407 matches
-
versurile lui: "Critici voi, cu flori deșarte,/Care roade n-ați adus/ E ușor a scrie versuri/ Când nimic nu ai de spus". Dar Eminescu nu se referea la Titu Maiorescu, ci la o serie de autori obscuri care îl defăimau și printre ei erau nu numai critici literari, ci și poeți de mâna a doua. De fapt tot Eminescu mărturisea undeva că visul său e să scrie o poezie care să-i placă lui Titu Maiorescu, căci criticul ideal la
Profesia de critic literar by Alex. Ştefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9899_a_11224]
-
lui e absolut înduioșătoare. încât el îi replică obtuzului agresiv sfătuindu-l să nu-și descopere imprudent ignoranța: , Dar lasă frate, nu critici cele ce nu înțelegi, ca să nu te faci de râs; că așa, judecând ca tine, trebuie să defăimăm pe toți poeticii și să cântăm purure frunză verde". Gâlceava nu e între antici și moderni, încă nestinsă în Franța, ci între consumatorii de poezie orală, rămași la o anumită ,scară de valori" și cei care țin să impună poezia
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
Un suspin. — Vreo știre despre Jacqui și Joey? De fapt, da! De-asta și sun. —Hai! Zi odată! — Crede că seamănă cu Jon Bon Jovi. —Asta e, atunci. S-a încheiat partida. —Deloc. Jacqui e mai puternică de-atât. —El defăimează dragostea 1. — Bănuiesc că da. E un cântec, a șuierat ea. Un cântec al Bărbaților Adevărați. De la Guns & Leopards sau cum le zice. Era o glumă. —Scuze, am zis. Scuze. — Și-a luat câinele deja? Acel labra-nu-știucum? Nu. Mai ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
e un mișel în ceea ce privește caracterul lui. Căci erorile sale de cugetare, lipsa sa de judecată, defectele minții dau cel mult dreptul la satiră și ironie, nu la înjurătură. Când cineva scrie rău de ex. e ridicol, când plagiază e de defăimat; în cazul întîi spiritul său e de vină și spiritul e totdeuna moralicește nevinovat, în al doilea caracterul său e de vină și numai acesta e supus judecății fie a legilor morale, fie a acelor penale pozitive. Este însă în
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
înfiereze obrăzniciile dadaiste și letriste. Dimpotrivă, aceste scamatorii verbale sunt prezentate drept creații ce țin de tradițiile autohtone (cum e cazul cu giumbușlucurile fără valoare ale lui Urmuz) și li se fac festivaluri naționale în timp ce scriitorii iubitori de țară sunt defăimați și alungați în pivnițele vieții literare. Să mai notăm și noi aici, împreună cu Theodor Codreanu, numele altor contestatari înveșmântați în toga obiectivității ca să putem trage cândva o concluzie atunci când se va impune: Virgil Nemoianu, Ion Negoițescu, lleana Vrancea, Culianu, Sami
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
adevărată și cu binele suveran, trăiești ca un creștin... Luther îl consideră epicurian? Nicio problemă, Erasmus revendică acest epitet sus și tare, iar apoi depășește locul comun al discipolului lui Epicur asimilabil cu purcelul pentru a reabilita o figură filosofică defăimată pe nedrept. Colocviile propun niște dialoguri după modelul socratic. Aceste exerciții servesc mai întâi la învățarea limbii latine după o metodă pedagogică revoluționară stabilind o relație plăcută și statornică între magistru și discipol. Uneori textul este pus în scenă pe
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
propovăduit. Când preotul ajunge la momentul elevației, Montaigne își dă duhul. Frumoasă imagine de Epinal: filosoful părăsește această lume fără a renega nici înțelepciunea antică nici credința creștină... în treacăt, acum: ce violență și ce brutalitate la Pascal, care-l defăimează mereu pe Montaigne în scrierile sale pentru că n-a aspirat, în timpul vieții, decât la „moarte lașă și moale” - după expresia sa! în afara faptului că, fără lașitate, poți prefera să abordezi acest moment fără a fi conștient de el - cine ar
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Existența, experiență de-a râsul-plânsul, implică inevitabil ascunzișuri, dimensiuni intangibile, obscurități și genuni. Pângărirea împresoară din toate părțile: "Pământul cald este impur"; spectrul putrezirii, al degradării materiei alterează până și ființa cuvintelor: "E fericit cuvântu-n gând, / Rostit urechea îl defaimă". Și totuși puritatea singură "nu rodește", drept pentru care: "Fecioarele nu nasc copii, / E marea lege a maculării / Tributul pentru a trăi..." (Știu puritatea). Tăcerea unui Blaga întors spre sine ("mut ca o lebădă") e consubstanțială profundității; în tăcere, asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
poate trăi. Costandin, logofăt din Găești, județul Vlașca, recunoaște că, după ce „au pătimit atâta necinste și pedeapsă, în pușcărie și în butuci multă vreme și la zid cărând cu targa“, nu mai poate trăi cu soția lui care l-a defăimat prin judecăți și pe la boieri. Din această cauză, „cu totu răcindu-i-se inima nu poate a se mai lipi de dânsa, încă nici cu ochii a o vedea“. Recursul la putere are loc în diverse momente din viața unui
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
Aceste standarde funcționează precum o Constituție, fără nevoia unor structuri de securitate sau de justiție specializate. Coordonatele acestor standarde sunt următoarele: "1. Intoleranța. Combaterea intoleranței reprezintă o patră de temelie a standardelor comunității Second Life. Acțiunile care marginalizează, depreciază sau defăimează indivizi sau grupuri limitează schimbul satisfăcător de idei și afectează întreaga comunitate Second Life. Folosirea limbajului sau imaginilor derogatorii sau înjositoare cu privire la rasa, etnicitatea, gen, religie sau orientare sexuală ale altor rezidenți nu este niciodată permisă în Second Life. 2
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
neoplatonismul cu teologia catolică. Ajuns în conflict cu această componentă a creștinismului, se afiliază în 1578 unei comunități evanghelice italiene din lângă Geneva. Aici, ca urmare a spiritului său critic, intră în conflict și cu calviniștii pentru că l-ar fi defăimat pe titularul catedrei de filosofie, retorul Academiei din Geneva, după ce a tipărit o listă a greșelilor din cursul acestuia. A fost excomunicat și obligat să retracteze cele scrise. După aceste experiențe neplăcute se deplasează la Toulouse, unde nu poate ocupa
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
sustrăgându-ne toți banii de diurnă. Un cinism planificat, știau de la colegul nostru grec că suntem, cu toții, profesori sau cercetători, fără alte venituri. „Voi face, desigur, dar nu va fi luat În seamă.” Desigur, un albanez nu putea decât să defăimeze miracolul grec. Mi-am amintit de această mică Întâmplare după ce am văzut, dezvăluită recent, minciuna greacă. Presa europeană și românească e plină de relatări asupra cheltuielilor exorbitante și inutile, toate ascunse sub preș, ale autorităților grecești. Iar mai marii Europei
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
Dar În 1961 este reținut, apoi arestat și Învinuit de „uneltire contra ordinei sociale”: avea „concepții profund reacționare, regretând regimul burghezo-moșieresc, privind cu ură prefacerile care au avut loc În țara noastră după 23 august 1944” și a Încercat să „defăimeze rânduirea democratică din țara noastră (...) În discuțiile purtate la C. Botez acasă”. Deci discuții private, la domiciliu, nu În public. Delict de opinie. Procesul s-a judecat după cinci luni de anchete (știm acum ce Înseamnă asta). Pe baza unor
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
a convorbirilor). Este acuzat, Împreună cu un fost comandor, Vizanty, fratele soției, ca „fiind pătrunși de concepții profund reacționare și regretând regimul burghezo-moșieresc, privind cu ură prefacerile care au avut loc În țara noastră după 23 august 1944”, au Încercat să „defăimeze rânduirea democratică din țara noastră... În discuțiile purtate la C. Botez acasă”. Deci doar discuții private, la domiciliu, nu În public. Așadar, delict de opinie. Pe baza unor „mărturii” culese din ascultare, sunt acuzați că au purtat discuții Între ei
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
aceasta într-o variantă „rea”, se poate desfășura minciuna, confabulația, mitomania. În cazul tulburărilor de personalitate intră în joc minciuna malignă care urmărește interese egoiste, prin care se face rău altora, sunt induși în eroare, li se iau bunurile, sunt defăimați, calomniați, păcăliți, înșelați. Ea este frecventă la TP histrionică, antisocială, narcisică. Tot din cazul trăirilor duplicitare face parte reaua credință, ipocrizia, compromisul. Omul este și se comportă într-un anumit fel, dar în spatele măștii el se gândește și se comportă
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
31. Se recunoaște o femeie adulteră prin locul care-l locuiește și hainele ce le poartă. Acel ce va răpi o adulteră de acest fel va fi pedepsit cu moartea; 32. Cel ce va face versuri sau cântece pentru a defăima pe cineva, va fi pedepsit ca acel ce va scrie insulte sau injurii; 33. Dacă cineva ar lipi o scrisoare injurioasă la poartă sau la fereastra unui om onest sau la curtea gospodarului (Domnului), sau la biserică, el va suferi
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Șubin, și atunci ministru al justiției. În timpul unui alt ministeriat, prezidat tot de D. Manolache Costache, a apărut prin Monitorul Oficial circulara nr. 16090 din 11 iulie, subscrisă de colegul său de la Ministerul de Interne, Lascar Catargiu, care circulară, după ce defaimă mai multe abuzuri exercitate în unele din târgurile proprietății particulare (dintre acelea cel dintâi se socotea a fi orașul Vaslui), apoi restatornicind lucrurile în starea lor legală, pune îndatoriri aspre prefecților, să ceară proprietarilor respectivi hrisoavele pe care le posedă
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
ce puteau face obiectul internărilor: a) „Cei care prin faptele sau manifestările lor, direct sau indirect, primejduiesc sau Încearcă să primejduiască regimul de democrație populară, Îngreunează sau Încearcă să Îngreuneze construirea socialismului În RPR, precum și acei care, În același mod, defăimează puterea În stat sau organele sale, dacă aceste fapte nu constituie sau nu pot constitui, prin analogie, infracțiuni” (s.n.); b) „Condamnații pentru infracțiuni Împotriva securității RPR care la expirarea executării pedepsei nu se dovedesc a fi reeducați”. Cu semnătura lui
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
vorbi dvs. de iubire de țară și de neam, atât timp cât fiica dvs. a fugit din țară, iar dvs. v-ați coalizat cu dușmanii noștri? (ă) Ce fel de româncă sunteți? (ă) Un bun român (nu așa cum sunteți dvs.) nu-și defăimează țara”. Un anonim o atenționează: „Nu credeți că ar fi bine să vă opriți din acest maraton al prostiei, și să vă ocupați de probleme care se potrivesc cu vârsta și profesia dvs., până când nu va fi prea târziu? Faptele
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
nevoia-i silește a învăța să plutească; iar națiile civilizate rădică sholi de înotat, adeseori cu cheltuieli grele, în carele tineritul îmbelor părți, și în deosăbit ostașul, învață a înota fără vreo primejdie. La romani ero o rușine și o defaimă pentru toți aciia care nu știa<u> să înoate și însuși, pe vremea moliciunii, pe vremea în care feredeile calde se găsea<u> în toată slava lor, însuși atunce alerga fieștecare din tineri, măcar o dată pe an, să-și arate
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
pe calea pocăinței, văzând suferința celui nevinovat, și astfel să fie precum tâlharul cel bun care a fost răstignit pe cruce de‑a dreapta lui Hristos. Ce observăm la cei doi tâlhari Între care a fost răstignit Hristos ? Unul L‑a defăimat pe Hristos, spunându‑I : — Dacă Tu ești Hristosul, mântuiește‑Te pe Tine și pe noi. Dar celălalt, certându‑l, i‑a zis : — Nu te temi tu de Dumnezeu, de vreme ce ești În aceeași osândă ? Noi, după dreptate primim ce ni se
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
și pentru a noastră mântuire (Luca 23, 46 ; Matei 27, 50 ; Marcu 15, 37 și Ioan 19, 30). În acest sens și Sfântul Atanasie cel Mare exclamă : „Minunează‑te de iubi‑ rea de oameni a Cuvântului, că pentru noi e defăimat, ca noi să ne bucurăm de cinste”71. Astfel, nu piroanele L‑au 64 Suferința și creșterea spirituală țintuit pe cruce, ci dragostea Sa negrăită față de om, pentru ca să răscumpere omenirea din osânda păcatului, a morții și a iadului cu prețul
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
că unul ca acesta se numește pe sine creștin, fiind lucru lămurit pentru toți că profesiunea numelui atrage după sine, În chip inevitabil, imitarea lui Dumnezeu, el va crede că tot astfel este și Dumnezeul nostru, iar Dumnezeu va fi defăimat, prin viața unui astfel de creș‑ tin, Înaintea celor din afară 243. Sfântul Grigorie de Nyssa adaugă cuvintele Scripturii : „Vai de aceia prin care numele Meu este defăimat Între neamuri !” (Isaia 52, 5). Știm din Sfânta Scriptură că Mântuitorul Hristos
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
crede că tot astfel este și Dumnezeul nostru, iar Dumnezeu va fi defăimat, prin viața unui astfel de creș‑ tin, Înaintea celor din afară 243. Sfântul Grigorie de Nyssa adaugă cuvintele Scripturii : „Vai de aceia prin care numele Meu este defăimat Între neamuri !” (Isaia 52, 5). Știm din Sfânta Scriptură că Mântuitorul Hristos le vorbea ucenicilor despre taina Împărăției cerurilor (Marcu 4, 11), iar Apostolul Pavel despre taina ascunsă de veacuri care s‑a revelat prin Iisus Hristos (Romani 16, 25
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
una în care religia este absentă. Ne-am putea face totuși o idee în acest sens gândindu-ne la Lenin, Stalin, Mao Tzedun și, aș adăuga eu, la naziști, ce evocau o lume creștină lipsită de suflet, care nega și defăima originile evreiești ale religiei sale. Este ușor să dăm vina pe religie sau, mai bine zis, pe ceea ce fac unii oameni în numele ei pentru toate problemele noastre, dar este prea simplist. Religia constituie o forță considerabilă, dar impactul său depinde
by Madeleine Albright [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]