738 matches
-
cu titlu de premise, ajungem să identificăm „la comandă“ concluzia, ori concluziile aferente, iar pe această cale, să regăsim moduri ale inferenței de care logica s-a ocupat În decursul vremii, ori să omologăm noi și noi tipuri de raționament (deductiv). La o astfel de performanță, prin care logica se manifestă punctual, prin aceeași procedură, atât ca ars inveniendi, cât și ca ars judicandi, ca ars retinendi, cât și ca ars tradendi , s-a ajuns prin recursul la o singură regulă
Prelegeri academice by prof. univ. dr. PETRU IOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92348]
-
categorico-ipotetice În modul ponendo-ponens , pentru „A“ și „B“ În calitate de clauze, iar „X“ - o propoziție oarecare), dar și a congenerei sale În modul tollendo-tollens , a silogismului chryssippian ( ), a modului tollendo-ponens, mai sus etalat () și Încă a multor altor moduri ale inferenței deductive , subsumate de Gerhard Gentzen În regula tăieturii din calcului secvențelor . Grație unui mecanism (non-determinist) atât de simplu precum cel pe care-l susține „principiul rezoluției“, În procesarea logicii ca știință și ca disciplină de Învățământ, accentul se deplasează, de pe Întabularea
Prelegeri academice by prof. univ. dr. PETRU IOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92348]
-
de Condillac (1715 - 1780), prin Johann Heinrich Lambert (1728 - 1777) și prin mulți alții - raportează atât raționamentul, cât și studiul acestuia, respectiv știința logicii, la calcul , În speță la adunare și scădere. REZOLUȚIA, CA METODĂ DE CONFIRMARE A VALIDITĂȚII SCHEMELOR DEDUCTIVE IDENTIFICAREA CONCLUZIEI UNUI GRUP DE PREMISE, PRIN TEHNICA REZOLUȚIEI este o consecuție corectă, Întrucât se reduce la , adică la , care se rezolvă Într-o clauză vidă date fiind ca logic-adevărate formulele „p ↑ q“ și „p“, urmează că este logic-adevărată desfășurarea
Prelegeri academice by prof. univ. dr. PETRU IOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92348]
-
raționamentului, prin tehnica rezoluției 8. În măsura În care - prin variantele „rezoluției“ ca metodă și ca strategie În procesarea deducției - ajunge să controleze orice fel de raționament, mai cunoscut sau mai puțin cunoscut sub aspectul apartenenței la o categorie sau alta de structuri deductive, pe deplin corect sau doar plauzibil și, deci, supus revizuirii, logica devine o știință unitară a reprezentării cunoștințelor exprimate prin enunțuri, iar prin aceasta, un „sistem de referință“ pentru alte formalisme . Spunem aceasta, oarecum În dezacord cu informaticienii, care vorbesc
Prelegeri academice by prof. univ. dr. PETRU IOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92348]
-
care i-l imprimă Jan Łukasiewicz, bunăoară, ori Nicholas Rescher) și așa mai departe. Prin aceasta, logica ajunge a ni se Înfățișa ca știință a supraoperațiilor constructive, la un nivel mai avansat decât acela la care Petre Botezatu scufunda sisteme deductive precum silogistica, mereo-logica și fenomenologica Într-o logică „naturală“ extinsă și generalizată, prin raportarea sistematică la operații precum construcția obiectelor mentale din alte obiecte și transferul de proprietăți Între obiectele mentale. De asemenea, la un nivel mai avansat decât acela
Prelegeri academice by prof. univ. dr. PETRU IOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92348]
-
idei preconcepute, În timp ce al doilea se bazează pe o cunoaștere explicită. Ființă sensibilă și perspicace, Sherlock Holmes sesizează și extrage semnale slabe, pe care le combină și le face semnificative, pentru că este creativ și procedează prin inducție, spre deosebire de complicele său deductiv, doctorul Watson. De aceea, raționând ca un istoric, Watson descoperă cu Întârziere ceea ce Holmes Îi prezintă ca fiind elementar, dragă Watson! Aceste două moduri de comportament nu sunt antagoniste, ci complementare, deoarece preconcepțiile și cunoștințele lui Watson orientează percepția lui
[Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
pretinde, pe de o parte, că „politica, la fel ca și societatea în genere, este guvernată de legi obiective, cu rădăcini în natura umană”22, respinge vehement ideea că aceste legi obiective ar putea fi ghicite prin metodele abstracte și deductive ale investigației raționaliste. Pe de altă parte, crezând că raționalismul este definit de ideea că o înțelegere științifică implică automat controlul și schimbarea, Morgenthau critica „știința” politică deoarece considera că hrănea iluzia capacității de modificare a realității. Denunțarea tuturor curentelor
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
liberal-legalist, pe care le-a descoperit în marea dezbatere, l-a făcut să nu vadă posibilitatea creării unui raționalism alternativ, derivat din premisa permanenței asociabilității. Un asemenea raționalism nu numai că ar fi capabil să ofere formulări realiste logice și deductive, putând fi testat mai ușor și având o mare putere de explicare, ci ar accepta incapacitatea de a oferi soluții științifice care ar aboli decisiv răul din istorie. Dată fiind incapacitatea lui Morgenthau de a concepe posibilitatea unui asemenea realism
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
putere de explicare, ci ar accepta incapacitatea de a oferi soluții științifice care ar aboli decisiv răul din istorie. Dată fiind incapacitatea lui Morgenthau de a concepe posibilitatea unui asemenea realism politic raționalist, el a respins cu totul sistematizarea abstractă deductivă în favoarea înțelegerii „principiilor” politicii internaționale, prin intermediul unor „comparații inductive între șdiverseț evenimente”23. Cu alte cuvinte, istoria trebuie să fie fundația esențială, dacă nu singura, a studiului politicii internaționale, iar această disciplină urma, la rândul ei, să se ocupe de
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
mențină, fie să răstoarne statu-quoul, conduce cu necesitate la o configurație... numită balanța puterii și la politici ce-și propun menținerea ei”28. Deși o asemenea explicație pare raționalistă ca formă, în sensul că pare a fi derivată în mod deductiv din logica unei anumite situații, în realitate este inferată din experiența istorică a politicii europene, o concluzie de neevitat, ținând cont de descrierea pe care o face Mongenthau celor șase condiții asociate cu balanța clasică a puterii: prezența unui mare
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
individuale. Machiavelli este cu siguranță excepția aici, dar și contribuția sa e limitată, deoarece sistemul lui explicativ este derivat din istorie și justificat inductiv, lipsindu-i deci necesitatea absolută care poate fi inferată numai dintr-un sistem formal al logicii deductive. În fine, din punct de vedere metodologic, cei trei autori au în comun faptul că se bazează pe empirism și inductivism (cu excepția lui Tucidide, într-un fel sau altul, ei sunt preocupați de rezolvarea problemelor practice ale deciziei politice). Această
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
prin deducții, cu un conținut predictibil, în genere. În marea dialectică dintre cunoașterea „empirică” și cea „rațională” de care Einstein vorbea deseori, realiștii tradiționali sunt adepții metodologiei primeia 36. Deoarece nevoia determinării, a predictibilității și a sistematizării logice prin interpretări deductive a fost evitată în mod explicit cel puțin de unul dintre ei (și probabil, implicit, de ceilalți), ideea unei construcții pur raționale, în care fiecare generalizare „să fie derivată, pas cu pas, cu o asemenea precizie, încât fiecare dintre afirmațiile
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ale tuturor acțiunilor politice este lăudabilă și perfect compatibilă cu prescripția raționalist-critică a individualismului metodologic. Faptul că se bazează pe inducție pentru a-și justifica descoperirile rămâne însă problematic, iar eșecul de a-și ordona explicațiile cauzale în forme sistematice, deductive nu le oferă posibilitatea de a demonstra că toate concluziile lor stau în picioare nu numai din întâmplare, ci și dintr-o necesitate logică evidentă. În această măsură, realismului tradițional îi lipsește ingredientul fundamental care face metoda științifică atât de
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
consecință, nu este surprinzător faptul că prima modificare a succesorilor lui, realiștii structuraliști, nu a ținut atât de conținut, cât de metodologie: trecerea de la un set de explicații bazat pe istorie și justificat inductiv la unul mai abstract și sistematizat deductiv. Un asemenea efort, tipic științelor sociale moderne, a devenit evident în opera deschizătoare de drumuri a lui Morton Kaplan, iar abordarea sa și, mai apoi, cea a lui Waltz trebuie să fie acum reinterpretate. O retrospectivă a situației Irakuluitc "O
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
asemănătoare cu modelul cu 120 de factori al lui Guilford, dar mai puțin complexă. Lista alcătuită de Cattell cuprinde următoarele aptitudini primare: verbală, numerică, spațială, viteza de percepție (identificarea figurală), viteza de concluzionare (cunoașterea vizuală, percepția gestaltică), raționarea inductivă, raționarea deductivă, memoria mecanică, cunoașterea și îndemânarea mecanice, fluența vorbirii, fluența ideației, concluzionarea restructurantă (flexibilitatea concluzionării), raportul dintre flexibilitate și fermitate (originalitate), coordonarea motoare generală, abilitatea manuală, sensibilitatea la înălțimea și tonul muzicii, capacitatea de reprezentare prin desen, fluența exprimării, viteza motoare
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
acțiune liberă, un câmp de decizii alternativ complementare sau chiar opuse. Managementul nu este o știință În sensul unei discipline ce poate fi Învățată și practicată, care posedă o serie de concluzii verificate care pot deveni premise ale unor raționamente deductive corecte. Așa cum vom vedea, Tayloe Frederick Winslow (1865-1915) a promovat ideea managementului științific”. După Taylor, a crea „o știință asupra muncii”<footnote Drummond Helga, Introduction to Organizational Behaviour, New York, Oxford University Press, p. 4. footnote> implică: a) a descoperi „calea
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
vedere întregul căruia îi aparține aceste părți. Intuirea se face mai activ dacă, elevul desenează, modelează, construiește. - Intuirea trebuie să aibă un caracter formativ. Profesorul trebuie să dirijeze și să orienteze percepția elevului determinându-l să folosească gândirea inductivă și deductivă și să stabilească concluzii și generalizări. Profesorul trebuie să fie activ, să pună întrebări, să imprime intuirii caracterul de cercetare. Este important ca materialul intuitiv să fie folosit la lecții cu mult discernământ dacă este prea abundent poate avea următoarele
Metodica predării - învăţării specialităţilor agronomice by Carmen Olguţa Brezuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1643_a_3160]
-
în cadrul experimentelor poate fi prezentată astfel (fig. 3): J. Piaget afirmă că încă de la vârsta de 11-14 ani, elevii pot fi inițiați în cercetarea experimentală, deoarece în această perioadă se structurează gândirea formală, se dobândesc instrumentele mintale - judecăți, raționamente inductive, deductive și ipotetice, capacitatea de a combina ipoteze, de a le verifica experimental ș.a. - necesare într-o asemenea activitate. Elevii pot face experimente cu caracter de cercetare, în cadrul cărora învață tehnica cercetării științifice: punerea problemei, formularea ipotezelor, desfășurarea experienței, analiza și
Metodica predării - învăţării specialităţilor agronomice by Carmen Olguţa Brezuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1643_a_3160]
-
asemănări și deosebiri, formulează definiții, emit ipoteze dar cunosc și satisfacția succesului. Învățarea prin descoperire are un profund caracter formativ, dezvoltă curiozitatea și interesul, voința și perseverența. - Tipuri de descoperiri didactice În procesul de predare-învățare descoperirea poate fi inductivă (1), deductivă (2) și transductivă (3). Organizarea unei descoperiri trebuie să includă: a. analiza cazurilor individuale și b. clasificarea sau ordonarea cunoștințelor dobândite pentru a se ajunge la noțiuni, concepte, reguli, principii etc. 1. Descoperirea inductivă poate fi de tip deschis și
Metodica predării - învăţării specialităţilor agronomice by Carmen Olguţa Brezuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1643_a_3160]
-
învățare trasată. Cunoștințe vechi servesc pentru a desprinde elemente noi pe baza unor imagini din grupe diferite de viețuitoare. Elevii sunt puți în situația să descopere trăsături comune prin care să ajungă la stabilirea de noțiuni și concepte. 2. Descoperirea deductivă Elevii învață pe baza raționamentului deductiv să facă aplicații prin particularizare și individualizare, prin căutarea de exemple în care se regăsesc trăsăturile solicitate. Această descoperire, poate fi simplu deductivă, semideductivă și ipotetico-deductivă. c. Descoperirea simplu deductivă (socratică) are loc pe
Metodica predării - învăţării specialităţilor agronomice by Carmen Olguţa Brezuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1643_a_3160]
-
a desprinde elemente noi pe baza unor imagini din grupe diferite de viețuitoare. Elevii sunt puți în situația să descopere trăsături comune prin care să ajungă la stabilirea de noțiuni și concepte. 2. Descoperirea deductivă Elevii învață pe baza raționamentului deductiv să facă aplicații prin particularizare și individualizare, prin căutarea de exemple în care se regăsesc trăsăturile solicitate. Această descoperire, poate fi simplu deductivă, semideductivă și ipotetico-deductivă. c. Descoperirea simplu deductivă (socratică) are loc pe baza întrebărilor puse elevilor la care
Metodica predării - învăţării specialităţilor agronomice by Carmen Olguţa Brezuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1643_a_3160]
-
care să ajungă la stabilirea de noțiuni și concepte. 2. Descoperirea deductivă Elevii învață pe baza raționamentului deductiv să facă aplicații prin particularizare și individualizare, prin căutarea de exemple în care se regăsesc trăsăturile solicitate. Această descoperire, poate fi simplu deductivă, semideductivă și ipotetico-deductivă. c. Descoperirea simplu deductivă (socratică) are loc pe baza întrebărilor puse elevilor la care ei răspund prin propoziții particulare care determină aplicarea unor sensuri generale. d. Descoperirea semideductivă nu conduce la însușirea de cunoștințe, ei înțeleg numai
Metodica predării - învăţării specialităţilor agronomice by Carmen Olguţa Brezuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1643_a_3160]
-
și concepte. 2. Descoperirea deductivă Elevii învață pe baza raționamentului deductiv să facă aplicații prin particularizare și individualizare, prin căutarea de exemple în care se regăsesc trăsăturile solicitate. Această descoperire, poate fi simplu deductivă, semideductivă și ipotetico-deductivă. c. Descoperirea simplu deductivă (socratică) are loc pe baza întrebărilor puse elevilor la care ei răspund prin propoziții particulare care determină aplicarea unor sensuri generale. d. Descoperirea semideductivă nu conduce la însușirea de cunoștințe, ei înțeleg numai materialul științific în care operează. Se poate
Metodica predării - învăţării specialităţilor agronomice by Carmen Olguţa Brezuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1643_a_3160]
-
la care ei răspund prin propoziții particulare care determină aplicarea unor sensuri generale. d. Descoperirea semideductivă nu conduce la însușirea de cunoștințe, ei înțeleg numai materialul științific în care operează. Se poate spune că elevii gândesc inductiv într-un sistem deductiv. e. Descoperirea ipotetico-deductivă are la bază emiterea de ipoteze asupra cauzelor și relațiilor dintre structurile prezentate, viețuitoarele prezente, pe baza cărora formulează clasificări. 3. Descoperirea transductivă (prin analogie) Elevii compară diferite formațiuni, structuri, procese și descoperă la cele pe care
Metodica predării - învăţării specialităţilor agronomice by Carmen Olguţa Brezuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1643_a_3160]
-
mult 15 minute. Verificarea cunoștințelor se face pe baza unui “plan de verificare”, consemnat anterior de profesor în documentele proiectate. Planul de verificare, cuprinde o listă de întrebări scurte, clare și precise, care urmează o anumită logică, fie inductivă, fie deductivă, fie inductivo- deductivă. Pe parcursul derulării momentului, prevalentă este metoda conversației examinatorii, dar pot apare situații în care se folosește demonstrația, exercițiul etc. Fiecare întrebare se formulează cu glas tare, răspicat și se adresează întregii clase; apoi se așteaptă câteva
Metodica predării - învăţării specialităţilor agronomice by Carmen Olguţa Brezuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1643_a_3160]