786 matches
-
culturale pentru „luminarea și cultivarea muncitorilor”, precum și înființarea unei școli - în cadrul Atelierelor -, pentru alfabetizarea muncitorilor neștiutori de carte. Toată strădaniile s-ar fi concretizat numai că, în final, apare sabotorul: inspectorul Atelierelor și inginerii. Un scris de mână grăbit îi deconspiră, în finalul documentului, laolaltă cu criza materiei prime, care făcea imposibilă creșterea cu 50% a producției, așa cum preconizase Partidul. La 13 august, o altă ședință, un nou proces-verbal. Aflăm despre chestiuni ceva mai concrete: reconstrucția fabricii, depășirea planului, activități culturale
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
vizionarism spre expresionism e constatată aici de Al. Cistelecan). O constantă remarcabilă a poeziei publicate de T. înainte de 1990 o constituie prezența filonului moral, în parabole politice memorabile, precum Materia signata, Didactica Nova sau Lumina sub talpă, cea din urmă deconspirând absurdul demolărilor. În Achene zburătoare (1986; Premiul Uniunii Scriitorilor, Premiul Academiei) și în Materia signata (1992) se adâncește polaritatea între „materia” scrisă și cea nescrisă, a realului, aceea care scapă întotdeauna și care nu poate fi „interpretată” prin litere sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290091_a_291420]
-
fi ca și în alte cazuri translingvistică, născută dintr-o efervescentă "zonă a transparențelor". Nichita Stănescu nu s-a dezis niciodată de "arheul" eminescian, găsind, prin puterile modernității, drumul spre "lumea-lumen". Milan Kundera, cel din romanul L'Imortalite, și-a deconspirat convențiile și instrumentarul literar, după canonul postmodernității, în timp ce în Gluma sau Insuportabila ușurătate a ființei (1984) autorul se arată, în primul rând, interesat de conștiință și de avatarurile Sinelui. Mai mult decât atât, în partea sa cea mai puțin evidentă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
JUNIMEA ROMÂNĂ, revistă apărută la Paris în mai-iunie 1851, editată de studenții români membri ai societății Junimea română. Textele din cele două numere ale revistei sunt nesemnate, din redacție deconspirându-se doar Dimitrie G. Florescu, fost comisar de propagandă la 1848, exilat la Paris. Se știe că la J.r. au scris G. Crețeanu, A.I. Odobescu, D. Berindei și G. Lecca, paternitatea colaborărilor fiind stabilită ulterior. Articolul-program, Scopul nostru, redactat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287684_a_289013]
-
clasă, l-am văzut pe Bangs fugind de-a lungul parterului din Old Hall. Numele lui nu apăruse încă în nici una din discuțiile din cancelarie care-mi ajunseseră la urechi. Toată lumea părea să creadă că doamna Connolly fusese cea care deconspirase aventura Shebei. Eu știam mai bine. Ochii lui s-au întâlnit cu ai mei chiar când era în ușa toaletei. A încremenit, ca un gândac de bucătărie. Gura i s-a deschis să spună ceva și apoi a părut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
stocată În creierul lui. Probabil că dețineau tehnologia cu ajutorul căreia o puteau decodifica. Era Însă prematur să le dezvăluie celor doi noua sa descoperire. Nu știa cîtă Încredere poate avea În ei și mai exista și riscul de a-și deconspira astfel statutul de ofițer american. — În general, e bine să știi că glumele de acest fel nu sunt pentru noi, Îl avertiză Nut. Preferăm discuțiile serioase, cu oameni serioși. Dar teoria dumitale ne interesează, completă Feder cu aerul că l-
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de care erau responsabile Raioanele de Securitate Horezu, Vâlcea și Brezoi. Un ofițer de Securitate de la Vâlcea urma să se deplaseze în cele trei raioane, pentru a tria informatorii existenți, eliminându-i pe cei lipsiți de rezultate sau care se deconspiraseră, și recrutând persoane noi în slujba poliției politice, „capabile să dea rezultate pozitive în problema bandelor“. Obiectivele erau: comunele Marița, Popi, Vaideeni, Urșani, Râmești și Pietreni, în raionul Horezu; comunele Bărbătești, Gurguiata, Comanca și Șuța, în raionul Vâlcea; comunele Ciungetu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Orice narațiune (mai ales în textele de umor) se gândește în prealabil de la final spre început. Cum spuneam și în alt capitol, întâi trebuie să avem ideea finalului (poanta, deznodământul) și abia apoi vom scrie începutul, având grijă să nu deconspirăm surpriza și să o valorizăm cât mai mult, să o credibilizăm prin detalii sugestive și corect plasate. Citatul sau dialogul foarte scurt va da multă viață narațiunii. Condiția este să avem simțul oralității, să nu ne pierdem în banalități sau
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
precădere în portret, contează prima impresie: dur, timid, ezitant, aiurit etc. Pentru a descrie o persoană, trebuie mai întâi să o înțelegem, să propunem o grilă de lectură (chiar și lipsa unei trăsături dominante poate fi o trăsătură-cheie). Oamenii se deconspiră prin detalii (machiaj, cercei, pieptănătură) sau prin haine (snob, sportiv, rebel). Un bun ziarist știe să citească detaliile. Buzele subțiri sunt semn de răutate. Bretonul, șuvița de păr ce acoperă fruntea e semn de timiditate, de neîncredere în sine. Cerceii
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
El este permanent preocupat, "are treabă", "nu intră în cârciumi" și nu-i suportă pe români. Ciocoiul își urăște conaționalii și nu se simte bine în preajma lor. Se ferește, de fapt, de vreo vorbă, de un gest care să-l deconspire în goliciunea lui de caracter, în micimea lui umană. Bineînțeles că ciocoiul va spune întotdeauna că ne îndreptăm într-o direcție greșită, pentru că el știe. A fost "afară" și a văzut multe. "Nu-i vom ajunge niciodată pe ăia din
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
remarcat de Miți Mărculeanu, prietena Emiliei și, în critica interbelică, de Mihail Sebastian. El este, ca să folosim o sintagmă maioresceană, "o figură caleidoscopică". Tot sub incidența indeterminării stau onomastica și identitatea aproximativă a unor caractere. Cea care semnează "T." e deconspirată abia spre mijlocul narațiunii ca fiind Maria T. Mănescu. Mult timp, cititorul are motive să creadă că D. și Ladima sunt una și aceeași persoană, destinul implacabil situându-i în aceeași tipologie a individului ratat. Ambiguitatea e rezolvată ceva mai
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
prin clarviziune, sau privirea ce urmărește pretutindeni vina lui Cain. În veacurile moderne ea devine atribut al unui personaj situat la o înălțime privilegiată, Rastignac, sfidând Parisul în finalul unui roman balzacian."83 Relația viață-operă și, în subsidiar, personajele care deconspiră diferitele fațete ale aceluia care le însuflețește, sunt recunoscute ca viabile și de către Camil Petrescu. În interviul acordat lui Eugen Jebeleanu, apărut în România literară la începutul anului 1933, cu puțin timp înainte de lansarea pe piață a romanului Patul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
etajele adăugate fără nici o logică arhitectonică, consolidate cu scări de lemn strâmbe. Vestibulul, din care apare Emilia, chiar dacă este întunecos, e și acesta prevăzut cu o scară. Atâtea imagini ce țin de verticalitate în doar câteva fraze aleatorii! Perceperea ascensionalului deconspiră, conform uzanțelor imaginarului aerian, o anumită disciplină a formelor, dublată de cultul pentru verticalitatea morală și sublimarea valorilor. Fiul ignobilului Tănase Vasilescu-Lumânăraru lasă impresia că vine dintr-o altă descendență și, fără a-și renega familia, constată grav că o
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
s-a părut că e și femeia cu care ați plecat în gând de acasă când erați copii..."119 Cei familiarizați cu exegeza operei camilpetresciene vor fi fost frapați de acribia de care au dat dovadă criticii literari în a deconspira adevărata cauză a sciziunii cuplului Fred d-na T. O ipoteză a fost lansată de către noi când am evidențiat relația imaginară dintre personaj și avatarurile sub care ni se înfățișează regimul aerian (dorința de a se elibera de sub orice tutelă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
se pare o explicație mulțumitoare. În fine, întâlnirea celor doi, în miez de noapte, sub geamul iluminat al d-nei T. să fie o simplă coincidență? Adevărul este că, asemeni rivalului său, el caută tot felul de pretexte pentru a-și deconspira adevărata dragoste, însă timiditatea și statutul său social, inferior d-nei T., sunt obstacole insurmontabile. Firesc, și prin intermediul celei de a doua persone a sa, creatorul își conturează în imaginar aceeași Anima. Poeziile, pe care le trimite Emiliei (demonstrat fiind caracterul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
mit al îngropării prin care ne închipuim, după cum spune Jung, că mortul este redat mamei pentru a fi născut din nou."136 În Numele personagiilor și moda Camil Petrescu, foarte atent la onomastica unor caractere, ironiza procedeul simplist prin care numele deconspira o carență de ordin moral sau fizic. Din perspectiva relației complex matern apă arborele morții, numele de Răchitaru își găsește simbolistica răchitei. O întrebare ne frământă totuși: ce l-a făcut pe scriitor să ezite atât de mult între numele
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
imaginea Autorului și a Animei sale, (d-na T.). E ca o dezvăluire a întregii sale personalități psihice cuprinse în vâltoarea unei aventuri ontice (anima este, între altele, arhetipul vieții oricărui bărbat), dar și o profunzime a scriitorului care își deconspiră concepțiile despre teatru, roman, stil sau spirit de camaraderie. Încercând o paralelă cu arta plastică, s-ar putea ajunge la concluzia că este vorba de un joc intricat între vizibil și lizibil. "A citi" și "a privi" sunt două acțiuni
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
sunt nuanțate, din cauză că ideile au rămas în stadiu de însemnări nepublicate 204. Nu puține sunt opiniile lui Camil Petrescu despre Hamlet, operă dramatică considerată un model ideal de dramă absolută. Ezitările eroului au, în viziunea sa, două motivații. În ciuda celor deconspirate de Duhul tatălui său, nu este foarte convins de vinovăția regelui și a reginei. Numai scena de "teatru în teatru" are darul de a-l lămuri definitiv și, din acest moment, furia sa se eliberează de orice îndoieli, culminând cu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
membri ai familiei, care îl învinuiau pe Corneliu că și-a lăsat copiii fără avere din naivitate și lipsă de pragmatism. Tot eșafodajul ideatic construit cu migală de Gelu Ruscanu are sorgintea în puritatea morală a tatălui. Când acesta e deconspirat ca delapidator și mare amator de jocuri de cărți, mitul patern de frânge și, odată cu acesta, se risipesc ultimele dileme ale eroului. De dincolo de moarte, tatăl lasă fiului drept unic "testament" dezideratul sinuciderii. Este anunțată astfel, chiar de la prima piesă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
doi nu pot fi observați decât de fiii lor. E drept că regele asasinat se arată pentru prima dată lui Horatio și ostașilor din gardă, însă apariția e fulgurantă și învăluită în tăcere. El nu dorește să vorbească și să deconspire taina decât în fața fiului său. Prințul Danemarcei și Gelu Ruscanu resimt ca pe o povară metafizică o atare înzestrare de a cunoaște Moartea, înainte ca ei înșiși să fie răpuși, prin perceperea imaginii părinților. Hamlet se deosebește de ceilalți nu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
la simpla atingere a acestora, Fred are senzația că pe mâini i-a rămas polenul unui fluture mort. Cât privește coborârea în Infern a lui Hamlet, în spiritul mitului elin, eroul poartă cu sine un cântec tainic, care nu trebuie deconspirat în fața muritorilor de rând. Doar el și zeii se pot desfăta cu frumusețea lui: Crezi oare, fir-ar să fie, că-i mai ușor să cânți din mine decât dintr-un flaut? Botează-mă cu numele oricărui instrument voiești, oricât
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
cea dintâi/ Cum izvorau lumine//", în timp ce majoritatea poeziilor din paratextul romanului Patul lui Procust abordează cosmogonia ca temă obsesivă. Apoi, Golemul nu are grai, se rostește pe sine fără ca oamenii să reușească a-l înțelege. Este constrâns astfel să nu deconspire o mare taină divină, să o cunoască, dar să nu o împărtășească altcuiva. Acesta ar fi o cu totul altă interpretare a versurilor "Deși vorbești pe înțeles,/ Eu nu te pot pricepe.//" decât cea propusă de către Constantin Noica, și care
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
becul și se văd picturile de pe el."346 Fred Vasilescu este, în acest pasaj, un Panurg al ironiei, atitudine devenită "o linie de retragere" pe care eroul se repliază când nu dorește ca adevărata sa opinie și personalitate să fie deconspirate: Nu putem iubi sau urî la nesfârșit, nu putem să fim plini de pasiune în fața oricărui lucru. Ironia dezvoltă în noi, mai întâi, un fel de prudență egoistă care ne face imuni față de exaltarea compromițătoare și împotriva extremismului sentimental..."347
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
logica aceluiași demers interpretativ, cele două personaje feminine dezvoltă opoziția static-dinamic. D-na T. stă sub semnul fluidității debordante, care îi trădează inteligența și capacitatea de a privi dincolo de aparențe, în vreme ce Emilia Răchitaru se înscrie în simbolica apelor băltite, stătute, deconspirându-i astfel gândirea anchilozată. Numele actriței poate fi socotit ca o imagine iconică a "Copacului morții" (Todtenbaum) care își trage seva din apa încremenită. Persona, concept psihologic care l-a preocupat îndelung pe C. G. Jung, poate fi definit, în
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
conflict și de ce... Aparent, nimic grav sau care să nu fie cunoscut de toată lumea. Detaliile puteau merge până la meniul zilnic, prețul coșniței lunare, cadourile primite din străinătate, titlul cărților din bibliotecă sau numărul sticluțelor de ojă din baie. Mulți informatori deconspirați după deschiderea arhivelor se apără invocând caracterul anodin al notelor pe care le-au semnat: „N-am spus nimic important, ci doar lucruri pe care le știa toată lumea”. Le știa toată lumea, însă de confirmat le confirmau doar unii, iar valoarea
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]