410 matches
-
amendată de considerația, încărcată de un soi de pioșenie, cu care cronicarul lucrează la zidirea „monumentului” lui Nicolae Mavrocordat, conștiinciozitatea cu care el îmbrățișează opiniile patronului său (chiar și filoturcismul) și le profesează cu sârguință. Ajunge uneori până la un servilism deconcertant și ilariant. Aflați în preajma unei încuscriri cu Nicolae Mavrocordat, odioșii Cantacuzini (stolnicul și fiul său, Ștefan Vodă, pieriseră și din cauza „amestecului” lui Nicolae Mavrocordat), împroșcați până atunci cu sudalme, declarați ucigași prin vocație și „feciori ai dracului”, dobândesc subit bunăvoința
POPESCU-19. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
de halucinații. Sunt particularități care, în cele mai izbutite nuvele, ies nu doar din calapoadele strâmbe ale realismului socialist, ci din orice tipare consacrate ale literarului și devin în romanele de maturitate constituenți formativi ai unui stil de o noutate deconcertantă. Printre cei dintâi, P. a dărâmat zăgazurile din calea invenției în materie de tehnică romanescă, fără a nimici însă realismul. A substituit oricărui realism limitativ, chiar și celui mai puțin rigid, „realismul nețărmurit”. În proza românească nu existau romane construite
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
să apară pe scenă fără studii de actorie, în virtutea inteligenței de a-și transpune „înflorirea sensibilității” în spontaneitatea trăirii „autentice”, doamna T. este îndemnată, cu aceeași convingere, să scrie fără „stil” și chiar fără „talent”, în cea mai polemică și deconcertantă viziune asupra actului creator din literatura noastră: „Un scriitor e un om care exprimă în scris cu o liminară sinceritate ceea ce a simțit, ceea ce a gândit, ceea ce i s-a întâmplat în viață, lui și celor pe care i-a
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
ce universitate vorbim. Căci, oricât de asemănătoare ni s-ar părea la o privire superficială universitatea de astăzi cu cea de ieri, nu putem să eludăm faptul că, față de trecut, instituțiile de învățământ superior se prezintă astăzi într-o diversitate deconcertantă. Termenul însuși de universitate este astăzi abuziv folosit de instituții care n-au nimic de-a face nici cu istoria, nici cu vocația și nici măcar cu cele mai insignifiante caracteristici organizaționale ale venerabilei instituții. Apoi, tehnologiile informației și comunicării și
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
furnizorilor și a mobilității de programe. Tipologia furnizorilor de educație superioară este cu atât mai necesară pentru evaluarea noului câmp universitar și a celui național global, cu cât acestea dispun de o dinamică rapidă a dezvoltării și de o diversitate deconcertantă a organizațiilor implicate. Să precizăm mai întâi distincția dintre câmpul universitar național, ce corespunde unui sistem de învățământ superior și include instituțiile de educație terțiară acreditate dintr-o țară, și câmpul universitar global, care este mult mai divers, întrucât include
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
și care aspiră la claritate, coerență, la găsirea unei formule care să dea substanță și autenticitate vieții. Cum nu-și poate explica lipsa de sens a manifestărilor celor din jur, iar imaginea și comportamentul indivizilor îi apar ca dezagreabile și deconcertante, el se izolează pentru a se putea defini, pentru a-și asigura astfel libertatea de a alege. Deși compusă prin asamblarea de secvențe introspective cu relatarea unor întâmplări din exterior, narațiunea e unitară, subordonată ideii din titlu. Notația, frecvent spontană
MIRONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288176_a_289505]
-
este opera lui Mircea Eliade (1907-1986) căruia, din altă perspectivă, autorul îi dedică un superb eseu. Unei religii care proclamă chiar în actul revelației o anumită Heilsgeschichte faptul istoricității nu-i poate fi indiferent. Oricât de dificilă ar fi asimilarea deconcertantelor sale monumente de realitate, întâlnirea cu trecutul reprezintă o obligație pentru orice conștiință trează. Înțelegerea configurației polimorfe a experienței sacrului în istoria umanității ar putea solicita acel tip de generozitate hermeneutică pe care nu puțini cărturari ai Bisericii, de la Clement
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
critica literară), mediile teologice și filozofice receptau încă nefavorabil conceptul modern de istoricitate 1. Vor ceda mai întâi protestanții, care se arată gata să pornească în căutarea „istoricului Iisus”, chiar împotriva tradiției. Din punct de vedere religios, rezultatul va fi deconcertant, accentuând relația de falsă tensiune (dar cu dificile urmări) între „știință” și „credință”2. Michel Henry (1922-2002) avea dreptate să respingă ideea că doar istoria obiectivă - înțeleasă ca rețea de referințe punctuale la evenimente moarte - ar putea oferi acces la
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
com/reviews/bellows/ravels.html, unde sinteza a fost deja făcută. Nota dată acolo este B (în sistemul american, A e nota maximă, iar până la B mai există A- și B+), iar evaluarea succintă sună astfel: „Destul de bine scrisă, dar deconcertantă și confuză carte de memorii și omagiu, precum și meditație despre prietenie, dragoste și moarte”. În Franța, revista Lire (februarie 2001) a dedicat un interesant grupaj cărții lui Bellow, sub genericul „Saul Bellow a-t-il trahi son ami?”. 16. Ioana Copil-Popovici („Saul
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
în care intrase scriitorul. Iritabil la culme, el adună în corespondența perioadei întreaga amărăciune și frustrare a unui paria de lux, dar și spaima difuză a autorului ce simte, fizic, diminuarea forței creatoare. Compus cu icnete, cu opinteli isteroide, enervări deconcertante, lamentări dizgrațioase, romanul e departe de imaginea dezastruoasă pe care s-a străduit din răsputeri să i-o creeze Chandler. Adâncirea frustrărilor detectivului se petrece pe o linie logică, acumulare perfect rațională a eșecurilor existențiale suferite anterior. Un Marlowe îmbătrânit
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
interiorizată și moliciune reprezenta un arsenal al seducției căruia i se putea cu greu rezista. Pe parcursul romanului, Marlowe nu investighează, de fapt, împrejurările morții lui Lennox, ci reconstituie fragmente - disparate, ilogice, contradictorii - ale vieții lui. Concluzia nu poate fi decât deconcertantă: după acel unic moment de eroism, în Norvegia, în timpul celui de-al doilea război mondial, Terry se cufundă în mlaștina unei existențe promiscue. Ceea ce el numea „mândrie” (și poate chiar era) putea să fie, la fel de bine, o perversă mască a
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
vorbește despre propriile ipoteze în legătură cu acest mecanism: „Pentru moment, mă aflu în interesanta poziție de a nu ști dacă ce vreau să comunic trebuie considerat un lucru de mult știut și de la sine înțeles ori un aspect absolut nou și deconcertant. Și cred, mai degrabă, că e vorba de ultima variantă”. În Compendiu de psihanaliză (Freud, 1940/1967), această metodă de apărare este aplicată psihozei, pe motiv că subiectul psihotic ține cont de realitate, măcar parțial, chiar și în starea de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
telefon, pe când, atunci când erau față în față, sentimentul era știrbit de căscatul pe care bărbatul nu putea să și-l reprime, din cauza privirii furate către ecranul televizorului sau de mirosul lui după o zi petrecută în soare. Pentru Jina era deconcertant să-și dea seama că-i era mult mai ușor să-l iubească pe Mike sau pe oricine altcineva atunci când persoana în cauză nu era acolo. Nu pot, a răspuns ea. Nu pot să-i fac una ca asta lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a păstrat slujba. Un perete întreg era acoperit cu fotografii care o reprezentau alături de celebrități. În costumul albastru-cobalt care era semnul ei distinctiv, mi-a primit mulțumirile dând încet din cap, cu ochii pe jumătate închiși. Nu exista nimic mai deconcertant decât Ariella când își juca rolul de Capo di tutti Capi. Poate mă poți ajuta și tu cu ceva la un moment dat. Ori avea laringită, ori adoptase dinadins un mormăit răgușit, à la Don Corleone. Am nevoie să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
trebuit s-o facă, inclusiv persoanele care nu erau însărcinate. A fost destul de amuzant, de fapt, mai ales gâfâitul. Deși să dau cu fața spre părțile inferioare ale unei alte femei - ale Celiei, după câte îmi amintesc - a fost puțin deconcertant. Eu și Jacqui gâfâiam din plin, apoi ne-am uitat una la alta și am scos limba și am gâfâit puțin mai tare. —Știi ce? a șoptit ea. Dobitocul ăla nu știe ce pierde. Capitolul 12tc " Capitolul 12" De îndată ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mi-a spus Papion când am coborât la etajul doisprezece. Oare-și dăduse seama că eram acolo pentru un interviu? O altă femeie mi-a aruncat o privire și a clătinat cu tristețe din cap. Ce însemna asta? Era foarte deconcertant. Oare aveam atârnată de mine hârtie igienică? Sau mi se prinsese fusta în chiloți? M-am verificat rapid, de sus până jos, dar n-am găsit nimic care să fie atât de evident în neregulă. Trăgând adânc aer în piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
pregătit pentru o recunoaștere atât de bruscă a vinovăției din partea lui Harry. Tom mă avertizase că șeful lui e un om plin de contradicții și surprize, dar în contextul unei conversații atât de burlești și de neastâmpărate, mi se părea deconcertant faptul că găsise de cuviință să i se destăinuie unui om complet străin. Poate se lega de confesiunea lui anterioară, făcută lui Tom, m-am gândit. Găsise curajul de a-și da arama pe față, dacă pot să mă exprim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
sau, cum se întâmpla de multe ori, până când vreun zgomot de undeva din clădire îl făcea să sară ca ars. În ziua de sâmbătă, 4 iunie (la trei zile după dezastruoasa mea întâlnire cu Roberto Gonzalez, care fusese și ziua deconcertantei discuții cu Harry Brightman), chiar un sunet l-a smuls pe nepotul meu din brațele somnului: în cazul acesta, sunetul unei mâini mici care îi bătea încet și ezitant la ușă. Era ora nouă și câteva minute și, când Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Era un tip ciudat, antipatic, cu un regim alimentar strict vegetarian și cu toată căldura și personalitatea unui stâlp de iluminat public cu becul ars. Costume de poliester șifonate (majoritatea maro), ochelari cu rame groase, o mătreață perpetuă și repulsia deconcertantă față de conversația banală, indiferent de subiect. Puteai să apari la serviciu cu brațul în eșarfă sau cu un ochi bandajat și Henry nu scotea un cuvânt. Se uita la tine puțin, asimila detaliile problemei și pe urmă, fără să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
câteva fire de păr alb în plus. În fotografie, fața îi era mai puțin ridată, iar părul era nițel mai lung, dar altfel era același bărbat lângă care Alison se trezise în dimineața aia. Femeii i s-a părut destul de deconcertant să se uite la o fotografie cu Luca însurându-se cu alta. Sofia strălucea. Arăta ca o femeia care nu are nici o îndoială că acela e bărbatul alături de care o să-și petreacă tot restul vieții. În fotografia respectivă, părul mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și lui, ca om liber ce era și vânător singuratic, îi ajungeau armele sale, gerba cu apă și harnașamentul cămilei. Zilele petrecute în El-Akab, așteptând momentul potrivit ca să pună mâna pe guvernatorul Ben-Koufra, îl puseseră dintr-o dată în fața unui univers deconcertant, unde tuaregi autentici, la fel de austeri ca el în trecut, prinseseră gustul „lucrurilor“, lucruri pe care nu le cunoscuseră și de care nu avuseseră nevoie niciodată înainte, dar acum erau la fel de necesare pentru ei ca apa sau ca aerul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
dădu arma și așteptai ca primul neamț să treacă de blindat și de copaci, după care am ochit, am tras și l-am ratat. — Pas bon, spuse Red, și eu am mai tras o dată. Neamțul se prăbuși În aceeași manieră deconcertantă, care-ți rupea inima, și rămase Întins pe drum. Bicicleta era Întoarsă cu roțile-n sus, iar una dintre ele Încă se Învîrtea. Biciclistul din spatele lui acceleră și imediat auzirăm focurile trase de cei doi copains. Auzirăm ba-bum-ul puternic, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
că această convocare nu avea nimic de-a face cu compartimentul mașinilor de care se ocupau ei, iar că singurul subiect care va fi pus în discuție acum era responsabilitatea altor persoane. Ripley îi pusese deja la curent cu absența deconcertantă a destinației prevăzute. Parker își zise că mai bine reintrau cu toții în hipersomn ― operațiune neplăcută ― și trase o înjurătură scrâșnită. Era pornit împotriva oricărui lucru care ducea la întârzierea plății. ― Știm că nu suntem în preajma lui Sol, căpitane, zise Kane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
cuvântul ebraic „Ai” înseamnă chiar „ruine”). Probabil, povestirile s-au născut tocmai pentru că aceste cetăți nu erau ocupate. Au fost propuse diferite teorii pentru a concilia textul biblic cu datele arheologiei. Nu este locul aici să le prezentăm. Rămâne faptul deconcertant al unei diferențe considerabile între „istoria reală” și „istoria biblică”. 2. Cartea lui Iosue și genul literar „epic” Pentru a rezolva problema, e necesar să pornim, ca și în alte cazuri, de la o analiză mai acurată a narațiunii biblice și
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
maternă. Inginerul mă numește "copilul" său. (Notă. Nu înțelegeam nimic, firește!)" " Seara, la masă, d-na Sen se plânge că o chem încă "doamnă", iar nu "mamă", cum e obiceiul în India. Are o blândețe sfântă și comunicativă, o inocență deconcertantă. O iubesc. Se fac comentarii insinuante. Mantu cere să-l numesc "unchi", iar Lilu "tanti", deși nu are decât 17 ani. Mă amuz. Problema Maitreyiei. Dintr-un nimic ne-am supărat (de altfel, aceasta ni se întîmplă de două ori
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]