353 matches
-
Rapetti circumscrie decadentismul fenomenului istorico-literar al decadismului, al revoltei antinaturaliste și al romanului reprezentativ al lui Huysmans, fără a-i oferi o recunoaștere estetică la nivelul artei plastice, decât ca reflex simbolist. Criticul de artă acordă doar o relevanță tematică decadentismului și nimic mai mult, din cauza unei "anumite indeterminări conceptuale" care a condus la înlocuirea sa cu simbolismul. Este esențial că mișcarea decadentă sau cea simbolistă nu pornesc din direcția artei plastice, ci din direcția literaturii care revendică un solid precursoriat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
din cauza unei "anumite indeterminări conceptuale" care a condus la înlocuirea sa cu simbolismul. Este esențial că mișcarea decadentă sau cea simbolistă nu pornesc din direcția artei plastice, ci din direcția literaturii care revendică un solid precursoriat cu Baudelaire, spre exemplu. Decadentismul se va fixa mai bine în proză decât în poezie, supraviețuind astfel asimilării sale de către simbolism. În poezie, în Franța, perioada decadentă este dominată de Rimbaud, Baudelaire a cărui substanță poetică poate materializa în cadrul unui spectru larg de sensibilitate atât
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cazul în care el nu este afiliat complet modernismului. Pot fi adăugați epigonul Rollinat cu Nevrosele sale, Albert Samain și Jules Laforgue pentru a da un contur ceva mai pronunțat unei dimensiuni estetice, care se lasă cu greu normată canonic. Decadentismul și simbolismul păstrează o relație foarte strânsă, încât adeseori este dificil de stabilit pe unde trece frontiera care desparte cele două estetici, atunci când unul dintre termeni, în speță cel decadent, este ignorat și îngropat istoric într-un interval de aproximativ
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
din punct de vedere istoric al înfrângerii Franței de către Prusia. În Franța, certificatul de deces al curentului ca mișcare structurată, organizată, stabilește ca dată-reper anul 1889, dar aproximarea împinge dispariția curentului spre sfârșitul secolului, așa cum consideră, de pildă, Rapetti. Portanța decadentismului este cu mult mai mare, ca și în cazul simbolismului, termenul cunoaște o deflagrație, fiind împins în zonele cele mai diverse, de la filozofie la sociologie sau științe ale naturii, la medicină și istoria artei etc. Se poate observa cu ușurință
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
are tema în filozofie, iar opul lui Oswald Spengler, Declinul Occidentului (1918-1922), probează rezistența ei. O altă serie de mutații "malefice" suportă discursul critic asupra decadenței, din ce în ce mai politizat și colorat antisemit. În opinia lui Rodolphe Rapetti, simbolismul se definește asemeni decadentismului ca dublă reacție, la naturalism, dar și la formula clasicizantă a parnasianismului, de la care preia o serie de elemente: tema langorii, a unei hipersensibilități informate cultural și asociate cu un anumit rafinament morbid, compensarea acțiunii prin reverie și reflecție melancolică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ca o contranatură, impersonat exemplar de către personajul huysmansian din În răspăr, Des Esseintes, pe care istoricul de artă îl socotește chiar "arhetipul"20 acestei ontologii estetice. Rapetti identifică și o disociere sub raport tematic a celor două curente, iar pentru decadentism "izolarea în pulsiunile morbide constituie subiectul principal al acestei literaturi [...]"21. Sau mai degrabă, fenomenul apare fie ca interfață și consecință estetică a decadenței politice, fie ca un hibrid socioestetic, ca rafinament exacerbat prezidând la epuizarea prin exces a unor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
hibrid socioestetic, ca rafinament exacerbat prezidând la epuizarea prin exces a unor convenții plastice osificate. Din "definiția" lui Rapetti rezultă o existență hibridă, în interstiții, pe mai multe paliere, fie ca atitudine, fie ca atmosferă, având drept numitor comun estetismul. "Decadentismul se sprijină pe postulatul după care trăsăturile estetice socotite ca potrivite fazelor de decadență politică, fie un rafinament extrem însoțind dezagregarea structurilor formale aflate în uz, vin să marcheze sfârșitul secolului al XIX-lea"22. Însă, pentru a face distincția
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sprijină pe postulatul după care trăsăturile estetice socotite ca potrivite fazelor de decadență politică, fie un rafinament extrem însoțind dezagregarea structurilor formale aflate în uz, vin să marcheze sfârșitul secolului al XIX-lea"22. Însă, pentru a face distincția între decadentism și simbolism, și Rapetti a apelat la translatarea discuției în spațiul literaturii, utilizând concluziile în vederea delimitării celor două fenomene culturale în cadrul artelor plastice. Mai precis, termenul de decadentism este afiliat literaturii, de unde își extrage configurația conceptuală atât cât este, utilizarea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sfârșitul secolului al XIX-lea"22. Însă, pentru a face distincția între decadentism și simbolism, și Rapetti a apelat la translatarea discuției în spațiul literaturii, utilizând concluziile în vederea delimitării celor două fenomene culturale în cadrul artelor plastice. Mai precis, termenul de decadentism este afiliat literaturii, de unde își extrage configurația conceptuală atât cât este, utilizarea sa în cadrul artelor plastice fiind una marginală și fără corp teoretic valid. Ca și Mario Praz în privința decadentismului, Hofstätter consideră că simbolismul preia o serie de trăsături romantice
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
două fenomene culturale în cadrul artelor plastice. Mai precis, termenul de decadentism este afiliat literaturii, de unde își extrage configurația conceptuală atât cât este, utilizarea sa în cadrul artelor plastice fiind una marginală și fără corp teoretic valid. Ca și Mario Praz în privința decadentismului, Hofstätter consideră că simbolismul preia o serie de trăsături romantice afine. "Romantismul deja posedă clar trăsături simboliste". De asemenea, adversitatea romantismului față de raționalismul iluminist se transpune în adversitatea simbolismului / decadentismului față de naturalism sau realism. Orice nou curent își stabilește precursorii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și fără corp teoretic valid. Ca și Mario Praz în privința decadentismului, Hofstätter consideră că simbolismul preia o serie de trăsături romantice afine. "Romantismul deja posedă clar trăsături simboliste". De asemenea, adversitatea romantismului față de raționalismul iluminist se transpune în adversitatea simbolismului / decadentismului față de naturalism sau realism. Orice nou curent își stabilește precursorii, în această privință sunt revendicați aproape întotdeauna aceeași: prerafaeliții englezi, Gustave Moreau și Puvis de Chavannes în Franța, Hans von Marées, Arnold Böcklin în Germania și alții aflați la confluența
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în această privință sunt revendicați aproape întotdeauna aceeași: prerafaeliții englezi, Gustave Moreau și Puvis de Chavannes în Franța, Hans von Marées, Arnold Böcklin în Germania și alții aflați la confluența cu romantismul sau cu pictura academică. Edward Lucie-Smith contestă teza decadentismului / simbolismului ca romantism pervertit, distorsionat, ca și preluarea demonismului romantic byronian în substanța propriilor genii rele, insistând mai degrabă pe latura negativismului asumat ca răspuns la ideea de progres, proprie secolului al XVIII-lea reluată în secolul al XIX-lea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu secolul XVIII. Această idee era în mod special răspândită în perioada în care Huysmans publica cele mai importante două cărți, pentru că ea constituia nucleul raționalismului științific, modalitate de gândire dominantă atunci"23. Tot Edward Lucie-Smith remarcă reacționismul estetic al decadentismului, asociindu-l dandysmului și snobismului ultimii doi termeni chiar dacă au o relevanță estetică, nu configurează curente estetice -, fapt care ar transfera un capital negativ simbolismului continuator al curentului decadent în Franța. Faptul că decadența, dandysmul și snobismul se pot adesea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Péladan nu este singurul care conferă o accepție latinocentristă și europeană decadenței, cu epicentrul în cultura și civilizația franceză. Și Edward Lucie-Smith îl menționează pe Huysmans cu cele două romane, În răspăr și Liturghia neagră, ca punct de reper pentru decadentism în raport cu reperele simboliste Jean Moréas și Stephane Mallarmé, construcție perfect simetrică: un autor bas-étage care însă a marcat conceptual în istoria literaturii și unul de mainstream. Chiar dacă ne aflăm în domeniul literaturii, cele două perechi de autori sunt suficiente pentru
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și Stephane Mallarmé, construcție perfect simetrică: un autor bas-étage care însă a marcat conceptual în istoria literaturii și unul de mainstream. Chiar dacă ne aflăm în domeniul literaturii, cele două perechi de autori sunt suficiente pentru a situa corect diferența dintre decadentism și simbolism nu numai în literatură, care servește de cap-compas, ci și în artele plastice. Se poate observa ca strategie generală pe care cei doi critici o ilustrează consecvent, că paralela dintre decadentism și simbolism se realizează prin intermediul literaturii și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
suficiente pentru a situa corect diferența dintre decadentism și simbolism nu numai în literatură, care servește de cap-compas, ci și în artele plastice. Se poate observa ca strategie generală pe care cei doi critici o ilustrează consecvent, că paralela dintre decadentism și simbolism se realizează prin intermediul literaturii și nu este cuantificată pe deplin în domeniul artelor plastice, unde simbolismul înglobează decadentismul, îl metabolizează, îi preia o serie de trăsături, teme pe care le integrează în propria sa estetică. Cu alte cuvinte
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în artele plastice. Se poate observa ca strategie generală pe care cei doi critici o ilustrează consecvent, că paralela dintre decadentism și simbolism se realizează prin intermediul literaturii și nu este cuantificată pe deplin în domeniul artelor plastice, unde simbolismul înglobează decadentismul, îl metabolizează, îi preia o serie de trăsături, teme pe care le integrează în propria sa estetică. Cu alte cuvinte, decadentismul continuă să acționeze atât în spațiul restrâns al unei estetici neomologate în arta plastică și uneori chiar și în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și simbolism se realizează prin intermediul literaturii și nu este cuantificată pe deplin în domeniul artelor plastice, unde simbolismul înglobează decadentismul, îl metabolizează, îi preia o serie de trăsături, teme pe care le integrează în propria sa estetică. Cu alte cuvinte, decadentismul continuă să acționeze atât în spațiul restrâns al unei estetici neomologate în arta plastică și uneori chiar și în literatură, subliniind categoriile negative ale simbolismului împrumutate naturalismului, cât și într-o dimensiune istorico-filozofică, prin intermediul noțiunii mult mai complexe de decadență
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
momentul apariției romanului, de notorietatea dobândită ulterior. De asemenea, esențial este faptul că în critica de artă sau doar în organizarea unui club simbolist, un rol esențial este jucat de doi literați, J.-K-Huysmans și Joséphin Péladan, ambii emblematici pentru decadentismul european. Prin urmare, contaminările estetice se află în chiar miezul discuției, ceea ce face dificil, cel puțin pentru istoricii de artă francezi, disocierile radicale de "partea blestemată", decadentismul. O mise en abîme a unei selecții de gust simbolisto-decadent, mai pronunțat decadent
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
este jucat de doi literați, J.-K-Huysmans și Joséphin Péladan, ambii emblematici pentru decadentismul european. Prin urmare, contaminările estetice se află în chiar miezul discuției, ceea ce face dificil, cel puțin pentru istoricii de artă francezi, disocierile radicale de "partea blestemată", decadentismul. O mise en abîme a unei selecții de gust simbolisto-decadent, mai pronunțat decadent având în vedere "selecționerul" se regăsește în romanul lui Huysmans, la rândul său critic de artă avizat și influent. Selecția sensibilității decadente a lui Des Esseintes scoate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
află la loc de cinste în pinacoteca colecționarului decadent, iar acesta stabilește o relație de familie pe baza gustului său cu artiști plastici precum Goya, Luyken etc. sugerând chiar și lacunar echivalente simbolice și o tradiție. Se poate observa că decadentismul este prezent atât prin anumite teme specifice în aceste tablouri, dar și printr-o estetică ce se poate deduce din comentariul colecționarului reunind macabrul, maladivul, nevroza, "de-a dreptul modernă", perversitatea, constrastele violente proiectate senzual, degenerarea, monstruosul. În mod evident
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
expresioniști, ci printre pictorii care au exercitat o influență în acest sens alături de Van Gogh, James Ensor, Paul Gauguin, Robert Delaunay. Iar printr-o serie de teme și printr-o atmosferă crepuscular-angoasată o parte a picturii sale poate fi arondată decadentismului ca registru de sensibilitate literară transcrisă plastic. Rodolphe Rapetti urmărește și derapajele "stilistice" care-i despart de naturalism pe o serie de pictori precum francezul Charles Maurin, elvețianul Félix Vallotton și olandezul Georges de Feure, ilustrativi pentru scenele de viață
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
așa cum la de Feure înregistrează abaterea prin excedent al unei ornamentici vegetale, cât și prin tematica amorului safic și a descrierii unei "usure de la chair". Toate cele trei trăsături deschid pictura lui Georges de Feure nu spre simbolism, ci spre decadentism cu o Psychopathia sexualis estetizată, cu decorativismul pletoric înscris în însăși substanța personajelor care evoluează în cadrul de viață estetizat, cu privilegierea unei componente fantasmale care se regăsește într-o artă somptuară asociată cu cruzimea. Luchian va transcrie viziunea estetizantă a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
realist al unor picturi din seria Thanatos este brizat de apariția îngerului morții în cel mai familiar loc cu putință, cel al casei părintești, apariție de o concretețe care răspunde prin ecou convențiilor realiste. Fără a fi o dominantă a decadentismului, acest sintetism devine sesizabil în legătură cu el prin intermediul stilului, nu neapărat un stil decadent cum ne propune John Reed, ci unul care devine un limbaj comun pentru întreaga cultură europeană sub diferitele sale denumiri, Art-Nouveau, Modern Style, Jugendstil, Secession. O mare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
întreaga cultură europeană sub diferitele sale denumiri, Art-Nouveau, Modern Style, Jugendstil, Secession. O mare parte din temele decadente se regăsesc ilustrate cu această amprentă stilistică sau printr-un decorativism specific, astfel că se stabilește o relație aproape simbiotică între hiperrafinamentul decadentismului și estetica curbilinie a "Stilului Modern" denumit uneori și Erotic Style. Această disociere nu rămâne străină de apariția unui stil nou, modern, secesionist: Art-Nouveau, Modern Style, Jugendstil care rupe cu tradiția academică pentru a edifica un alt gen de artă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]