290 matches
-
el privește lucrurile cu detașare, chiar de sus, până la dispreț. Este un tip calm, calculat și echilibrat, nu se angajează În dispute decât interesat, nu socializează decât În cercuri limitate, evită stările conflictuale pe care le tratează cu superioritate și deferență. colericul la rândul său este dimpotrivă o structură activă, neliniștită, mereu În căutare de oportunități. Se expune stărilor conflictuale și chiar le creează pentru că nu rareori contrariază prin atitudine pe cei din jur. Cochetează cu inițiativa, curajul și tupeul. Cu
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
Locuțiunile pronominale alocutive se înscriu, prin funcția lor pragmatică, în clasa mai largă a formulelor de adresare. Sunt sintagme specifice registrului formal, emfatic politicos, formate dintr-un substantiv și un adjectiv posesiv de persoana a II-a. Utilizate în exprimarea deferenței, ele au o frecvență redusă în vorbirea curentă, în schimb contextul oficial, protocolar care le este specific le sporește importanța. Două serii compun grupul locuțiunilor pronominale alocutive: Domnia Ta-Domnia Voastră-Domniile Voastre, care apar și în conversațiile cotidiene sau în presă
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
ideile, dorințele, deciziile în defavoarea vorbitorului. Cele două surse ale puterii sunt controlul material (de exemplu, în relația director-angajat) sau spiritual 11 (o persoană pe care vorbitorul o admiră pentru calitățile ei). Manifestarea cea mai pregnantă a acestui factor o reprezintă deferența. Sursele puterii variază de la o cultură la alta, de la o ierarhie la alta: vârstă, stare materială, sex, rol într-o instituție, forță fizică etc. La prima vedere, toate locuțiunile pronominale alocutive par a aparține sferei politeții negative, chiar polului superior
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
vrea să vă omoare! (Internet, 2007), Ăla e, spurcăciunea voastră. (Internet, 2007). 2. INTERPRETAREA STATUTULUI: LOCUȚIUNE SAU ÎMBINARE LIBERĂ? Toate sintagmele enumerate până acum le-am numit locuțiuni în conformitate cu decizia GALR25, care tratează astfel toate aceste grupări aflate în zona deferenței și aparținând unui anumit registru: formal, emfatic politicos. DOOM2 alege aceeași soluție de interpretare, în opoziție cu DOOM1, în care erau considerate îmbinări libere, formate dintr-un substantiv și un adjectiv. În favoarea celei din urmă opțiuni - pentru îmbinare liberă - argumente
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
un model pentru acordul locuțiunilor alocutive cu persoana a III-a și un motiv suplimentar, alături de analiza sintagmei, din care se detașează componenta substantivală. Există limbi care au gramaticalizat adresarea la persoana a III-a ca formă de exprimare a deferenței 33. Pronumele de politețe din italiană și spaniolă, lei și usted, se acordă tot cu persoana a III-a (pentru lei este un fenomen previzibil dată fiind originea lui de pronume de persoana a III-a, dar usted conține rădăcina
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
ca sistemul acestor locuțiuni să fie opac majorității vorbitorilor, de aceea este necesară o clarificare a alocutorilor indicați prin fiecare sintagmă. Tot un model străin de exprimare a acelorași funcții pragmatice, și anume adresarea la persoana a III-a, asociată deferenței, stă la baza unei variante de acord - numit formal de gramatici - cu persoana a III-a. Tendința de reinterpretare a sintagmei conduce spre același rezultat: acordul cu persoana a III-a. 1 DSL, s.v. adresare. 2 Stoichițoiu (1974: 37). 3
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
Marin Preda (apărut în 1955), care reflectă în mod credibil limbajul popular muntenesc, conține numeroase exemple de utilizare a lui alde, dintre care - cu toată ambiguitatea inerentă - unele pot fi explicate ca desemnând grupul familial (a), altele ca formule de deferență individuală (b), dar multe apar în contexte neutre (de simplă aproximare enunțiativă) sau (mai probabil) ironice și vag persiflante (c): (a) Guica s-ar fi dus acasă la alde Besensac; (b) alde nean-său Cristache al lu' Dumitrache, cu alde Leana
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
numele de familie, porecle), onorifice (domnule președinte, domnule academician, majestatea sa; vezi Vasileanu, în acest volum, p.), adjective (stimate domn, iubiți ascultători, dragi prieteni), interjecții (măi, băi, bre), unor strategii discursive de negociere a imaginii publice de către interlocutori. Gradul de deferență este modelat de variabile pragmatice obiective (diferențe de statut social, grad de cunoaștere între interlocutori, diferență de vârstă) sau subiective (atracție interpersonală, respect, grad de intimitate perceput), deschise negocierii dintre interactanți (Șerbănescu 2007:147). Sistemul pronominal al politeții în româna
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
între interlocutori, diferență de vârstă) sau subiective (atracție interpersonală, respect, grad de intimitate perceput), deschise negocierii dintre interactanți (Șerbănescu 2007:147). Sistemul pronominal al politeții în româna standard se organizează pe trei niveluri: egalitate discursivă (tu, el) - grad scăzut de deferență (dumneata, el) - grad mare de deferență (dumneavoastră, dânsul/dumnealui). În ceea ce privește statutul morfologic controversat al lui dânsul (pronume personal/pronume de politețe), uzul demonstrează clar folosirea lui în situații de nonegalitate discursivă, alături de alte expresii ale deferenței: CC: poziția președinției↑ [președinția
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
subiective (atracție interpersonală, respect, grad de intimitate perceput), deschise negocierii dintre interactanți (Șerbănescu 2007:147). Sistemul pronominal al politeții în româna standard se organizează pe trei niveluri: egalitate discursivă (tu, el) - grad scăzut de deferență (dumneata, el) - grad mare de deferență (dumneavoastră, dânsul/dumnealui). În ceea ce privește statutul morfologic controversat al lui dânsul (pronume personal/pronume de politețe), uzul demonstrează clar folosirea lui în situații de nonegalitate discursivă, alături de alte expresii ale deferenței: CC: poziția președinției↑ [președinția nu mai există IC: poziția președintelui
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
el) - grad scăzut de deferență (dumneata, el) - grad mare de deferență (dumneavoastră, dânsul/dumnealui). În ceea ce privește statutul morfologic controversat al lui dânsul (pronume personal/pronume de politețe), uzul demonstrează clar folosirea lui în situații de nonegalitate discursivă, alături de alte expresii ale deferenței: CC: poziția președinției↑ [președinția nu mai există IC: poziția președintelui româniei↑ mă scuzați! MC: nu știu. întrebați-l pe dînsu (IVLRA: 155) cît am lucrat la iași↑ l-am prins mitropolit pe justin moisescu↑ și apoi pe actualul patriarh↑ și
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
al BISERICILOR europene. e un asemenea forum care reunește TOATE bisericile↓ nu doar biserica ortodoxă: biserica ortodoxă↑ catolică↑ <J și așa mai departe>. am fost↑ am salutat prezența↑ am și discutat cu ă: dînșii↑ (IVLRA: 149). În contexte care presupun deferența apare și dumnealui, în corpus cu un număr egal de ocurențe cu dânsul. Este posibil ca tendința limbii să fie spre constituirea unei gradări de deferență și în cadrul persoanei a III-a: el - dânsul - dumnealui. Cel puțin în atestările întâlnite
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
salutat prezența↑ am și discutat cu ă: dînșii↑ (IVLRA: 149). În contexte care presupun deferența apare și dumnealui, în corpus cu un număr egal de ocurențe cu dânsul. Este posibil ca tendința limbii să fie spre constituirea unei gradări de deferență și în cadrul persoanei a III-a: el - dânsul - dumnealui. Cel puțin în atestările întâlnite, utilizarea pronumelui dânsul/dumnealui reflectă distanța ierarhică dintre interlocutori: dânsul este folosit în adresarea de la consilier la președinte și de la președinte la reprezentanții bisericii; dumnealui este
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
actuală se remarcă două tendințe contrarii, care opun net conversația colocvială discuțiilor formale. În conversație, colocvialitatea tinde să relaxeze regulile adresării politicoase, în timp ce, în discuțiile formale, sistemul ierarhic întărește uzul pronumelor de politețe. Pe lângă selecția propriu-zisă a formelor, gradul de deferență poate fi negociat și prin alte procedee lexico-gramaticale. În conversația informală, focalizarea deferenței și readucerea în actualitate a relației discursive dintre interlocutori se face prin însoțirea formei de persoana a II-a plural a verbului prin pronumele de politețe și
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
În conversație, colocvialitatea tinde să relaxeze regulile adresării politicoase, în timp ce, în discuțiile formale, sistemul ierarhic întărește uzul pronumelor de politețe. Pe lângă selecția propriu-zisă a formelor, gradul de deferență poate fi negociat și prin alte procedee lexico-gramaticale. În conversația informală, focalizarea deferenței și readucerea în actualitate a relației discursive dintre interlocutori se face prin însoțirea formei de persoana a II-a plural a verbului prin pronumele de politețe și prin repetarea pronumelui personal: A: da. deci dumneavoastră NU aveți calitatea să vorbiți
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
solicitare scrisă↓ [ca să E: [da↑ +B: o dau la direcția de impozite și taxe locale↑ DAR prezentîndu-mi exact care: este situația dumneavoastră (IVLRA: 217). În situațiile formale de comunicare, dumneavoastră și dânsul sunt simțite insuficient de puternice pentru a marca deferența, mai ales atunci când distanța discursivă dintre interlocutori este accentuată de ierarhie. De aceea, unii vorbitori (de pildă, Emil Hurezeanu, Realitatea TV) au tendința de a constitui, în cadrul sistemului pronumelor de politețe, opoziția informal/formal prin revitalizarea unor locuțiuni pronominale vechi
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
eu cu Ana Maria (39), eu și sora mea (212); în schimb, folosirea pronumelui de politețe produce inversarea ordinii în sintagmă: dumneavoastră și eu (146). Tocite de uz, pronumele de politețe nu mai au uneori forța necesară de a exprima deferența. De aceea, sunt însoțite de alte formule de adresare care transpun în discurs raporturile sociale dintre interlocutori. Unele formule amplifică gradul de deferență printr-o strategie a politeții negative de nonintruziune a vorbitorului în spațiul privat al interlocutorul (onorifice, titluri
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
eu (146). Tocite de uz, pronumele de politețe nu mai au uneori forța necesară de a exprima deferența. De aceea, sunt însoțite de alte formule de adresare care transpun în discurs raporturile sociale dintre interlocutori. Unele formule amplifică gradul de deferență printr-o strategie a politeții negative de nonintruziune a vorbitorului în spațiul privat al interlocutorul (onorifice, titluri academice, titluri ale funcțiilor administrative, titluri de noblețe, titluri bisericești): ați fost ă: ateu convins↓ ați fost ANti mihai întîi # afirMAT prin fapte
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
să vorbească↓ nu te mai băga (IVLRA: 78) A: așa fetele↓ și CE-ați mai făcut astăzi. B: am chiulit de la germană. A: nu v-ar fi rușine. B: măi↓ # CE-ați făcut la germană (IVLRA: 76). Emoția anulează uneori deferența: empatizarea cu interlocutorul, enervarea, disprețul pot conduce la folosirea inconsecventă a pronumelor și a formelor de adresare: B: da' i-am expliCAT înainte toate cele. domnule am dat de el↓ uitați așa↓ uitați așa↓ i-am făcut aȘA↓ i-am
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
uzuale sau facultative - în cazul salutului, mulțumirilor etc.); în raport cu așa-numita,,mecanică a conversației" (rol important, cu precădere în cazul schimbării rolurilor); în raport cu nivelul,,relațional" al interacțiunilor (rol fundamental în negocierea identităților și a relației interpersonale; acești termeni pot exprima deferența, distanța sau intimitatea, tandrețea sau injuria, flatarea, tachinarea, sarcasmul etc.) - de unde posibila funcție de manipulare, respectiv ludică a acestor expresii. Dintr-un alt punct de vedere, într-o analiză semantico-pragmatică a acestor termeni, se disting funcții precum cea de interpelare și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
nici prin menționarea de situații, necesitatea metodologică a acestei noțiuni. V. gen de discurs, poziționare. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN IPSEITATE. Termenul ipseitate este folosit în filozofia persoanei, în scolastică și în fenomenologie, unde desemnează diferența individualizatoare, unicitatea identității și a deferenței în raport cu alții. De aici, termenul a fost preluat de hermeneutica narativității, unde s-a constat că dialectica identității narative și a ipseității reprezintă una dintre aplicațiile dialecticii dintre lumea povestirii și lumea reală. Aceasta pornește de la faptul că, pe de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Ați putea să deschideți ferestra?), utilizarea modalităților de minimizare prin construcții restrictive și litotă. (M-am oprit doar ca să iau o carte, Vă deranjez doar un minut, Aș vrea doar o picătură de apă), înjosirea propriei persoane concomitent cu exprimarea deferenței și situarea receptorului pe o treaptă superioară (Nu mă pricep la navigatul pe internet, iar dumneavoastră îl faceți să pară atît de simplu), exprimarea mulțumirilor, complimentelor sau formularea de scuze (Mă scuzați că v-am deranjat la o oră atît
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
patra categorie este, evident, cea mai importantă. S-ar putea emite ipoteza că mulți alegători guvernamentali nu au motivații politice puternice și comportarea lor politică ar putea fi explicată în parte prin indiferența politică și, pe de altă parte, prin deferența socială față de notabilitățile locale. O parte a voturilor guvernamentale erau, pur și simplu, datorate corupției și falsificării. Înșelătoriile în alegeri erau practicate mai mult de Partidul Liberal și mai puțin de cel Național Țărănesc (v. fig. 2 și 3). Figura
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
și inteligentă persoană, incarna, pentru tinerelul provincial și stângaci care eram, un fel de „autoritate” a Bucureștiului de atunci, un summum de calități sociale și umane. Dialogul nostru În acea dimineață Înzăpezită a fost foarte scurt, am salutat-o cu deferență pe frumoasa, tânăra femeie, ea mi-a făcut onoarea de a-și aminti numele meu - unul dintre tinereii care năvăleau pe culoarele marilor și extrem de influentelor reviste literare, „carne de tun” a tuturor epocilor culturale! - și, după ce s-a lămurit
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
între anii 1967 1980, unor confrați de condei - Lucian Raicu, Leonid Dimov, Șerban Foarță, Radu Petrescu, Alex. Ștefănescu, Ilie Constantin, Florin Mugur. Scrisorile în versuri și proză ale poetului doctor către Leonid Dimov, mai vârstnic cu 13 ani, trec de la deferență la prietenie caldintimă, punctând impresii de lectură, aprecieri critice, cu o bucurie evidentă pentru reușita operei destinatarului. Ele sunt căutate și citite cu interes indiferent de vârstă. Un alt autor, Adrian G. Romila, tot moldovean, pornind de la o serie de
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]