391 matches
-
mecanismul intertextual, însă dificultatea rezidă din a stabili măcar aproximativ corespondentul, în configurația acestui mecanism, pentru divin. Există un pattern care suferă un fel de metempsihoză livrescă, de la o reeditare intertextuală la alta, luând forme diferite, în spatele cărora lectorul îl decriptează, cu mai mare sau mai mică dificultate. Termenul hipertext are dublu înțeles, acoperind și pattern-ul și variantele lui. Va trebui evitată confuzia conceptuală, prin termeni diferiți. Prima ecuație din sistemul simbolizării lumii sacre, analogia, este verificată în paginile prozei
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
risipa de imagini creionate în orice colț de pagină sau de masă disponibil. Inclusiv constelația de linii neînțelese care ascund în painjinișul lor centrul roș a cărui accesare deschide porțile lumii către raiul selenar apare ca un desen ce trebuie decriptat printr-o formulă. (Manuscrisele eminesciene sunt pline de desene prin care poetul își reprezintă conținuturi matematice, posibile surse ale adevărului). În "idila" Cezara, arta reprezintă un mod de a fi pentru Ieronim și pentru unchiul său sihastru: la primul figurile
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
la ale cărei volume am apelat pentru studiul nostru. Locul potrivit pentru tema organicității operei eminesciene va fi oferit, câteva pagini mai târziu, de capitolul referitor la intra textualitatea transgenerică (vezi infra). Organicitatea ilustrată de eminescologul care toată viața a decriptat manuscrisele eminesciene descrie intratextualitatea, de la cele mai vizibile forme (coincidența numelor și, în general, a unor unități lexicale) la repetarea intratextuală subtilă. Relativ la coeziune, scrierea autenticistă din proza eminesciană, cu întreaga ei desfășurare paradigmatică, oferă un liant intratextual important prin
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
și a seducției drept fundament al organizării unei reprezentări ("macrostructură semantică", după J.-M. Adam, 1989). Realizează o enunțare complexă în care propozițiile nu sînt asumate de către locutor. Consecința directă a acestei polifonii enunțiative este prezența implicitului și a subînțelesului (decriptate de cititor, ele trebuie să incite la lectură). Orientarea argumentativă Să povestești pentru a convinge, iată miza textului. Actul discursului (care reiese de aici) realizat de text și care îi rezumă orientarea pragmatică este cel al persuasiunii. De fapt, un
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
auzi numele sau cuvântul la care te gândești” (Anzieu, 1961/1970). Să mai notăm că utilizarea transferului în cură se sprijină pe proiectarea experiențelor infantile asupra persoanei terapeutului. Expresie a unei relații imaginare cu celălalt, această „situație proiectivă” poate fi decriptată și permite o degajare pornind de la interpretările care îi sunt date. Lebovici (1992) relatează cazul uneia dintre pacientele sale care acordă o mare importanță modului în care psihanalistul o privește când o întâmpină la cabinet. Dacă acesta este puțin preocupat
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
realitatea. Să cauți originile cele mai secrete, astfel încât cuvintele utilizate să poată deveni cuvinte operante. Fără nici o îndoială, invizibilul este nucleul central de la care se organizează lucrurile umane. Centralitatea suverană, am spus eu, pe care trebuie să știi să o decriptezi în efervescența fenomenelor explozive sau în banalitatea vieții cotidiene. În acord cu simțul comun, gândurile cele mai penetrante știu bine că ideile sunt cele care conduc lumea. Nu rămâne decât să ne îndepărtăm față de conformismul intelectual. Chiar să-l disprețuim
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
vocabulă. Precizarea apare în Bestimmung des Menschen, unde se află prima explicație utilizabilă a noeticii ambivalente a Iluminismului. Nu citează nici pe Aristot, nici pe Horațiu, se oprește doar la Mishna, tratatul cel mai explicit pentru particularitatea iudaismului, pentru a decripta amintita fenomenologie a impurității, dimpreună cu modalitățile de spălare a mâinilor (jadayim). În cazul lui Mendelssohn nu este vorba de reflecția unei vieți duble într-un veritabil dublu discurs. Este întotdeauna un moment unde leibnizianul nu poate fi întru totul
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
grecesc. Căci, prin asemenea reconsiderări, ne apropiem cu mult mai mult de scena pe care se mișcă umanitatea atunci când își propune să întroneze ideologia liberală. E un mod de a gândi în sensul „duratelor lungi”, ceea ce îmi va îngădui să decriptez dimensiunile moderne ale lui homo europaeus în varianta lui central-răsăriteană. Bibliotecile publice și particulare reprezintă o componentă majoră a culturii popoarelor. Prin intermediul lor revedem istoria unui secol, a unei epoci, a unei comunități, avem prilejul de a medita îndelung asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Încă o precizare: în cazul Răsăritului, relevarea tentației lui homo europaeus vine în întâmpinarea intelectualului apusean care, din lipsa unor repere, a omis amintitul spațiu. Pe tot parcursul cărții am insistat și asupra unui crez intim. Reluând concepte mai vechi, decriptând planuri vizibile și invizibile ale dialogului cultural, am căutat să proiectez acele idei-forță care ar trebui să stea în centrul atenției noastre: apropiere-cunoaștere-comunicare. Multe își au originea în ideea de interferență, una dintre puținele care a exercitat rolul extraordinar de
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Cazul imensei burse create în Amsterdamul sfârșitului de veac XVI, de unde erau susținute, cu bani, țări și regate, de unde erau coordonate marile finanțe ale Europei, în fine, de unde erau dirijate principalele drumuri și relații comerciale dintre Apus și Răsărit. Braudel decriptează starea de spirit a evreilor pe o durată de trei-patru secole; se deplasează dintr-o regiune într-alta, scriind de fapt o proză în care imaginea sugerată este percepută cu ușurință de cititor. În Turcia, Italia, Franța, Anglia, Spania, descrie
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
acolo unde interpretarea depășește fructuos obiectul reflectărilor sale. Exprimarea sintetică pe care o îmbracă adesea interpretarea este un reflex al sintezelor operate de conștiința de sine și poate constitui o oglindire a acestora, în măsura în care reia firul narativ al operei sau decriptează o manieră stilistică manifestă în ea. Hermeneutul este adesea dator la reiterarea pașilor mărunți pe care i-a parcurs autorul atunci când a elaborat lucrarea, chiar dacă o face într-o modalitate esențializată și rezumativă. În plus, forțele cognitive active în demersul
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
politico-spirituală după care dialogul dintre mire și mireasă, dintre Solomon și frumoasa păstoriță Sulamita este legământul sacru dintre rege și patria sa. Într-o astfel de manieră trebuie citită și cartea lui Andreae. Renunț să mai detaliez povestirea și să decriptez simbolurile străvezii pe care ea le cuprinde. E limpede că avem de-a face cu un program de reformă generală expus „allegoricum”. Iată doar câteva exemple sugestive. În „ziua a treia” mirele este „recunoscut”; lumea află așadar mesajul care va
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
eufemisme, sinonime și paronime derutante. Sensurile denotative ale unor termeni diferă de la un autor la altul; sensurile conotative ale acelorași termeni au, aproape întotdeauna, încărcături semantice extrem de subiective. Definițiile operaționale sunt rare și înțelesurile exacte ale conceptelor nu pot fi decriptate decât din contexte delimitate. Astfel încât cacophony of voices, care se „aude” în discursurile dedicate curricula moderne, ironizată de Pinar și colaboratorii săi (2001), constituie o serioasă problemă de comprehensiune a liniilor de convergență pe care fiecare model curricular le urmează
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
lucrări prezentate, mai ales datorită terminologiei folosite. Huebner propunea „reconceptualizarea” discursurilor și analizelor curriculare și dădea un exemplu concret. El examina curriculumul în termenii ideologiei democratice, ai controlului resurselor, ai puterii și ai sloganurilor. Era o hermeneutică subțire menită să decripteze și să dezvăluie numeroasele minciuni și iluzii pe care le întrețin teoriile pedagogice cu ajutorul „conceptelor științifice” furnizate mai ales de psihologia behavioristă tradițională. Astfel a luat naștere curentul reconceptualist care va domina teoria curriculumului în anii ’70 (mai ales datorită
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
aflăm în fața unor fantome sau abstracțiuni; dimpotrivă, ceea ce desemnează ele ne inundă viața de zi cu zi, ni se fixează obsedant în conștiință, ba chiar ne invadează și somnul cu vise devorante și coșmaruri cvasirealizabile. De aceea, neinspiratele concepte sunt decriptate de analiști prin raportare la ceea ce ele caută să contrazică: realitatea obiectivă și gândirea modernă riguroasă a veacurilor care s-au scurs de la Iluminism încoace 7. Ce a determinat această schimbare de amploare? Este o întrebare ce nu pare să
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
matematici, microfizică, astrofizică, biologie și chimie. În plus, cercetătorii postmoderni nu mai sunt obsedați de „determinism”, de aflarea „cauzelor” și prezicerea „efectelor”. Ei nu explorează în teritoriile exterioare, ale naturii, ci în domeniile lăuntrice ale umanului. Ei caută sensuri și decriptează semnificații. Totul seamănă cu pregătirea febrilă a unei mari simfonii umane. Există deja orchestră, marea melodie se conturează din ce în ce mai clar, dar dirijorul încă nu a sosit și mărețul spectacol al interpretării destinului nu a început. El poate începe însă din
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
își constituie hermeneutica sa. Departe de a ilustra „nebunia interpretărilor”, cum cred unii, hermeneutica este dovada impresionantă a bogăției spirituale și a enormului efort depus de spiritul omenesc pentru a se înțelege pe sine și a înțelege sensurile și a decripta tainele lumii acesteia. Hermeneutica este profund și definitoriu umană, în sensul că ea este expresia acelei „griji” (die Sorge) heideggeriene care însoțește Dasein-ul, „ființa întrebătoare”, în lumea în care se simte, în același timp, das Ganzsein („faptul de-a-fi-întreg”) și das
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
excepțional. Și merită examinate faptele banale anume ale lui Ulise, nu ale altcuiva. Unii, nu puțini, risipesc bogăția acestor banalități neconștientizându-le, lăsându-le să se risipească în vânt sau să se piardă pe râul Lethe. Exegeții s-au trudit să decripteze în fel și chip semnificațiile pățaniilor din tinerețe ale lui Ulise, pe care Homer le-a sugerat fără a le spune pe nume, lăsându-i pe cei ce îi vor fi ascultat cântarea să creadă ce vor și să tragă
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
acasă cel puțin două decenii. Nausicaa este, în poem, o ființă grațioasă semănând cu Beatrice; dar n-a stârnit în inima laertianului furtuni dantești, fiind o simplă „piesă de decor” în feeria destinului. Nici un exeget homeric nu i-a putut decripta semnificații formative blândei Nausicaa. Circe, vrăjitoarea cu farmece neliniștitoare, cu care Ulise este silit să împartă patul, a avut asupra lui o influență puternică - dar de scurtă durată și fără consecințe maligne, datorită intervenției prompte a zeului Hermes. Ca psychopompos
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
aurului; cf. B. Meissner, Babylonien und Assyrien, II, pp. 130 sq; 254. Religiile mesopotamiene viselor, ea a fost completată, începând cu mileniul al doilea, cu metode de a îndepărta prevestirile funeste 57. Toate tehnicile divinatorii urmăreau descoperirea "semnelor", care se decriptau după anumite reguli tradiționale. Lumea se dezvăluia, așadar, caftind înzestrată de structuri s, i guvernată de legi. Descifrând "semnele", se putea cunoaște viitorul, altfel spus, se "stăpânea" timpul, căci se prevedeau evenimente care urmau să se realizeze numai după o
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Nu mi-am permis niciodată să "încurc" limitele normelor de protocol și pe cele ale bunului-simț. Ca atare n-am extins niciodată o invitație adresată mie și soției de "cetățeni de origine făgărășană" din Salcia, cu care "întrețineam statistici particulare" (Decriptând "Codul lui Da Vinci" de la UM 0544, cred că e vorba de evrei originari din România, stabiliți la Santiago, cu care cultivam relații ce se înscriau în recomandările MAE privind raporturile cu emigrația de menționat că Nicolas nu era "de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
marine. E atâta vitalitate cosmică în ceruri, poate mai viguroasă decât oricare alta pe care am trăit-o vreodată. Aici, pe Kogaionon, creierul meu a intrat în comuniune directă cu ritmurile altor lumi, iar eu mă simțeam în stare să decriptez gânduri străine, transmise telepatic, pe care mai înainte nici nu mi-aș fi închipuit că le pot percepe. Eram în contact permanent cu al meu alter astral, un eu destinal care mă atrăgea și mă urma în călătoria interioară. Totul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
se ascund inefabile tărâmuri pline de enigme, plăsmuiri devenite cu timpul certitudini. Privim peste atmosfera burgului vechi și o mulțime de gânduri ne poartă cu înfrigurare spre simboluri și esențe, dând năvalnic peste duhul locurilor, peste mistere care se cer decriptate în ideea deslușirii unor sensuri ale existenței, înțelegând și mai bine însemnătatea regăsirii de sine. Se întâmplă un fel de investigație a absolutului, deși noi știm că el nu există, cel puțin la nivelul vieții telurice. Ca dintr-un arc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
sacrificiul de sine, ea a intrat deja în conștiința publicului încă din urmă cu 14 ani, când Doina Jela i-a dedicat cartea Această dragoste care ne leagă. Reconstituirea unui asasinat (Humanitas, 1998, 2005), în care a încercat să-i decripteze tragicul traseu existențial. Scrisorile a căror publicare începe cu acest volum reprezintă, însă, vocea ei autentică, nemijlocită, inconfundabilă, auzită pentru prima dată. Rămasă până în prezent în umbra soțului și a fiicei ei, Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu se naște acum ca autoare. Numele
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
inimi, ca o cicatrice, „iubirea de moșie”, să ne retragem În cochiliile noastre, să pășim, ca „altădată”, pe culoarele noastre Înguste, prost luminate, urmându-ne și clamând din când În când „temele noastre obsesive”, sperând că undeva, cineva ne va decripta mesajul; va „avea nevoie de el”! Trăind În trecut, În acel trecut din care geniul nostru va reuși să extragă esențele tari ale existenței, sensul ei, ce ne va apărea uneori ca o cale lactee, sus, la munte, orbitoare și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]