603 matches
-
500 de articole publicate, un ziarist harnic poate ajunge să câștige chiar 100 de lei pe lună. Oferta a fost share-uită cu indignare sau cu ironie amară, în special de ziariști, căci nu e altă breaslă mai dornică să-și declame depresia decât cea a jurnaliștilor. În jalea generală, spre cinstea lui, un reporter de la Vice și-a amintit de profesie și, cu un eroic efort al unei meserii muribunde, a pus mâna pe telefon ca să verifice dacă anunțul de angajare
Cine dă mai mult de 20 de bani pe presă va câștiga însutit () [Corola-blog/BlogPost/338387_a_339716]
-
nu doar vorbe de imagine. Altfel, pe langă hoția ordinară tolerată de autoritătile române, ne mai umple și de rușine prin toată Europa, pe unde va circula știrea asta rușinoasă la adresa României.” Al treilea Sceptic, asigurând paritatea celor două tabere, declamă: „Ce să contești? Poate nu știți cum se fură. După închiderea votării...se iau buletine goale și se ștampilează cu candidatul dorit...în același timp semnându-se pe listele electorale în dreptul celor ce nu au fost la vot. Dacă nu
De ce a pierdut Clotilde Armand primăria „peste noapte” () [Corola-blog/BlogPost/338487_a_339816]
-
americani strânși în curte (de partide?) și îi urcă pe un podium ca pentru maharajahi. „Este un privilegiu pentru mine, ca președinte, să am prilejul de a mă consulta cu un conducător național și internațional de talia oaspetelui nostru”, cum declama Jimmy în fața audienței. Just, și pentru noi era un privilegiu să-l avem, doar că nu prea ne consulta. În orice caz, azi suntem tot mai convinși că așa cum avem doar un singur cosmonaut dus de ruși în spațiu, vom
Din jurnalul unui simplu privitor trumpist și... un pic negru de supărare () [Corola-blog/BlogPost/338526_a_339855]
-
și puștoaica-voluntar de la TNB. Piesă fără pretenții, au scos și actorii - Mariana Mihuț și mai tânărul Șerban Pavlu - ce-au putut din ea, dar nu sunt eu abilitat să-mi dau cu părerea. Pot să spun atât - doar ce-a declamat dna Mihuț replica ce părea de final „hai să terminăm cu ipocrizia asta!” că publicul a și sărit ca un arc în picioare și a început să aplaude plin de entuziasm și a chemat actorii la rampă... ai zice că
„Hai, lăsați-ne să intrăm, e prima noastră seară fără copil...” Cum să îndupleci pompierii să te lase în sala de teatru când nu ai bilet () [Corola-blog/BlogPost/338630_a_339959]
-
țară, așa cum parcă intuise după ultima vizită pe care o făcuse în România... În numărul din ianuarie 1978 al revistei românilor din Canada, „Le courier roumain”, un coleg de pribegie al lui Nichita Tomescu mărturisea: L-am ascultat cum își declama singur versurile, fericit de a-și fi regăsit rădăcinile, satul lui, pământul lui, credința lui. Când a terminat, m-a întrebat: «Oare ne vom mai întoarce vreodată? Eu nu mai pot crede»!” A fost înmormântat în Canada, departe de satul
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX () [Corola-blog/BlogPost/339928_a_341257]
-
pentru a se întâlni cu iuibita. Numai Creangă știa de dragostea lor, dar “caracuda” aflase și începuse bârfele. Alteori recurge la proiecte de teatru și în scenele istorice, eroinele lui au fizicul Veronicăi, colindând Suceava și Iașii medievali, iar îndrăgostiții declamă propriile pasiuni. Pe manuscrisele eminesciene apar încercări de a desena din memorie pe Veronica Micle și jocuri de cuvinte din semnele grafice ce compun onomastica poetei, prin schimbarea ordinelor literelor, alcătuiește ingenioase familii de nume: Veronica, Acinorev,iubit prieten, Verona
Veronica Micle- „Îngerul blond” al lui Eminescu (II). Studiu, de Ion Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339372_a_340701]
-
în timp ce sătenii aveau să-l numească Giany sau Giny poetul. Se lăuda că lucrase la „Gazeta Literară”, dar boala de ochi pe care o contractase i-a adus o pensionare prematură și ochelari grei, cu lentile groase. Îi plăcea să declame, în special din Eminescu, cu predilecție Luceafărul. Când s-a prezentat la școală, după ce a spus că este venit din Capitală, a stârnit admirația colegilor de cancelarie. Întrebat de către o colegă cum de a acceptat să vină la această școală
Inaugurarea. Roman, de Ion R. Popa. Fragment () [Corola-blog/BlogPost/339344_a_340673]
-
aceleași sentimente nobile (caracteristici poporului român) și care efectiv realizează o consolidare a culturii noastre românești. Există oameni la care patriotismul este în sânge. Există oameni care știu și pot da viață acestui sentiment, fără să apară în față și declame cu vehemență acest lucru, fără să îi lezeze pe ceilalți cu declarații ostentative. Acest lucru l-a realizat scriitoarea Ligya Diaconescu. Publicarea acestor Antologii, reprezintă un act de curaj și de autodepășire, un act al unui om iubitor de țară
Dr. Iustinian Gr. Zegreanu: O ANTOLOGIE A SCRIITORILOR ROMÂNI DE PRETUTINDENI () [Corola-blog/BlogPost/339548_a_340877]
-
s-au așezat poeții Horia Zilieru și Emilian Marcu. Am crezut că sunt obosiți și doreau să nu fie deranjați pe timpul vreunui pui de somn furat în timpul deplasării. M-am înșelat. Vocea lor inconfundabilă era adeseori auzită, fie în versurile declamate cu patos de domnul Horia, fie în „înțepăturile în replică ale colegului de breaslă ori în intervențiile pe care le făceau în diverse dialoguri, atunci când Lidia Petrescu și chitara ei își trăgeau sufletul între două melodii. Nu eram atent la
LA CASA OUĂLOR ÎNCONDEIATE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341464_a_342793]
-
al poporului român. În toate momentele cardinale ale istoriei lor românii și-au fost alături, demersul frățesc fiind lumina care i-a călăuzit în marile reușite și împliniri. Începând de la sinteza politică neîmplinită dar pilduitoare a lui Mihai Viteazul, care declama sibilinic „pohta ce-am pohtit, Ardealul, Moldova și Țara Românească”, continuând cu existența programelor și proiectelor comune de modernizare și „reformare a patriei”, cu unirea săvârșită parțial pe timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, prin Unirea Principatelor Moldovei și Țării Românești, toate
UNIREA CEA MARE ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341487_a_342816]
-
mai nobilă decât a Melbourne-lor (neamul din partea soțului Carolinei), Teresa întrecea în frumusețe pe lady Caroline Lemmb, deși și ea avea sentimente foarte furtunoase; la fel ca și Caroline, nutrea dispreț față de opinia publică. Gucciloli vorbea italiana, franceza, citea mult, declama versuri, întrebuința citate din istorici latini, se ocupa de arte plastice. La început îi permitea lui Byron doar gingășii platonice, deși îi oferea speranțe la mai mult în schimbul unor garanții. Ea nu căuta, în deplină concordanță cu legile amorului din
RELIGIA DRAGOSTEI. (1) de DUMITRU MIRCEA în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342044_a_343373]
-
țară, așa cum parcă intuise după ultima vizită pe care o făcuse în România... În numărul din ianuarie 1978 al revistei românilor din Canada, „Le courier roumain”, un coleg de pribegie al lui Nichita Tomescu mărturisea: L-am ascultat cum își declama singur versurile, fericit de a-și fi regăsit rădăcinile, satul lui, pământul lui, credința lui. Când a terminat, m-a întrebat: «Oare ne vom mai întoarce vreodată? Eu nu mai pot crede»!” A fost înmormântat în Canada, departe de satul
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341707_a_343036]
-
gravitează totul. Este expresivitatea lor „culturală”. Pe de altă parte, nenumărați limbrici analfabeți cu diplome, angajați ai inspectoratelor pentru cultură, ai direcțiilor de cultură din primării, ocupă, fără smerenie, dar cu nesimțire, posturile statului, stau ciorchine, cu „importanță”, pe funcții, declamând amicilor, vecinilor și rudelor că lucrează „la cultură”. În general, pentru o funcție la stat, în România, este suficientă o diplomă universitară de la fabrica de diplome, o pilă pusă de tati ori de unchiul din structuri și o recomandare de la
INTERVIU CU SCRIITORUL HORIA MUNTENUŞ de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342684_a_344013]
-
puțin important, atât timp cât poți admite deschis eroarea și merge mai departe în explorarea unei soluții mai bune. Este mereu un semn rău dacă, în loc să ia pixul și să caute pe hârtie posibile soluții, interlocutorii se uită fix prin tine și declamă tăios și solemn că răspunsul e cutare și cutare. Comportamentul acesta este mai clar păgubos când le oferi explicit și insistent ocazia să gândească înainte să vorbească. Unul dintre cei recent intervievați, dintr-aceia fără prea multe diplome și fără
Dacă un telefon costă la raft 100 de lei, cât e TVA-ul? Ce răspuns am primit de la 9 din 10 candidați pentru un job managerial () [Corola-blog/BlogPost/338083_a_339412]
-
Culorile-ți stropite sunt de călimară, Rodește-n tine vița, se vaietă sămânța, Vreau să te iau cu mine în primăvară. CÂNTEC DE TOAMNĂ Copacii resemnați își leagănă destinul, În crengile, ce plâng, că-i toamnă, Și vine jalea, frunzele declamă Un cânt duios, ce-atenuează chinul; Iar verdele e pictor, în astă tânguire, Și își mulează sieși arătarea, Tot verde e, dar nu-și decolorează starea- Cu-acel contur din urmă, adus pieirii... Ah, speranță, cu surâsul toamnei, Ironia ta
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343213_a_344542]
-
Redactor șef adjunct al revistei „Armonii Culturale” Focșani iunie 2013 ------------------------------------------------------------ În colecția LIRIK a editurii ARMONII CULTURALE a apărut, de curând, „DINCOLO DE COLINE ALBASTRE” (versuri) a poetului focșănean IONEL MARIN. Poetul vrâncean, desprins parcă din piatra munților săi, deși își declamă cu dârzenie crezul moral și artistic, nu impune reguli, ci se mărginește cu modestie doar să le arate. El arată calea și finalitatea ei. Preocuparea pentru revelarea adevărului său este atât de vie, încât el subordonează eticului întregul său demers
DINCOLO DE COLINELE ALBASTRE (POEME ALESE) de IONEL MARIN în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343693_a_345022]
-
aruncând în spate o pelerină-n falduri, pe față masca, apucând în mână spada- recuzită, se avântă ca nebun în scenă, așteptat acum de un ocean de ochi! Simte cum duce pân-la capăt un vis văzut doar dinlăuntrul său, când declama șoptindu-i partitura Seniorului. Fiecare slovă, fiecare gest, fiecare pas implantau convingător în spectatorii extaziați credința că Seniorul își juca magistral alter-egoul în această seară! În fapt, mărunt de statură, Sufleurul crescuse parcă prin minune, potrivindu-se umbrei masive a
CAP.8 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377379_a_378708]
-
nici nu are vreo relevanță acest amănunt. Important era faptul că mă aflam la numai două scaune distanță de doamna după care sufletul meu tânjea. Am privit-o deseori, fără să o deranjez, în special în timp ce fotografiam pe cei care declamau, cântau ori își prezentau un scurt discurs, potrivit programului alcătuit și respectat. Evident, am fotografiat-o și pe doamna Ileana Vulpescu, dar din lateral, discret, chiar dacă nu m-ar fi observat, absorbită fiind de programul prezentat. Asculta cu atenție versuri
RELUARE) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378984_a_380313]
-
2017 Toate Articolele Autorului Mi-am luat inima în dinți vulg aș tot zbura ți-aș sculpta pe frunte sfinți apoi o lăcrimă așa România mea picătur cu picătură ani la rând 27 la număr mucegăit timp așezat pe vers declam rejur mergem către jind de viață cu cătușă la păcate speranța se pierd în ceață ești departe te vrem aici unde aproape miez de așteptare vino chiar așa tardivă se tot-ndoiesc genunchii să-ți răpească din perspectivă dragoste credință
O RAZĂ DE LUMINĂ de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381078_a_382407]
-
de cuvinte personificat, bune și rele, în două categorii distincte, albe și negre, uzitând, prin analogie, de metaforă. Lebede albe - „zilele mele”, „Bunele mele”, „speranțele mele”, „Certele mele”. Lebede negre - „Nopțile mele”, „relele mele”, „Fricile mele”, „fantasmele mele”. - pentru a declama în finalul poeziei, ca o firească acceptare: „Eul din mine trăiește prin ele.” (poetul latin Juvenal scria termenul „lebăda neagră” în expresia ”rara avis in terris nigroque simillima cygno”- „un om bun e la fel de rar ca o lebădă neagră”). Fără
LA BRAȚ CU IUBIREA PRIN LUME de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381475_a_382804]
-
Dar, după cum știm, ilustre procurator, pericolul a fost înlăturat, cei doi așa ziși profeți care au fost denumiți cu apelativul Mesia, sunt acum morți. -Și dacă profeția se va împlini totuși, fiindcă se spune că acest Iisus a înviat? -Prostii, declamă tetrarhul râzând forțat. Și despre Ioan se spunea că va învia! Irodiada chiar s-a temut și i-a îngropat capul la cinsprezece coți sub pământ, spuse tetrarhul râzând din nou. Țara asta e plină de profeți la tot pasul
FRAGMENTUL NR. OPT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380828_a_382157]
-
aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Existența mea, ruptă de la Dumnezeu, Spre Iisus se înalță, și-n Cer în Ziua-nvierii, Mă văd că sunt, doar pentru că mereu Am strâns în zbor semințele durerii. Versetul suferinței mult prea lungi S-ar declama într-o caverna în tăcere, Din orice plâns, ce-nvie, nu mai plângi, Tămăduiești aprinsul cu o mângâiere. Iisus a înviat din morți, astfel călcând, Din moarte, pe moarte, aici pe pământ, Izvor de credință ne-a dăruit, biruind, Să
DIN TRUPUL LUI IISUS de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1563 din 12 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374529_a_375858]
-
colibri, amândoi înveșmântați în raze de lumini argintii ca în haine de bal, tu purtând la gât o salbă din bătăile inimii mele, eu purtând pe cap o coroană de luceferi încă nenăscuți, tu fredonând rapsodii în cinstea primăverii, eu declamând tăceri impermeabile, de Shakespeare. Urcăm, urcăm și Pământul e tot mai mic. Simt cum în mine se naște și crește un imperiu de cruci, tu ai rămas în urmă, să culegi trandafiri și sentimente însângerate, eu te aștept foșnind ca
OMNIA VINCIT AMOR! de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373368_a_374697]
-
În acest topos inefabil se află izbăvirea, în acest loc în care poetul trebuie să pătrundă cu mijloace neconvenționale se află izvorul acelei stări pe care el încearcă să o cartografieze. Conștient de dificultatea demersului, poetul pornește la drum dubitativ, declamând: „Cine sunt eu: Clipa, clipa, / Personajul, / sau chiar eroul luptei cu clișeele banalității.” Întrebarea nu este retorică pentru că mai jos poetul se definește ca fiind „tandrețea unui gând care caută în libertate un suflet pereche animat de dorul de veșnicie
ALEXANDRU UIUIU DESPRE VALER COVRIG CUDREC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371313_a_372642]
-
am îndrăznit pe moment s-o desfac. Doar am zăvorat-o în sipetul minții ... -SĂ TRĂIEȘTI e un dar. Viața este un drum c-un scop și o victorie. Este un dans al iubirii. Fă din viața ta o sărbătoare... a declamat, parcă, el, împrumutând tonalități ale Cântării Cântărilor și sugestionându-mă într-un anume fel spre ascultare și supunere, spre tăcere umilă. -... îl privisem, neînstare să spun ceva. Bucuros că nu pot sau nu vreau să-i replic, adăugase: -Menirea omului
SENECA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371340_a_372669]