220 matches
-
în mereu alte feluri) de practic toți marii scriitori ai literaturii universale". Epilogul acestui mirabil tratat de îmblînzit postmodernitatea ne propune o grădină filosofică, care-l are ca locuitor privilegiat chiar pe autor; un spațiu securizat în contra agresiunii relativului și deconstructivismului puternic distructive. E o grădină la care încă de tînăr a început să lucreze, fortificînd zidurile unui hortus conclusus în care viața să merite cu adevărat trăită, loc care să ofere aici, pe pămînt, acea siguranță și seninătate care unii
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
de la cauză la efect. Nu trebuie să ne jenăm sau ne speriem de cuvinte, ne îndrumă înțeleptul regizor prin gura interpreților săi, trebuie să avem răbdare cu ele pentru că, în realitate, sunt, așa cum ne-au învățat structuraliștii, textualiștii sau maeștrii deconstructivismului, golite de sens, sunt altceva decât par. Când veți rosti, la finalul sufocantei și epuizantei experiențe de două ore de privit nimic, (c---t!), e bine să vă reamintiți că, în spiritul lui Foucault și Derrida, nu articulați o sudalmă, ci
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
influența politicii asupra literaturii. Influența literaturii asupra politicii se pune în cu totul alți termeni. Soluțiile întrevăzute sunt de ordin intrinsec și ideal, cu mult iluzionism și chiar estetism, de altfel. Iată, de pildă, cazul literaturii căreia, prin negativismul și deconstructivismul său formal, poate să i se atribuie și o anume forță revoluționară. Avangardele, mai vechi sau mai noi, au cultivat acest mit revoluționar. El a reprezentat (și reprezintă încă) doar o virtualitate, o potențialitate teoretică, speculativă, fără consecințe practice. Câte
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
radicală a noțiunii de "identitate". Mai multe elemente au contribuit la această disoluție rapidă. Mai întîi, ar trebui probabil avute în vedere loviturile puternice produse cam în același timp de descoperirile științifice, îndeosebi în materie de fizică cuantică, psihanaliză și deconstructivism postmo dern, ale căror teorii au zdruncinat considerabil metafizica occi dentală, lingvistica, semantica, sociologia etc. Această revoluție a fost îndreptată împotriva unei anumite viziuni statice despre lume, subiect și limbaj, considerate anterior ca stabile, unitare, monolitice. De la Newton și Descartes
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
gînditor, adesea contestat, dar cu certă influență în viața intelectuală și politică a Franței. În numeroasele sale texte, autorul Spiritului timpului a abordat din diverse perspective problema cunoașterii, definindu-și modul a a gîndi într-o epocă profund marcată de deconstructivismul derridean drept "co-constructivist", referindu-se la colaborarea dintre lumea exterioară și spiritul nostru pentru a construi realitatea. Poate cea mai cunoscută și folosită formulă lansată de Morin este însă aceea de "gîndire complexă", datînd din 1982 (Știință cu conștiință), concept
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
a fi mai cuprinzător, și internațional ca scop"70. Într-o modalitate similară, autorii lucrării The Routledge Critical Dictionary of Postmodern Thought afirmă că în ceea ce privește punerea în discuție a limitelor paradigmei structuraliste și a premiselor sale, atât feminismul, cât și deconstructivismul și postmodernismul pot fi considerate poststructuraliste. Postmodernismul, la fel ca și celelalte curente enumerate, a reacționat împotriva rigidității modelului structuralist, precum și împotriva celor care pretindeau a oferi explicații universal valabile și totalizatoare ale diverselor fenomene 71. De asemenea, pentru o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
configurat sau figură din/În pământ. Până În momentul teoriilor lui Eisenman, tendințele În domeniu nu au fost foarte clare și realizările destul de rare. Din acest moment, se observă creșterea numărului exemplelor. La Începutul anilor ’90, odată cu terminarea resurselor postmodernismului, minimalismului, deconstructivismului și post-structuralismului, ideea reîntoarcerii obiectului construit către pământ, prinde contur din ce În ce mai mult, fiind sprijinită În mod deosebit de noile impulsuri intelectuale, filosofice, ecologice, sociale și tehnologice. Totodată este momentul de dezvoltare a proiectării asistate pe calculator și a modelării 3D, metodă
Polarităţile arhitecturi by Ioana Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92993]
-
coerent cu limbajul arhitectural pre -deconstructivist În care termenii de limbaj erau clar identificați și separați: coloană, perete, acoperiș, ușă, fereastră etc., iar aceștia se articulau după reguli clare. Ornamentul contemporan Își datorează În mare măsură existența transformărilor produse de Deconstructivism. Punând În discuție termenii limbajului arhitectural și regulile sintaxei, Deconstructivismul deschide calea fuziunii, a continuumului. Arhitectura actuală pare compusă mai degrabă dintr-o substanță fluidă care Își schimbă calitățile pentru a deveni fațadă, Își schimbă local transparența pentru a deveni
Polarităţile arhitecturi by Cristina Aurora Enuţă () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92992]
-
limbaj erau clar identificați și separați: coloană, perete, acoperiș, ușă, fereastră etc., iar aceștia se articulau după reguli clare. Ornamentul contemporan Își datorează În mare măsură existența transformărilor produse de Deconstructivism. Punând În discuție termenii limbajului arhitectural și regulile sintaxei, Deconstructivismul deschide calea fuziunii, a continuumului. Arhitectura actuală pare compusă mai degrabă dintr-o substanță fluidă care Își schimbă calitățile pentru a deveni fațadă, Își schimbă local transparența pentru a deveni vitraj, se răsfrânge pentru a se transforma În acoperiș, se
Polarităţile arhitecturi by Cristina Aurora Enuţă () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92992]
-
ale comediei de toate felurile... Romanul care îi conferă lui Bradbury statutul de ironist al intelectului este My Strange Quest for Mensonge, Structuralism's Hidden Hero (1987). Este o carte încântătoare pentru cei ce au lăsat în urmă structuralismul și deconstructivismul. Umorul este subtil și servește cauza clarității textului critic. Primul lucru pe care îl descoperim când deschidem cartea, înainte chiar de a vedea titlul, este o fotografie mare a unui cap chel văzut de la spate, iar dedesubtul ei scrie că
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
vrea s-o ia. Pentru cei ce aspiră la un text critic limpede, cartea e fără îndoială bună și o lectură agreabilă. Prima pagină îl citează pe Michel Foucault ("Ce e un autor?"): Ce importanță are cine vorbește?" Bradbury deconstruiește deconstructivismul. Ni se spune: ... datorită Deconstructivismului, adevărul e o chestiune nerezolvată. Bradbury detestă snobismului complicării textului, dar știe că o opoziție deschisă duce la prozelitism, așa că el cochetează cu dușmanii deconstructivismului în șoaptă: Structuralismul-Deconstructivismul, în funcție de modă, sunt "fie absurdități, fie o
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cei ce aspiră la un text critic limpede, cartea e fără îndoială bună și o lectură agreabilă. Prima pagină îl citează pe Michel Foucault ("Ce e un autor?"): Ce importanță are cine vorbește?" Bradbury deconstruiește deconstructivismul. Ni se spune: ... datorită Deconstructivismului, adevărul e o chestiune nerezolvată. Bradbury detestă snobismului complicării textului, dar știe că o opoziție deschisă duce la prozelitism, așa că el cochetează cu dușmanii deconstructivismului în șoaptă: Structuralismul-Deconstructivismul, în funcție de modă, sunt "fie absurdități, fie o filozofie remarcabilă". Persiflarea lui ambiguă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
e un autor?"): Ce importanță are cine vorbește?" Bradbury deconstruiește deconstructivismul. Ni se spune: ... datorită Deconstructivismului, adevărul e o chestiune nerezolvată. Bradbury detestă snobismului complicării textului, dar știe că o opoziție deschisă duce la prozelitism, așa că el cochetează cu dușmanii deconstructivismului în șoaptă: Structuralismul-Deconstructivismul, în funcție de modă, sunt "fie absurdități, fie o filozofie remarcabilă". Persiflarea lui ambiguă ne previne în legătură cu "epoca semnificantului incert, când cuvântul nu se mai conectează cu obiectul". Descrie noi direcții "încurcate" care mistifică înțelegerea. Aparent autorul lui Mensonge
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Mensonge și semenii lui în ale Desconstructvismului. El declară cu toată seriozitatea că trebuie să acceptăm provocarea declarației că limbajul "nu funcționează". Poate că ne simțim amenințați de această revelație, dar prozatorul nu se oprește aici: Pe scurt, Structuralismul și Deconstructivismul rămân importante fiindcă au destabilizat din temelii comunicarea. Lectorul ar vrea să dea înapoi în fața unui viitor când "totul va trebui rescris". Bradbury numește viitorul "o lume din ce în ce mai greu accesibilă". Face un scurt istoric începând cu Saussure: Există, așadar, langue
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
drastic The Waste Land, iar Joyce l-a cunoscut pe Beckett și i-a cerut cu generozitate să traducă în franceză Finnegans Wake, o dovadă de prietenie pe care mulți ne-am simți fericiți s-o ignorăm. Falsul apologet al deconstructivismului continuă să-și descrie devotamentul în fraze din ce în ce mai hilare, mai ales că sunt rostite cu o maximă seriozitate: "... nu gândirea scria limbajul; limbajul scria gândirea și n-o făcea deloc bine". Printre liderii grupului, e menționat "structuralistul psihanalitic Jacques Lacan
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Mensonge e o distopie a criticii literare. Niciodată auzit, văzut, identificat, Mensonge este un mister. N-a scris nimic, dar cartea lui a fost publicată și s-a epuizat. El e autorul care se neagă pe sine: visul secret al deconstructivismului devine realitate. Bradbury se mulțumește să comenteze: A avut un mare ecou și între criticii britanici, care au considerat dintotdeauna că autorii sunt cu toții decedați, sau, dacă nu sunt, ar trebui să fie. Acest gen de critică urmărește deconstrucția "autorului
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
la o dată neprecizată, la "Editura Colectivă Homosexuală Marxist-Feministă de pe Coasta de Vest, sub titlul Sex și cultură, cu o copertă superbă, în seria His-and Her-Meneutics". Viitorul acestei nouvelle critique așa cum îl descrie Bradbury este hilar, ironizat cu frenezie, înrobit unui deconstructivism a cărui maximă realizare este următoarea: Ceea ce așteptau cu toții, lucrul de care aveau cea mai mare nevoie, era să vină centrul fără centru, prezentul fără prezent, scrierea fără scriitor, semnul fără semn care va aduna totul la un loc și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
amestec din cei doi și e în egală măsură supus greșelii, ori răsplătit cu calea cea dreaptă. LV. În Flaubert's Parrot, faci roman polițist dintr-un text aparent de critică literară. Ce tip de critici îți sunt simpatici? Între deconstructivism și restul "-ism"-elor (v. cât îi era de nesuferit lui Eliot ceea ce el numea "Leavisitism"), care e calea de urmat? Până unde poate merge criticul cu analiza romanelor tale fără a-l irita pe autor? JB. Îmi sunt simpatici
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
practicată, însă, pe un model eronat al ,,științei lângă știință”. Vom trata problemele subliniind cerința ca prin specializare să nu se omită realitatea complexă, ca deciziile să fie elaborate în mod multidirecțional, subliniindu-se, atât valențele, cât și limitele fiecăreia. deconstructivismul (postmodernismul), abordare critică pornind de la ceea ce aduc primele două perspective, are drept paradigmă teza: puterea „traversează” toate relațiile sociale (M. Foucault); în practica managerială va trebui să avem o viziune critică, în sensul de a supune concepțiile și acțiunile managementului
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
didactică în acest scop, transformând cărțile școlare în general și manualele de istorie în special în purtătoarele noilor valori occidentale. Totuși, atunci când emițătorii discursului despre trecut au ieșit din parametri liminali definiți de autorități, radicalizând mesajul difuzat didactic în direcția deconstructivismului postmodernist, mecanismele de control statal s-au activat eliminând din spectrul discursiv tonalitățile indezirabile (vezi "Scandalul Sigma" produs de manualul de Istorie publicat de Mitu et al., 1999). Deși statul-națiune, prin exponenții săi umani, continuă să fie defensiv, protejându-și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]