609 matches
-
în ea însăși nu este, nu există. PIANISTA: Asta-i bine, bine în față și în spate. Te poți baza pe ceva. COMPOZITORUL: Să mergem sus și în înălțime. Primul cuțit îți aparține. PIANISTA (cugetă o clipă și începe să declame): Odată am vrut așa o muzică cu adevărat muzicală, o muzicalitate cu adevărat muzicală, care... așa de drept, deci așa de veritabil deci veritabil drept Înțelegeți doar, pe care cineva a uitat-o a uitat-o de tot, asta înțelegeți
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
peisajului deci muzica artistică deci muzica ca și arșița maselor dominația artei e un unguent comunicativ o masă, o parte indiferentă care vorbește cu sine care își gătește singură în propria bucătărie slinoasă COMPOZITORUL (se oprește la cântăreață și îi declamă cochet la ureche): Dar să te albești se mai poate totuși încă asta sigur că înțelegeți asta doar o să dorim să mai putem să avem voie să vrem asta cunoașteți cu siguranță porcul de tăiat din cocină căci aveți experiență
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
poftă, mi-aș face și eu o imagine în încrustare lemnoasă despre propria istorie. Dacă aș fi eu Cântăreața, aș distruge oribila polifonie în favoara unei voci solitare cu o stilizare flaușată. Deci ca cântăreață m-aș ridica ca să cânt (declamă) Să cântăm cântatele cârpe fără de început Nu mai există acum opreliște Gândește, până când corzile vocale se uzează Mai durează cu siguranță încă o jumătate de oră Până când tot rezervorul s-a golit E locul plictiselii Fără posibilitate de întrerupere Fără
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
deplasând centrul de greutate de la situații la stările de conștiință. E drept că narațiunile sunt contaminate uneori de clișeele vremii („înainte de a face politica unui partid comunist ca partidul nostru, trebuie să faci din tine însuți instrumentul propriei tale politici” - declamă Ion Măcete în romanul Pasarela, 1979), însă nu componenta politică dă tonul epicului. Din acest punct de vedere, Dimineața, Peștele de fontă (1968), romanele Trufie (1974) și Pasarela alcătuiesc un tot, care tinde să sondeze în adâncime mentalitățile epocii. Paradoxul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289957_a_291286]
-
fi originale. V. Ideile pot veni atunci când vă plimbați Sunt cunoscute multe situații în care idei geniale au apărut în timp ce persoana se afla la plimbare și nu se gândea la problemă: inginerul Nikola Tesla când se plimba prin parc și declama versuri, matematicianul H. Poincare când se plimba cu trăsura, poetul M. Eminescu când se plimba în liniștea pădurii, fizicianul și matematicianul I. Newton când se plimba pe țărmul mării. Goethe făcea câte o plimbare de câte ori căuta o idee nouă. Freud
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
literaturii existențialiste. Poet pe scenă, Emil Botta e actor în poezie: în acest sens s-a vorbit pe drept cuvânt despre teatralitate la el. Joacă un singur rol (pe al lui însuși), dar travestindu-se mereu, punându-și o mască, declamând monologic. Furișat sub travesti, poetul se lasă pradă viziunilor sale himerice. Ca să se exprime, sentimentul are nevoie la el de costumația teatrală, de spiritul imaginar al unei culturi, de lemnul scenei sub picioare, de mască. NICOLAE MANOLESCU SCRIERI: Întunecatul April
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
1979). În ambele cazuri, mediatorul străin intervine în edificarea imaginară a raporturilor sociale chiar în sânul structurii ierarhice endogene, al cărei arhetip este reprezentat de scena muncii, marcată de exploatare și subordonare. Deschiderea Vietnamului la economia de piață în 1986 declamată de statul comunist după modelul chinez al "socialismului de piață" în vigoare începând cu 1978 a avut drept urmare pentru întreprinderi o injoncțiune de rentabilitate care s-a tradus în două moduri aparent opuse, deși uneori concomitente: între faliment și profit
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
Baaad (va preciza autorul), "poeme în vers alb", se încadrează în "ceea ce numim, cu o expresie generală, modernismul românesc" (Interviu în Ziua literară 2002, nr. 9). Vechiul madrigal trubaduresc, însoțit de un envoi, era adresat unei destinatare nominalizate. Baladistul moldav declamă grav, încordat, marcat de binomul iubire-moarte ca în acest madrigal din Jeu d'amour: "Tu ești cea mai frumoasă, / ia-mă, ia-mă și mă du, / tu mă duci mereu acasă / ori mă duci spre Moarte tu, / tu ești, tu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
induc o profundă concentrare a simțurilor auditorului. Dezvoltarea va constitui o prelungă dezbatere a celor două materiale tematice, explorând cu insistență potențialul expresiv al primelor două măsuri introductive. Acestea vor fi adesea întrerupte de inserția inedită a unei ornamentații descendente, declamată la un nivel dinamic opus discursului general (mf). Caracterul liber al afirmației rubato, precum și aspectul vocalmelodic al traseului descris indică o posibilă afinitate cu natura muzicii de cabaret, recunoscând în expresia arpegiului languros o aluzie la fredonările improvizatorice ale unei
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
redus va amplifica efectul imaginilor contrastante ce rezultă din alternanța variatelor episoade, corespondente unor sentimente radical diferite. Pedala de rezonanță ar trebui să marcheze în exclusivitate indicația tenuto de pe fiecare timp al măsurilor 15 - 16. Inserția unei scurte intervenții ce declamă revenirea bruscă a motivului introductiv generează trecerea abruptă de la o țesătură sonoră la alta, și implicit de la o stare interioară la alta. Plasticitatea contrastelor de imagini rezultată din frecventa alternanță a celor două subiecte tematice își va spori efectul prin
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
Paști 140. Jertfa cerută de puterile întunericului este Sanda, cu materialitatea căreia se hrănește nu numai Christina, ci și d-na Moscu; energia mamei crește pe măsura devitalizării fiicei mai mari, ea pare că reînvie "din tinerețea Sandei"141, atunci când declamă versurile preferate ale Christinei. "Toată însuflețirea ei, glasul acela plin și robust de femeie cu sânge mult"142(s.n.), voracitatea și uitarea de sine din timpul meselor confirmă faptul că "numele de animal erbivor e un camuflaj antroponimic pentru atavismul
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
calde aplauze la sfârșitul declamațiilor sale. Întrezărind în ultimul rând un bătrân paroh, modest, cu talarul său uzat, actorul îl apostrofă, zicând: «Oh, reverendo, și dumneavoastră aici, în mijlocul nostru! Cunosc din memorie și câte un fragment biblic, știți?». Și actorul declamă din memorie Psalmul 23. La sfârșit un zumzet de complimente entuziaste traversă sala. Atunci actorul se îndreptă malițios spre bătrânul paroh: «Poate și dumneavoastră voiați să spuneți vreun psalm...», spuse el. Din cauza atitudinii distante din partea celor prezenți, bătrânul preot acceptă
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
rusă a lui Esenin. „Nu-și nota niciodată epigramele spuse spre buna dispoziție a tuturor” - nota Lucian Dumbravă în aceeași revistă, dar Georgeta Crăciun adună o parte din ele într-o antologie alcătuită de Ion Arhip. Și cum fostul tipograf declama o epigramă ad hoc cu orice prilej - subiectul Cotnari, pe care-l vizitase de numeroase ori, nu i a lipsit din repertor iu. Așa cum 168 nu se putea să nu lege numele podgoriei de cel al Măritului Ștefan: Cules de
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
fi și o prelucrare. Intriga e ușoară, copleșită de tezism. Părinții Sorei, stăpâniți de prejudecăți, nu îngăduie însoțirea fetei cu plugarul Petre, încredințând-o unui negustor străin, hapsân, care o și părăsește. Tânărul, în prada unei disperări pe care o declamă în tirade romanțioase, lacrimogene, este gata să se înroleze. Însă intervenția unui boier mărinimos, plin de omenie față de țăranii de pe moșia lui (pe care o gospodărește singur, nelăsând-o pe mâna hrăpăreață a unor „arendași cumpliți”), se dovedește salvatoare și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290627_a_291956]
-
a învăț at să scriu caligrafic și ortografic și să citesc cu glas tare, ca să se înțeleagă ce pronunț. El m-a deprins să rezolv probleme de aritmetică. El m-a urcat pe scena școlii și m-a învățat să declam o poezie. La el am văzut prima piesă de teatru pusă în scenă de el și cu actori dintre învățătorii din satele vecine. Adunase toți învățătorii tineri și cu ei a reprezentat Năpasta lui Caragiale. La el am văzut primul
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
pe muchie de cuțit am putea spune, și numai datorită intervenției de ultim moment a unui scriitor lipsit de autentică vocație creatoare precum Sandu Mirescu, poetul "retoric și grandilocvent". Or, "retorica" presupune referința directă la o "realitate" care poate fi declamată cu oarece talent, spre încântarea femeiuștilor în căutare de aventură, dar pe care literatura adevărată (mai precis: poezia "epică", romanul-melodramă) știe să o transfigureze prin mijloace mai rafinate. Seducătorului trivial Lovinescu îi opune aici, în primul său roman-ciclu, figura îndrăgostitului
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
divinitate, punerea în legătură printr-o lucrare sfântă (siahou)4 a monadelor cu sufletul căruia le aparțin în indiviziune, dar totodată poate fi printr-un ritual ocult având puterea de a realiza un alt nivel restrâns, selectiv, elitist, piramidal. Așa cum declamă poetul în versurile sale: Lumina dintotdeauna-i în jurul nostru/ și-orbecăim în întuneric. Ar vrea proscrisul să știe /cum să zărească și să denumească stelele pe cer. /I s-a spus sărmanului neofit /că-n drumul de la Marea Ursă5 spre
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
bărbat.” Poeții profeți de structură tragică se bucură de același atribut: Mureșanu „rumpe coarde de aramă cu o mâna amorțită”, „lângă marea-ntunecată / Stă Orfeu-cotul în razim pe-a lui arfă sfarâmată.” Eroul liric însuși, poposit în Vailhala lui Odin, declamă versul emblematic „De cântec este sufletul meu plin” și-l traduce prin rezonanța fierului. „De vrei s-auzi al iernii glas vuind Și lunecând prin strunele-mi de fier, De vrei s-auzi cum viscolește-n arfa-mi Un cânt
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
-l, deci, pe profesorul Black explicând rațiunea pentru care discursul lui Chapman din 1912, piesă care, de altfel, "nici nu apare în antologiile marilor acte oratorice și nici nu a primit vreun fel de atenție sau sprijin după ce a fost declamat"111 trebuie să fie etichetat, potrivit criteriilor de evaluare retorică de factură neo-aristoteliană, drept un total "eșec"112. Motivele sunt numeroase. În primul rând, apreciază Black, discursul nu a "obținut rezultate"113, cu alte cuvinte nu a fost un discurs
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
Adică să bea vinul “precum vaca apa”. De la unchiul meu am aflat în copilărie cum a fost omorât Constantin Tănase de comuniști. Doar pentru că a apărut pe scenă îmbrăcat într-un palton, cu un braț plin cu ceasuri și a declamat un cuplet umoristic în care se spunea cam așa: “De la Nistru pân’ la Don Davai ceas davai palton, Davai ceas davai moșie, Harașo, tovărășie ! Acești 3 oameni, care au trăit în Bucureștiul interbelic, au avut o soartă foarte diferită
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
s.n.)" (preluare din Homer, Odiseea, I, 170). Cultura lui Claudius oferă și posibilitatea replicii de asemenea livrești, intertextuale ("Tocmai din Ilion vântul m-a dus pân... la tărâmul ciconic" Homer, Odiseea, IX, 39), remarcate și de naratorul care, implicit, își declamă, printre rânduri, intențiile parodice: "Însă versul următor, în egală măsură homeric (s.n.), ar fi fost mai adevărat: Ilion unde surpat-am cetatea, stârpind pe localnici (s.n.)"150 (Homer, Odiseea, IX, 40). Insistența cu care Seneca punctează aparițiile textului homeric doar
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
han de către bătrânul Eumolpus, și el sensibil la farmecele tânărului Giton, care îi provoacă păcălitului o cumplită senzație de sufocare și prizonierat, apoi dorința de a o sfârși cu existența mizeră -, "eroii" noștri se află în situația de a-și declama iubirea prin gesturi mărețe, chiar disperate. Limbajul celor doi parodiază discursul măreț al tragediei ("Greșești, Encolpius, dacă crezi că o să mori tu întâi. Ți-am luat-o înainte. Și, ca să știi că cei ce caută moartea o găsesc ușor, uită
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
actor se aplică unei persoane care joacă un rol important într-un proces de mare anvergură (istoric, politic etc). Termenul a fost inițial folosit în limbajul teatral, pentru a desemna personajul unei piese de teatru în dramaturgia grecească clasică. Părțile declamate la început de către un actor (în cazul autorului Thespis din Icar, sec. al VI-lea î. Hr.), apoi de doi (la Eschil, sec. al V-lea î. Hr.) sau de trei actori (la Sofocle, sec. al V-lea î. Hr.), numite episoade, compun
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
lui Flaubert. Tot în cheie fantastică se petrece și răpirea lui Antoine de către indivizi mascați, urmată de administrarea unei ședințe de exorcism, de scoatere a lui din letargia mentală și întunecarea inimii. I se recită meditații metafizice (Descartes), i se declamă cugetări (Pascal) și comentarii (Graciàn) și câte și mai câte. Regia acestor înscenări era semnată de bunii săi prieteni, care, iată, reușesc să-l abată de la acel curs fals și periculos al vieții, amintindu-i că "science sans conscience n
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
un volum care clarifică presupozițiile antropologice ale Iluminismului, care au desfigurat învățământul teologic din sute de Academii apusene sau răsăritene. Finalitatea acestui proces de distorsionare a sensului mistagogic al teologiei a fost consemnată în anul 1906 de Pavel Florenski, care declama cu exasperare aproape nietzscheană: „În zilele noastre sistemul de învățământ religios a primit cea mai grea lovitură ce poate fi adusă unei valori spirituale - și-a pierdut valoarea pentru conștiință. Lumina s-a stins. Vatra nu mai încălzește conștiința, centrul
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]