662 matches
-
o lacrimă de zeu” (În brațele noului timp). Și timpul senin îl găsește poeta în iubire, poate o iubire ce-a trecut, dar poate reînvia: „În bătaia luminii / îmi deschid brațele așteptând primul strigăt / al celui vândut singurătății” (Un zeu decăzut), căci odinioară - își amintește poeta - erau „două inimi pârguite de dor, / cu boabe de aur, / încolțite în suflet, / ca o câmpie lăsată să rodească / în slavă” (Ca o pasăre rară). Crezând în revenirea iubirii, poeta își pregătește daruri inedite: pădurea
CELLA NEGOIESCU. DESPRE VOL.DE POEZIE ”ÎN UMBRA ZEILOR” de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1902 din 16 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379246_a_380575]
-
departe și dezamăgit de atâta îndărătnicie și înstrăinare a ființei pe care El Însuși o concepuse mai presus decât îngerii. Poate numai privind peste tragedia și ororile istoriei cunoscute a omului și oricine și-ar putea da seama cât de decăzute moral și spiritual ființe santem și cât de dreptate are Cartea Sfântă când vorbește de nevoia lumii de un Mântuitor, de neputința omului de a se ridica singur de sub povară păcatului. Dar dacă am fost în stare să vărsam atâta
TEOLOGUMENA – DESPRE ISTORIA SACRA SI PROFANA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374176_a_375505]
-
ca să i se pară mai ușoară existența sa de-a lungul timpului. A accepta, însă, timpul înseamnă a fi robit morții. Conștiința eternității spiritului are aceeași funcție ca lacrima în opera lui Lucian Blaga, aceea de a atenua suferința omului decăzut, însă personajul lui Eliade aspiră la mai mult, la reintegrarea condiției primordiale, în care omului îi este accesibilă etenitatea. Este vorba de pătrunderea lui în camera Sambô, o ipostază a insulei lui Euthanasius, unde trăiește: întro continuă, inexplicabilă fericire. Fericirea
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
elite se îngrijorează de soarta și de educația lor. Intelectualii sînt îndurerați de starea națiunii lor care conduce la acte de barbarie. "Vai! regretă Micu, cît a căzut de jos națiunea noastră! Servitori și sclavi, proști și ignoranți, săraci și decăzuți! Ar trebui să înceapă să studieze și, studiind, să atingă înțelepciunea, și prin înțelepciune să ajungă la fericire. Și drept conducători, ei ar trebui să aleagă oameni luminați, oameni mîndri; ar trebui să se privească în această oglindă." Luminile își
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
legitimitatea electorală a național-țărăniștilor, fusese pusă după moartea lui Ferdinand, în 1927, prin renunțarea la tron a fiului său Carol, în decembrie 1925, la evicțiunea căruia Brătianu luase parte. Maniu, dimpotrivă, era considerat ca un apropiat al partidului "carlist". Moștenitorul decăzut este contestat: o copilărie dificilă, marcată totuși de afecțiunea bunicii sale Elisabeta, prezența preceptorilor de a căror influență distructivă va vorbi și fratele său Nicolae; o tinerețe încărcată de peripeții amoroase pe care regele Ferdinand, regina Maria și anturajul de la
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
sensului revoluției. De ce au fost lichidați Ceaușeștii? Răspunsul se găsește în mesajul AFP, din 26 decembrie 1989: "La ora locală două, Televiziunea transmite imagini ale lui Nicolae Ceaușescu și Elenei Ceaușescu, filmați cu puțin înainte de execuție. Conform noilor autorități, dictatorul decăzut și soția sa sînt responsabili de moartea a 60.000 de persoane din vremea regimului lor. Bilanțul zilelor de revoluție rămîne nesigur, variind de exemplu de la 500 la 10.000 de morți numai în cazul capitalei. În cursul dimineții, CFSN
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
mistuită de-a vremii cenușă, Încă-mi păstrez, în Homer, porțile grele de bronz". (Euenos, 9, 62) Antiteza "altădată-acum" surprinde trecutul printr-o raportare, permanentă, la prezent. Eminescu va prelua acest raport de temporalitate dezvoltând mai mult ideea unui prezent decăzut. Iată câteva versuri din Alfeios și Antipater, pe tema "ubi sunt" (predominantă în Memento mori): Nu se mai văd așezări de eroi. Dacă dăinuie vreuna Nu-i înaltă cu mult peste câmpie." (Alfeios, 9, 101) " Unde ți-e fala, în
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
profesor mă văd, invarabil, vineri seara, la concertul Filarmonicii, iar a doua zi... vai, vai, vai, la stadion. Și la meciul de azi, aceeași scenetă. Îmi exprim, în mimică exagerată, stupoarea de a ne afla, din nou, în poziția asta... decăzută. Tot exagerat, și el, mi-l citează iarăși pe Terențiu: Homo sum: humani nil a me alienum puto (sînt om: nimic din ce e omenesc nu-mi e străin). Și ne-afundăm în galerie. Preferînd să văd de-aproape "drama
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
un fel de Exod ce urmeaza Genezei din Cartea lui Los și Cartea lui Urizen. The Song of Los (Cîntul lui Los) este o întoarcere la tema cosmică, aducînd istoria umanității în epoca lui Blake. Los cîntă astfel despre starea decăzuta a omului, în care legile arbitrare ale lui Urizen au fost instituționalizate. Blake condamnă viziunea materialista asupra lumii îmbrățișată de oameni de știință și filosofi că Newton și Locke. Filosofia lor este numită "a celor cinci simțuri". Potrivit acesteia lumea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
celor cinci simțuri". Potrivit acesteia lumea și mintea omenească sînt ca niște mașini industriale ce operează în virtutea unor legi fixe, fiind lipsite de orice imaginație, viața spirituală sau creativitate. Sfîrșitul poemului însă indică faptul că regenerarea omului din starea să decăzuta este iminentă. Venirea lui Orc anunță nu doar revoluția care plutea deasupra Europei, ci și Apocalipsa de pe urma. Blake este solicitat de Richard Edwards, editor și librar, să facă desene pe care apoi să le graveze pentru o nouă ediție a
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
la sfera "Eternilor" (Eternals). Riturile de construcție (în romantism construcție fizică, mentală, sau fizico-mentală), pe de altă parte, sînt imitarea gestului cosmogonic, prin care spațiul profan e transformat în spațiu transcendent. La Blake și în romantism în general spațiul verbului decăzut este transformat în templu verbal, în "hierofanie" lingvistică, prin care se încearcă să se resacralizeze limbajul omenesc, rezultatul fiind, în cazurile reușite, nașterea spațiului transimanent al logosului teandric, un bun exemplu în acest sens fiind Blake, cel puțin în unele
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-a într-un loc unde mulțimi erau închise în Munții țări și-n stînci ce se nălțau cu chinurile lor. 115 Se duse-apoi printre castéle și cetăți clădite din oțel arzînd. Apoi zărit-a chipurile tigrilor și Leilor 161, oameni decăzuți. Și multi în șerpi și-n viermi, întinși enorm de lungi Peste țarina mohorîtă și întinate cărărui, îi ațin calea Afară trasă dintr-un adînc în altul, țesuta de dihanii cu șolzi 120 Și mari spinări sau înzeuate-n coji
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
S. Foster Damon, 1973, p. 198). Vîrstă de Fier din sistemele mitologice tradiționale este intr-adevar asociată cu nivelul maxim de distrugere și decădere spirituală. De exemplu, în Munci și zile Hesiod consideră "epoca de fier" (i.e. perioadă din prezent decăzuta fizic și moral) ca fiind cea mai rea era a omenirii, munca în acest context fiind o pedeapsă impusă de zei (cf. Victor Kernbach, Dicționar de mitologie generală, p. 187). Similar, Kaliyuga ("epoca de fier " în miturile hinduse) este guvernată
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și a căilor noi"251. Filosoful, prin urmare, nu propune o trecere dincolo de uman, ci o potențare a lui care să-l arunce către propriile sale limite. "Noul filosof" va practica, firesc, o nouă filosofie, îndepărtată de modelul celei moderne, decăzută și redusă la teoria cunoașterii; o filosofie activă ce contrazice modul de viață filosofic consacrat (devenind, astfel, ne-filosofică). Greutatea reconstrucției acestei noi atitudini în fața vieții vine și din augmentarea desigur, în sens plebeian, degradant față de spiritul nobil a pretențiilor
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Măi Popescule, ai luat și tu bani de la securitate..., nu te amăgi... Gh. P. unu: Eu n-am luat nici un ban... ți-am spus c-am luat pentru că mă strîngeai de gît... Gh. P. doi: Ascultă, Popescu unu, numărule, obiect decăzut, care tot mai crezi că ești om... Să le luăm pe rînd; ai văzut ce-ai văzut, dar ți-ai pus mîinile la ochi ca să nu vezi timp de patruzeci de ani? Gh. P. unu: Da, și ce-i cu
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
căci nu știu ce fac”, „și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri” - iată câteva Îndemnuri care exprimă nu numai una dintre cele mai importante conduite ale creștinismului, ci și esența acestei valori. Iertarea ne scoate din condiția umană „decăzută” și ne Înalță la una pe care Dumnezeu ne-o propune pentru a deveni asemănători Lui. Că de veți ierta oamenilor greșealele lor, ierta-va și vouă Tatăl vostru Cel ceresc; Iar de nu veți ierta oamenilor greșealele lor, nici
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Îi reconstituie biografia nu poate uita câteva episoade excentrice dintr-o tinerețe italo-pariziană, după cum nu poate să nu remarce modul cu totul ieșit din comun În care D’Annunzio trăiește retras În castelul de la Vittoriale, pe malul lacului Garda. Prinț decăzut, Însă totuși prinț (de Monte Nevoso), el compune o scenografie ciudată, desprinsă parcă din romanul lui Huysmans, dar și din propriile plăsmuiri, cu decoruri fastuoase, pline de prețiozitate, cu deghizamente dintre cele mai smintite. Eroii uriașei sale construcții romanești (rămasă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
soitariu, folosit cu atâta firesc de Alexandru Paleologu. Soitarii erau cei patru măscărici ai domnilor fanarioți din țările românești care, ne spune DEX-ul, Îl Însoțeau pe vodă la parade, la petreceri. Iar Mateiu (demonstrează tot Alexandru Paleologu) trece pe seama decăzutului Gorică Pirgu ceva din propriul tată, ba chiar și din sine, mai ales atunci când, În chip de narator, Îl privește cu Îngăduință, sătul de atâtea savantlâcuri și pus pe chef. Pentru că ni s-a părut Între cele mai exacte și
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
niciodată o aristocrație ce dispune nelimitat de privilegii. Și totuși, În ciuda aparentei ameliorări a ordinii sociale datorată mișcării din 1789, inegalitatea averilor ca abuz necesar s-a regenerat În forme noi. Nu avem, oare, astăzi, În locul unei feudalități rizibile și decăzute, acea triplă aristocrație a banului, a puterii și a talentului, care, oricât de legitimă ar fi, continuă să reprezinte pentru masă o povară imensă, impunându-i patriciatul băncii, ministeriatul și balistica jurnalelor și a discursurilor de la tribună, trambuline pentru oamenii
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Însușiri, predispoziție și totodată sacerdoțiu, natură și funcție sacră, Flaubert este smuls clasei burgheze și zvârlit În mijlocul unei aristocrații parazitare care-l sanctifică. El și-a mascat gratuitatea, libertatea nejustificabilă a alegerii sale; a Înlocuit printr-o comunitate spirituală nobilimea decăzută, și-a salvat misiunea de cleric. Baudelaire, fără Îndoială, a ales și el să intre În această comunitate. De sute și de mii de ori, el vorbește În scrierile sale despre „poet”, despre „artist”. Și-a găsit justificare, consacrarea la
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
1350, el evocă pe Alexandru, domnul muntean, ca pe "regele" vecinilor noștri, "tătarii negri". Pe turcii osmanlâi, domnia românească îi privește ca pe niște călăreți războinici veniți după pradă. Cu totul alta este relația cu Bizanțul-așa îngustat, micșorat și decăzut cum era, acolo se afla "împăratul" creștin, sălașul ortodoxiei. Orice semn de prietenie al lui este considerat de domnii munteni o mare cinste, ca o întărire, o consfințire, superioară față de cea a regelui Ungariei. Dar, în plus, acolo, la Bizanț
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
înomenea dumnezeirea și îndumnezeia pe om” (Iisus prin grâu), ori a Tatălui ceresc, în suprema-i bunătate (Cântecul apei, Troița, Dezmărginire), alternează cu icoana celui „ce s-arată puternic în moarte” (Molimă), care e inaccesibil omului păcătos într-o lume decăzută (Cuvântul Tău, Îngerul slavei), ori chiar cu imaginea unei divinități îmbătrânite, impotente (Călătorul); subsecvent, omul ia când un chip titanic, de colaborator al lui Dumnezeu la crearea lumii (Noul Adam), când chipul credinciosului comun, conștient de imperfecțiunea sa funciară, când
CRAINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
el practică o metodă concretă și experimentală. În studii, evită metoda comparată, considerând-o prematură. Civilizația română sătească. Ipoteze și precizări (1944) pornește de la constatarea scindării satului românesc, care a intrat „într-un proces de destrămare”. Așadar, nu spre formele „decăzute” se îndreaptă atenția sa, ci „spre regiunile izolate de munte, unde satul românesc stăruie să trăiască o viață nealterată, armonioasă și echilibrată, bogată în valori tradiționale, ca un produs curat al pământului și istoriei locale”. Propensiunea spre arhaic a cercetătorului
BERNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285709_a_287038]
-
decât amintirea istorică a unei lungi activități și dreptul formal de-a exista mai departe. Regele Ludovic I (cel Mare) al Ungariei și mumă-sa Elisabeta au fost aceia cari au dat Scaunului roman cel dentîi impuls spornic pentru reînvierea decăzutei episcopii. În anul 1347 Clement VI aduse la cunoștința episcopului de Calocsa cumcă, după cererea și recomandarea celor doi solicitatori regali amintiți mai sus, au numit pe capelanul lor, călugărul Augustin (Lectorem ordinis heremitarum sancti Augustini) Toma de Nympti, episcop
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
vine în atingere cu uscăturile omenirii, cu resturi de popoare vechi cari au trecut prin toate mizeriile unei civilizații stinse, cu acele resturi în care vertebre și cranii sunt osificate și condamnate la o anume formă, resturi intelectual sterpe, fizic decăzute, moralicește slabe și fără de caracter. Toată viața publică a poporului tânăr se viciază, moralitatea lui decade, inteligența lui sărăcește și se usucă. Nu e nici un pericol pentru români de - a - și asimila rase tinere de orice origine ar fi, dar
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]