651 matches
-
prin sat Sau poate prin cer, Că prea erau aproape stelele De lacrimile ei... Dr. Constantin Bogdan CĂMINUL DE BĂTRÂNI Atâta lumină traversând pereții de sticlă dar nu și trupurile ascunzând suflete în întuneric. Statui în fotolii Respirând imperceptibil bătrâni decolorați de timp ieșiți din lume somnolenți sau absenți așteptând ieșirea din viață ... și această doamnă care întârzie la întâlnire ca pe vremuri iubita ... Ce straniu Să dorești întâlnirea Cu sfârșitul într‐ o primăvară atât de luminoasă, de caldă, de colorată
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
scai de caleașcă până la ieșirea din sat. Moșul striga nestingherit ca într-o procesiune a umbrelor înserate: -Câââârpe!... Cââââââââââââârpe!.... Aveam, an de an, pregătită bocceluța cu diferite cârpe (fineturi rărite de timp, hăinuțe din barchet cadrilat, rămase mici, șosete , rochițe decolorate etc). În schimbul lor primeam păpușa stranie cu ochii de sticlă care nu-mi devenea niciodată prietenă, pentru că mă privea ciudat cu ochii ei morți. Pe atunci, anii mei se numărau în păpuși, iar moș Caletcă era un personaj dintr-o
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
metru nouăzeci și opt, iar trăsăturile îi erau mai dure și mai întunecate. Dar era ceva similar în felul în care cei doi Mayville se comportau. Trebuia să recunosc că Luke arăta acum foarte dulcel. Aveam pe el un tricou decolorat și niște pantaloni cargo - care măcar reprezentau o îmbunătățire evidentă față de afișul sandwich și suzeta de data trecută. Îmmmm. Trebuia să găsesc o fată grozavă cu care să-i fac lipeala. Asta presupunând că era singur. Acum că eu îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
opt întâlniri, dar, de fiecare dată, în ultima secundă, noi ne alesesem cu întâlnirile contramandate - și cu niște scuze ridicole. Când Rice a reușit, în sfârșit, să ajungă la întâlnire, ne-a șocat cu aspectul ei: avea un păr răvășit, decolorat și înțepenit cu fixativ, un ruj roșu aprins, mânjit pe întreaga zonă a gurii, niște dinți și niște unghii galbene, niște ochi injectați și nefocalizați și, desigur, urmele de înțepături de ac de seringă pe brațe, care deveniseră un soi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
aranjez și îmi vopsesc sprâncenele așa cum obișnuiam la Shanghai. Mă dau cu pudră pe pielea arsă de soare. Nu există rochie. I-am promis lui Mao să respect moda revoluționară, care înseamnă să nu respecți nici o modă. Port o uniformă decolorată gri și o curea. Când ies, toată lumea se întoarce spre mine și, deodată, bărbații încep să vorbească despre cer. Culoarea lui. Un pepene cu un strat de verde la exterior, galben la mijloc și roșu rozaliu în mijloc. E o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
sentimentele; sau nu are acces la ele. De fapt care au fost deosebirile Între lumea noastră și lumea din acea partecare l-au izbit În primul rând? Îl Întreabă pe Traian Manu. * Stratul catifelat de moloz și praf de pe frunza decolorată, zidurile cenușii, cu dâre și mai cenușii de ploi, verdeața alburie, pânza roșie, atârnând moale, Încremenită pe zidul striat cenușiu de poluare și ploi. Există și o altă ambianță sonoră, altfel de zgomote... Pentru că și liniștea de acolo e alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ai spus, așa-zisa ta dilemă cu rudele, dacă era sau nu era familia ta. O metaforă, desigur, dar ei nu au luat-o așa, se vedea pe fețele lor că nu știu ce să creadă. Ochii lui măriți, cu albastrul mai decolorat, mai dezorientat de sticla groasă a ochelarilor. — Dar nu... nici gând, draga mea. Nu a fost vorba de nici o metaforă. Când eram printre ei, acolo, Într-adevăr, de mai multe ori m-am Întrebat: oare sunt chiar rudele mele? Sărmanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
numai ca să se uite, atent, la ea, pentru că Îl surprinde tăcerea ei din ultimelele minute. Ce faci, draga mea?! Plângi? Plângi ori mi se pare mie? Zâmbetul din glasul lui, Întâlnind zâmbetul ei silit și ochii lui măriți, cu verdele decolorat de sticla groasă a ochelarilor. —E ceva mecanic, să știi. După patruzeci de ani, din păcate, mi se umplu automat ochii de lacrimi. La anumite cuvinte, la o muzică anumită. Poate e o simplă alergie... Sentimentul de umilință față de corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Sampath și organizase o vizită? Maimuțele, când veniseră prima dată, îl priviseră pe Sampath, ciudatul membru sedentar al altei specii, pe care îl zăriseră pe domeniul lor obișnuit, cu o oarecare neliniște și păstraseră o distanță prevenitoare, rânjindu-și dinții decolorați și grotești, strâmbându-se și cleventind ca să-și arate, urâcioase, nemulțumirea, și să-l batjocorească. Fără să fie deranjat de maimuțăreala lor și, chiar bucuros de o nouă distracție, Sampath le întoarse jocul murdar, chiuind și urlând. — Huuuu, huuu, strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
albă de bumbac. Sânii dezlănțuiți arătau magnific în vreme ce femeia alerga prin lanul de porumb. Părul strălucitor reflecta ultimele vestigii ale luminii portocalii a soarelui. Denzel Washington, care arăta deosebit de puternic, în tricoul alb, cu mâneci scurte și perechea de jeanși decolorați, tocmai o prinsese din urmă și-și înlănțuise brațele în jurul taliei subțiri a lui Susan. În ochi i se citea dorință, apoi bărbatul a gemut „Doamne, te vre -“ însă ultimul cuvânt a fost înecat de chirlăiala sonoră care a izbucnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
schimb, tot restul, era complet diferit. Chipul Juliei era lipsit de orice urmă de machiaj, iar părul, în continuare întins și strălucitor, era acum prins într-o coadă de cal. Prietena lor era îmbrăcată cu pereche de jeanși Levi’s decolorați, un tricou pe care scria „Când IQ-ul îți ajunge la 80, vinde!“ și o perche de adidași albi Nike. O vestimentație relaxată, în care, în urmă cu o lună de zile, Julia nu s-ar fi înveșmântat nici moartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
asta de rahat de Îndată ce va fi acumulat vocabularul adecvat, la orele ei de engleză de la vreo amărâtă de școală de limbi străine, undeva pe lângă strada Oxford. Localul era decorat În genul rustic și plăcut al anilor ’70, cu covoare orientale decolorate atârnate pe pereți, scaune de lemn greoaie și mese ale căror tăblii bătucite te făceau să te simți bine. Am ales o masă din colțul de lângă fereastră și ne-am instalat confortabil, ca să ne bârfim șefii și colegii Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
La dreapta, erau vestiarele bărbaților și toaletele, apoi vestiarele femeilor și, În sfârșit, toaletele pentru doamne. După aceea nu mai era nimic În afară de linoleumul cam prăpădit care ducea către capătul coridorului și către ieșirea de urgență, pe care afișe verzi decolorate ne instruiau cum să folosim extinctoarele fără să intrăm În panică. Pe cel din mijloc scria: „Această ușă e dotată cu alarmă“. Dedesubt, cine știe ce glumeț scrisese În grabă și urât, „Ei bine, mor de frică!“. Am Împins ușa de la toaletă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
toropit suiau zgomote trândave, colbul era cald, sclipind În soare, era o zi persană lăucedă, un prânz alcătuit din pui cu caise, vin rece de Șiraz, o lungă siestă pe balconul camerei mele de hotel, sub o umbrelă de soare decolorată, cu fața acoperită de un șervet umed. Dar, În acea zi de 1 mai 1896, o viață avea să se sfârșească la amurg, o alta avea să Înceapă de atunci. Bătăi repetate și furioase În ușa mea. Sfârșesc prin a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
chemăm ambulanța. Plânsul lui mă urmărește în timp ce scot câteva haine din dulap, de ani de zile nu-l mai auzisem plângând, de când căzuse Noga, iar acum îmi zumzăie în urechi, ascuțit și înfricoșător, mă îmbrac într-o pereche de jeanși decolorați, dar mă răzgândesc imediat, prefer să iau costumul acela pe care îl cumpărasem cu puțin timp în urmă, un costum cu pantaloni gri, subțiri, îmi fac un machiaj de dansatoare arabă și îmi desfac părul, de parcă eleganța mea sporită ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ea insistă, mai bine stați aici, decât pe coridor. Cu multă atenție, de parcă ar fi un copil care tocmai a fost adus pe lume, îl luăm în brațe, îl dezbrăcăm de tricou și îl îmbrăcăm cu o bluză de pijama decolorată, cu câțiva nasturi lipsă. Mâinile asistentei sunt fine și pricepute, are unghiile îngrijite, observ dintr-odată mâinile mele alături de mâinile ei și mă cutremur, pete provocate de soare, care s-au grăbit să apară, pielea lipsită de strălucire, riduri adânci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Ceva îi lipsește, observ eu, îi număr îngrijorată mădularele, așa cum cotrobăi într-o casă călcată de hoți, ce i-a fost luat, cât de mult se diminuaseră mădularele acestea, toate organele acestea importante ce se ascund înăuntru, sub pielea aceea decolorată. Nu, toate sunt la locul lor, dar, cu toate acestea, ceva lipsește, ceva ce le eclipsează pe toate celelalte, sexul, el lipsește, sexualitatea care supunea totul voinței sale încăpățânate, însă iată că totul s-a risipit pe neașteptate, și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mă facă să îmi placă, vrea să îmi arate că tot ceea ce învățăm noi are legătură cu viața reală, iar eu spun, da, cum anume? Îmi amintesc de expunerea plină de entuziasm a lui Udi în cada plină de spumă decolorată, iar ea scapă, nu am idee, oricum nu am înțeles nimic din ceea ce spunea. O privesc suspicioasă, nici una dintre noi nu are încredere în cealaltă, eu mă rog numai să nu mi se îndrăgostească pe neașteptate de profesorul ăsta copilăros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
a pățit? Aproape că mușc receptorul, dar ea strigă, vă sun de la secretariat, are febră aproape patruzeci, i-am dat paracetamol, dar febra nu scade, încercăm deja de o oră să o ajutăm, arunc pe mine un capot de casă decolorat și alerg așa cum sunt, fără să mă pieptăn, fără să mă spăl pe față, tăvălită prin transpirația mării, conduc ținându-mi ochii aproape închiși pe străzile orbitoare. Iat-o întinsă pe fotoliul de la secretariat, obrajii îi sunt roșii, iar ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
am căutat peste tot, la serviciu ne-au spus că nu ai ajuns, iar acasă nu răspundea nimeni, și eu murmur, am avut câteva lucruri de făcut, dar privirea ei inchizitorială și întunecată îmi cercetează batjocoritoare părul în dezordine, rochia decolorată, ochii umflați, mă chircesc sub privirea ei, e atât de clar că fusesem părăsită noaptea trecută, că sunt o femeie fără bărbat, că sunt o femeie fără dreptate, oricine mă poate umili. Hai, Noghi, să mergem acasă, îi șoptesc eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
librărie. Am coborât, am aprins lumina și am început să caut prin rafturile cu cărți. Nu mă atrăgea nimic, majoritatea le citisem, dar vroiam neapărat să citesc ceva. Până la urmă am luat Sub roți de Hermann Hesse, un exemplar cam decolorat, care zăcea probabil de multă vreme pe raftul acela, în așteptarea unui cumpărător. Am pus banii pentru carte pe tejghea, considerându-i o neînsemnată contribuție la reducerea inventarului librăriei Kobayashi. Am stat la masa din bucătărie, am băut bere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
decât gri. Și-a dat geaca jos și a rămas într-un pulover ponosit, verde, care îi face privirea și mai intensă. Mă uit mai bine și-mi dau seama că nu e vechi deloc; așa e împletitura. Aspectul acesta decolorat o fi costat o grămadă de bani. Numai lucruri bune, a zâmbit. —Prostii, spun, întorcându-i zâmbetul. Jake, spre lauda lui, izbucnește în râs. —Bine, nu numai lucruri bune. Mă bucur să aud asta. N-aș vrea să ajung să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
n-ar fi gândit niciodată „Ce bine le stă împreună!“ Eu mă agitam toată pe lângă el, cu fuste scurte, pe tocuri și cu flori artificiale în păr, în timp ce Patrick umbla în ghetele lui mari cu șireturile dezlegate și cu blugi decolorați. Numai când nu aveam haine pe noi și nu era nimeni prin preajmă ne potriveam nemaipomenit. Mie și lui Jake ne plac aceeași muzică și aceleași filme. Ne alegem amândoi cu grijă hainele; cred că am putea folosi cu ușurință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
normal să facem tot posibilul ca seara să fie perfectă. Se aude un clic la ușa de la intrare și Jake intră în cameră. Arată atât de bine, că nu pot crede că am avut așa o baftă. Blugii lui vechi, decolorați și puloverul de bumbac de un gri dulce îi scot în evidență culoarea părului și verdele uluitor al ochilor. Sunt impresionată! Mă uit la el și-mi dau seama că arată mult mai bine decât Patrick. Cum am mai spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
În ziua aceea eram acolo, și așa se explică de ce acum sunt unde sunt. Cu un gest teatral, colonelul ne arătase foaia. O am și acum aici, printre hârtiile mele, Într-o mică mapă de plastic, mai galbenă și mai decolorată decât era atunci, pe hârtie termică, așa cum se folosea În anii aceia. Erau, În realitate, două texte, primul cu rânduri dese, ocupând prima jumătate a paginii, iar al doilea Împărțit parcă În mici versete mutilate... Primul text era un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]