297 matches
-
-l aude). Îl auzi doar Carmen Carpen (dar se făcu, și ea, că nu-l aude). Se auzi, apoi, cascada. Se auzi,-n perete, lanțul closetului, ca un pendul. Se auzi, în fine, robinetul. Prosopul nu se auzi. Se auzi declicul pudrierei, rujul — nu. Era târziu: aproape miezul nopții. Vasile Elisav crăpă fereastra. Nora Aron se opintea, acum, să scoată dopul unei sticle de trei sferturi, albe, ascunse în cămară de taică-său, cândva, — cu un sfredel fără aripioare. — Tir-bu-șon, nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
la ele. „Asta mi se pare cel mai important în spectacol, explică Mihaela, reacția lui Răzvan actorul și reacția copilului. La un moment dat, acțiunea se oprește ca să fie investigată istoria recentă, distanțarea e bruscă și se produce de la un declic care ține de un obiect anume (șnurul de comandant de grupăă sau de o întrebare a mamei (când vii acasă?Ă. Piesa e construită ca o instalație și Alexandra a reușit să concentreze scenic această fragmentare care ține de un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
atât de „moral intenționat indecentă“ (ca să fie Împreună, ea ar trebui să-și omoare soțul și el soția), Încât Eduard Își revine din derapajul erotic și se pune pe exterminat francezi. Onoarea pe care contesa mizează are funcția dramatică a declicului, a redimensionării intereselor regelui, a reordonării target-ului principal. Alexandru Tocilescu concepe un spectacol-arc, cu scene și detalii care croșetează tema locomotivă și aduc, fiecare În parte, amănunte relevante. I se poate reproșa montării lungimea celei de-a doua părți, diluarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
unii la sfârșit, era mare petrecere, și mi-au pus niște tipi mustață și costum ca să-i facă o glumă lui taică-miu. Era prima oară când puneam piciorul pe o scenă și vedeam publicul. Cred că se produce un declic, e mirajul unei săli pe care o ai deodată în față fără să fii conștient de asta. Mi-a rămas în minte imaginea cu taică-miu privindu-mă în timp ce eu priveam sala și dansam fericit. După aceea, mi s-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
să lase creștinismul de o parte. Așa m-am reapropiat de creștinism: prin această prismă falsă, yoga. Asta a fost ușa din dos prin care am început să mă interesez altfel de creștinism. După aceea a fost un moment de declic, care însă nu se povestește. Momentele astea speciale ale harului sunt o lucrare a lui Dumnezeu în niște condiții nu foarte speciale pentru cineva din afară. De obicei, când momentele astea se povestesc nu pot fi înțelese și ajung la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
că vom zăbovi aici? — Maximum șaptezeci și două de ore. — Ești sigur de asta? — Așa spune regulamentul Marinei Militare. — De ce? Întrebă Norman interzis. Barnes clătină din cap. — Niciodată, dar niciodată să nu cauți motivații pentru regulamentele Marinei Militare. Se auzi declicul intercomului și vocea Tinei Chan. — Căpitane Barnes, scafandrii ne-au anunțat că acum montează sasul. Până la deschiderea ușii mai sunt câteva minute. Atmosfera se schimbă imediat În cameră. Ted Își frecă radios mâinile. — Vă dați seama, desigur, că și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de mecanisme excretoare care nu reclamă un orificiu specializat. Jackson presupunea că un anus era absolut necesar, dar nu-i așa. Iar acum, Încheie Beth ridicând din umeri, cine știe ce vom găsi? Vom afla cât de curând, spuse Ted. Se auzi declicul intercomului. — Căpitane Barnes, scafandrii au montat sasul. Robotul este pregătit să intre În astronavă. — Ce robot? exclamă Ted. UȘA — Eu nu cred că așa trebuia procedat, spuse Ted indignat. Noi toți am venit aici pentru ca primul pas pe o navă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
un film care Ie-a plăcut tuturor. — Păi, asta pentru că Kirk Douglas a jucat rolul eroului principal. Savantul nu era eroul principal. Franchot Tone? Încercă Barnes. Claude Raines? Nu, nu cred. Fritz și nu mai știu cum. Se auzi un declic, un fâsâit și apoi o orgă care cânta Toccata și Fuga În re minor. — Grozav, nu știam că avem muzică aici, spuse Ted. Edmunds se Întorsese la masă: — Ted, avem o Întreagă bandotecă. — Nu mi se pare potrivit pentru cină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
cină, sugeră Barnes. Sau Beethoven. Ceva cu viori. Muzica asta de orgă e tristă. — Dramatică, preciza Ted, apăsând pe niște clape imaginare În aer, În ritmul muzicii, și legănându-și corpul asemenea lui James Mason. — Tristă, repetă Barnes. Se auzi declicul intercomului: — Oh, ar trebui să vedeți asta, se auzi vocea lui Edmunds prin intercom. E minunat. — De unde vorbești? Probabil că e afară, spuse Barnes, apropiindu-se de hublou. — Parc-ar fi o zăpadă roz, spuse Edmunds. Se ridicară toți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
bocănitul Înfundat și ritmic. Stând pe scaun, Norman realiză că În același timp bocănitul putea fi resimțit și ca un ușor șoc. — Ce se Întâmplă? — Nu știu. Se aude de parc-ar veni de-afară. Porni către hublou când auzi declicul intercomului și vocea lui Barnes: — Ascultați aici, toată lumea În sala de comunicații. Doctorul Adams a descifrat codul! Harry nu vru să le spună imediat ce conținea mesajul. Savurându-și triumful, insistă să le dezvăluie pas cu pas procesul decodării. Îi lămuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
nădejde. Își vârî un picior În costum, apoi pe celălalt. — Norman! Se Întinse după cască. Aceasta răpăi un staccato pe peretele sasului până când reuși s-o desprindă de pe cârlig și să și-o pună pe cap. O răsuci până auzi declicul siguranței. Continua să-i fie foarte frig. De ce nu se Încălzea costumul? Își dădu seama că nu era alimentat. Sursa se afla În sacul rezervorului. Norman se apropie cu spatele de rezervor și Îl puse pe umeri, bălăbănindu-se sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
se apropie cu spatele de rezervor și Îl puse pe umeri, bălăbănindu-se sub apăsarea greutății. Trebuia să racordeze cordonul ombilical... ajunse cu mâinile la spate, Îl pipăi... Îl prinse... Îl atașă la costum... la talie... Îl cuplă. Auzi un declic. Ventilatorul Începu să zumzăie. Corpul Îi fu străbătut de unde dureroase. Era efectul elementelor de Încălzire asupra pielii Înghețate. Simțea peste tot Înțepăturile a mii de ace. Beth spunea ceva - o auzea prin intercom - dar nu putea s-o asculte. Stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
reuși: imaginea persista. — Norman! Răspunde-mi, Norman! Ieși din cabina de comandă și se duse Înspre sas. — N-are nici un rost, Norman. Eu sunt șefa acum. Mă auzi, Norman? Odată ajuns În sas, Își puse casca și Închise cu un declic inelul de siguranță: aerul din rezervoare era rece și uscat. Își ascultă respirația liniștită. — Norman! o auzi pe Beth prin intercomul căștii. De ce nu-mi răspunzi, Norman? Ți-e frică, Norman? Repetarea propriului nume Îl irită. Apăsă pe butoanele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
CFR. Prudent de când mă știu, m-am jucat cu explozibile ca un artificier profesionist, fiindcă le cunoșteam șpilul. O curiozitate nemiloasă m-a dominat și mă domină încă și astăzi. Mă domină mai apăsat ca literatura. Când s-a produs declicul sau transferul imaginarului meu spre poezie, e greu de precizat și nici nu are vreo importanță. Am început să scriu în studenția mea sportivă. Târziu adică. Prin anii cincizeci și cinci, texte mediocre, însemnări zilnice. Jinduiam să-mi arhivez biografia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
se vede pămîntul... Știu că s-ar putea să vi se pară puțin patetice, chiar grotești, aceste aserțiuni. Și totuși, dacă le veți acorda puțină atenție, veți vedea cît sunt de juste... Un bun început de roman ori este un declic metafizic, ori nu este nimic. oare cine mi-l prezentase pe acel om ? Cum de se lipise el de mine, acolo, în acea grădină secretă unde pînă la urmă ceremonia de decernare a unor premii minore avusese loc sub un
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
mîinile și de ochiul ei avea un aparat imens pe rotițe un aparat cu zimți cu mandibule și cu aripioare în dreptul obiectivului nu mișcați mi-a spus (deși eu aș fi vrut să alerg spre ea) am stat să aștept declicul a trecut o oră, a trecut o zi după o săptămînă Domnișoara ri a apăsat totuși pe trăgaci ochiul ei m-a pulverizat brusc eram numai imagini, țăndări viața mea plutea sub formă de particule inclusiv viitorul meu scurt se
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
mărunt În Opposites Attract, lumina are o funcție extrem de bine stabilită și marcată în dramaturgia spectacolului. O schimbare de lumină produce un revers brusc al identității personajului. Lumina pusă pe personaj cu o anumită intensitate sau întrțo anumită nuanță este declicul trecerii personajelor de la o atitudine la alta. Opposites Attract e un spectacol construit cu toate convențiile la vedere, ca un castel din cuburi pe care fiecare replică îl ridică și îl dărâmă sub ochii spectatorilor. Un spectacol care e, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
trebuie să desfășoare alte activități, și au și toate garanțiile - nu pot fi cercetați decât cu avizul CSM, nu sunt la discreția oamenilor politici. Numai că aceste garanții le avem din 1992. Mă întreb de ce s-a produs abia acum declicul? Fiindcă a apărut această instituție, DNA, care a trimis oameni în judecată, și, vrând-nevrând, magistrații au fost nevoiți să se pronunțe. A doua parte a răspunsului depinde de ce va înțelege clasa politică să facă de-acum încolo cu jus tiția
Eu votez DNA!De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
a vă manifesta prietenia ne-a făcut rău." Continuă multă vreme să-și transmită ordinele prin această imensă rețea nervoasă - nici el nu știa câta vreme, poate două ore - până când contactul cu imaginea de pe perete fu întrerupt automat, printr-un declic al encefalostatului. Se pomeni atunci din nou în decorul familiar. Nemaivăzând nici o imagine pe perete, îi aruncă o privire lui Korita, care dormea adânc în fotoliu. Grosvenor se înfioră, amintindu-și de ordinul pe care-l dăduse oamenilor: Odihniți-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
moarte grea și gri. Nu se lasă intimidați de prezența ei fizică. O țin aproape de tot ce trăiesc. Cei doi actori care pășesc pe scenă ca și cum ar călca pe ouă omoară în fiecare clipă câte ceva și trezesc la viață altceva. Declicul care le produce trecerea de la dialogul teatral la propriile trăiri este însuși jocul. Înmormântarea e o viețuire la dublu. Bocsárdi László mizează pe dubla identitate a rolului, pe transferul de joc care menține viața și teatrul într-o sincronizare perfectă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
mai poată cârpi gaura cu plastic. Ieși trântind ușa, Hardie remarcă: ― Cred că nu mai avem timp de pierdut. Nimeni nu obiectă. Gosseyn văzu degetele lui Thorson meșterind contactorul mașinii de pe masă. Degetele răsuciră în forță ceva. Se auzi un declic, urmat de un zumzet. Mai întâi nu se întâmplă nimic. Gosseyn se încordase, pregătit să reziste unui flux de energie. Dar acesta nu se manifestă. Cu o privire lipsită de viață, examina mașina. Aceasta sfârâia și zumzăia. Ca multe altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
în clipa în care căzu, Gosseyn se zbătu să se ridice, să revină înapoi, să urce panta, înainte ca planșeul să-și revină la poziția inițială, de neatins. Dar nu reuși. În timp ce se contorsiona cu disperare, deasupra lui se auzi declicul planșeului redevenit tavan. Cu toate acestea, nu se dădu bătut. Își luă avânt și sări cât de sus putu, dar degetele lui întinse în întuneric nu întâlniră decât vidul. De data aceasta își pregăti aterizarea și rămase în picioare, păstrându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
DĂ-MI TE ROG ADRESA LUI DERD KERSHAW. \ DA, DOMNULE HEDROCK. REACȚIA A FOST RAPIDĂ ȘI POLITICOASĂ, FĂRĂ NICI UN SEMN CĂ NUMELE SĂU ESTE SUPUS ACUM ANATEMEI ÎN CADRUL ARSENALELOR. URMĂ O PAUZĂ ȘI APOI AUZI LA CELĂLALT CAPĂT AL FIRULUI DECLICUL OBIȘNUIT. UN ALT GLAS DE FEMEIE: \ AM AICI DOSARUL DOMNULUI KERSHAW, DOMNULE. VREȚI SĂ VI-L TRIMIT SAU SĂ VI-L CITESC? \ ȚINE-L ÎN FAȚA APARATULUI ȘI VOI COPIA INFORMAȚIILE CARE-MI TREBUIE, ZISE HEDROCK. PE ECRAN ÎI APĂRU IMAGINEA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
HEDROCK SE GÎNDI: "DUMNEZEULE MARE! NU MAI AJUNG NICIODATĂ ÎN APARTAMENTUL MEU?" DAR CU GLAS TARE ROSTI: ÎNDATĂ. AȘTEPTĂ. TELEECRANUL DEVENI IAR O PLACĂ ALBĂ. ÎN MOD EVIDENT PE CELĂLALT NU-L INTERESA CUM ARATĂ SOLICITANTUL. BRUSC SE AUZI UN DECLIC ȘI ȘTIU CĂ S-A ÎNTRERUPT LEGĂTURA. CONVORBIREA SE TERMINASE. IMEDIAT ÎȘI FOLOSI UNUL DINTRE INELE PENTRU A SE ASIGURA CĂ NU VA FOLOSI NIMENI TELEECRANUL ȘI SE ÎNTOARSE PENTRU A-L PRIVI PE NEELAN CARE IEȘEA DINDĂRĂTUL APARATULUI. ERA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
CĂ FĂCUSE DEJA MAI MULTE ÎNCERCĂRI DE A STABILI LEGĂTURA CU GREER. HEDROCK SE AȘEZĂ LA PUPITRUL DE COMANDĂ ȘI URMĂRI ACTIVITĂȚILE REFLECTATE PE TELEECRAN. ȘI ÎNCEPU SĂ CÎNTĂREASCĂ SITUAȚIA. După cinci minute și patruzeci de secunde se produse un declic, începu să clipească un semnal de apel și apoi se auzi un zumzet muzical scos de o sirenă. Activitatea continuă vreo două minute, iar apoi încetă. Hedrock așteptă. După treisprezece minute se auzi din nou declicul și procesul se repetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]