266 matches
-
a funcționarilor publici”; „reforma sistemului de salarizare în sensul omogenizării și tratării echitabile a tuturor categoriilor de funcționari publici”; „ameliorarea imaginii administrației publice prin creșterea transparenței actului administrativ și luarea unor măsuri anticorupție”. Al doilea domeniu îl constituie descentralizarea și deconcentrarea serviciilor publice, iar obiectivele principale sunt: „clarificarea repartizării competențelor între ministere, servicii publice deconcentrate și autorități publice locale”; „creșterea autonomiei financiare a județelor și a celorlalte unități administrativ-teritoriale”; „transformarea prefecților în înalți funcționari publici, care să asigure aplicarea politicilor guvernului
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
a acestora”, care nu înseamnă altceva decât eliminarea participării birocraților publici la luarea deciziei și transformarea lor în simpli executanți. De altfel, transformarea birocraților publici în simpli executanți este mult mai ușor de constatat atunci când luăm în discuție descentralizarea și deconcentrarea serviciilor publice. Astfel, mecanismele de control direct ale autorităților centrale asupra celor locale sunt destul de extinse și se manifestă în special prin alocări bugetare cudestinație precisă și prin transferul formal de competențe, fără suportul financiar sau de autoritate necesar îndeplinirii
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
cu care erau derulate proiectele și de lipsa de coordonare dintre ceea ce pretindea Comisia și ceea ce se întâmpla la fața locului. Una dintre cauze era coordonarea slabă dintre Comisia de la Bruxelles și Delegația sa din țările candidate, fiind necesare o deconcentrare suplimentară a responsabilităților către Delegația Comisiei și o consolidare a capacității sale de a gestiona resursele financiare și de capital uman1. Cele mai serioase aspecte care au reieșit din evaluarea respectivă privesc intenția Comisiei de a crea o „piață” a
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
costurilor guvernamentale și sporirea eficacității executivului prin dezvoltarea unor tehnici menite să îmbunătățească managementul financiar în sectorul public, conștientizarea de către agențiile guvernamentale a statutului de „furnizori de servicii” pe piață în care consumatorii au mai multe alternative 3, dar și deconcentrarea 4 serviciilor și descentralizarea 5 procesului de decizie 6. În modelul „german” de administrație 1, relația dintre administrația centrală și cea locală face din acest model unul federal, în cadrul căruia competențele sunt împărțite între statul federal și statele componente, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
formarea și perfecționarea sa constituie o dovadă a lipsei de flexibilitate ce afectează încă modelul administrativ german. În modelul administrativ francez 2, structura administrativă este centralizată și „greoaie” (Dincă, „Modele europene de administrație publică: Franța”), în pofida încercărilor de descentralizare și deconcentrare, modelul folosindu-se de instituția prefectului pentru asigurarea unor politici uniforme în tot sistemul politic. Așa cum remarca Dincă („Modele europene de administrație publică: Franța”), invocând Legea numărul 82-213 din 2 martie 1982, „prefectul este reprezentantul statului în departamente și regiuni
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
reformei administrației publice, lucrurile sună promițător, printre ele figurând proiecte cum ar fi: PHARE RO2002/IB/OT/01 - „Întărirea capacității instituționale a administrației publice românești, pentru a realiza descentralizarea fiscală”; PHARE RO2004/IB/OT/01 - „Coordonarea procesului de descentralizare și deconcentrare de către administrația centrală” (Olanda); PHARE RO2004/IB/OT/02 - „Întărirea autonomiei financiare a autorităților locale prin continuarea procesului de descentralizare fiscală și financiară” (Danemarca); PHARE RO01/IB/OT01 - „Întărirea capacității instituționale a Ministerului Administrației și Internelor de gestionare a reformei
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
pp. 1034-1035). Descentralizarea reprezintă transferul de competențe și responsabilități de la nivel central la nivel local, în acest moment în România putându-se vorbi despre o descentralizare financiară și administrativă 1. Procesul de descentralizare nu trebuie însă confundat cu cel de deconcentrare 2, ce presupune crearea unor instituții la nivel județean, cărora li se alocă anumite responsabilități. Aceste instituții sunt însă subordonate instituțiilor administrației centrale și nu au decât competențe limitate la aplicarea unor reglementări ale administrației centrale. Așadar, competențele rămân la
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
presupune crearea unor instituții la nivel județean, cărora li se alocă anumite responsabilități. Aceste instituții sunt însă subordonate instituțiilor administrației centrale și nu au decât competențe limitate la aplicarea unor reglementări ale administrației centrale. Așadar, competențele rămân la nivel central. Deconcentrarea are un rol important în fluidizarea procesului birocratic, anumite decizii putând fi luate la nivel local. Totuși, soluția deconcentrării este mai degrabă specifică statelor centralizate, fiind aplicată în administrația franceză încă de la jumătatea secolului trecut, ca o soluționare a problemelor
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
administrației centrale și nu au decât competențe limitate la aplicarea unor reglementări ale administrației centrale. Așadar, competențele rămân la nivel central. Deconcentrarea are un rol important în fluidizarea procesului birocratic, anumite decizii putând fi luate la nivel local. Totuși, soluția deconcentrării este mai degrabă specifică statelor centralizate, fiind aplicată în administrația franceză încă de la jumătatea secolului trecut, ca o soluționare a problemelor din ce în ce mai dificile de natură birocratică, fără a se abandona concepția generală privind puterea centrală. De altfel, o instituție-cheie în
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
degrabă specifică statelor centralizate, fiind aplicată în administrația franceză încă de la jumătatea secolului trecut, ca o soluționare a problemelor din ce în ce mai dificile de natură birocratică, fără a se abandona concepția generală privind puterea centrală. De altfel, o instituție-cheie în procesul de deconcentrare din România este prefectul. Pe plan legislativ, procesul de descentralizare este reglementat prin Legea-cadru nr. 339 din 12 iulie 2004. Potrivit acesteia, în modelul administrației publice din România există trei niveluri de competență: local, județean și central. Autoritățile responsabile la
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
importantă. Există totuși în acest sens o dificultate. Prin Legea nr. 340/2004, prefectul este conducătorul serviciilor publice deconcentrate din județ. Deși această lege reprezintă un pas important către depolitizarea funcției publice, ea ridică o problemă. Există două tipuri de deconcentrare: orizontală și verticală. În cazul primului, conducătorii serviciilor publice deconcentrate îi sunt subordonați unui funcționar public apolitic la nivel local. În cazul celui de-al doilea, ei sunt subordonați instituției centrale. În România se încearcă o combinare a celor două
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
coerent, care a conținut elementele-cheie ale unui management de proiect: scop, arie de cuprindere, analiză de nevoi, planificare și alocare de resurse, dezvoltare și monitorizare, evaluare. Pe de altă parte, există sisteme puternic centralizate care au trecut prin etape de deconcentrare prin care s-au delegat atribuții departamentelor din teritoriu - așa cum este situația și în România. Asistăm în aceste cazuri la conflicte de rol (administrare și management), precum și la coliziunea dintre instituțiile deconcentrate și administrația locală. Totodată, autoritățile publice centrale (de
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
și a cumpăra materiale erau lipsite de analize economice, sociologice, de impact și de criterii privind folosul pentru beneficiari (doar declarative, fără a măsura ceva). Imediat după schimbarea de regim din 1989 are loc un set de alegeri strategice în privința deconcentrării serviciului educațional și a descentralizării. În același timp, sistemul se confruntă cu o subfinanțare fără precedent, indicatorul cost per elev atingând un minim absolut în 1992, pentru un interval de 20 de ani înainte și până în prezent. Bugetul central este
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
un statut neclar, iar corupția și indisciplina financiară, inerția și inconsecvențele din sistemul juridic au condus la masive pierderi de patrimoniu și deturnări de la destinația educațională pentru spații, clădiri, terenuri etc. În această perioadă au avut loc totuși procese de deconcentrare dinspre Ministerul Învățământului către inspectoratele școlare, dar directorii de școli aveau foarte puține libertăți manageriale, rolul lor fiind limitat la cel al unor curele de transmisie care trebuiau doar să se conformeze regulilor. În primii ani ai perioadei postdecembriste, s-
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
o fluctuație specifică a populației centrului, zonelor periferice, precum și a suprafețelor Întinse de dincolo de periferii. (van den Berg: 1982) Observația care prezintă interes În studiul de față este aceea că viziunea de mai sus prevede o perioadă de redistribuire și deconcentrare a populației la scară largă. Forme de Sprawl. Bigness. Zwischenstadt Așa cum apare În literatura de specialitate, dispersia urbană desemnează tendința orașelor de a se Îndrepta către o densitate urbană mai mică. Urban sprawl poate Îmbrăca multe forme: fie ansambluri rezidențiale
Polarităţile arhitecturi by Ilinca PĂUN (CONSTANTINESCU) () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92982]
-
putea fi influențată pozitiv de economii de scară, modul de gestionare a stocurilor și condiționările de transport ale „intrărilor” generează apariția rapidă a unor dezeconomii de scară. Rezultatul îl reprezintă existența unui număr impresionant de producători, ca și tendința de deconcentrare a producției, consemnată statistic în ultimii ani. Epoca giganților în industria lemnului, așa-numitele combinate pentru industrializarea lemnului, se pare că a apus, sub presiunea prețurilor de transport. Statisticile românești consemnează deconcentrarea menționată, atât prin numărul de firme înregistrate în
[Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
număr impresionant de producători, ca și tendința de deconcentrare a producției, consemnată statistic în ultimii ani. Epoca giganților în industria lemnului, așa-numitele combinate pentru industrializarea lemnului, se pare că a apus, sub presiunea prețurilor de transport. Statisticile românești consemnează deconcentrarea menționată, atât prin numărul de firme înregistrate în domeniu, cât și prin scăderea ponderii primelor cinci, respectiv 20 de firme din branșă. Faptul este explicabil dacă se face o analiză a productivității firmelor „fruntașe” și se constată că ea este
[Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
țării în comune, orașe și județe adăugând: "În condițiile legii, unele orașe sunt declarate municipii". În art. 120 (1) sunt menționat principiile după care funcționează administrația publică din unitățile administrativ-teritoriale și anume cel al descentralizării, al autonomiei locale și al deconcentrării serviciilor publice. La paragraful (2) se precizează că "în unitățile-administrativ-teritoriale în care cetățenii aparținând unei minorități naționale au o pondere semnificativă se asigură folosirea limbii minorității naționale respective în scris și oral în relațiile cu autoritățile publice locale și cu
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Administrative/930_a_2438]
-
faptul că alimenta tendințele separatiste, necesita cheltuieli prea mari și complica aparatul administrativ. Aserțiunile de mai sus puteau fi ușor de răsturnat, afirma Guțan 29, deoarece emitenții făceau confuzii între regionalism și regiune, între regionalism și separatism, între descentralizare și deconcentrare administrativă, între descentralizarea politică și cea administrativă. Disputa a fost soluționată de Consiliul legislativ din 1929, care a hotărât că înființarea unor regiuni era neconstituțională pentru că art. 4 din Constituție nu prevedea o astfel de unitate administrativ-teritorială. Într-un demers
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Administrative/930_a_2438]
-
cele care pledau pentru un regionalism cu tendințe federaliste, precum cel al lui C.L. Negruzzi, la 1919, și Proiectul de Constituție al lui Romul Boilă, la 1931; 3. cele care veneau cu un regionalism administrativ mixt ce combina descentralizarea cu deconcentrarea la nivelul regiunii: proiectul lui Carp (1912), al Cercului de studii al PNL (1918), al lui C-tin Argetoianu (1921 și 1931) și al lui I. V. Gruia (1926). Dar cele care și-au găsit aplicarea în practică au fost
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Administrative/930_a_2438]
-
1931) și al lui I. V. Gruia (1926). Dar cele care și-au găsit aplicarea în practică au fost mult mai puține. Prima experiență datează din perioada 1929-1931, când au fost înființate directoratele ministeriale care erau simple circumscripții administrative de deconcentrare a serviciilor exterioare ale administrației ministeriale. Ele erau în număr de 7: 1. Directoratul ministerial I Muntenia, cu reședința la București (cuprindea 7 județe); 2. Directoratul ministerial II Bucovina, cu reședința la Cernăuți (9 județe); 3. Directoratul ministerial III Basarabia
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Administrative/930_a_2438]
-
teritoriale locale și stat și nu între coletivitățile teritoriale locale între ele, o colectivitate teritorială locală situată la un nivel superior nu poate exercita niciun fel de tutelă asupra unora inferioare, aflate pe teritoriul său. Descentralizarea administrativă apare doar împreună cu deconcentrarea administrativă. După cum apreciază și Corneliu-Liviu Popescu, "nu există un regim de descentralizare administrativă singur, ci un regim de deconcentrare și de descentralizare administrativă sau, altfel spus, un regim de descentrare administrativă"3. Administrația publică este formată din administrația statului (serviciile
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Administrative/930_a_2438]
-
nivel superior nu poate exercita niciun fel de tutelă asupra unora inferioare, aflate pe teritoriul său. Descentralizarea administrativă apare doar împreună cu deconcentrarea administrativă. După cum apreciază și Corneliu-Liviu Popescu, "nu există un regim de descentralizare administrativă singur, ci un regim de deconcentrare și de descentralizare administrativă sau, altfel spus, un regim de descentrare administrativă"3. Administrația publică este formată din administrația statului (serviciile exterioare ale administrației ministeriale și ale administrației centrale de stat cu caracter autonom, prefect etc.) și administrațiile colectivităților teritoriale
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Administrative/930_a_2438]
-
administrativ-teritoriale a României au adus în atenție principiul fundamental al organizării Uniunii Europene: principiul subsidiarității. Subsidiaritatea nu este prevăzută în Constituția României, articolul 120 (1) menționând că "Administrația publică din unitățile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile descentralizării, autonomiei locale și deconcentrării serviciilor publice". Explicația acestei situații este simplă: la data elaborării legii fundamentale, România nu era stat membru al Uniunii Europene și cei care au scris Constituția nu au simțit obligația de a introduce principiul subsidiarității. El a apărut formulat mai
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Administrative/930_a_2438]
-
la o uniformizare a investițiilor dintr-o anumită regiune și o interconectare la investițiile de la nivelul întregii țări. Actuala lege fundamentală menționează la articolul 120: "(1) Administrația publică locală din unitățile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile descentralizării, autonomiei locale și deconcentrării serviciilor publice". Deși cu un caracter general și generos, observăm că în anii ce au trecut de la adoptarea prezentei Constituții în 1991, articolul fiind păstrat și după amendarea din anul 2003, idealul descentralizării nu a fost atins nici până acum
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Administrative/930_a_2438]