851 matches
-
simțit nevoia să te raportezi la el? E diferit de la lucrare la lucrare. Dar, în principiu, cuvantul e un instrument de lucru recurent, așa că spațiul, timpul, corporalitatea, convenția performativă etc. Înainte să ajungă un text, cum s-a întâmplat în Dedublarea, am lucrat cu limbajul improvizând împreună cu mișcarea. S-a concretizat într-un final că un comentariu la adresa unor problematici legate de dans. Îmi place să lucrez cu cuvintele și construcția de text pentru valențele pe care nu le pot regăsi
”Abordez tactilitatea și corporalitatea într-o societate care le marginalizează” - Interviu cu Mădălina Dan (2) () [Corola-website/Science/296147_a_297476]
-
la „univesitățile vieții”, apropiindu-se spiritului dintr-un Bildungsroman. Octavian Paler dă mai multă extensie opiniilor sale despre politic, etic, eroic, morală și justiție. Ca un Jupiter Tonans vrea să poarte roba tuturor justițiarilor procuror, judecător, avocat. De fapt, permanenta dedublare, În absența interlocutorului virtual, a prins atât de bine pe autor, Încât, adesea, a Înlăturat conștient epicul consistent În narațiunile sale propiu-zise. Îndată după apariția cărții Viața pe un peron (1981), precum și a celuilalt roman Un om norocos (1984), scriam
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Science/76_a_285]
-
se pot observa în semnalul eșantionat, dar acestea sunt ambigue. Adică, un component de frecvență cu frecvența "f" nu poate fi distins de alte componente cu frecvențele "Nf" + "f" și "Nf" - "f" pentru întregi nenuli "N". Această ambiguitate se numește dedublare. Pentru a trata această problemă cât mai grațios posibil, cele mai multe semnale analoge sunt filtrate cu un filtru antidedublare (de obicei un filtru trece-jos cu frecvența de tăiere apropiată de frecvența Nyquist) înaintea conversiei la reprezentarea discretă eșantionată. Perioada observației este
Eșantionare (procesare de semnal) () [Corola-website/Science/321689_a_323018]
-
părând a prefera „ruinele fierbinți ale arderii umane, pustiului descarnat al supratemporalității astrale”. Alte poezii: Stele-n cer, Odă (În metru antic), Povestea magului călător În stele sunt legate ( Într-un fel sau altul) de Luceafărul prin oglinda geniului privind dedublarea „În eu uman și extramundan soldată cu Întâmplări dramatice. Dacă Eminescu constată eșecul onticității umane, el include totuși și rațiunea umană, viața, moartea și chiar veșnicia printre acele frânturi de limbă” menite să fie etern perpetuate. Zbaterea Într-un univers
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
de non-sens, pentru că sensul ca o condiție a scopurilor, nu poate fi definit ca un scop de același ordin: nu poate exista o acțiune prin care să se realizeze în același timp și scopul și condiția scopului"15. De aici dedublarea modernă a luptei pentru sens: mai întâi tendința de a evada din ordinea socială exagerată, limitatoare și uniformizatoare, și apoi tendința de a găsi un reper valid pentru existența socială, prin împărtășirea unor valori comune cu ceilalți 16. Omul modern
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
în antifrază, orice rostire devine „dublă”), însă acum se poate observa fără echivoc cum - întocmai ca în Florile de mucigai - mizei parodice, caricaturale, îi corespunde, complementar și contrapunctic, tendința mitizator-elegiacă. Nu fără îndreptățire, Eugen Simion a identificat aici mărcile unei „dedublări” sui-generis a vocii poetice: „Un poem tipic pentru iscusința lui Marin Sorescu de a uni cele două voci este La Lilieci, istoria unui praznic în cimitir. De ziua morților, tot satul se-ntinde pe iarbă, la umbra bisericii, făcând un
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
mandibulari (maxilarele inferioare) induși de mezoblastul paracordal lateral. În lateral, mezenchimul, ce reunește de o parte și de alta a stomadaeunului burjonul frontal de burjonii mandibulari, este ridicat de burjonii maxilari superiori ce apar mai târziu. Diencefalul se formează prin dedublarea posterioară a prozencefalului. Diferiți burjoni primordiali ai feței ridică inegal învelișul epiblastic, aparând separați prin șanțuri, ce vor disparea parțial sau total ulterior. Aceste șanțuri frontomaxilare separă burjonul frontal de cei maxilari superiori. Șanțurile transversale (maxilo-mandibulare), ce separă burjonii maxilari
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
că marele corupt nu e un personaj de ficțiune politică, astfel cum bunul-simț ne ordona a crede, opus politicianului onest, cu neputință de corupt, pus pe sacrificiu, îndurând cu stoicism o îmbogățire de care, în fapt, se simte străin până la dedublare. Ne plăcea, totuși, din gust pentru fantastic și ireal, să ne închipuim că un mare corupt - exclus doi, trei - ar putea cumva ființa, în nenumărabila forță a naturii de a crea forme, indivizi cu imposibile organe de adaptare, hibrizi cu
Asta, da coincidență! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11023_a_12348]
-
nuntă) / am văzut cum cineva / îmi sapă în carnea tînără o altă față. / Timid la început. Cu indiferență apoi." (Elegie XI) Acțiunea insidioasă a timpului e traumatizantă, provocînd o dramatică punere în scenă a îmbătrînirii, văzută ca un proces al dedublării și chiar al multiplicării chipului și personalității, ce primesc uneori înfățișări teratologice, monstruoase: Astfel am început să trăiesc / în două chipuri deodată. / Unul însingurat și palid. / Celălalt, pe care îl vedeți, / din care vă pot oferi oricînd / mai multe capete
Expresioniști după expresionism by Georgeta Moarcăș () [Corola-journal/Journalistic/8147_a_9472]
-
Noimann (Editura Polirom, 2008), doctorul Noimann "gestionează" un univers ale cărui posibile repere culturale sînt Dali, Bruegel, Bosch, Kafka, filmele horror (de bună calitate), Freud sau filmele de animație (ca în scena memorabilă a piciorului însuflețit); esența acestui univers e dedublarea ("De fapt, în același timp, existau acolo, în el, doi Noimanni", se spune la un moment dat; prenumele e al realului, în vreme ce numele personajului e halucinația acestuia: Paul Noimann e, aici, Paul și Noimann care aparțin unor lumi în conflict
Un roman al dedublării by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7135_a_8460]
-
și moralitate mijlocie, dar chiar când e vorba de oameni indiscutabil superiori. Ipoteza aceasta, rară de altfel, e nu numai ciudată în sine și aproape inexplicabilă dar extrem de interesantă în același timp. Mai întotdeauna ea se afirmă printr-o adevărată dedublare a personalităței, în felul celebrului caz Felida X examinat acum vreo patruzeci de ani de D-rul Azam de la Bordeaux. Poate în adevăr contesta cineva că Maurras, Charles Maurras care a scris încântătoarele pagini din Anthinea sau din Les Amants de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
nimic altceva decât să stea. - Să stea? Întrebă negustorul cel gras. - Exact. Să stea. Să iasă În valea care se vede spre miazănoapte, să ocupe drumul și să stea. Negustorii de oglinzi vor așeza oglinzile astfel Încât imaginea lor să provoace dedublarea, iar armele noi și strălucitoare să se vadă de departe. - Iar cei douăzeci și cinci de luptători? Întrebă grasul. - Cei douăzeci și cinci vor ocupa Înălțimile și vor Întâmpina cu săgeți avansarea bandiților. Atât. - Atât? exclamară mai mulți. -Atât. Săgețile vor da alerta. Bandiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
cercul IV) prin care se face trecerea la cele mai eficient conturate (hermeneutic) cercuri ale cărții, V și VI, Estetica oglinzii și Labirintul de oglinzi. Aici (poetul fiind, după Dante, "oglinda rostirii"), mitul lui Narcis, simultaneitatea subiectivă, relativistă și stilistică, dedublarea, simetriile spațio-temporale, labirintica speculară reflectată în toate zonele trăirii și rostirii poetice, relevă în Eminescu o sumă a romantismului fundamental, racordabil la Dante și Shakespeare. Echo, al VII-lea cerc, cuprinde senzorialul eminescian ca sinteză vizual-auditivă, iar studiul "sublimbajelor naturii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
umilitate de suprafață și strălucire ca fond. Rețin, deocamdată, minimum minimorum, că ipostaza "genială" a lui Bacovia se relevă încă din faza "uceniciei", printr-o alchimie cu care atinge gradul zero al poeziei "pe temeiul unei poetici a oglinzii", a dedublării; că acest "complex" e relaționat cu "complexul lui Narcis", printr-o percepție tragic-spațială, labirintică; mai e permanenta paralelă Eminescu-Bacovia, care pune în evidență încă un "complex", de data asta generalizat la nivelul întregii culturi române "complexul Lear" și "complexul Bacovia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lumii" lui Dostoievski, iar "tot ce a realizat Dostoievski e biruință asupra maladiei", "Creangă a răspuns aceleiași boli cu umorul său inegalabil". "Legea oglinzii dostoievskiene nu e de ordin temporal, ca la Proust, ci spațial, cum a sesizat Mihail Bahtin. Dedublarea este cea dintâi consecință a viziunii spațiale a universului. Proiecția în ceilalți este ușor discernabilă la toți eroii dostoievskieni. O proiecție complementară răsturnată". Există la Codreanu o obsesia a perfecțiunii, a geniului, care trebuie să fie nebun, a sărăciei "care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
bine teoria lui Theodor Codreanu, această "sfâșiere" lăuntrică și conștientă ar însemna resemnarea în dualitate și de aici vine drama: formele statale impun acest intelectual dublu ca model de existență a statului însuși. Nu mai e loc de alegere, de dedublare temporară, ci individul este obligat să fie simultan atras de către cele două arheități și să se păstreze în această sfâșiere continuă. Ar fi ca și cum cămilele trag de patru sute și mai bine de ani încontinuu de trupul de martir al lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cu tristețe autorul, prin această recunoaștere, România și-a declinat oficial orice obligație cu privire la reîntregire, lăsând totul pe seama Basarabiei (...) Nu (doar) Moscova a fost obstacolul reîntregirii, cum încearcă să se consoleze românii sfâșiați de pe ambele maluri ale Prutului, ci tocmai dedublarea ființei românești, ilustrată de incapacitatea funciară a politicienilor din cele două capitale". După o minuțioasă și subtilă analiză a diverselor aspecte ale "viermuielii" politice din Basarabia, cum ar fi "războiul intraetnic" dintre intelectualii de frunte dintre Nistru și Prut, mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
alta. Totuși, În morală, această circumstanță dispare, căci nu e vorba decât de comportamente interioare. Trebuie deci să putem ajunge la conceperea Într-o altă manieră a unei multitudini de persoane; trebuie, categoric să ajungem la ideea pură a unei dedublări a persoanei care gândește, ceea ce este evident contrar obișnuințelor noastre. Dar logica ne-a Învățat de mult timp observa Mircea Djuvara să cunoaștem această operație căci știm că pentru această știință, se poate concepe drept subiect logic al propriei gândiri
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
subiecte de drept, independente de suveranitate sau de jus imperii (spre ex.ca proprietar, creditor etc.). În acest caz, participarea lor la raporturile juridice de natură privată nu modifică natura proprie a acestor raporturi. În atari ipoteze, se observă o dedublare sau autolimitare a personalității Statului, care se supune pe sine Însuși propriilor sale legi. Aceasta se exprimă pe scurt, spunând că Statul și celelalte entități politice au, pe lângă personalitatea de drept public, și o personalitate de drept privat. 5. Despre
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
acest sens se vorbește de categoria «drepturilor publice subiective» (Ă) participarea lor la raporturile juridice de natură privată nu modifică natura proprie a acestor raporturi (de ex. ca proprietar, creditor etc.). În asemenea ipoteze - susține Del Vecchio - se observă o dedublare sau autolimitare a personalității Statului, care se supune pe sine Însuși propriilor sale legi. Acesta se exprimă pe scurt, spunând că Statul și celelalte entități politice au, pe lângă personalitatea de drept public și o personalitate de drept privat”. D. Coercibilitatea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
complicată și plictisitoare, sunt bine cunoscute chiar și jucătorilor neexperimentați. Însă pentru maiorul Smith, el Însuși un jucător mediocru, jocul de biliard prezenta o atracție În plus. Deoarece el juca singur, ceea ce Îl conducea finalmente la o curioasă formă de dedublare a personalității. Prelua pe rînd rolurile celor doi adversari - inclusiv psihologia lor de competiție - care Își transmiteau diverse ironii și se persiflau reciproc sau intrau În conflict deschis aruncîndu-și cîteodată vorbe dintre cele mai grele. Rezultatul partidei, iar uneori al
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ori, se constată o tăietură netă în spațiul vieții reprezentate. Obiectul, prin care se realizează trecerea dintr-un prim spațiu pictural în al doilea, este fereastra 177, iar aceasta apare frecvent în pictura impresionistă și nu doar. Fereastra presupune întotdeauna dedublarea. Un atare gest, din partea unui romancier însă, (un fel de "Și-am încălecat pe-o șa, și v-am spus povestea-așa") imită porunca lui Negru Vodă de a ridica întreaga schelărie, fiindcă lucrarea artistică trebuie să-și arate întreaga
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Camil Petrescu era conștient de rolul său inovator, iar numeroasele fragmente adăugate impun evident cititorului a nu mai lăsa intrepretarea la un prim nivel de lectură, anume în impas și diletantism. Se mizează pe jocul contrapunctic dintre ficțiune și realitate. Dedublarea instanței narative, a limitelor consacrate ale textului, au implicații diverse. Notele de subsol ale autorului se constituie într-o hors d'œuvre, care instituie comunicarea între planul narațiunii și cel al comentariului. Întrerupând, constant și ferm, nota de subsol dobândește
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
cititorului multiple planuri. Este una din inovațiile scriitorului care amintește de o altă figură, anume paregonul. El se opune, se alătură și adaugă la datum-ul operei, este un soi de accesoriu care trebuie acceptat într-o poziție limitrofă. Observăm o dedublare a instanței narative, în sensul că notele de subsol se organizează într-o hors d'oeuvre ce instituie comunicarea între planul narațiunii și cel al comentariului. Notele de subsol capătă valențe de literatură. Stilistic, printr-o originală convergență a semnificațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Apoi există o cantitate uriașă de informații pe care studentul sau elevul trebuie să le proceseze și să selecteze doar informațiile necesare la un moment dat prin eliminarea acelora care nu-i sînt necesare. Această selectare a conținuturilor presupune o dedublare la nivelul ființei educatului din novice în expert, fapt deosebit de greu de realizat. Nu se poate învăța gramatica unei limbi, dacă nu ai cunoștințe de bază în acea gramatică, nu se poate învăța și utiliza un continuum informațional, pe un
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]