459 matches
-
dar răspunzătoare de nașterea iubirii rămân aiurea în uitare, iar umilință... Chiar inteligență proprie este un bun ce se poate vinde! În genere se caută atractivitatea, ce pare un cuvant cam greu de definit, nicidecum caracterizat prin smerenie, dar care debordează de sexualitate - corpul este un bun care se vinde primul pe această piață și nu numai, deaorece "femeile știu ce-i place bărbatului și îl atrage" în acest fel, dar îl și 'respinge' deoarce, încă de la inceput acesta nu este
VORBIND DESPRE DRAGOSTE SI UMILINTA II de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 816 din 26 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345412_a_346741]
-
interioară unde stătuse, cuminte, de când Dumnezeu a vrut să mă nasc.”, ne explică Georgeta Resteman. Poeta se destăinuie ca fiind copleșită de un tainic dor. Reușește prin versul său să dea profunzimi nebănuite acestei trăiri. Strălucirea astrelor și smaraldul privirii debordează cu înduioșare un fior de dor ce poartă un dulce parfum: „Mă arde-un dor tainic dor, mă viscolește Cu fulgi de foc și străluciri de stele Și cu smarald privirea-mi dăruiește Mireasma dulce-a lacrimilor mele ‘ (Dorul) „Poetul
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
-i plăcea de mine. Mă considera de multe ori prea pătrunzător prin gândurile mele, exagerat de scormonitor cu ceilalți. Și acest lucru o enerva la culme. Brusc, îmi veni o idee. - În ce semn zodiacal ești născută ? - Sunt o vomitatoare. Debordez de energie și când vreau, dar și când nu. Simți asta ? Își strecură mâna sub cearșaful imaculat, poposi pe pieptul meu, după care o lăsă să alunece cu voie în jos. Peste câteva minute, îmbrățișați vulcanic, icneam amândoi în mișcări
CĂRĂUŞIA ŞI EXACERBAREA SENTIMENTELOR ÎN AMOR DĂUNEAZĂ GRAV SĂNĂTĂŢII … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369194_a_370523]
-
s-a adresat M. Sale Domnului cu următorul discurs cu ocazia aniversării a unsprezecea a suirii pe tron: Până aci, în acea zi mare, suvenirile și aspirațiunile noastre singure erau mângâierea sufletelor noastre; astăzi, o vedeți Măria Voastră, toate animele debordă de bucurie... Când v-ați suit pe tron, v-am promis animele noastre și Măria Voastră ne-ați promis că veți face minuni cu poporul român. Astăzi am reînnodat firul de trei secole rupt al vieții noastre de națiune de
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Monitorul" din anul 1877, nr. 106, pag. 3145. Adecă, între noi vorbind și cu tot dinadinsul, nu s-ar cădea ca un prezident de Senat, un ministru plenipotențiar să fie, de nu altceva, cel puțin om serios? Apoi animele cari debordă, grijile cari gâdilă anima, resemnațiunea conștiinței de-a nu recula, între noi fie zis, vorbe de om serios sînt? Dac-ar fi fost vara, pe vremea căldurilor celor mari, tot am mai înțelege, dar deja la 10 mai, când e
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
a orașului Iași; 2. Înființarea unui institut industrial cu un muzeu de asemenea natură, alipit de el. Este cunoscut, d-lor deputați, de toți cetățenii din Iași că cele două râuri cari trec prin oraș în timpurile de ploi mari debordează, înecînd toată partea orașului situată pe șesul Bahluiului, făcând stricăciuni mari și, de multe ori, reducând în mizerie pe oamenii ce locuiesc acolo și cari, din nenorocire, sânt mai toți din partea neavută a populațiunii ieșene. În timpuri însă de secetă
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Mi-am dat seama de asta cu o claritate neliniștitoare, văzînd una din așa-zisele comedii intitulată: "Chaplin coace cu dinamită"." Dacă Jünger se întîlnește întîmplător cu umorul, în schimb Freud se ocupă de categorie sistematic. În studiul din 1905, debordînd de vorbe de spirit, auzite sau produse de savant însuși, iată una, relatată de Heine și avîndu-l protagonist pe chirurgul de bătături Hirsch din Hamburg, care se fălește în fața poetului cu relațiile lui cu bogatul baron Rothschild: "Rothschild m-a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
multiple direcții extrareligioase, impregnate evident de această matrice valorică (educație, civilizație materială, etos cultural, mental social). De aceea, a viza integrarea doar din punct de vedere strict religios (sub aspect dogmatic, ritualic, sacramental) ni se pare limitativ, pentru că spiritualitatea religioasă debordează Întotdeauna perimetrul specific, Încât, valorile ortodoxiei nu trebuie evaluate restrictiv, prin compararea lor doar cu cele ale catolicismului, protestantismului sau ale altor confesiuni ori religii europene. Comparația ar trebui să se facă Între blocurile spirituale extinse, și nu numaidecât prin
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
În veritabile scene, ca sub o baghetă magică. Atunci când Își pot Îngădui bănește asemenea fantezii, dandy-i compun fundalurile propriilor spectacole cu o voluptate de neegalat. Saloanele lui Brummell, camerele lui Eugène Sue, Jarry, Robert de Montesquiou sau D’Annunzio, debordând de un lux nu atât fastuos, strălucitor, cât inteligent, rafinat, exotic, au devenit subiect de legendă. Camera dandy e camera lui des Esseintes, eroul lui Huysmans din A rebours. Iar În realitate, reconstituit de amintirile prietenilor, apartamentul lui Eugène Sue
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
din aria franceză - critica arhetipală (Gilbert Durand), teoreticienii Noului Roman (Jean Ricardou) -, de asemenea, contextul cultural în care se plasează este cel al culturii franceze (cu trimiteri la Beckett, Gide, Robbe-Grillet și alți scriitori ai Noului Roman), iar „stilul” critic debordează de subiectivitate, înțelegând prin aceasta nu doar „empatia”, ci și o anume „familiaritate” funciară cu opera, explicabilă prin postura de cititor entuziasmat pe care și-o asumă, manifestată lingvistic prin oralitate, mărci ale afectivității, umor, ironie ori autoironie. Capitolele cărții
BARNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285650_a_286979]
-
se conturează ca un element al acestui cadru general - materie și energie, copac și vietate, crescut cu toate celelalte ale firii și ale satului. Răscolit de soare și de seve, de impulsuri sălbatice sau de neliniști și dorințe nedeslușite, acesta debordează de bucuria de a trăi, de vitalitate, de setea împlinirii, extrapolându-și trăirile, într-o frenetică celebrare a forțelor telurice. Erosul, abia presimțit, abia sugerat în primele culegeri, ocupă un loc central în Cununa soarelui. Iubirea este o chemare imperioasă
CIUREZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286287_a_287616]
-
său. Daca întruparea lui acopere, cum am zice, tipul în sine definit a poetului, daca realiză microcosmul poetului, atunci a dezlegat absolut problema sa. Acesta e raportul dintre artistul reprezintator și toate caracterele cele adevărat dramatice. Aci nu poate să debordeze artistul pe poet, fiindcă cel mai mare merit al lui constă într-aceea ca să renască creatorice caracterul dramatic întocmai așa precum l-a conceput și l-a adus la lumină poetul. Cât spațiu îi cedează esecuțiunea celor în parte abia
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Republica a treia într-un gigantic stat militar, cu un buget al războiului și al marinei de aproape un miliard pe an, încît are 72 de baterii de câmp mai mult decât Germania. Dar menirea unei republice ar fi să debordeze chiar de pace și de bun trai, să aibe escendente bugetare, să plătească datoriele statului, să scază dările, pentru a câștiga majoritatea imensă a populațiunii, pe lucrător, pe țăran, pe meseriaș? La asemenea argumente dorul de răzbunare răspunde: Franța a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Johansson și ale Oksanei neutralizase o parte din creierul ei și că asemenea comportamente erau pentru ea eliberate de orice conotație sexuală. În mintea ei se produsese un scurtcircuit în urma căruia rezultase o conștiință hermafrodită, dar destul de puternică pentru a deborda de sexualitate. - Nu mai face așa! zâmbi Johansson. - Iarăși te simți descurajat? - Nu mă simt descurajat... - Ba da. Incapacitatea de a te accepta pe tine însuți e un fel de descurajare la tine. E o trăsătură despre care poți spune
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
mușchii unei broaște pe care cercetătorii au lăsat-o fără encefal, un spasm pierdut în cosmos, o cheltuială inutilă diluată în azur... Plăcerea la care aspiră Aristip este deci voită, dorită, aleasă, stăpânită, creată prin propriile îngrijiri. Ea nu-l debordează pe cel care o face să apară și nu-l duce dincolo de limitele ființei sale, ci îl lasă între ele, să-și locuiască propriul sălaș. Adevărata jubilare constă în a nu te lăsa nici mistuit, nici ars de plăceri, ci
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
niște blânde complice. Nimic nu falsifică mai tare privirea lucidă asupra noastră înșine, asupra celorlalți și a lumii ca dansul atomilor îndrăgostiți într-un trup supus legii lor! Iubirea-pasiune e o catastrofă. Pulsiunea de moarte care chinuie cele două trupuri debordează dimensiunile patului și se tot întinde, se revarsă: epuizare a forțelor, supunere față de capriciile celuilalt, cheltuieli extravagante, demobilizare socială, cheltuire nesocotită a averii, șubrezire a sănătății... Starea fiziologică și psihică a individului străpuns de săgețile lui Cupidon ține de patologic
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
această zvârcolire telurică, omul se culcă pe o parte a câmpiei și se învelește cu cealaltă parte a ei; întreaga câmpie „curge spre un asfințit necunoscut”. În volumul Stâlpi (1974) se întâlnesc versuri pe ritmuri populare mai jucăușe, nici ele debordând de optimism. Altele, în stil pillatian, sunt mai degrabă niște parodii: „Ieșiți și din metrouri, și târlă și din iurtă / În iarba cea mai verde ne tăvălim acum / Și-aflăm în timp ce râdem ca-n alte ere cum / mesajele din cosmos
ALBOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285227_a_286556]
-
România nouă” (Cluj). Titlul Zări senine circumscrie un spațiu liric dominat de dorința de înălțare „din lumea veșnicelor patimi”, de aspirația spre edenul florilor și al luminii. Starea poetică este aproape echivalentă cu o baie de imagini campestre și celeste, debordând de încântare vizuală și auditivă, e o comuniune cu natura. Beatitudinea trăirilor senzoriale face ca lucrurile să își piardă corporalitatea și să fie percepute ca niște emanații de energie care se pot contopi cu lumina divinității. Totul devine plutire, zbor
MANDRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287977_a_289306]
-
aparte a criticii lui M. o configurează două sinteze trădând un anumit apetit teoretic: Arca lui Noe (I-III, 1980-1983) și Despre poezie (1987). Ambele se plasează la limita dintre tipologia formală și proiecția istorică. Așa cum o definește criticul, poezia debordează limitele limbajului și, într-un sens particular, le contrazice, iar poeticul nu este decât unul dintre drumurile spre care trimite. Poezia este o construcție solid înșurubată în temeliile limbajului, dar edificiul ei devine scena unor jocuri de forțe, păstrându-și
MANOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
personaj”, și „modelul paideic în cultura umanistă”, propus de el, erau de natură să trezească atenția, îndreptățind, în ambianța socioculturală dată, cele mai diverse - uneori neașteptate - alianțe sau „despărțiri”. Însuși faptul ca atare, al existenței „Păltinișului” ca instituție sui-generis, ce deborda tiparele știute, contrazicea destule habitudini, putea fascina, putea surprinde, putea neliniști sau revolta: noul, straniul „joc cu mărgele de sticlă” își oferea prismatic fațetele mai multor lumini. ION POP SCRIERI: Tragicul. O fenomenologie a limitei și depășirii, București, 1975; Încercare
LIICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287808_a_289137]
-
Vineri, apoi, vrând să se însoare cu „fata de apă”, zâna Dunării, dispare înghițit de valuri, iar Pentr-o puică de hangiu relatează, într-un limbaj plin de regionalisme, povestea unei trădări și a unei răzbunări haiducești, Sân Gheorghe Nou debordează de o imaginație hâtră, demitizantă, enormă. Plictisit să își joace rolul sacru-eroic, Sfântul Gheorghe coboară în lume, „la făgădău”, ca să bea „trascău” cu notabilitățile rurale, în timp ce țara, bântuită de „zauru-balauru”, e izbăvită de o cătană slobozită de la oaste, Gheorghe din
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
artei, Genette observă existența a două moduri ale operei de artă, pe care le numește imanența și transcendența ei. Imanența se referă la acel obiect, sau set de caracteristici ce desemnează opera, în vreme ce transcendența circumscrie modalitatea în care opera "depășește, debordează sau se joacă cu obiectul ei". La întrebarea "în ce constă această operă?", răspunsul ar putea fi "un bloc de marmură". Dar, Genette obiectează, un asemenea răspuns limitează opera de artă la statutul de prezență fizică, imediată. Or, în domeniul
O estetică pentru contemporani by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17151_a_18476]
-
își creează un „avut ontologic” și, drept consecință, orice actualizare a lui a fi, orice realizare a lui în prezent („acum - aici - așa”) e însoțită de apariția lui a avea la trecut. Dacă avutul ontologic nu rămâne în trecut, ci debordează prezentul, încălcând domeniul lui a fi, el se preschimbă în „avut pseudoontologic”. A fi „se sublimează” în a avea. Foarte simplu spus, își devine copie palidă, epigon. Insul aflat în această situație a căzut în „lumea lui pseudo”. El nu
SORA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
le Întâmpină sau le pregătesc personajele care o populează. Privită cu ingenuitate (câteodată intolerabilă pentru un examen serios), puntea plurală dintre opera științifică și literatura fantastică pare puțin populată de coincidențe, ca și de contrasensuri. Dimpotrivă, privită cu insistență, ea debordează și de suprapuneri voite, chiar dacă parțial camuflate, și de interacții care parțial amenință sensul propriu și al științei, și al literaturii - deși Eliade a crezut totdeauna, și a mărturisit-o poate chiar prea abundent, că amândouă sunt doar calotele nu
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
pe unii, în personaje. Sunt și secvențe aburite de tristețe, însă episoadele amuzante (farse, pozne, felurite năzbâtii) precumpănesc. E parcă o întrecere între șugubeți în „pururi vesela și animata societate a Junimii”, calambururile, poantele, șarjele cordiale sau corozive (nu toate debordând de umor) înlănțuindu-se ca într-un „carnaval”. În înmănuncherea de medalioane Mușchetarii literaturii române moderne S. își controlează pînă la un punct pornirea de a privi lucrurile în latura lor jucăușă. Nu convinge însă ca, așa-zicând, istoric literar
SATEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289507_a_290836]