404 matches
-
alt gânditor al disperării tragice a omului fără divinitate, Hölderlin. Cioran este bolnav de ne-credință, dorește cu disperare să creadă, să se mântuiască prin apropierea de Dumnezeu, insă religia să nu numai că nu-l convinge, ba chiar o defaimează, o sfidează, o face vinovată de imposibilitatea de a-si defini individualitatea. În acest sens, nu se îndepărtează de gândirea existențialista a lui Heidegger, Sartre sau Jaspers , pentru care conștiința de sine nu este altceva decât conștiința propriei limitări, a
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
la o eventuală ocupație sovietică, Maurice Thorez nu ezită, în februarie 1949, să se întrebe cum muncitorii din Franța ar putea (...) să se comporte altfel decît cei din Polonia, România, Iugoslavia 18? De asemenea, trădătorii Rajk, Kostov și copărtașii sînt defăimați, procesele sînt justificate, apelîndu-se la exemple ale istoriei franceze: Comuniști? Ei bine, fie! Dar conducători comuniști? A fost uitat Doriot? A fost uitat Barbé-Célor? Surprinzător ar fi fost ca aceste procese să nu fi avut loc în toate democrațiile populare
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
minune, s-a lepădat de credința lor cea rea și la cei dreptcredincioși s-au adăugat. Și, aflând și împăratul, de o judecată dreaptă ca aceasta a Sfântului Vasile, și de minunea aceea preaslăvită, s-a mirat foarte și a defăimat urâciunea relei credințe ariene, însă, orbindu-se de răutate, nu s-a întors la credința cea dreaptă și a pierit rău după aceea. Că, biruit și rănit fiind el în război, în părțile Traciei, a fugit și s-a ascuns
Viaţa Sfântului Vasile cel Mare. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (III) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/178_a_154]
-
de Pariziana să se reducă tot mai mult la burgheza și la midineta, care nu sunt greu de imitat [Dash, p.148-149]. Altfel zis, Pariziana însăși devine, cu timpul, o ființă mai comună. Textele de la sfârșitul secolului al XIX-lea defaimează femeia mondenă, "oisive, frivole, inutile, inconsciente de șes devoirs, elle est le contre-modèle de la femme de foyer" [Martin-Fugier, p.14]. Printre cauzele acestei demitizări figurează izolarea morală a femeii, instabilitatea sentimentului de dragoste, mediocritatea sau influențarea îndrăgostitului 58, falsă identitate
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
florilor în jur,/ Zăpada-i albă neatinsă/ Pământul cald este impur.// Neprihănit eterul doarme, / Văzduhul viu e de microbi,/ Poți dacă vrei să nu te naști,/ Dar dacă ești te și îngropi.// E fericit cuvântu-n gând,/ Rostit, urechea îl defăimă,/ Spre care o să mă aplec/ Din talgere vis mut sau faimă?// Între tăcere și păcat/ Ce-o să aleg cirezi sau lotuși?/ O, drama de-a muri de alb/ Sau moartea de-a învinge totuși...//"( Știu, puritatea). Toate acestea, în ciuda faptului
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
nevoia-i silește a învăța să plutească; iar națiile civilizate rădică sholi de înotat, adeseori cu cheltuieli grele, în carele tineritul îmbelor părți, și în deosăbit ostașul, învață a înota fără vreo primejdie. La romani ero o rușine și o defaimă pentru toți aciia care nu știa<u> să înoate și însuși, pe vremea moliciunii, pe vremea în care feredeile calde se găsea<u> în toată slava lor, însuși atunce alerga fieștecare din tineri, măcar o dată pe an, să-și arate
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
pestilențial al României proletare, Într-o societate multilateral dezvoltată În centrul căreia nu se afla omul, ci grija pentru om. Este vorba de răspunsul clar și răspicat al domnului Nicolae Breban la tentativa nerușinată a pletorei jurnalistice de a-l defăima „pe surse” și textul de o candoare adolescentină a domnului Ovidiu Creangă: ”Am fost controlor economic”, postat pe Rețeaua Literară. Nu voi comenta mai mult aceste texte, fac doar o invitație la lectura lor. Cei din generația părinților mei, a
Atitudine. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Ileana Andrei () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1443]
-
exclusiv din toate aceste detalii psiho-fiziologice depreciative, consemnate de martori oculari în epocă, de la Caragiale la Slavici, fără intenția de a specula în vreun fel observația directă. Portretul "negativ", realizat de Mircea Cărtărescu prin tehnica colajului, era menit nu să defăimeze personalitatea poetului, ci să evidențieze și o altă dimensiune circumscrisă spațiului reprezentării, inserției în cotidian, ignorată tacit de către criticii și apologeții ulteriori ai acestuia în raport cu imaginea idealizată, confecționată după chipul și asemănarea operei. La rândul lui, Luchian realizează un portret
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Copiilor, ascultați pe părinții voștri întru toate, căci aceasta este bineplăcut Domnului” (Coloseni 3, 20), căci asemenea atitudine de ascultare față de părinți „este cu dreptate” (Efeseni 6, 1). Nu-i permis să vorbim de rău pe părinți sau să-i defăimăm, ci să ne rugăm lui Dumnezeu pentru sănătatea și mântuirea lor. La orice vârstă trebuie să ne iubim părinții și trebuie să-i ajutăm pe cât este posibil. Femeia are putere de iubire în toate laturile vieții. Unul din cele mai
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
va fi pedepsit de tatăl său pentru farsa pe care i-a jucat-o; că egipteana e o flușturatică, o impertinentă când insultă un om cu vază, care-o va învăța el minte să mai vină pe-aici și să defăimeze copiii de neam. Și că valetul e o canalie, care, până nu se crapă de ziuă, va fi trimis la spânzurătoare." 5. Monologul narativ: povestire și/sau ornament? Preclasicii, preocupați fiind de motivarea prezenței unei povestiri (legea motivației), au exagerat
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
sfinți, mai înainte menționați, trăind după Regulile lor. Este greu de crezut, de fapt, că cineva din rândurile Sfinților Predicatori sau ale Fraților Minori ar putea să depășească în sfințenie pe Augustin sau Benedict! Departe de mine gândul de a defăima cu această afirmație angajarea serioasă a cuiva. Însă vreau să spun că trebuie să deplâng, da, să deplâng cu fermitate faptul că ordinele vechi au căpătat o reputație atât de proastă prin modul de viață dezordonat al celor ce au
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
una în care religia este absentă. Ne-am putea face totuși o idee în acest sens gândindu-ne la Lenin, Stalin, Mao Tzedun și, aș adăuga eu, la naziști, ce evocau o lume creștină lipsită de suflet, care nega și defăima originile evreiești ale religiei sale. Este ușor să dăm vina pe religie sau, mai bine zis, pe ceea ce fac unii oameni în numele ei pentru toate problemele noastre, dar este prea simplist. Religia constituie o forță considerabilă, dar impactul său depinde
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
Aceste standarde funcționează precum o Constituție, fără nevoia unor structuri de securitate sau de justiție specializate. Coordonatele acestor standarde sunt următoarele: "1. Intoleranța. Combaterea intoleranței reprezintă o patră de temelie a standardelor comunității Second Life. Acțiunile care marginalizează, depreciază sau defăimează indivizi sau grupuri limitează schimbul satisfăcător de idei și afectează întreaga comunitate Second Life. Folosirea limbajului sau imaginilor derogatorii sau înjositoare cu privire la rasa, etnicitatea, gen, religie sau orientare sexuală ale altor rezidenți nu este niciodată permisă în Second Life. 2
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
cazi în păcat, scoate-l și leapădă-l de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viață numai cu un ochi, decît să ai amîndoi ochii, și să fii aruncat în focul gheenei. 10. Feriți-vă să nu defăimați nici măcar pe unul din acești micuți; căci vă spun că îngerii lor în ceruri văd pururea fața Tatălui Meu care este în ceruri. 11. Fiindcă Fiul omului a venit să caute și să mîntuiască ce era pierdut. 12. Ce credeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
făcut să mă întreb: „Da’ ce amărăciune în suflet” avem noi? Tocmai am încheiat un capitol însemnat din dorințele noastre. Mai degrabă s-ar potrivi să spunem: „La ospățul vinului să nu mustri pe aproapele tău și să nu-l defaimi la veselia lui”. Toate acestea au defilat prin mintea mea ca un fulger, încât prietenul meu și hangița - bat-o norocul - nu au simțit deloc absența mea din joc... Continuau să râdă... „Și fiindcă hangița face parte din cercul nostru
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
tovărășie este o dulce întîlnire cu sine numai. Mărturia unei sinisidis bune îl face a privi cu urâciune nebuniile și deșertăciunile lumei; el n-are poftă de alta, făr' numai la liniștea sufletului, nu se teme nicicacum de nestatornicia norodului, defaimă bogățiile și batjocorește acele mai mari averi ale pământului; mulțămit de cele de față, este cu odihnă pentru cele viitoare; îndestulat cu sine, nu se însărcină cu nime; nu se vede mai mult a intra în supărările nevoii, de-a
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
bag n seamă, ridică el din umeri. Poate c-ar trebui s-o faci, Îi spun eu, Înfuriindu-mă din ce În ce mai tare. M-am săturat ca dracu de rahaturile astea. Ca reprezentant al guvernului central, nu accept ca oamenii să fie defăimați așa. Mă duc sus acu să-l văpe Toal. Îmi ridic tonul și mă uit prin cameră: Un puțoi se joacă cu focuaici. Sper numa căno saflu cinei ăla! Ies val-vârtej din cameră, lăsându-i cu gura căscată. Mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
în altă variantă, că cei din confrerie l-au alungat și i-au construit un mormânt, exilându-l din lumea oamenilor. Dar oricare ar fi fost adevărata soartă a lui Hippas, există foarte puține îndoieli că nu ar fi fost defăimat de frații săi. Secretul pe care l-a revelat a zguduit temeliile doctrinei pitagoriciene, însă, luând în considerare numerele iraționale ca pe niște anomalii, pitagoricienii le puteau împiedica să contamineze viziunea lor asupra universului. Cu timpul, este adevărat, grecii au
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
Filocalia..., vol. IX, p. 455-456) Credința dreaptă și viețuirea adevărată și neîntinată „Că nu este nici viață fără cunoștință, nici cunoștință dreaptă fără viață adevărată. (...) Apostolul, văzând ce putere are cunoștința care se aplică în viață fără porunca adevărului, o defaimă, zicând: Cunoștința semețește, dar dragostea zidește (I Cor. 8, 1). Cel care socotește că știe ceva fără o cunoștință adevărată și mărturisită de viață, acela nu știe nimic; este înșelat de șarpe, pentru că nu iubește viața. Cel care are cunoștință
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
sprijineau reciproc. De aceea, nici pe noi nu ne-a înfricoșat mulțimea dușmanilor, ci, punându-ne nădejdea în ajutorul Duhului, am predicat adevărul cu toată îndrăzneala. De altfel, ar fi cel mai rău lucru dintre toate ca, pe când cei care defaimă pe Duhul să-și ia curajul a înfrunta dreapta credință cu atâta ușurință, noi, cei ce avem un astfel de apărător, să ne temem a sluji învățătura pe care am primit-o de la părinți pe calea tradiției”. (Sf. Vasile cel
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
de dânșii, pentru aceea apostolul grabnic a înfruntat înțelepciunea lor. Ce fel de înțelepciune poate fi aceasta, zice, când bunul cel mai de căpetenie ea nu-l află? Singură s-a arătat nebună și ea cea dintâi singură s-a defăimat. Că dacă atunci când trebuia să afle adevărul prin raționamente, ea nu a aflat și nici nu a arătat nimic, apoi acum, când împrejurările se arată mai mari, cum ar putea să izbutească cu ceva, când este nevoie numai de credință
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
deci în duhul îndrăznelii de fii ai lui Dumnezeu, Care ne apără de toate, pentru viața veșnică. (n.s. 383, p. 324) footnote>”. (Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, cuv. 62, în Filocalia..., vol. X, p. 324) „Cunoștința nu e de defăimat, dar credința e mai înaltă decât ea. Și când defăimăm, nu defăimăm cunoștința, să nu fie, ci vrem numai să deosebim modurile strâmbe ale ei, prin care merge împotriva firii și se înrudește cu cetele dracilor”. (Sf. Isaac Sirul, Cuvinte
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
ne apără de toate, pentru viața veșnică. (n.s. 383, p. 324) footnote>”. (Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, cuv. 62, în Filocalia..., vol. X, p. 324) „Cunoștința nu e de defăimat, dar credința e mai înaltă decât ea. Și când defăimăm, nu defăimăm cunoștința, să nu fie, ci vrem numai să deosebim modurile strâmbe ale ei, prin care merge împotriva firii și se înrudește cu cetele dracilor”. (Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, cuv. 62, în Filocalia..., vol. X, p. 326
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
de toate, pentru viața veșnică. (n.s. 383, p. 324) footnote>”. (Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, cuv. 62, în Filocalia..., vol. X, p. 324) „Cunoștința nu e de defăimat, dar credința e mai înaltă decât ea. Și când defăimăm, nu defăimăm cunoștința, să nu fie, ci vrem numai să deosebim modurile strâmbe ale ei, prin care merge împotriva firii și se înrudește cu cetele dracilor”. (Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, cuv. 62, în Filocalia..., vol. X, p. 326) „Dar deocamdată
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
și văicărindu-se, însă când este vorba de miile de bunătăți, nu așa; fiindcă dacă firea celor buni nu este așa încât ei să alerge spre ele de bunăvoie și să cunoască harul cel mare, apoi atunci sila întrebuințată cu oamenii defaimă înseși acele bunătăți. Dar pentru ce, zici tu, nu voiesc oamenii aceste bunătăți și nu aleargă după ele? Din pricina neputinței sau, mai bine zis, din pricina slăbiciunii lor. Și pentru ce atunci nu vindecă slăbiciunea lor? Dar cum și în ce
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]