1,050 matches
-
sinteza de nevoia căreia se instituie proprie critica, parte pentru că se-mprotivește unității planului de a se însărcina cu responsabilitatea complectitudinei unei asemenea analize și deducțiuni, lucru de care ne putem dispensa în vederea intenției noastre. Atât complectitudinea disecțiunei cât și a deducției din noțiuni apriorice ce le vom aduce de acu-nainte vor fi ușor de întregit daca vor fi stabilite mai întîi ca principie evidente ale sintezei și dacă-n vederea acestui scop esențial nu ni va lipsi nimica. Deci se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și o topică sistematică, ca cea de față, cu greu va face să greșim locul unde are să vie propriamente fiecare noțiune, și totodată putem și ușor observa care din polițe a rămas încă goală. CAP. 2 AL ANALITICEI TRANSCENDENTALE DESPRE DEDUCȚIA NOȚIUNILOR INTELECTUALE PURE SECȚIA-NTÎIA. DESPRE PRINCIPIELE UNEIDEDUCERI TRANSCENDENTALE ÎN GENERAL Iuriștii, când vorbesc despre îndreptățiri și uzurpații (arogări), disting într-o acțiune juridică chestia despre ceea ce-i de drept (quid juris) de aceea ce-i de fapt (quid facti) și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
uzurpații (arogări), disting într-o acțiune juridică chestia despre ceea ce-i de drept (quid juris) de aceea ce-i de fapt (quid facti) și, cerând de la amândouă probe, numesc proba întîia, care are a expune îndreptățirea sau și pretenția juridică, deducție. Noi ne folosim de o mulțime de noțiuni empirice fără ca cineva să ne contrarieze și ne ținem de îndreptățiți chiar și fără deducție de-a le substitui un sens și o-nchipuită însemnătate, pentru că-ntotdeauna avem experiența la-ndemînă spre a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și, cerând de la amândouă probe, numesc proba întîia, care are a expune îndreptățirea sau și pretenția juridică, deducție. Noi ne folosim de o mulțime de noțiuni empirice fără ca cineva să ne contrarieze și ne ținem de îndreptățiți chiar și fără deducție de-a le substitui un sens și o-nchipuită însemnătate, pentru că-ntotdeauna avem experiența la-ndemînă spre a proba realitatea lor. Dar există afară de aceea și noțiuni uzurpate, precum noroc, soarte, care, deși [se] tăvălesc sub o indulgență generală, totuși, supuse
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
decât descendința de la experiențe. Această deducere fiziologică încercată, care însă nici se poate numi deducere, fiindcă atinge numai quaestionem facti, voi numi-o explicarea posesiei unei cunoștințe pure. Este deci clar că despre aceste poate să se dea numai o deducție transcendentală și nicidecum una empirică, și că cele din urmă nu pot fi în privirea noțiunilor apriorice decât niște încercări vane, cu cari se poate ocupa numai acela care n-a priceput natura proprie al acestui soi de cunoștințe. Dar
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
condiții apriorice a posibilității experiențelor (fie a intuițiunei ce se găsește-n ea, fie a cugetărei). Noțiuni ce constituiesc fundamentul obiectiv al posibilității experienței sânt tocmai de asta necesare. Iar dezvoltarea experienței în care ele se pot găsi nu este deducția (ci ilustrația) lor, căci cu așa manieră de pertratare ele pot întîmplătoare a fi. Fără această referare primordială la esperiența posibilă, în care provin toate obiectele cunoștinței, referarea lor la vrun obiect, oricare ar fi, nu s-ar putea pricepe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sânt trase nu din noțiuni curate, ci din intuițiuni curate (deși prin mijlocirea inteligenței); inteligența însă este facultatea noțiunilor. Matematica are asemenea principii, însă aplicarea lor asupra experienței, așadar valabilitatea lor obiectivă, ba putința chiar a cunoștințelor lor sintetice apriori (deducția lor) se-ntemeiază totuși pe inteligența pură. Deci nu voi număra între principiile mele pe cele ale matematicii, dar voi număra într-adevăr pe acelea pe care se-ntemeiază posibilitatea și valabilitatea obiectivă a principiilor matematice și cari [așadar] sânt
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
persoana întîi periferic, pe de altă parte, va trebui să-și motiveze cunoștințele legate de gîndurile oricărui alt personaj în afară de el însuși pentru cititor, probabil făcînd referire la modalitățile de comunicare și la afirmațiile corespunzătoare ale acestei persoane sau făcînd deducții referitoare la lumea ei interioară pornind de la gesturile, expresiile faciale și de la reacțiile personajului ficțional. Atunci cînd predomină perspectiva internă, o astfel de motivație nu este necesară. Monologul interior, stilul indirect liber și situația narativă personală, adică formele modului-reflector și
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
are mai multe “linii” temporale, ceea ce ar reveni la noțiunea geometrică de plan. O altă ipostază este planul mental - suma conștiințelor tuturor oamenilor, asupra căreia vom reveni la abordarea psihologiei abisale etc. Aici teoria matematicianului polonez Joseph Polchinsky a introdus deducția logică a lumilor paralele. La originea tuturor lucrurilor se află punctul, care prin orice mișcare se supune unei funcții monotone unde τ și τ’ sunt valorile unui parametru care dă poziția punctului. Rezultă astfel coarde deschise: Dar spațiul unidimensional originar
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
Această Ultimă Realitate sau Câmp Fundamental este Adevărul intuit pe calea religioasă și cunoscut ca Dumnezeu, Manido, Tane, Nimicul Absolut, Brahma etc., cu diverse ipostaze - corespunzăoare nivelelor de organizare recunoscute de știință - cum ar fi Sfânta Treime, Mana, Kachinas etc. . Deducția logică poate să meargă și în sens invers, de la ceea ce vedem cu ochiul liber și până la particulele identificate în acceleratoarele de particule. Realitatea Ultimă există în Sine și pentru Sine. Se poate vorbi de un sens al existenței primordial - Supraordinea
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
creându-l, prin care se identifică subiectul cu obiectul sau “scânteia Divină a geniului”. Tot la el găsim câteva referiri utile problemei de față și anume: - desfășurarea circulară a cunoașterii (cercul hermeneutic) cu repetarea ascendentă a ideilor; - legătura intuiție → inducție → deducție; (amplificare) (demonstrație) - posibilitatea surprinderii esenței lucrurilor prin: - viziune - mit - plăsmuire teoretică - stare religioasă. Marele filosof român realizează o clasificare a formelor de cunoaștere și de existență umană: 1. Cunoașterea: 1.1. paradisiacă - “fixarea” obiectului în întregime, în plan intuitiv; nu
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
raporturi de coordonare și subordonare și care nu intră în nici un alt sistem de același tip. Se poate vorbi de o evoluție “filogenetică” a conștiinței religioase, fără a împărți sistemele în religii superioare și inferioare întrucât complexitatea fiecăreia și profunzimea deducțiilor filosofice sunt adesea ample indiferent de epoca la care au luat naștere. Totuși pentru o abordare metodică să menționăm că primele religii au avut trei caracteristici fundamentale: animismul (credința într-o lume populată de suflete), naturismul (ridicarea fenomenelor naturale la
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
Medicină din Edinbourgh, devenit oftalmolog la Londra, n-a realizat performanțe și a acordat prioritate pasiunii pentru literatură. Se pare că figura celebrului detectiv i-a fost inspirată de profesorul Joseph Bell, chirurg cu un spirit de observație, analiză și deducție excepționale. Publicul cititor l-a obligat să-l mențină în viață pe Sherlock Holmes. Cităm din creația acestui scriitor: "O lume dispărută", "Isprăvile și aventurile generalului Gerard", "Istoria campaniei engleze în Franța și Flandra" (1915-1920). Milioane de cititori continuă să
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
pe care o ia automișcarea interioară a propriului ei conținut”, este transferabil și În cazul metodologiilor didactice. Metodele nu pot fi privite astfel, ca forme exterioare conținutului, ci, dimpotrivă, ca elemente cuprinse În Însăși logica organizării conținutului de instruire, de unde deducția că stabilirea conținutului include În sine, Într-un anumit fel, și o determinare a căilor prin care se obține transmiterea și Însușirea acestuia; că schimbările de conținut atrag, În mod inerent, și o modificare a metodologiilor de predare/Învățare. Natura
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
nu poate fi vorba de desfășurarea unei activități eficiente, demnă de luat În seamă. Prescripțiile teoriei instruirii neatrag astfel atenția că sursa metodei se află și de această dată În realitatea obiectivă, că nici vorbă nu poate fi de o deducție Întâmplătoare, ce ar aparține exclusiv lumii subiective a profesorului, simplei emanații a minții și a voinței sale; ele furnizează unul dintre cele mai convingătoare argumente și anume că metodologia didactică nu se poate construi pe temeiul unei simple intuiții a
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
desfășurării procesului de Învățământ. Definită În termeni științifici, metoda Încetează, astfel, de a fi confundată cu forma subiectivă În care profesorul realizează prezentarea științei, cu maniera sau stilul lui personal de a Învăța pe alții; ea nu mai este o deducție bazată pe simpla intuiție a lucrurilor ori o derivație izvorâtă din „logica bunului simț” sau o practică empirică ce se conduce după principiul „Încercării și erorii”. Este tehnică - Întrucât este purtătoarea acțiunii didactice și educative, servind nemijlocit praxisul pedagogic; reprezintă
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
unor discipline particulare la generalizări mai cuprinzătoare și mai profunde. Toate acestea sunt regăsite În conversația euristică, În metoda problematizării, În metoda expozitivă etc. Iar În cazul metodelor deductive, demersul este invers celui inductiv, În sensul că subiectul implicat În deducție pornește de la cunoștințe cu caracter general, ajungând la cunoștințe cu caracter particular; de la o noțiune, idee, principiu definite pentru a ajunge la cazul particular sau specific; de la o generalizare superioară la o alta inferioară. După Ausubel, „...drumul normal al cunoașterii
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
cunoștințe cu caracter particular; de la o noțiune, idee, principiu definite pentru a ajunge la cazul particular sau specific; de la o generalizare superioară la o alta inferioară. După Ausubel, „...drumul normal al cunoașterii concentrate și recapitulative din activitatea școlară este al deducției, de la vârf spre baza piramidei conceptuale a fiecărei discipline” (BÎrzea, 1996, p. 25). Sunt folosite În scopul prezentării de adevăruri sub formă de axiome, postulate, idei, noțiuni, În formarea gândirii ipotetico-deductive. Metodele transductive, divergente, implică relații ilogice, treceri de la particular
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
și să-l Învețe să exploreze aceste contradicții din gândirea lui, din cuprinsul cunoștințelor sale. Practicarea pe o perioadă mai Îndelungată a unor asemenea proceduri conduce la formarea unor strategii cognitive 1 corespunzătoare, cu valoare euristică, de tipul inducției și deducției, a analogiei etc. Metodologia euristică incită activitatea intelectuală a elevului, Îl obligă să gândească și să reflecteze În cursul Învățării, stimulează capacitatea de asociație, dă loc la noi asociații, face să se nască noi idei și prilejuiește o Învățare mai
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
de sciences (1981) stabilește o listă de 13 procese specifice științei, care urmează să devină, În același timp, tehnici de lucru În Învățământ și obiective de realizat. Acestea sunt: observarea, clasificarea, notația numerică, măsurarea, stabilirea de raporturi spațio-temporale, comunicarea, predicția, deducția, definițiile operaționale, formularea ipotezelor, interpretarea datelor, identificarea și controlul variabilelor și experimentarea. Unele dintre aceste operații prefigurează o serie de metode specifice, așa cum sunt: metoda observației, metoda experimentului de laborator și de teren, studiul documentelor istorice, metoda anchetei de teren
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
ferment al activității mintale, un instrument de obținere a informației. Ea precede construcția raționamentului, orientează gândirea pe calea descoperirii adevărului, putând să direcționeze cu subtilitate percepția, Înțelegerea și judecata spre sesizarea a ceea ce este nou și esențial, să Îndemne la deducții și inducții, să dea un impuls constituirii noilor generalizări, să devină deci o formă productivă de gândire. Cercetările din ultima vreme atestă faptul că utilizarea conversației ca exercițiu euristic, În adevăratul sens al cuvântului, este condiționată de caracterul Întrebărilor la
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
ordin superior (sau de gradul doi) ca rezultat al combinării a două sau mai multe reguli (principii), cu putere de generalizare la o gamă largă de situații similare. „În mod formal vorbind, susține Gagné, se poate compara acest proces cu deducția și arta de a trage concluzii logice, subiectul cunoscând deja principiile elementare de la care se pornește În formularea unui nou principiu de ordin superior - acesta este prototipul rezolvării de probleme.” (Shulman, Keisler, 1973, p. 128) Predarea materiei prin punere de
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
șase etape posibile În rezolvarea unei situații-problemă: a) definirea punctului de plecare și a scopului urmărit; b)punerea problemei - prin cunoașterea profundă a situației de plecare și selectarea informației; c) organizarea informației; d) transformarea informației - pe calea raționamentului, inducției și deducției, a intuiției și analogiei, inclusiv a utilizării și a altor procedee paralogice, În vederea identificării soluțiilor posibile; e) luarea deciziei - opțiunea pentru soluția cea mai bună; f) verificarea soluției alese și a rezultatelor, demers care trebuie așezat Înainte de a se purcede
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
a libertății de a opera transferuri de cunoștințe, de a pune probleme, de a emite ipoteze și de a găsi soluții, de a descoperi idei. Este activ, prin urmare, În măsura În care implică operații logice de analiză și sinteză, de inducție și deducție, descompuneri În unități logice și reconstrucții, asociații și Înțelegere, prelucrări și atribuiri de semnificații, combinații creative și atitudine critică; - studiul implică memorare. Ceea ce În mod obișnuit numim „lipsă de memorie”, nu este altceva decât lipsa unei educații de folosire a
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
schimbărilor care intervin În mărimea plantelor, În lungime și În grosime, ca și a creșterii diferențiate a unor părți ale respectivelor plante poate ajuta la sesizarea unor reguli de clasificare, reguli de spațiu și timp, la Însușirea unor reguli de deducție („deducția de creștere”, de „schimbări de stări” etc. (Gagné, 1975, p. 227). Interesante pot deveni așa-numitele „observări meteorologice”, utile pentru sesizarea caracteristicilor diferitelor anotimpuri sau chiar observări mai complexe consemnate prin ceea ce se cheamă „Calendarul naturii”, cu relevarea consecințelor
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]