schneiderhahn pentru ultima oară, în ziua de după ultima noastră cursă, aceea din campionat. Faptul că și după acea cursă eram așteptați la debarcader, luni după-amiază m-a făcut să radiez de fericire. Deci nimic nu se terminase, nici măcar pentru cîteva luni, continuam, vara continua. Schneiderhahn ne aștepta, fără servietă, cu expresia îngrijorată care-l caracterizase zile de-a rîndul, dar, de asemenea, parcă
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
de un negru de cerneală, îmi lipăie la picioare. Este neagră precum ferestrele casei mari a lui David, casa din parc care este acum goală și din care a dispărut toată viața. Apa începe să se miște și spală lemnul debarcaderului ca o membrană subțire, ca o foaie de napolitană. Stau lungit pe spate și apa îi este absorbită de haină. Stau lungit pe spate și privesc în sus unde totul e la fel de negru ca în jurul meu. Cînd se vor reîntoarce
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
doamna Thaw. A doua zi dimineață, Thaw și maică-sa se întoarseră la Glasgow. Lui Ruth i se permisese să rămînă. în ziua aceea, au chemat o barcă la Kilnlochrua și domnișoara Maclaglan i-a dus cu mașina pînă la debarcader și le-a făcut cu mîna în timp ce înaintau în mare. Soarele strălucea la fel ca atunci cînd ajunsese aici cu cinci zile în urmă, și pentru prima oară văzu coasta verde a lui Ben Rua. Sufla un vînt tare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de horn cîntînd la concertină. Pescăruși cu aripile întinse planau deasupra în aerul turbulent. Thaw se așeză pe un ventilator care ieșea din punte ca o ciupercă otrăvitoare de aluminiu, și alături, maică-sa își flutura mîna la figura de pe debarcaderul care se depărta. Pe vîrful muntelui desluși punctul alb de triangulație. Se gîndi la noaptea anterioară și încercă să-și revină din amestecul confuz de întuneric, plînset și viziunea lui despre cheie. Părea că se gîndise că așa cum hidrogenul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe o potecă pavată, printre pajiști și copaci cu lampioane chinezești. — Creadeam că sîntem undeva foarte sus, Gloop, spuse Lanark. — Numai în interior. Stadionul e construit pe locul unui fost doc. Fluviul e undeva jos, Narky dragă. Trecură de un debarcader cu mici ambarcațiuni de agrement care se legănau ușor și ajunseră la o întindere netedă de apă cu lampione de-a lungul malului îndepărtat. Lanark se opri și arătă cu un gest dramatic spre luminile reflectate în apa întunecată. — Gloop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
acestui trecut revolut. Foarte repede, instalațiile industriale și antrepozitele de aici cedează locul. Cheiul se urbanizează și oferă pietonilor un pavaj ordonat. Privirea poate admira nestingherită fluviul și ambarcațiunile de croazieră, care zăbovesc aproape întotdeauna aici. Pe partea opusă a debarcaderului, o grilă lungă deschide calea către vechile terenuri ale uzinelor Citröen, transformate acum într-un parc modern. Pe aceste terenuri, cumpărate de Municipalitate în 1972, trecutul a fost șters cu buretele. Diferitele părți ale parcului oferă variațiuni pe tema naturii
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
eu pe străzi? — Am să stau în fața ușii să te aștept, spuse Jones. Hei! Ignatius flutură fericit din labă și se îndepărtă. Avea în sfârșit o rațiune pentru a câștiga bani: Harlett O’Hara. Îndreptă prora dezgolită a căruciorului spre debarcaderul feribotului Algiers, unde se adunau după-amiaza docherii. Strigând, scuzându-se, trecu cu căruciorul prin mulțimea de oameni și reuși să-și vândă toți crenvurștii. Plin de curtoazie și eficacitate întindea cu energia unui pompier ketchup și muștar pe marfa vândută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ÎN CER; ȘI ORICE VEȚI DESLEGA PE PĂMÂNT, VA FI DESLEGAT ÎN CER - MATEI 18:18. Un alt tramvai a trecut sunându-și clopotele, transportând copii gălăgioși și turiști din Russian Hill la Aquatic Park, la Muzeul Marinei și la Debarcaderul Pescarilor. Zgomotele orei de vârf din San Francisco se furișau În Încăpere, scoțându-i pe toți din reveria lor. — Rose nu e rea la suflet, s-a aventurat Barsam. Când ne-am cunoscut era o fată timidă din Kentucky. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
taxi. Dar vaporul cel verde pe care Tomoe l-a luat drept Vietnam, era vasul petrolier olandez Jepsen Marx. În spatele lui, cargobotul de opt-nouă mii de tone, Santosu-maru, cu steagul arborat la catarg, încărca marfă. — Ești sigur că ăsta-i debarcaderul? — Da, sigur. Așa mi s-a spus ieri la telefon. Tomoe mai fusese la Yokohama de două-trei ori, să-și conducă prietene din facultate, care se duceau la studii în America. Vapoarele plecaseră întotdeauna de la acest debarcader, așa că nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
că ăsta-i debarcaderul? — Da, sigur. Așa mi s-a spus ieri la telefon. Tomoe mai fusese la Yokohama de două-trei ori, să-și conducă prietene din facultate, care se duceau la studii în America. Vapoarele plecaseră întotdeauna de la acest debarcader, așa că nu se putea să fie o greșeală. Cu toate acestea, Tomoe era neliniștită. — Nu e nici un Vietnam aici, zise ea. — Uite! Takamori arătă cu degetul spre celălalt capăt al debarcaderului, unde începea marea întunecată. Erau vreo patruzeci-cincizeci de bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
la studii în America. Vapoarele plecaseră întotdeauna de la acest debarcader, așa că nu se putea să fie o greșeală. Cu toate acestea, Tomoe era neliniștită. — Nu e nici un Vietnam aici, zise ea. — Uite! Takamori arătă cu degetul spre celălalt capăt al debarcaderului, unde începea marea întunecată. Erau vreo patruzeci-cincizeci de bărbați și femei care priveau marea. Se auzeau frânturi de melodii cântate la instrumente de suflat, purtate pe aripile vântului spre locul unde se aflau Takamori și Tomoe. — Acolo trebuie să debarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
fluturându-și pălăriile spre cei care priveau de pe chei. Într-un colț se aflau adunate câteva călugărițe. Un marinar roșcat își scoase capul pe un hublou din margine. Pe chipul tuturor se citea o mare bucurie. Când vaporul atinse ușor debarcaderul, cei veniți să-i întâmpine pe pasageri au început să se agite. Doar glasul pescărușilor răsuna trist, ei continuându-și baletul deasupra bărcilor-pilot, de care nu mai era nevoie acum. — Heko-chan! Priviți! explodară asurzitor vocile unui grup de fete de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
farurile fulgerau printre zăbrelele parapetelor. Pe malul stâng al Tibrului erau deja niște activități În desfășurare - poate că, În sfârșit, dragau brațul Îngust al fluviului, Înfundat și Înnămolit de atâția ani. Un grilaj de tablă se Întindea pe toată lungimea debarcaderului. Era tablă ondulată, iar dificultatea proiectului Îl incita. E ușor să mâzgălești pe suprafețe plane, pe pereți, pe piloni. Toți sunt În stare, chiar și Începătorii. Zero făcuse deja asta. Chiar și pe zidul vilei. Bravadă prostească și inutilă, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Andrei Ionescu o făcea să-i înflorească sufletul. Până la sfârșitul lui aprilie, Zogru n-a mai putut să-i atragă atenția. A plecat chiar a doua zi să filmeze. Locul acțiunii se afla în Baza de agrement, nu departe de debarcader. Era un mormânt protejat cu un țarc făcut din cordoane de cauciuc. Groapa era curățată și măturată. Arăta ca o albie nu prea adâncă. Nu fusese pietruită și era evident pentru oricine că nu făcea parte dintr-un fost cimitir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de nuntă. Am dat peste cap ce mai rămăsese pe fundul ceștii și mi-am croit drum spre ieșire. Salutul meu adresat tuturor, fără să vizeze pe cineva anume, se pierdu În agitația Înconjurătoare. Am luat-o de-a lungul debarcaderului, am lăsat În urmă primăria situată la capătul extrem al portului și am simțit izbindu-mă În plin șfichiul brutal al oceanului. Mai erau doar vreo trei săptămîni pînă să vină vara și, În ciuda unui soare strălucitor, aerul era Înțepător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
plecase luînd cu ea lucrurile recuperate de pe corpul fratelui ei. Tipii de la SRPJ aveau să vină cu bacul de ora 16 pentru a duce corpul la institutul medico-legal. Yves putea face astfel Încît corpul fratelui ei să se afle la debarcader la ora aceea? Putea, firește. Își reținu o Înjurătură prinzîndu-și degetele Într-un sertar. Chiar avea nevoie acum de chiștocul ăla! Dacă nu cumva femeia de serviciu, Coursin, i-l aruncase cînd făcuse curățenie, avea să-i arate el... Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dans al Sfîntului Guy. Pe puntea pustie, cîteva plase de pescuit uitate, luate pur și simplu pe sus, străbătură piața și căzură peste mașina Algeco a Companiei L’Iroise, a cărei copertină era coborîtă. Valurile urcau deja, luînd cu asalt debarcaderul. Insula era izolată de continent pe o durată nedeterminată. Pe vreme de furtună, nu era ceva rar să vezi terasa hotelului măturată de valurile pe care hula le mîna departe peste uscat, ajungînd să inunde terenurile situate abia un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]