235 matches
-
acasă, dacă socotesc toate zilele În care am dormit acolo - se jucă În nisip. Femeile din satul meu urăsc marea... „Marea”, zic ele, „o tîrfă cu ochii verzi care ne fură bărbații...” CÎnd nu Îi devorează, Îi trimite Înapoi bătrîni, decrepiți și pe vecie melancolici... - Și mie-mi place marea, admise Oberlus. Urăsc vapoarele și marinarii, dar marea Îmi place... - Eu Îmi iubeam mai mult vaporul decît marea, răspunse bătrînul, absent. De aceea, poate din gelozie, și cum nu reușise, oricît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Părinți din clasa muncitoare, dat fiind că lumea bună nu începuse să se mute în Brooklyn decât spre mijlocul anilor ’70, ceea ce însemna că, atunci când se născuse ea (la mijlocul sau spre sfârșitul anilor ’60), cartierul era încă o zonă relativ decrepită, locuită de imigranți săraci și de familii de muncitori (Brooklynul propriei mele copilării), și că locuința cu patru niveluri care se înălța în spatele ei, care acum făcea pe puțin opt sau nouă sute de mii de dolari, fusese cumpărată pe mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
meritat să i se-ntîmple ce i s-a-ntîmplat. Dovada fiind aceea că s-a dezonorat acum, la bătrînețe, cînd nimeni nu i-a cerut-o. Poporul putîndu-se gîndi deodată, În Întregime, la uluitoare Întrebări gradate. De exemplu, cine știe dacă acum decrepiții deținuți ai comuniștilor nu erau În bună măsură la fel de jalnici și oportuniști și-n ’45? În comparație cu asemenea puternice emisii TV, profanarea de morminte nu-i decît un joc cu bile colorate. Să faci pușcărie ca să vorbești mai tîrziu cu Păunescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu umilință. Îmi place ofițerul ăsta. Îmi place să mi se spună „șefule“. E un termen cu care unii bulangii de prin zonă o să trebuiască să se obișnuiască cînd o să fiu promovat! să-mi bag pula! Îi zic pa-pa muistului decrepit de McLaughlin, mulțumindu-i catolicului pentru ajutor și confirmîndu-i că da, retrospectiv, ar fi trebuit să-mi dau seama că avem de-a face cu un defect sub forma Confratelui Blades. Mă duc cu mașina Înapoi la sediu. În curînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
ăla de rahat! O SĂ CRĂPAȚI! Luăm cheia de pe polița de deasupra șemineului și deschidem ușa. Simt un val de căldură și peste tot sînt numai flăcări, rupînd În bucăți totul de la podea pînă-n tavan de-a lungul pereților tapetați și decrepiți. SÎntem prinși În capcană. Fumul jegos și compact ne umple plămînii. Singura noastră opțiune e să mergem la bucătărie și să ne cățărăm afară pe burlanul din spate. CÎnd ajungem În aer liber, vîndul ne lovește În urechi și simțim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Pipăi papirusuri, blazoane, sceptre, coroane, diplome, inscripții, medalii, fibule, firmane, devize, decrete, tiare, turbane, steme, sigilii, signature pe tot felul de documente, În toate limbile evropenești și asiatice, mă rog, e aici toată limfa aristocratică a rasei sale de principi decrepiți, scursă În praful terfeloagelor. Se uită la mine cu bunăvoință, cu acel aer de sus al cuiva care nu mai are nimic de adăugat. „Ei, eu sunt acesta, tu cine ești?“, pare să Întrebe cu privirile mirate puțin, atât cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ei. Când soarele a încălzit grădina, răspândind parfumul florilor în tot locul, au început să sosească și oaspeții. Printre ei se află și concubinele în vârstă ale bunicului lui Tung Chih, Tao Kuang. Mi le amintesc bine pe aceste femei decrepite din Palatul Seninătății Binevoitoare. An-te-hai îmi zice: — Ar trebui să considerați prezența lor o onoare, doamnă. Ele se aventurează rareori în public, căci budiștii trebuie să cultive solitudinea. Doamnele sosesc în grupuri, îmbrăcate în bumbac subțire, de culoarea pământului. Cutiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
purtând pe craniu cicatricea nemiloasă a unei tumori extrase prin lobotomie. Cea care a fost odată iubita lui E.I. Lonoff, scriitor ambițios, prețuit și admirat de Zuckerman, îi trezește emoții ciudate. Prin ea se vede, ca într-o oglindă nemiloasă, decrepit, însă tot ea îi acutizează unul dintre simțurile sale esențiale de scriitor - acela că biografia, oricât de complicată și fascinantă, nu se intersectează cu opera decât în zonele inferioare ale imaginarului, la rădăcina inevitabilă a lucrurilor. Tot în oglindă funcționează
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
vreau Coșbuc! De multe ori, substantivele pot fi ucise de adjectivele care le împodobesc! De s-ar topi și s-ar preface-n rouă, trebuie înlocuit: ...și s-ar preface-n apă. APĂ e mult mai tare!"; Polonius = un lord decrepit, picotind, din Camera Lorzilor ; un tîmpit de 60 de ani; Hamlet face pe nebunul, dar uneori e chiar nebun; nebunia e cînd H. uită textul și i-l amintește trupa de actori; nebunii se deosebesc de noi, pentru că încearcă să
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
ordinele religioase ar fi arătat vreun comportament suspect sau neîncrezător, dacă se aflau acolo ca simpli figuranți sau pentru a atesta înțelesul unei mărturii pentru popor. Cu glas abia auzit îi șopti lui Ponzio: Uită-te la ei! Tineri și decrepiți, năuci și prefăcuți: ar putea să treacă direct în cercul dantesc al ipocriților. Ba chiar, știi ce cred? Ar trebui să compunem un imn al ipocriziei, să facem din ea de-a dreptul o dogmă de respectat în toate ocaziile
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Centrul Georges Pompidou - vezi cafeneaua Beaubourg de vis-à-vis - la vest, muzeul Pablo Picasso la nord și catedrala Saint-Paul În est, adică undeva În Marais, cartierul vechi din centrul de astăzi al Parisului, nu departe de Hôtel de Ville, printre clădiri decrepite din secolul al XVII-lea, așezăminte evreiești, teatre minuscule și apartamente majuscule locuite de moștenitoare bătrîne, brocanterii și magazine etno-vestimentare, se află rămășițele cartierului homosexual din Paris. Ziua, cel puțin, invizibile. Paradele gay nu au loc la Paris, nu se
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
un portret pătrunzător, fizionomic și moral, detaliat, cel mai fidel din această epocă: „în fotografie (fotografiile din „Flacăra”, ilustrații la „interviul” lui Cicerone Theodorescu - n. m.) (ca și în realitate, cum am putut constata mai apoi) G. Bacovia, deși foarte decrepit din punct de vedere fizic, are o față de martir aproape iisusian. Trăsăturile au rămas fine, nobile, spiritualizate, cu toată pecetea asteniei psihice. Ochii, de copil în ultimul stadiu al inaniției, impresionează în mod deosebit prin fixarea privirii în vag, infinit
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
barocă, somnul coșmaresc sau, cel mai adesea, obsesia absenței și a sterilității. Reverberațiile suferinței întunecă iremediabil atmosfera oricum asfixiată, marcată de simboluri ale neființei ("casa cu panglici și rame mucezite", policandre grele-n cristal, "raclele, sticlele,/ toată mecanica în mâini decrepite", "paingii" care "trec năsălie în fiece colț de la casă"). Utilizarea frecventă a procedeului antropomorfizării (peretele "a-nceput să prindă sudoare (...)/ transpirație de-astmatic murind", "fum veninos" ș.a.) amplifică, în loc să anuleze, apăsătoarea certitudine a morții inerente a eroinei. Referințe critice (selectiv
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Nu întâmplător, prin joc și dragoste, poetul își inițiază didactic iubita în tainele lui Thanatos. În clipele de desfătare erotică, el picură veninul extincției, îndrăgostiții beau dintr-un filtru ucigător. Dorința e devorată de spaima morții, candorile capătă frumuseți misterioase, decrepite" (Daniel Dimitriu). Chiar și în poemele în care senzualitatea este substituită de ceea ce Georges Bataille numește "erotismul sufletului", iar actul de comuniune se proiectează în plan oniric, cuplul are revelația pierderii definitive, a morții. Identic se finalizează și anamneza transcrisă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pertinentă, întrucât se bazează pe funciara durabilitate a eului creator arghezian și pe tensiunile niciodată stinse ale acesteia - deși tinzând spre o concordia discors. Comentariul taxonomic al criticului recurge la tipologia carnavalescului uman, făpturile hibride, simbolistica măștilor, creaturi ca „junele decrepit”, „prostul solemn”, tehnica „desenului complex”, a zoomorfismului și reificării, poetica abstracțiunii etc., selectând din proza lui Arghezi tot ceea ce se raliază unui stil al exagerării, diformului, iregularului, grotescului, „absolutizării detaliului” etc. Achizițiile cercetării rezervate prozei se extind, explicit și mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285373_a_286702]
-
adică ariminismul sau creștinismul arimin care ajunsese în anul 182 cult al împăraților romani, fiind religia majoritară în stat încă 200 de ani. Deci întocmai cum spune și iudeo-satanistul Ioan, dar asta-i prea de tot, sub freza acestor minți decrepite, ungerea cu mir pe frunte și mîna dreaptă, ofranda pîi-nii, învierea și crucea au ajuns simboluri ale Satanei! Eu cred că Satana este cel care fură, minte și ucide și cel care conduce pe fiii întunericului numai la nele-giuri. Ce
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
ca paravan și alibi); soția lui „Grielescu”, „Nanette” (evident inspirată de Christinel Eliade, poate cu adaos de Lisette Perlea, sora acesteia măritată cu Ionel Perlea), fostă figură mondenă în Balcani („franțuzită”, potrivit stereotipului, dar în fond cam țoapă), e acum decrepită, evită lumina zilei, așteaptă amabilități de la bărbații din anturaj, începând cu soțul pe care-l ține sub control; din punct de vedere politic, „Nanette” e probabil inocentă, fiindcă e prea superficială. Vorbind despre „Nanette” și despre manierele cavalerești desuete ale
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
frumuseții aduce după sine o undă de melancolie 412, materialismul este acela care ia locul fanteziei și utopiei vremurilor trecute: „Este o poveste despre un timp îndepărtat când un cavaler violator putea fi transformat într un soț supus, o bătrână decrepită își poate redobândi frăgezimea de altădată”, de aceea a și fost uneori caracterizată drept un roman naiv.413 Povestea târgoveței a fost privită de către criticii literari ca un „apendice” 414 al Prologului, deoarece pune pe prim plan problematica feminină, reluând
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
astfel gravitatea actului comis și reacționează ca o femeie, 425 Ibidem, p. 20. 426 Ibidem, p. 27. 427 Susan Signe Morrison, art. cit., p. 112. 428 Brian S. Lee, art. cit., p. 32. 122 spunându-i reginei și totodată și decrepitei femei, „Ia-mi tot avutul, trupului dă-i pace!”429. Povestirea este inteligentă și fermecătoare, iar sensurile sunt mai complexe decât am bănui. Ca și regina din istorisire, târgoveața a dispus după bunul plac de viața ei pentru a-și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
lucrurile sfinte, dezaprobă tot ceea ce reprezintă o opreliște în calea dezmierdărilor senzuale, însă este simpatică, prin sinceritatea cu care își apără propria cauză, condamnând o căsătorie făcută fără discernământ, și devine scuzabilă în actul ei de respingere a unui soț decrepit. Același narator, Dioneo, va relua în povestirea a zecea din ziua a patra triunghiul conjugal în care soțul este un doctor renumit, dar bătrân, soția - tânără și plăcută, de aceea apare și 871 G. Boccaccio, Decameronul, vol. I, p. 213
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
femeia tânără este, în viziunea sa, un material ușor educabil. „Viziunea asupra căsătoriei ca un paradis terestru a apărut târziu în mintea lui Ianuarie, ca un fel de orbitoare revelație: i-a luat în posesie deplină întreaga rațiune.”885 Bătrânul decrepit își dorește cu ardoare mariajul ca pe un fel de sprijin pentru slăbiciunile fizice ale vârstei, a căror gravitate nu o recunoaște totuși, și ca pe o salvare a sufletului, dintr-o dată latura morală a existenței pare a-l preocupa
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
a absurdității unui soț incapabil de orice formă de empatie. Povestirea neguțătorului, în același timp una dintre cele mai amare, dar și cele mai finisate și riguros construite, nu este o tiradă împotriva căsătoriei, ci mai curând contra acelor soți decrepiți și geloși, ce se încadrează în tipologia 895 „The month of May, rather than April, was also traditionally associated with lust and love.” Jessica Cooke, art. cit., p. 409. 896 Ibidem, p. 407. (trad. n.) 897 Ibidem, p. 416. (trad
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
completându-l sau exprimându-l. Cațavencu sugerează ceva din agresivitatea politicianului de duzină; numele Farfuridi și Brânzovenescu, datorită aluziilor culinare, indică slabe facultăți intelectuale ale posesorilor. Sufixele familiale atât de sugestive ale lui Trahanache și Dandanache pun în evidență atributele decrepite ale eroilor. Comicul de apariție este de asemenea folosit în această piesă. Ne oprim mai întâi asupra cuplului Farfuridi-Brânzovenescu. Primul este un imbecil grav, solemn; celălalt, la fel de imbecil, pare mai maleabil, temperându-și prietenul, pe care-l privește cu respect
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
cu un simplu mimetism. Povestirile cele mai bune din cartea de debut (Legea talionului generalizată, Poveste cu umbre și eroi, Ziua verde a lui Percival, Valea Cerului Senin) ficționalizează spațiile dintre franjele unui decor postatomic, posttraumatic, populat de o umanitate decrepită și mutantă. Secvențele narative, unele de mai mare amploare, au între ele legături periferice de anecdotică. Omogenitatea ținând de anecdotică și imaginar este coroborată cu omogenitatea stilistică: tăietură sigură a frazelor, simetrizare între enciclopedia de bază și cea imaginară, etalare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289095_a_290424]
-
cu toate auxiliarele tehnice ale epocii moderne), se află autorul cărții - scenarist, regizor, secretar de platou, operator și monteur. El schimbă cu dexteritate mediile și unghiurile de înregistrare, scoțând succesiv în prim-plan grupuri eteroclite de personaje - muncitori și aristocrați decrepiți, sindicaliști apatici, vedete culturale și sportive, șefi și lingăi subalterni, gospodine acrite, invidioase pe nevestele de activiști ajunși, dar mai ales o droaie de „înregistratori”, aflați pe urmele acestora, la vedere, sub lumini de reflector. Între portretizarea epică a unui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290051_a_291380]