408 matches
-
clientul pleacă. Constrânse de scripturi culturale, textele capătă semnificații culturale diferite. Un enunț ca Am văzut-o aseară pe Ana la restaurant, eu tocmai plătisem, iar ea făcea comanda; n-am putut vorbi cu ea. O voi suna deseară se decodează diferit în funcție de scriptul cultural. Conform scriptului european și american, enunțul implică faptul că „cei doi nu au putut vorbi pentru că au fost puțin timp împreună în restaurant: când vorbitorul tocmai pleca, Ana tocmai sosise”. Conform scriptului asiatic, enunțul sugerează că
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
e scrisă în imagini”, „limba noastră e monosilabică” (apud Garrett, 1999, p. 59). 2.4.2. Relația text-context. Modul în care culturile conceptualizează relația dintre text și context se reflectă în procesul semnificării: semnificația se plasează în text și se decodează pe baza semnificației literale sau se află în context și de decodează prin coroborarea informației textuale cu informația contextuală. Între culturi apar diferențe privind relația dintre semnificația exprimată literal în text și informația implicită, existentă în context. Bernstein (1971) distinge
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
59). 2.4.2. Relația text-context. Modul în care culturile conceptualizează relația dintre text și context se reflectă în procesul semnificării: semnificația se plasează în text și se decodează pe baza semnificației literale sau se află în context și de decodează prin coroborarea informației textuale cu informația contextuală. Între culturi apar diferențe privind relația dintre semnificația exprimată literal în text și informația implicită, existentă în context. Bernstein (1971) distinge între coduri elaborate și coduri restrânse. Codurile elaborate se bazează pe structuri
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
cu oarecare ostentație) sub raport scenografic, susținut cu profesionalism bine temperat în interpretare. Regulamentul de bloc este o parabolă despre degradarea, pînă la dezintegrare, a verticalității civice sub imperiul fricii. Spaimele individuale, care se înmănunchează apoi în spaime colective, sînt decodate, în premiera noastră, prin grila efectelor agresiunii și autoagresiunii. Dacă agresiunea este înțeleasă ca prezență amenințătoare, ca inserție violentă a unei sau a unor voințe exterioare, urmărind să se substituie existenței și exprimării libere a ființei umane, autoagresiunea acționează ca
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Semnul poetic nuclear, "cosmos antropomorf", poate fi reprezentat ce "arhicod", universaliile ontologice dezvăluindu-și semnificațiile la nivel ontologic, semantic și gnoseologic, sub forma entității constante "imagème" , ca devenire "meta-imaginea" , și ca structură procesuală relațională "metafora". Astfel, "cosmosul antropomorf" poate fi decodat, la nivelul celor trei tipuri de imagine, în felul următor: I. APA Cunoașterea primordială a pus în mișcare universul prin metamorfoză, fața lumii luând chip uman și suflare de viață. Povestea vieții a fost, la început, o îmblânzire a forțelor
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
casa casă, / Nici mâncare pe-a lui masă, / Să-i fie cărarea neagră / Și viața lui pribeagă. Și te du, cucule, iară, / Să-l alungi din țară-afară, / Să-i fie pâinea amară / Și printre străini să piară!"294 Denominativul metaforic decodează discursul liric, la nivelul semnificațiilor textuale construind interdependența dinamică a opozițiilor contextuale: "Cucule, puiuț de leu, / Du-te la puiuțu meu, / Spune-i că te-am trimăs eu: Să mănânce și să beie, / Pe gânduri să nu se ieie; Să
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
în scenă teribila noapte ca pe un spectacol cu pildă. Aviz celor culpabili. Am recitit piesa de cîteva ori. Am revăzut montarea de alte cîteva ori. Toate șabloanele școlare, și nu doar, cădeau, rînd pe rînd. Alexa mi l-a decodat pe Caragiale și anvergura lui fenomenală. Și ce înseamnă să-ți joci cartea pe Actor. Pe forță și seducție, pe aura unor personalități. Alexa și-a urmat calea. Și ramificațiile ei. Film, teatru, profesorat, cercetare, fondator de teatru. Este tot
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
spectacol. Din acel moment tot ce credeam că știu despre meserie s-a destrămat. Am avut sentimentul că m-am întors în timp și că sunt în primii ani de studenție. Fiecare rostire a textului prin felul în care era decodat de către regizor însemna o deschidere spre universul personajelor. După câteva zile, nu multe căci timpul e prețios, impresia că suntem stăpâni pe text și că suntem în clar cu ce avem de jucat devenea mai puternică. Dar ca un mare
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
dramatice (instanțele comunicării teatrale), întruchipate scenic de către actori; eul liric, în ipostaze diverse - instanță a comunicării lirice, construct textual specific discursului liric, eul rostitor, distinct de poetul care a scris poezia. 2) RECEPTORUL este cel care primește mesajul și îl decodează, având un rol com plementar celui de emițător. În majoritatea situațiilor de comunicare, receptorul este și destinatarul mesajului. Disocierea celor două roluri poate apărea însă în situații precum medierea. În conversația cotidiană, colocutorii au, alternativ, rolul de emițător și de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
din infor mațiile codificate lingvistic (conținuturi diverse - idei, reprezentări, intuiții, sentimente, trăiri de ordin emoțional etc.). Fiind un ansamblu de semne, mesajul presupune interac țiunea celor doi actanți ai comunicării pentru producerea sensului. Astfel, emițătorul codează informația, iar receptorul o decodează, identificând semnele, indicii, denotația, cono tația, con știentizând în final semnificațiile explicite și implicite. 4) CODUL este sistemul convențional de semne și reguli combinatorii utilizat pentru elaborarea unui mesaj. Principalul cod de comunicare interumană este limba naturală, ale cărei elemente
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
absența celui invitat la festin, "mon semblable, mon frère" . Martorul are și el statut variabil, în funcție de abilitățile sale. Se poate mulțumi cu fotoliul său de observator norocos, pentru că sagace, după cum are libertatea să intre în joc. Nu rareori, cel care decodează sensul ascuns al ironiei este antrenat în reprezentație. El dă replica, ajută la verosimilul înscenării, se pune gaj pentru seriozitatea demersului, îl confortează suplimentar, prin însăși prezența lui, pe cel săgetat. Ascultătorul nostru este "mîna a doua" în operația vivisecției
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Cioran pare a "iubi a dracului viața asta", așa cum îi spune lui Noica. Nu se sinucide și nici nu se resemnează, desi descrie o lume a disperării, pe care, însă, nu o finalizează brusc precum Dostoievski și nici nu o decodează într-o resemnare violență, precum o face Malraux cu eroii săi. Se adresează unor spectatori utopici ai suferinței melancolice și solitudinii sale. Nicole Parfait îl numește "un disperat metafizic", care "nu este vinovat de crimă lui inaptitudinea pentru viață în raport cu
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
un trup indezirabil, obsedat în permanență de dorința kierkegaardiană a eului de a fi alt eu, altul decât ceea ce i-a fost dat să fie. În spatele acestei dorințe de a ieși din sine, dorință generatoare de lumi fantastice, se poate decoda și un alt rol, proiecțiile imaginare pe care personajul narator le creează cu o măiestrie inegalabilă seduc fără îndoială lectorul. Citit prin lumile pe care le creează, personajul blecherian este un seducător care ,,seduce prin lumea pe care el o
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
propria durere. Pentru a-i înțelege adevăratele semnificații trebuie să trecem dincolo de limita îngustă a ceea ce suntem obișniți să considerăm literatură. Nu putem interpreta la nesfârșit literatura prin literatură. Considerațiile filosofice și reprezentările grafice pot deveni instrumente prin care putem decoda mesajul real al textului literar. Romanul se încheie circular, cum a început, cu incertitudinea naratorului-personaj, care nu poate distinge între vis și realitate. Sfârșitul este dalian: Eram în craniu, în craniul calului, în splendidul și uscatul gol al oaselor lui
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
repetiției în reamintire. Textul lui Blecher înscrie și include în el trăirea autorului lui, trăire care poate fi oricând validată. De aici și autenticitatea discursului persoanei întâi. În cazul ambelor texte Întâmplări în irealitatea imediată și Vizuina luminată se poate decoda o schemă preexistentă a unei experiențe trăite, care apare dintr-o perspectivă contemporană evenimentelor, fiind reluată și redimensionată dintr-o perspectivă ulterioară. Astfel că putem citi, în cazul ambelor romane, o încercare de a reface pașii unei experiențe esențiale, din
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
de autoapărare. Frustrantă e și convingerea intimă că sondarea inconștientului creator al lui Camil Petrescu nu lasă loc comentariilor mediocre. Revenind la autorul nostru, să remarcăm că exegeza interbelică s-a dovedit mult mai receptivă la șansele freudismului de a decoda romanele camilpetresciene, mai ales Patul lui Procust. Unii cronicari întrezăresc în Ladima tipul nevroticului, după cum Fred Vasilescu se înscrie într-o tipologie mai aparte prin feminitatea lui exacerbată. Cele două caractere devin, astfel, pasibile de a figura într-o fișă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
câmpuri. Explicația rezidă în intenția de a pune față în față opera camilpetresciană cu cele ale altor scriitori. Asemenea lucrări sunt mai greu de organizat în conformitate cu solicitările mitice spre deosebire de balada populară, care a beneficiat de numeroase comentarii și analize, toate decodând scheme și motive imuabile. O minimă prudență obligă la substituirea mitemului cu reprezentarea arhetipală. Conceptul include în fond și cea mai simplă definiție a arhetipului lui Jung; toate miturile și poveștile din literatura universală cuprind teme de largă răspândire ce
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Iași ROMÂNIA, Strada Pictorului nr. 14 (Ateneul Tătărași), cod 700320, Iași, tel./fax. 0232-410427 e-mail: junimeais@yahoo.com PRINTED IN ROMANIA 1 Ovid. S. Crohmălniceanu, bunăoară, în volumul Cinci prozatori în cinci feluri de lectură, (Editura Cartea românească, București, 1984) decodează operele lui Sadoveanu și ale Hortensiei Papadat-Bengescu, având ca repere arhetipurile lui Jung și, respectiv, stările nevrotice sublimate evidențiate de Freud. 2 Liviu Petrescu, Realitate șl romanesc, Editura Tineretului, București, 1969, apud Camil Petrescu Opere, vol. al II-lea, ediție
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
L'IMPORTANT, C'EST LA (P)ROSE... dar cată bine și la furnizor (zis și Donneur, care te poate cumpăra cu o poveste pentru a te vinde, condiționataaaa de el) În visul în care auzeam acel "Eine kleine Nachtmusik" batracian (decodat cu ajutorul partiturilor CNSAS), oaspetele nepoftit declanșează automat reacții vocale și de umor(i) involuntare și "somme toute" explicabile. Apa în care zăceau la dospit firele următoarelor texturi (pentru saci dar și pentru exploatare plastică, în crearea de obiecte pseudo-rurale destinate
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
pe apa În care cade sunt toate semne ale scriiturii. Putem citi in ele un enunț. Dar totodată se produce și fenomenul de scriptibilitate, gesturile mișcările pe care le Întâlnim pe suprafața acestor operatori de sens sunt posibil a fi decodate... “textul modern, scriptibil, acel text-producție a cărui generare continuă În actul lecturii, prezent perpetuu asupra căruia nu se poate așeza În nici un caz definitivul, este textul care se transformă În propriul sau referent, care se povestește pe sine, invocîndu-și literalitatea
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
elenizanți din Alexandria, are la bază o confuzie, căci echivalentul din textul originar, ebr. layish (לַיִשׁ), reprezintă un cuvânt ebraic mai rar, desemnând felinele în general. Acest sens generic al ebr. layish a fost corect decodat de Sf. Ieronim prin lat. tigris. Așa se face că, în vesiunile românești apropiate de Vulgata sau, mai târziu, de textul masoretic sau de versiuni occidentale de inspirație protestantă, se renunță la furnicoleul încărcat de conotații fantastice, în favoarea unei desemnări
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de fapt, ele sunt parte integrantă a textului, transformând scriitorul și lectorul în "actori" activi. Actul de a citi și cel de a scrie sunt momentele simultane ale aceleiași produceri textuale. Trecerea de la lectura unui text necunoscut și care trebuie decodat la reconstituirea și descifrarea lui în totalitate înseamnă, de fapt, a parcurge drumul de la "textul cifrat" (oferta de lectură propusă de scriitură) până la "textul descifrat" (textul scris în ansamblul său). Relația scriitură/lectură ar fi întrucâtva paradoxală: lectura se întâlnește
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
lipsită de transcendență. Importanța teoriei simulacrelor, dar mai ales a descrierii trecerii de la simulacrul de ordinul doi la cel de ordinul al treilea a fost comentată îndelung de către critici. Este de maxim interes de subliniat ideea conform căreia se poate decoda trecerea de la modern la postmodern prin intermediul schimbărilor prezentate o dată cu transferul de la al doilea la al treilea nivel al simulacrelor, de la o societate a producției de bunuri la aceea a producerii de semne 465. 5.2.2. Simulare și disimulare Baudrillard
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
argumentare, astfel încât receptarea lucrărilor sale face apel la alte modalități de persuadare (forță stilistică, șocul afirmațiilor, expresii paradoxale, teme noi, incitante etc.). Așa cum remarcă Turner, utilizarea aluziei, parodiei și ironiei reprezintă modul caracteristic al analizei baudrillardiene, aceste procedee putând fi decodate și în termenii continuității stilului baudrillardian cu cel al dadaiștilor sau al situaționiștilor. În pofida asemănărilor sau continuităților ce se pot stabili între scriitura sa și alte tipuri de organizări discursive, Turner remarcă faptul că "trăsătura poetică și frapantă a stilului
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
caracteristici importante ale postmodernismului în ansamblu); * strategia multivalenței, care creează efectul de rezonanță, de legare a temelor și formelor discursive de la o lucrare la alta și uneori cu lucrări ale altor autori, astfel încât referințele și asocierile sunt multiple și trebuie decodate prin lărgirea contextului; * strategia "întoarcerii la centrul absent", atât în sensul reașezării unui termen axial în locul unui alt concept destituit sau deconstruit (a se vedea, de pildă, conceptul de seducție, care poate fi considerat un termen metafizic "tare"), cât și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]